Știri
Știri din categoria Externe
Germania își repoziționează oficial apărarea pe axa „amenințarea rusă”, iar Kremlinul avertizează asupra unei direcții istorice periculoase, potrivit Digi24. Reacția vine după adoptarea strategiei militare a Berlinului, document în care Rusia este definită drept principala amenințare pentru Germania.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Federației Ruse, Dmitri Peskov, a spus că „cel mai important” este ca autoritățile germane să nu se îndrepte „în aceeași direcție” în care Germania „a mers deja de câteva ori în istorie”, răspunzând unei întrebări adresate de jurnalistul Pavel Zarubin de la „Vesti”.
În planul de apărare prezentat de ministrul german al apărării Boris Pistorius intră prima strategie militară a Germaniei și o analiză a capacităților Bundeswehr-ului (armata germană), care stabilește organizarea, structura și mărimea forțelor armate. Digi24 notează că detaliile planului sunt clasificate.
Totuși, Pistorius a indicat direcția generală: dezvoltarea Bundeswehr „până la nivelul de cea mai puternică armată convențională din Europa”.
Ministerul Apărării de la Berlin consideră Rusia principala amenințare, iar Pistorius a motivat această evaluare prin reînarmarea Rusiei și pregătirea pentru o posibilă confruntare militară cu NATO, precum și prin utilizarea forței militare ca instrument legitim pentru afirmarea intereselor sale.
În același context, NATO urmărește să-și sporească forțele la 460.000 de soldați pentru a contracara agresiunea rusă, iar strategia Berlinului pune accent pe:
Din informațiile prezentate de Digi24, direcția este una de consolidare a capacităților militare și de planificare pe termen lung, însă calendarul și măsurile concrete rămân, cel puțin parțial, în zona documentelor clasificate. În plan politic, reacția Kremlinului indică faptul că repoziționarea oficială a Germaniei va continua să fie tratată de Moscova ca un subiect sensibil, cu miză strategică.
Recomandate
Emmanuel Macron cere „măsuri decisive” pentru întărirea autonomiei strategice a UE , pe fondul unor îndoieli tot mai mari privind garanțiile de securitate din NATO și al presiunilor simultane din partea SUA, Rusiei și Chinei, potrivit Agerpres . Mesajul, transmis la Atena, are o miză de reglementare și politică pentru mediul economic: o Uniune mai „suverană” înseamnă, în practică, decizii mai ferme în apărare, comerț și finanțe, cu efecte directe asupra companiilor europene. În timpul unei întâlniri cu premierul grec Kyriakos Mitsotakis , la Agora Romană din centrul Atenei, președintele francez a descris contextul geopolitic drept „un moment unic” în care „un președinte american, un președinte rus și un președinte chinez se opun cu îndârjire europenilor” și a susținut că acesta este „momentul potrivit” pentru decizii rapide. NATO și Articolul 5, în centrul avertismentului Macron a nuanțat afirmația privind SUA, arătând că președintele american rămâne un „aliat”, însă nu întotdeauna „de încredere” sau „previzibil”. În acest cadru, el a spus că există „îndoieli” legate de Articolul 5 din Tratatul NATO (clauza de apărare colectivă), pe care Donald Trump l-ar fi pus sub semnul întrebării. Potrivit lui Macron, această situație „slăbește de facto Alianța”, chiar dacă NATO rămâne, în evaluarea sa, o „alianță strategică bună”. În același timp, liderul francez a pledat pentru „consolidarea pilonului european” al NATO, adică pentru o capacitate mai mare a statelor europene de a acționa și finanța apărarea în interiorul alianței. „O adevărată putere”: argumentul economic din spatele suveranității Macron a reluat tema suveranității europene, susținând că „provocarea” pentru UE este să devină „o adevărată putere”. El a argumentat că, luate împreună, apărarea, comerțul și serviciile financiare ale statelor membre sunt deja suficient de importante pentru a fi comparabile cu cele ale Statelor Unite și Chinei. În logica prezentată la Atena, această masă economică ar trebui transformată într-o capacitate politică și strategică mai coerentă, într-un moment pe care Macron l-a descris drept o oportunitate: „Acest moment ar putea fi momentul european”. [...]
Rusia își extinde infrastructura de lansare pentru drone cu reacție , un pas care poate crește ritmul și flexibilitatea atacurilor asupra Ucrainei, potrivit Antena 3 , care citează o analiză pe imagini din satelit publicată de Business Insider . Imaginile din satelit analizate indică extinderea șinelor de lansare la baza de drone Tsimbulova, din regiunea Oriol (Rusia), la aproximativ 160 km de granița cu Ucraina. Datele provin din imagini colectate de compania americană de informații spațiale Vantor. Ce s-a schimbat la baza Tsimbulova La Tsimbulova au fost identificate patru șine de lansare, dintre care două par a fi fost extinse. Conform Vantor, șinele extinse au 85 de metri, iar construcția lor a început la finalul lunii decembrie 2025. Pentru cele două șine mai scurte, construcția ar fi început la sfârșitul lunii martie sau la începutul lunii aprilie, potrivit lui Kyle Glen, investigator open-source (surse deschise) la Centrul pentru Reziliență Informațională din Marea Britanie, citat de Business Insider. De ce contează: pregătire pentru o nouă generație de drone Evaluarea analiștilor citați este că șinele mai scurte ar susține dronele mai vechi Geran-3 și Geran-4, iar șinele mai lungi ar fi proiectate pentru noul Geran-5. Strategic Aviation of Russia, un grup open-source, a publicat pentru prima dată imagini din satelit ale bazei Tsimbulova pe Telegram la începutul săptămânii. În material se arată că familia de drone Geran este folosită de Rusia pentru atacuri unidirecționale (muniție „kamikaze”). Geran-2 este descrisă ca o copie produsă intern a dronei iraniene Shahed-136, utilizată de Moscova din 2022 pentru atacuri asupra orașelor și infrastructurii civile ucrainene. Spre deosebire de Geran-2, propulsată de o elice, variantele Geran-3, Geran-4 și Geran-5 ar avea motoare cu reacție și ar fi lansate de pe calea ferată pentru a fi accelerate până la viteza de zbor înainte ca motorul să preia controlul. Context: intensificarea atacurilor și reacția Ucrainei Tsimbulova este prezentată ca una dintre bazele folosite de Rusia pentru lansarea dronelor spre Ucraina și, potrivit lui Glen, unul dintre cele două situri care ar avea infrastructura necesară pentru variantele mai noi Geran; celălalt ar fi în regiunea Donețk ocupată. În paralel, Rusia și-a intensificat atacurile nocturne cu drone: aproape 16.000 de drone în primele trei luni din 2026, față de peste 10.000 în aceeași perioadă a anului trecut, conform datelor citate în articol. Ca răspuns, Ucraina își accelerează dezvoltarea și producția de drone interceptoare mai ieftine. Președintele Volodimir Zelenski a declarat luna trecută că Ucraina poate produce cel puțin 2.000 de drone interceptoare pe zi, jumătate dintre acestea fiind disponibile pentru aprovizionarea națiunilor partenere. [...]
NATO spune că tratatul nu permite suspendarea sau excluderea unui membru , pe fondul unor relatări despre un presupus e-mail intern al Pentagonului care ar sugera o astfel de măsură împotriva Spaniei, după refuzul Madridului de a susține SUA în războiul împotriva Iranului, potrivit Agerpres . Reacția a venit vineri, când un purtător de cuvânt al NATO a amintit că tratatul fondator al Alianței „nu cuprinde niciun articol referitor la suspendarea sau excluderea” vreunui stat membru. Informația a fost prezentată în contextul dezvăluirii, de către agenția EFE, a unui presupus e-mail intern al Departamentului american al Apărării care ar fi sugerat posibilitatea suspendării Spaniei. Din datele disponibile în material, motivul invocat în aceste relatări ar fi refuzul Spaniei de a sprijini Statele Unite în războiul împotriva Iranului. Agerpres notează că este vorba despre un „presupus” e-mail intern, ceea ce indică faptul că autenticitatea și statutul documentului nu sunt confirmate în informațiile publicate. [...]
UE pregătește al 21-lea pachet de sancțiuni, semnalând înăsprirea presiunii economice asupra Rusiei , la doar o zi după ce statele membre au oficializat setul 20 de măsuri restrictive, potrivit G4Media . Discuțiile au fost anunțate de șefa diplomației europene, Kaja Kallas , aflată la Nicosia pentru o reuniune informală a Consiliului European. Kallas a indicat că noul pachet ar urma să includă măsuri care nu au fost discutate până acum din cauza opoziției guvernului Viktor Orban, sugerând o reevaluare a „liniilor roșii” anterioare. „Avansăm într-adevăr cu al 21-lea pachet de sancţiuni. Acest lucru le transmite ruşilor un mesaj foarte clar că nu pot rezista mai mult decât noi, că Ucraina este mai importantă pentru noi decât este pentru ei şi că vom continua să o sprijinim.” Ce ar putea intra în pachetul 21 În acest stadiu, măsurile sunt la nivel de discuție, iar publicația notează doar direcțiile posibile. Printre opțiunile menționate se află: sancțiuni împotriva unor oligarhi ruși; sancțiuni împotriva unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse care susțin războiul împotriva Ucrainei. Context: pachetul 20 și deblocarea prin renunțarea Ungariei la veto Cele 27 de state membre au validat joi, în mod definitiv, atât pachetul de asistență financiară de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) pentru Kiev, cât și al 20-lea pachet de sancțiuni , după ce Ungaria a renunțat la veto, potrivit președinției cipriote a Consiliului UE, citată în material. Al 20-lea pachet include, între altele: interzicerea tranzacțiilor cu 20 de bănci ruse; interzicerea tranzacțiilor cu criptomoneda RUBx; interzicerea accesului în porturile UE pentru noi nave din așa-numita „flotă din umbră” folosită pentru ocolirea sancțiunilor; sancțiuni asupra a 120 de persoane și entități. În total, măsurile restrictive ale UE legate de acțiuni care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei se aplică în prezent la peste 2.600 de persoane și entități. De ce contează pentru mediul economic Succesiunea rapidă a pachetelor 20 și 21 indică intenția UE de a menține și extinde constrângerile asupra finanțării și logisticii ruse, inclusiv prin măsuri care vizează sectorul bancar, transportul maritim și, posibil, persoane cu influență economică și instituțională. În același timp, materialul subliniază că sancțiunile sunt temporare și sunt reanalizate periodic, putând fi calibrate, diminuate sau oprite în funcție de obiectivele UE. [...]
Pentagonul ia în calcul măsuri de presiune asupra unor aliați NATO care nu sprijină operațiunile SUA în conflictul cu Iranul , inclusiv idei fără bază juridică în tratatul Alianței, potrivit Biziday , care citează informații Reuters dintr-un email intern al Departamentului Apărării. Documentul, analizat de Reuters, ar fi fost redactat pe fondul nemulțumirii Administrației Trump față de unele state europene care nu ar fi oferit acces la baze militare, drepturi de survol sau alte facilități logistice considerate necesare pentru operațiunile americane din războiul cu Iranul. Un oficial citat sub protecția anonimatului a indicat că ținta ar fi aliații „mai dificili” sau cei care „nu au intervenit suficient”. Opțiuni discutate: Spania și presiuni pe Marea Britanie Printre propunerile din email se află „eliminarea din NATO” a Spaniei, după ce Madridul ar fi refuzat solicitarea SUA de a folosi bazele operate în comun pentru atacuri asupra Iranului. În plus, premierul spaniol Pedro Sánchez l-a criticat în repetate rânduri pe Donald Trump pentru atacul asupra Iranului. Deși un astfel de pas ar avea un efect militar limitat, impactul politic și simbolic ar fi major, notează materialul. Spania este menționată și în contextul criticilor Washingtonului privind nivelul cheltuielilor de apărare, după ce ar fi refuzat să le crească la 5% din PIB. O altă variantă ar fi reevaluarea poziției SUA privind sprijinul acordat Marii Britanii în disputa cu Argentina pentru Insulele Falkland , într-un demers descris ca represaliu față de premierul Keir Starmer, care ar fi refuzat cererea președintelui american de a trimite nave militare pentru securizarea Strâmtorii Hormuz . Subiectul este sensibil, în condițiile în care Marea Britanie și Argentina au purtat un război în 1982 pentru controlul arhipelagului. Problema de fond: „cerințele minime” și limitele tratatului NATO Potrivit oficialului citat, frustrarea Washingtonului ar fi legată de reticența unor aliați de a îndeplini ceea ce SUA consideră „cerințele minime în cadrul NATO” (ABO) – adică acordarea accesului, posibilității de staționare și a drepturilor de survol pentru forțele americane. În același timp, oficiali NATO contactați de Reuters au subliniat că tratatul Alianței nu prevede suspendarea unui stat membru, ceea ce ridică semne de întrebare asupra aplicabilității reale a unor astfel de măsuri. Chiar și așa, specialiști citați în material avertizează că simpla discutare a unor opțiuni de acest tip poate afecta încrederea dintre Washington și aliații europeni și poate slăbi coeziunea NATO într-un moment tensionat. Context: presiuni recurente și scenariul retragerii SUA Administrația Trump și-a exprimat în ultimele luni frustrarea față de statele europene, acuzate că beneficiază de protecția americană fără a contribui suficient. Donald Trump a criticat în special lipsa de implicare militară a aliaților în zona Strâmtorii Hormuz și a spus recent că ia în calcul inclusiv retragerea SUA din NATO. Totuși, documentul analizat de Reuters nu include opțiunea retragerii SUA din NATO și nici închiderea bazelor militare din Europa. În privința unei eventuale retrageri masive de trupe din statele europene, oficialul citat a refuzat să precizeze dacă scenariul este luat în calcul. [...]
Mesajul Washingtonului către Europa se întărește: SUA cer sprijin militar concret pentru securizarea Strâmtorii Hormuz , pe fondul războiului cu Iranul și al nemulțumirilor legate de contribuția aliaților, potrivit Daily Mail . Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a criticat public lideri europeni precum Keir Starmer și Emmanuel Macron, sugerând că Europa „are nevoie” de Hormuz mai mult decât SUA și ar trebui să treacă de la „conferințe fastuoase” la implicare operațională. Într-o conferință de presă, Hegseth a spus că „nu ar trebui să fie doar lupta Americii” și a argumentat că SUA „abia folosesc” Strâmtoarea Hormuz, deoarece energia americană nu ar tranzita zona și țara ar avea „destulă energie”. În schimb, a susținut că Europa și Asia au beneficiat „de decenii” de protecția SUA, dar că „timpul pentru a călători gratis” s-a încheiat, cerând aliați „capabili” și „loiali”. Presiune pe aliați: de la retorică la condiționări Declarațiile vin în contextul în care Washingtonul ar amenința cu măsuri împotriva unor aliați transatlantici pe care îi consideră insuficient de cooperanți în războiul cu Iranul. Daily Mail notează că un e-mail intern al Pentagonului, relatat de Reuters, ar indica faptul că SUA iau în calcul: revizuirea poziției privind revendicarea Marii Britanii asupra Insulelor Falkland; suspendarea Spaniei din NATO . E-mailul ar exprima frustrare față de reticența sau refuzul unor aliați de a acorda SUA drepturi de acces, staționare și survol (ABO) pentru operațiunile legate de războiul cu Iranul. Reacția Londrei și miza Falkland Pe fondul discuțiilor despre Falkland, Downing Street a insistat că statutul insulelor „nu poate fi mai clar” și că suveranitatea „aparține Regatului Unit”. În același timp, subiectul a generat reacții politice în Marea Britanie: Kemi Badenoch a catalogat sugestia drept „nonsens”, iar liberal-democrații au cerut anularea vizitei monarhului în SUA de săptămâna viitoare, potrivit materialului. Daily Mail mai arată că Marea Britanie nu ar fi acceptat inițial o solicitare americană de a permite folosirea a două baze britanice pentru atacuri asupra Iranului, dar ulterior ar fi fost de acord cu misiuni defensive, „pentru protejarea rezidenților din regiune, inclusiv a cetățenilor britanici”, în contextul represaliilor iraniene. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul administrației americane este că sprijinul aliat în jurul Strâmtorii Hormuz și al operațiunilor conexe nu mai este tratat ca opțional, ci ca o condiție a relației de securitate. Daily Mail nu oferă, în acest material, un calendar sau decizii finale privind eventualele măsuri împotriva Regatului Unit sau Spaniei, ci indică existența unor discuții interne și a unei escaladări a presiunii publice. [...]
