Știri
Știri din categoria Externe
Riscul reluării conflictului dintre Iran și SUA reapare pe fondul blocadei din Strâmtoarea Ormuz, după ce un oficial militar iranian a spus că reînceperea războiului este „probabilă”, iar forțele armate sunt „pe deplin pregătite”, potrivit G4Media. Declarația vine după ce președintele american Donald Trump a respins o nouă ofertă transmisă de Teheran pentru reluarea negocierilor.
Mohammad Jafar Asadi, inspector adjunct al Comandamentului Forțelor Armate Khatam Al-Anbiya, a susținut că „evenimentele au demonstrat” că SUA „nu au respectat nicio promisiune sau acord” și a avertizat asupra unei posibile escaladări.
„Forţele armate sunt pe deplin pregătite pentru orice nouă aventură sau acţiune imprudentă din partea americanilor.”
În paralel, un înalt oficial iranian, citat de Reuters, a descris o propunere care ar schimba ordinea negocierilor: Iranul ar accepta redeschiderea Strâmtorii Ormuz și reluarea transportului maritim înainte ca discuțiile privind programul nuclear să intre în faza dificilă.
Conform aceleiași relatări, planul ar include:
Oficialul a spus că un „nou calendar” a fost detaliat într-o propunere transmisă Statelor Unite prin intermediul mediatorilor, Pakistan, însă fără publicarea conținutului integral.
Materialul menționează că un armistițiu a intrat în vigoare la 8 aprilie, după aproape 40 de zile de atacuri israeliene și americane asupra Iranului și contraatacuri iraniene în regiune. O primă rundă de discuții directe, la Islamabad, pe 11 aprilie, a eșuat, iar divergențele au rămas „semnificative”, de la situația Strâmtorii Ormuz până la chestiunea nucleară.
Donald Trump a declarat vineri că „nu este mulțumit” de ultima versiune a acordului și a reiterat că reluarea războiului rămâne „o opțiune”, adăugând că a fost informat joi de armată cu privire la posibile noi acțiuni militare.
Potrivit informațiilor citate de Reuters, Iranul blochează aproape toate transporturile maritime din Golf, cu excepția celor proprii, de mai bine de două luni, iar luna trecută SUA au impus propria blocadă a navelor din porturile iraniene. În acest context, orice eșec al negocierilor crește riscul de prelungire a blocajelor și de noi episoade militare, cu efecte directe asupra fluxurilor maritime din regiune.
Separat, articolul notează că, deși armistițiul a permis revenirea la o „aparentă normalitate”, populația este afectată de inflație și șomaj în creștere, pe fondul deceniilor de sancțiuni internaționale.
Recomandate
Iran a propus redeschiderea Strâmtorii Hormuz înaintea negocierilor nucleare, dar planul a fost respins de Donald Trump , potrivit Reuters . Miza imediată este fluxul de energie: războiul a provocat, conform sursei, „cea mai mare perturbare de până acum” a aprovizionării globale cu energie. La patru săptămâni după ce SUA și Israel au suspendat campania de bombardamente împotriva Iranului, nu există încă un acord care să încheie conflictul. Între timp, Iran blochează de peste două luni aproape toate transporturile maritime din Golf, cu excepția celor proprii, iar luna trecută SUA au impus la rândul lor o blocadă asupra navelor care pleacă din porturi iraniene. Ce conținea propunerea Teheranului Un oficial iranian de rang înalt, care a vorbit sub protecția anonimatului din cauza caracterului confidențial al discuțiilor, a descris un cadru în care elementele cu impact imediat asupra transportului maritim ar fi fost rezolvate înaintea dosarului nuclear: încetarea războiului, cu o garanție că Israelul și SUA nu vor ataca din nou; redeschiderea Strâmtorii Hormuz pentru navigație; ridicarea blocadei americane asupra Iranului; abia ulterior, negocieri privind limitarea programului nuclear iranian, în schimbul ridicării sancțiunilor. Iranul ar fi cerut ca Washingtonul să îi recunoască dreptul de a îmbogăți uraniu în scopuri pașnice, chiar dacă ar accepta suspendarea îmbogățirii, potrivit aceleiași surse. De ce a respins Trump și ce condiții pune Washingtonul Donald Trump a declarat vineri că nu este „mulțumit” de cea mai recentă propunere a Iranului, fără să detalieze ce elemente respinge. Președintele american a spus reporterilor la Casa Albă: „Cer lucruri cu care nu pot fi de acord.” Washingtonul a reiterat, potrivit Reuters, că nu va încheia războiul fără un acord care să împiedice Iranul să obțină vreodată o armă nucleară — obiectivul principal invocat de Trump când a lansat loviturile în februarie, în timpul unor discuții pe tema nucleară. Iranul susține că programul său nuclear este pașnic. Ce urmează: presiune pe rutele energetice, negocieri împinse în plan secund Oficialul iranian a susținut că Teheranul vede amânarea discuțiilor nucleare pentru o etapă ulterioară drept o „schimbare semnificativă” menită să faciliteze un acord. Reuters notează că presa relatase deja în ultima săptămână că Iranul propunea redeschiderea strâmtorii înainte de rezolvarea chestiunilor nucleare, iar oficialul a confirmat că acest calendar a fost inclus într-o propunere formală transmisă SUA prin mediatori. În lipsa unui acord, blocajele reciproce — ale Iranului asupra transporturilor din Golf și ale SUA asupra navelor din porturile iraniene — rămân principalul factor de risc pentru fluxurile energetice și pentru stabilitatea rutelor maritime din regiune. [...]
Ascensiunea lui Ahmad Vahidi la conducerea Gardienilor Revoluției indică o consolidare a puterii militare la Teheran, cu potențial de a bloca orice compromis pe dosarul nuclear și pe Strâmtoarea Ormuz , într-un moment în care Washingtonul speră la fisuri în regim, potrivit unei analize publicate de Digi24 . Vahidi a fost numit comandant-șef al Gardienilor Revoluției (IRGC) după ce predecesorul său, Mohammad Pakpour, ar fi fost ucis în primele etape ale războiului lansat de SUA și Israel împotriva Iranului, cu două luni în urmă. Pakpour preluase funcția după moartea lui Hossein Salami, ucis în timpul războiului de 12 zile din iunie anul trecut. De ce contează numirea: semnal de întărire a „liniei dure” Analiza îl descrie pe Vahidi drept un actor care ar putea cântări mai mult decât alte repoziționări din ierarhia iraniană, inclusiv în raport cu ayatollahul Mojtaba Khamenei sau cu președintele parlamentului, Mohammed Bagher Ghalibaf. În acest context, mai mulți experți citați în material susțin că centrul de greutate al puterii se mută spre IRGC și armată, pe fondul slăbirii rolului de arbitru al liderului suprem. Kamran Bokhari (Middle East Policy Council) este citat afirmând că: „Ahmad Vahidi este cel care ia toate deciziile.” Profilul lui Vahidi și miza pentru SUA Vahidi a ocupat poziții-cheie în statul iranian: comandant adjunct al IRGC, ministru de interne în administrația Ebrahim Raisi și ministru al apărării sub Mahmoud Ahmadinejad. Este prezentat și ca unul dintre fondatorii forțelor Quds, unitatea de elită asociată cu operațiuni externe. Materialul notează că Vahidi este cunoscut în Occident, inclusiv prin apariția pe lista persoanelor căutate de Interpol în 2007 și prin sancțiuni impuse de SUA în 2010, legate de presupusul său rol în atentatul din 1994 asupra unui centru evreiesc din Argentina. SUA și UE ar fi impus ulterior și alte restricții, fără ca acestea să-i afecteze cariera internă. Efect asupra negocierilor: mai puțin spațiu pentru compromis Annika Ganzeveld (Critical Threats Project, American Enterprise Institute) leagă ascensiunea lui Vahidi de absența unei autorități supreme care să arbitreze facțiunile. În același timp, ea susține că Vahidi și lideri IRGC apropiați lui ar fi eclipsat figuri considerate mai „pragmatice”, inclusiv pe Ghalibaf și pe ministrul de externe Abbas Araghchi, percepuți ca mai deschiși către un compromis cu SUA. Potrivit aceleiași evaluări, Vahidi „nu a indicat deloc” disponibilitatea de a ceda în fața cerințelor principale ale SUA, în special pe: programul nuclear al Iranului; Strâmtoarea Ormuz (punct strategic pentru transportul de petrol). Ce urmează: competiție internă, dar coeziune sub presiune externă Analiza subliniază că Vahidi nu este singurul pol de putere, iar linia de demarcație ar trece între oficiali aleși (precum președintele Masoud Pezeshkian și Ghalibaf) și actori nealeși (inclusiv reprezentanți ai IRGC și ai sistemului judiciar), conform lui Ali Alfoneh (Arab Gulf States Institute). În pofida afirmațiilor lui Donald Trump despre tensiuni și un posibil „gol de putere” la Teheran, Alfoneh este citat spunând că presiunea Israelului și a SUA ar fi produs mai degrabă coeziune decât diviziune în rândul liderilor iranieni, iar declarațiile lui Trump ar reflecta mai mult „dezordinea de la Washington” decât realitatea din Iran. [...]
Uniunea Europeană ia în calcul un „Observator al Combustibililor”, după ce a constatat că nu are o imagine în timp real asupra stocurilor comerciale de carburanți , într-un moment în care războiul din Iran împinge în sus costurile energetice și amplifică riscul de întreruperi pe rutele de aprovizionare, potrivit Antena 3 . Conflictul amenință să blocheze aprovizionarea prin Strâmtoarea Ormuz , rută-cheie pentru petrol și gaze, iar președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că situația costă UE aproape 500 de milioane de euro pe zi în costuri energetice mai mari. În paralel, președintele american Donald Trump le-a cerut consilierilor să se pregătească pentru o blocadă prelungită a Iranului, care ar putea perturba și mai mult piețele energetice globale. Problema pentru autoritățile europene este că, dincolo de rezervele deținute de guverne (în general transparente), stocurile relevante pentru funcționarea economiei sunt în mare parte comerciale și fragmentate, iar datele nu sunt raportate sistematic. În special la produsele rafinate – motorină și combustibil pentru avioane – vizibilitatea este descrisă ca fiind foarte redusă, inclusiv din cauza reticenței companiilor de a divulga informații considerate sensibile comercial. De ce contează: risc operațional și presiune de reglementare Miniștri ai energiei și oficiali naționali au semnalat, la un summit recent, „lacune” în cunoașterea situației și au cerut o monitorizare mai intensă, „în timp real”, mai ales pentru produsele rafinate, potrivit minutelor consultate de Politico, citate de Antena 3. Delegatul Greciei ar fi propus inclusiv un canal de comunicare rapidă (WhatsApp sau Signal) între statele membre și executivul UE. Un oficial de rang înalt dintr-un minister european al energiei, citat sub condiția anonimatului, a rezumat problema astfel: datele despre ce intră pe piață, ce este retras și pe ce rute circulă sunt limitate, iar „există cu siguranță o lipsă de monitorizare a pieței”. Ce știe UE și ce nu poate vedea UE se bazează, pentru evaluarea aprovizionării, pe: datele Eurostat și coordonarea cu statele membre; informații despre rezervele guvernamentale, de regulă mai transparente; raportări ocazionale ale companiilor privind propriile stocuri. Dincolo de aceste surse, o parte importantă a stocurilor rămâne în „stocuri comerciale împrăștiate”, iar firmele nu sunt obligate prin lege să raporteze multe dintre aceste date. Un alt oficial a spus că autoritățile știu „ce ar trebui să aibă în stoc” statele, dar „ce au la un moment dat” nu pot ști cu adevărat. În cazul combustibililor rafinați, un al treilea oficial a formulat direct cauza: „Companiile private nu au vrut să împărtășească informații”. Răspunsul Comisiei: un „Observator al Combustibililor”, dar fără calendar Comisia Europeană a recunoscut deficitul de informații și a prezentat planuri pentru un „Observator al Combustibililor”, care ar urma să urmărească producția, importurile, exporturile și nivelurile stocurilor de combustibili pentru transport din UE. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei, Anna-Kaisa Itkonen, a spus că executivul vrea „o imagine de ansamblu mai bună”, dar că este „prea devreme” pentru detalii despre funcționare. În același timp, rămâne neclar dacă Bruxelles-ul va propune reguli care să oblige statele să raporteze mai mult: un oficial al Comisiei a spus că este „prea devreme să spunem” dacă se va ajunge la astfel de obligații. Context: gazul e mai reglementat, produsele petroliere – mai opace Gazul natural este mai ușor de urmărit decât carburanții, chiar dacă imperfect, deoarece după criza declanșată de invazia Rusiei în Ucraina (2022) statele UE au obligația să-și umple depozitele la 90% din capacitatea națională până în fiecare iarnă. La produsele petroliere, Eurostat monitorizează la nivel european, însă actualizările sunt rare. Potrivit analistei Ana Maria Jaller-Makarewicz (Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară), ultimul set de date „destul de cuprinzător” era din ianuarie, iar atunci majoritatea statelor (cu excepția Letoniei, Irlandei și Ciprului) îndeplineau cerința de stocuri pentru cel puțin 90 de zile. Între timp, stocurile de gaze erau deja scăzute înainte de atacul asupra Iranului – în medie sub 30% din capacitatea națională – după retrageri puternice în timpul iernii, iar reumplerea depinde de stimulentele comercianților, care în mod normal cumpără vara și vând iarna. Războiul din Iran riscă să schimbe această dinamică. Ce urmează Pe termen scurt, UE încearcă să gestioneze șocul de preț și riscurile de aprovizionare, însă miza imediată pentru politicile publice este dacă lipsa de date va împinge Comisia către un mecanism permanent de monitorizare și, eventual, către cerințe de raportare mai stricte pentru stocurile comerciale – o zonă sensibilă atât din perspectiva confidențialității comerciale, cât și a regulilor de concurență invocate de industrie. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre confiscarea de nave și petrol în cadrul blocadei navale a porturilor iraniene ridică miza economică a războiului și amplifică riscul pentru fluxurile globale de energie , într-un context în care Strâmtoarea Hormuz – rută pentru circa 20% din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate – este deja puternic perturbată, potrivit Reuters . Președintele SUA a spus că Marina americană acționează „ca pirații” în aplicarea blocadei Washingtonului asupra porturilor iraniene, în timpul războiului SUA și Israelului împotriva Iranului. Trump a făcut comentariile descriind capturarea, „cu câteva zile” înainte, a unei nave de către forțele americane. Într-o declarație care pune accent pe componenta financiară a operațiunilor, Trump a afirmat că SUA au preluat nava, încărcătura și petrolul, adăugând că este „o afacere foarte profitabilă”. Ce se întâmplă pe rutele maritime și de ce contează pentru energie În paralel cu blocada porturilor iraniene impusă de SUA, Iranul a blocat aproape toate navele care trec prin Strâmtoarea Hormuz, cu excepția celor proprii, de la începutul războiului. Reuters notează că unele nave ale Teheranului au fost confiscate de SUA după ce au părăsit porturi iraniene, alături de nave container sancționate și petroliere iraniene interceptate în apele asiatice. Aceste evoluții au împins în sus prețurile petrolului și au accentuat presiunea asupra unui punct de strangulare esențial pentru comerțul energetic global: Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate. Contextul conflictului și reacțiile interne din SUA SUA și Israel au atacat Iranul pe 28 februarie, iar Iranul a răspuns cu lovituri asupra Israelului și a statelor din Golf care găzduiesc baze americane. Loviturile SUA-Israel asupra Iranului și atacurile Israelului în Liban „au ucis mii” și au „strămutat milioane”, potrivit aceleiași surse. Reuters mai arată că Trump a oferit în timp „termene și obiective schimbătoare” pentru război, care rămâne nepopular în SUA, și că a fost condamnat pe scară largă pentru comentarii legate de conflict, inclusiv după ce a amenințat luna trecută că va distruge „întreaga civilizație” a Iranului. De asemenea, „mulți experți americani” au spus luna trecută că loviturile americane asupra Iranului ar putea echivala cu crime de război, după amenințări privind țintirea infrastructurii civile. La ce să ne așteptăm În lipsa unor semnale de detensionare menționate în relatarea Reuters, combinația dintre blocada porturilor iraniene și restricțiile impuse de Iran în Hormuz menține riscurile ridicate pentru transportul maritim și pentru piața energiei, într-un moment în care conflictul a produs deja efecte vizibile asupra prețurilor petrolului. [...]
AIEA ia în calcul mutarea uraniului îmbogățit al Iranului, pe fondul lipsei de acces la inspecții și al discuțiilor cu Rusia și SUA , potrivit The Jerusalem Post , care citează declarații ale directorului general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) , Rafael Grossi , într-un interviu pentru Associated Press. Grossi a spus că „majoritatea” uraniului îmbogățit al Iranului este probabil la complexul nuclear de la Isfahan, lovit în timpul unui război de 12 zile în iunie și în cadrul operațiunilor „Roaring Lion” și „Epic Fury”. AIEA își bazează evaluările pe informații din imagini satelitare privind efectele loviturilor americane și israeliene asupra siturilor nucleare iraniene. Un element-cheie invocat de Associated Press este o imagine satelitară din 9 iunie 2025, realizată de un satelit Airbus, care arată un camion cu 18 containere albastre intrând în Centrul de Tehnologie Nucleară Isfahan. Containerele ar fi, potrivit AP, suspectate că ar conține uraniu puternic îmbogățit și „probabil” nu au fost mutate. Estimări, nu verificări: AIEA nu a putut inspecta situl Grossi a subliniat că evaluările AIEA rămân estimări, deoarece agenția nu a putut vizita locația. Deși Iranul are obligația, în cadrul Tratatului de Neproliferare Nucleară, să permită accesul inspectorilor, AIEA nu a reușit să verifice la fața locului dacă materialul se află acolo și dacă sigiliile agenției sunt intacte. „Nu am putut inspecta sau să infirmăm că materialul este acolo și că sigiliile, sigiliile AIEA, rămân acolo. Sper că vom putea face asta, așa că ceea ce vă spun este cea mai bună estimare a noastră.” Separat, Grossi a declarat la o conferință de presă la ONU că o inspecție AIEA era programată pentru o nouă instalație de îmbogățire a uraniului la Isfahan, pe care Iranul a declarat-o în iunie anul trecut, însă loviturile au început chiar în ziua stabilită pentru inspecție. Discuții despre „extracție” și rolul Rusiei În același interviu, Grossi a spus că AIEA a discutat cu mai multe părți posibilitatea de a muta uraniul îmbogățit al Iranului în afara țării, inclusiv cu Rusia. Președintele SUA, Donald Trump, a afirmat că președintele rus Vladimir Putin s-a oferit să ajute SUA să gestioneze uraniul îmbogățit, dar că Trump i-ar fi răspuns că ar trebui să fie mai „implicat în încheierea războiului cu Ucraina”. AIEA a mai discutat subiectul cu SUA și „informal” cu Iranul, potrivit AP, însă agenția nu a fost parte a negocierilor de încetare a focului din Pakistan, deși a participat la discuțiile nucleare din februarie. [...]
Washingtonul amână relansarea negocierilor de pace pentru Ucraina , pe fondul temerilor că o nouă rundă de diplomație nu ar aduce rezultate și al mutării atenției SUA către războiul cu Iranul, în condițiile în care emisarii lui Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner , nu se grăbesc să ajungă la Kiev, potrivit Digi24 , care citează Kyiv Independent. Ezitarea vine după luni de discuții interne despre o posibilă vizită care ar fi fost prima deplasare a celor doi emisari în Ucraina, deși ambii au mers în repetate rânduri la Moscova pentru întâlniri cu Vladimir Putin. Un înalt oficial ucrainean citat de publicația ucraineană spune că au existat promisiuni repetate privind o vizită la Kiev, fără ca acestea să fie respectate. Președintele Volodimir Zelenski a criticat public această abordare, considerând că vizitele repetate în Rusia, fără o deplasare similară în Ucraina, transmit un semnal politic negativ. „Este lipsit de respect să vii la Moscova și nu și la Kiev, este pur și simplu lipsit de respect.” De ce contează: fără vizită la Kiev, formatul trilateral rămâne blocat Potrivit unei persoane familiarizate cu discuțiile, vizita ar fi trebuit să funcționeze ca un „declanșator” pentru reluarea diplomației trilaterale Ucraina–Rusia–SUA, într-un moment în care discuțiile sunt practic stagnante. Negocierile ar fi fost înghețate de peste două luni, iar atenția Washingtonului s-a mutat către conflictul cu Iranul și eforturile diplomatice asociate. Ultima rundă de discuții trilaterale a avut loc pe 16 februarie, iar o întâlnire planificată pentru finalul aceleiași luni a fost amânată cu puțin timp înainte de atacurile americano-israeliene asupra Iranului, mai notează materialul citat. Obstacolele invocate: agenda SUA, logistica și lipsa „substanței” în negocieri Două surse citate spun că planul inițial era ca Witkoff și Kushner să meargă mai întâi la Kiev, să se întâlnească cu Zelenski și abia apoi să se deplaseze la Moscova pentru discuții cu Putin. Între timp, mai mulți factori complică o astfel de vizită: prioritizarea negocierilor SUA–Iran , care domină agenda de politică externă a Washingtonului; logistica deplasărilor în Ucraina , în condițiile în care spațiul aerian este închis, iar trenul rămâne ruta viabilă către Kiev; o sursă citată afirmă că „este dificil pentru Witkoff”; impasul de fond privind teritoriul , care face ca o vizită să riște să fie mai degrabă simbolică decât utilă. În centrul blocajului rămâne disputa asupra Donbasului: Rusia ar cere retragerea forțelor ucrainene din părțile controlate de Ucraina din regiune ca precondiție pentru un acord, cerere respinsă de Kiev, care susține că înghețarea actualei linii a frontului este singura bază realistă pentru un armistițiu. Un oficial ucrainean citat afirmă că „nu există încă substanță”, iar un oficial american a declarat pentru Kyiv Independent că vizita rămâne în discuție, dar „nu a fost încă confirmată”. Ce urmează Deși dialogul Kiev–Washington continuă „prin mai multe canale”, Ucraina caută „noi formate” pentru a revitaliza relația cu SUA, în contextul în care, potrivit unui oficial ucrainean citat, situația din SUA „nu este potrivită” pentru o astfel de vizită, tocmai din cauza războiului din Iran. Vizita emisarilor rămâne, așadar, incertă. [...]
