Știri
Știri din categoria Externe
Raportul serviciilor daneze avertizează că rivalitatea marilor puteri se intensifică în Arctica iar, potrivit The Guardian, Groenlanda capătă o miză strategică tot mai mare, inclusiv pentru sistemele de avertizare timpurie ale Statelor Unite.
În paralel, Donald Trump a amplificat presiunea publică asupra Danemarcei și Groenlandei înaintea discuțiilor, susținând pe rețelele sociale că doar SUA ar putea contracara amenințările invocate din partea Rusiei și Chinei.
NATO: Spuneți Danemarcei să-i scoată de aici, ACUM! Două sănii trase de câini nu sunt de ajuns! Doar SUA pot!!!
Trump a distribuit și un articol despre un raport al serviciilor daneze de informații, publicat luna trecută, care arată că Rusia, China și Statele Unite au interese divergente în Arctica, dar toate urmăresc să-și crească influența în regiune.
Documentul subliniază că intensificarea competiției dintre marile puteri a atras atenție internațională semnificativă asupra Arcticii, în special pe fondul interesului tot mai mare al SUA pentru Groenlanda și al implicațiilor pentru securitatea națională americană.
Raportul explică de ce Arctica este văzută la Washington drept o zonă critică de apărare: pentru SUA, regiunea reprezintă „prima și cea mai importantă linie de avertizare timpurie” în eventualitatea unui conflict major cu Rusia sau China. În acest context, radarele de la baza spațială Pituffik sunt descrise ca având un rol central în detectarea rachetelor ostile îndreptate spre teritoriul continental al SUA.
În privința Rusiei, raportul notează că, deși Moscova se confruntă cu presiuni legate de războiul din Ucraina și cu o perspectivă economică în deteriorare, capabilitățile sale de bază în Arctica rămân „în mare parte intacte”. Rusia ar păstra inclusiv capacitatea de a desfășura rapid avioane de vânătoare și bombardiere în bazele sale arctice, ceea ce i-ar permite să lovească ținte occidentale în Arctica și Atlanticul de Nord „în scurt timp”.
Totodată, serviciile daneze avertizează că Rusia ar putea reacționa la creșterea activității SUA și a Occidentului în Arctica prin demonstrații de forță „în moduri noi”, cu un comportament „din ce în ce mai imprevizibil și confruntațional”. Sunt menționate posibile răspunsuri agresive la exercițiile militare occidentale, inclusiv navigație periculoasă sau atacuri simulate.
În ceea ce privește China, raportul precizează că, deși nu are în prezent prezență militară în Arctica, urmărește să dezvolte în următorii cinci până la zece ani o capacitate independentă de operare a navelor de suprafață și a submarinelor în apele arctice.
Raportul mai anticipează extinderea cooperării arctice dintre Rusia și China în anii următori, în pofida intereselor lor conflictuale în regiune, inclusiv posibilitatea unor exerciții comune în Arctica rusă în 2026, ca semnal strategic către SUA și Occident.
Pe scurt, raportul indică trei direcții care explică de ce Groenlanda devine un punct-cheie în ecuația de securitate din Arctica:
În ansamblu, mesajul raportului danez este că Arctica intră într-o etapă de competiție mai dură între marile puteri, iar Groenlanda devine un nod strategic atât pentru descurajare, cât și pentru infrastructura de supraveghere și apărare.
Recomandate
Escaladarea retoricii lui Donald Trump față de liderii europeni reaprinde riscul unor decizii cu impact direct asupra securității și economiei UE , inclusiv prin amenințarea reducerii celor 36.400 de militari americani staționați în Germania, potrivit Reuters . În ultimele săptămâni, tensiunile transatlantice s-au accentuat pe fondul divergențelor legate de războiul cu Iranul. Trump l-a atacat public pe cancelarul german Friedrich Merz , pe care l-a numit „total ineficient”, după criticile acestuia privind conflictul, și a amenințat că va reduce prezența militară americană din Germania. În paralel, a vizat și Regatul Unit, cu atacuri personale la adresa premierului Keir Starmer și cu amenințarea unui „tarif mare” pentru importurile din Marea Britanie. De ce contează: semnale de presiune asupra NATO și a posturii militare americane în Europa Cea mai sensibilă dimensiune pentru Europa este că disputa politică se poate traduce în măsuri concrete în cadrul NATO. Reuters notează că Departamentul Apărării al SUA a luat în calcul sancționarea unor aliați pe care îi consideră insuficient de aliniați operațiunilor americane în războiul cu Iranul, inclusiv: suspendarea Spaniei ca membru NATO; revizuirea recunoașterii americane a Insulelor Falkland ca teritoriu britanic. Un diplomat european a descris situația drept „neliniștitoare”, adăugând că guvernele europene se așteaptă la surprize „oricând”. „Flatarea nu mai funcționează”: schimbare de ton în capitalele europene Potrivit unor diplomați europeni citați de Reuters, încercările unor lideri de a stabiliza relația cu Washingtonul prin vizite regulate, acorduri comerciale și ajustări de politici (unele nepopulare intern) nu i-au ferit de noi atacuri după declanșarea războiului cu Iranul, în februarie. Un al doilea diplomat a invocat modelul Angelei Merkel: să nu reacționezi imediat, să lași „furtuna” să treacă, dar să rămâi ferm pe poziții. Același diplomat a susținut că inclusiv cei care au încercat o abordare conciliantă au fost ținta insultelor, concluzia fiind că „nici flatarea nu funcționează”. Casa Albă nu a comentat imediat. Efecte colaterale: costuri energetice și presiune politică internă în Europa Jeffrey Rathke, fost diplomat american și șef al American-German Institute de la Johns Hopkins University, a spus că aliații europeni devin mai vocali împotriva politicilor lui Trump, inclusiv din cauza presiunii politice interne. El a indicat că războiul afectează direct publicul german, invocând o creștere a costurilor energiei asociată conflictului. În același timp, un fost oficial american de rang înalt din domeniul apărării a afirmat că oficialii militari germani au rămas relativ calmi și că cooperarea militară a continuat, sugerând că ar putea fi vorba de „multă fanfaronadă” fără schimbări finale. Ce urmează: accelerarea autonomiei europene în materie de apărare Diplomați europeni au declarat că rămân angajați față de relația transatlantică, dar consideră că „status quo-ul” de după Al Doilea Război Mondial nu mai poate fi baza exclusivă a securității europene. Un diplomat occidental a spus că Europa trebuie să fie nu doar o „putere blândă”, ci să-și susțină influența și prin capacități militare, menționând că statele europene acționează rapid pentru a-și extinde capabilitățile de apărare. [...]
Donald Trump ia în calcul retragerea parțială a trupelor SUA din Italia și Spania, o mișcare care ar putea slăbi capacitatea de reacție rapidă a NATO în Europa , potrivit Mediafax . Președintele american a spus joi că o decizie ar urma să fie luată „foarte curând”, fără să ofere detalii despre amploarea sau calendarul unei eventuale retrageri. Declarațiile vin la scurt timp după ce Trump a invocat posibilitatea reducerii efectivelor americane și în Germania, pe fondul tensiunilor dintre Washington și mai mulți aliați europeni legate de războiul din Iran, relatează Le Figaro. De ce contează pentru NATO: baze-cheie și logistică Italia, Spania și Germania găzduiesc baze importante ale armatei americane, folosite pentru operațiuni aeriene, navale și logistice, dar și ca puncte-cheie pentru desfășurări militare în alte regiuni. În acest context, o reducere a efectivelor ar însemna o schimbare semnificativă a posturii militare a SUA în Europa și ar putea afecta capacitatea de reacție rapidă a alianței NATO. Contextul politic: presiuni asupra aliaților și disputa cu Berlinul Trump a legat public discuția despre retrageri de nemulțumirile față de nivelul de implicare al unor aliați în conflictul cu Iranul, sugerând o recalibrare a prezenței militare americane în Europa. În Germania, tema a fost alimentată de un schimb dur de replici cu cancelarul Friedrich Merz , care afirmase că „americanii nu au, în mod evident, nicio strategie” în Iran și că Teheranul „umilește” prima putere mondială. Merz nu a răspuns direct amenințărilor privind retragerea militară, dar a cerut menținerea unui „parteneriat transatlantic de încredere” în cadrul NATO. Ce alte măsuri ar mai fi analizate Potrivit unor informații anterioare menționate de Mediafax, Washingtonul ar analiza și alte pârghii de presiune asupra aliaților occidentali, între care: o posibilă suspendare a Spaniei din NATO; reconsiderarea poziției SUA privind Insulele Falkland , în contextul disputei dintre Regatul Unit și Argentina. Deocamdată, nu există detalii oficiale despre dimensiunea sau calendarul unei eventuale retrageri din Italia și Spania, iar Trump nu a precizat ce criterii ar sta la baza deciziei. [...]
Nemulțumirea exprimată de Donald Trump față de cea mai recentă propunere a Iranului complică perspectiva unei dezescaladări rapide a războiului dintre SUA, Israel și Iran, aflat în a doua lună, potrivit Agerpres . Mesajul venit de la Casa Albă indică faptul că negocierile rămân fragile, în timp ce pe teren cresc semnalele de pregătire militară. Trump a spus că Iranul „vrea să încheie un acord”, însă el „nu este satisfăcut” de oferta transmisă cu câteva ore înainte de Teheran, prin mediatori pakistanezi, în răspunsul dat reporterilor la Casa Albă. Președintele american a apreciat eforturile de mediere ale Pakistanului și a afirmat că discuțiile telefonice continuă. Ce cere Teheranul și ce transmite public Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi , a declarat că Iranul este dispus să continue diplomația dacă SUA își modifică pretențiile, pe care le-a descris drept „exagerate”, și dacă renunță la „retorica amenințătoare și acțiunile provocatoare”. În același mesaj publicat pe Telegram, el a adăugat că forțele armate iraniene rămân pregătite să apere țara „de orice amenințare”. Semnale de escaladare: apărare antiaeriană activată Pe fondul acestor schimburi, Reuters citează două surse iraniene de rang înalt, sub protecția anonimatului, potrivit cărora Iranul și-a activat apărarea antiaeriană și intenționează să reacționeze „amplu” în cazul unui atac. Aceleași surse afirmă că Teheranul a evaluat riscul unui „val scurt și intens” de lovituri americane, posibil urmat de un atac israelian. Informațiile despre pregătirile militare provin din relatări atribuite Reuters de Agerpres și nu pot fi verificate independent pe baza textului furnizat. [...]
Eliminarea finanțării USAI din bugetul apărării pe 2027 mută decizia despre sprijinul militar pentru Ucraina la Congres , într-un proces care poate redesena fluxurile de comenzi pentru industria de apărare și calendarul livrărilor către Kiev, potrivit Digi24 . În audierile din Comisia Senatului SUA pentru forțele armate, senatorii au cerut confirmarea că proiectul de buget nu prevede fonduri pentru „Ukraine Security Assistance Initiative” (USAI), iar Jules Hurst, directorul financiar interimar al Pentagonului, a răspuns că „în acest buget nu există finanțare pentru USAI”. Ce înseamnă USAI și de ce contează operațional USAI funcționează din 2016 și este descris ca unul dintre principalele canale de sprijin militar pentru Ucraina, prin care Pentagonul poate plasa comenzi de armament și echipamente direct la producători pentru Forțele Armate ale Ucrainei. În practică, absența alocării în cererea bugetară pentru 2027 ridică un semn de întrebare asupra continuității acestui mecanism de achiziții, în forma finanțată până acum. Context bugetar: cheltuieli record, dar fără linia USAI În același proiect, cheltuielile totale de apărare solicitate de SUA pentru 2027 sunt de aproximativ 1,5 trilioane de dolari, nivel pe care materialul îl descrie drept record și cu 50% peste nivelul actual. Decizia finală aparține Congresului, care poate modifica documentul. Versiunea finală a bugetului este așteptată în toamnă, până la 1 octombrie, când începe noul an fiscal în SUA. Cum s-a schimbat sprijinul SUA pentru Ucraina Sprijinul militar american pentru Ucraina a crescut după agresiunea rusă din 2014, iar după invazia pe scară largă, ajutorul total acordat prin diferite programe a depășit 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei). Potrivit informațiilor prezentate, odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025, alocarea de noi pachete de ajutor „a încetat de fapt”, continuând doar livrările pe baza alocărilor aprobate anterior sub administrația lui Joe Biden. În bugetele pentru 2025 și 2026 ar fi fost incluse doar sume „simbolice”, de ordinul câtorva sute de milioane de dolari, sub presiunea democraților. [...]
Administrația Trump încearcă să evite votul Congresului pe războiul cu Iranul invocând faptul că există un armistițiu în vigoare din 8 aprilie, iar conflictul „s-a încheiat deja”, potrivit Știrile Pro TV . Miza imediată este termenul legal de 60 de zile, care expiră vineri, și care, în mod normal, ar obliga Casa Albă să ceară aprobarea formală a Congresului pentru continuarea operațiunilor. În paralel, Teheranul a transmis o nouă propunere de negocieri către Statele Unite prin intermediul mediatorilor pakistanezi, potrivit agenției oficiale de presă a Iranului, însă discuțiile sunt descrise ca fiind în impas. Termenul de 60 de zile și disputa pe „armistițiu” Articolul notează că „ Rezoluția privind puterile de război ” este legea care impune președintelui SUA să obțină aprobarea Congresului pentru acțiuni militare care depășesc 60 de zile. În acest context, oficiali ai administrației Trump susțin că, dacă războiul este considerat încheiat ca urmare a armistițiului, nu mai există obligația de a cere votul Congresului pentru prelungire. Pete Hegseth, secretarul de război al SUA, a susținut că limitarea de 60 de zile ar fi „suspendată” pe durata armistițiului: „În acest moment ne aflăm într-o perioadă de armistițiu, iar înțelegerea noastră este că limitarea privind cele 60 de zile se suspendă pe timpul unui armistițiu.” Negocieri fără perspectivă rapidă Pe canalul diplomatic, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe de la Teheran a spus că „nu este rezonabil” să se aștepte rezultate rapide, indiferent cine este mediatorul. Donald Trump a afirmat, la rândul său, că Iranul „abia așteaptă să facă un acord”, insistând că Teheranul nu poate avea arme nucleare. Iranul contestă că ostilitățile s-au oprit Teheranul consideră că blocada impusă de americani porturilor iraniene echivalează cu o continuare a acțiunilor militare, iar președintele parlamentului iranian, Mohammad-Bagher Ghalibaf, a ironizat public blocada navală, potrivit materialului. Separat, liderul suprem al Iranului a transmis un mesaj sfidător, citit la televiziune, iar Mojtaba Khamenei a promis să protejeze „capacitățile nucleare și rachetele” ale țării. Ce urmează Pe fondul termenului care expiră vineri, articolul menționează că Donald Trump a fost informat de oficiali de rang înalt de la Pentagon despre opțiunile privind continuarea războiului. În același timp, un senator democrat, John Blumenthal, a spus că are impresia, inclusiv din briefinguri, că „un atac e iminent”, avertizând asupra riscului de escaladare și pierderi de vieți omenești. [...]
Rusia își acoperă acum 90% din importurile de tehnologii sancționate prin China , ceea ce adâncește dependența economică și operațională a Moscovei de Beijing, pe fondul înăspririi sancțiunilor UE, potrivit Digi24 . Date citate de Bloomberg, din surse familiarizate cu statisticile, indică o creștere a dependenței față de anul trecut, când nivelul era de 80%, în pofida programelor rusești de substituire a importurilor. Explicația avansată este că noile sancțiuni europene au blocat canalele de aprovizionare rămase din Occident, împingând Rusia să se bazeze și mai mult pe rute intermediare prin China. Ce înseamnă, practic, această dependență În UE este cunoscut rolul Chinei în furnizarea către Kremlin de tehnologii cu dublă utilizare (bunuri care pot fi folosite atât civil, cât și militar) și chiar de informații de recunoaștere prin satelit pentru război, potrivit acelorași surse citate de Bloomberg. Totuși, statele UE ar evita, deocamdată, sancțiuni directe împotriva Chinei, de teama unor măsuri de retorsiune. În acest context, ruptura cu Occidentul a accelerat o repoziționare structurală a economiei ruse: Elina Rybakova, economist la Institutul de Economie Internațională Peterson (Washington), apreciază că Rusia s-a transformat într-un „vasal al Chinei”, în ciuda declarațiilor președintelui Vladimir Putin despre „suveranitate tehnologică”. Comerțul: pondere mare pentru Rusia, miză relativ mică pentru China Potrivit datelor Institutului Gaidar, anul trecut China a cumpărat 27% din totalul exporturilor Rusiei și a asigurat 36% din importurile Federației Ruse. În același timp, Rusia rămâne o piață marginală pentru exporturile Chinei: ponderea a scăzut de la 3,2% la 2,7%, un nivel comparat în material cu cel al Mexicului. Dezechilibrul de putere economică este esențial pentru înțelegerea relației: Beijingul poate influența semnificativ Moscova, în timp ce dependența Chinei de piața rusă este limitată. Semnal de vulnerabilitate: comerțul bilateral a scăzut în 2025 Un alt indicator al fragilității este evoluția schimburilor comerciale: volumul comerțului ruso-chinez a scăzut în 2025 cu 6,5%, până la 1,63 trilioane de yuani (234 miliarde de dolari). Au scăzut atât livrările Chinei către Rusia (cu 3,4% față de anul anterior), cât și exporturile Rusiei către China (cu 9,9%). Digi24 notează că această scădere a provocat îngrijorare la Kremlin: Reuters a relatat, citând surse apropiate guvernului rus, că Vladimir Putin ar fi intenționat să-i ceară lui Xi Jinping să nu reducă volumul comerțului, de care economia rusă ar depinde „în mod critic”. [...]
