Știri
Știri din categoria Externe
Vladimir Putin consolidează controlul asupra RDIF prin prelungirea cu cinci ani a mandatului lui Kirill Dmitriev, într-un moment în care șeful fondului suveran rus joacă și rol de canal de negociere cu Washingtonul pe teme economice și energetice, potrivit news.ro.
Decizia este consemnată într-un decret prezidențial publicat luni și vizează menținerea lui Dmitriev la conducerea Fondului Rus de Investiții Directe (RDIF), instrumentul de investiții al statului rus. Informația este relatată de Reuters, citată de news.ro.
Kirill Dmitriev, bancher de investiții cu studii în SUA, este prezentat și ca emisar prezidențial care a reprezentat Rusia în discuții la nivel înalt cu administrația președintelui american Donald Trump.
Potrivit unor surse citate de Reuters, Dmitriev s-a deplasat săptămâna trecută în SUA pentru întâlniri cu emisari ai lui Trump, între care Steve Witkoff și Jared Kushner, pentru discuții despre:
În contactele anterioare cu Witkoff și Kushner, Dmitriev ar fi negociat, potrivit Reuters, o derogare de la sancțiuni pentru petrolul rusesc transportat pe mare, cu obiectivul declarat de a stabiliza piețele energetice globale. Tot el ar fi fost implicat și în mai multe schimburi de deținuți între Rusia și SUA.
În Rusia, Dmitriev este considerat „favoritul SUA” dintre negociatori, notează news.ro pe baza relatării Reuters.
Prelungirea mandatului este interpretată ca un semnal de încredere din partea lui Putin. În același timp, news.ro amintește că numele lui Kirill Dmitriev a fost vehiculat în presa rusă și de unii politologi drept posibil succesor al lui Vladimir Putin, speculații apărute încă din 2020 și alimentate de apropierea sa de Kremlin și de cercul familial al președintelui rus.
Recomandate
SUA și Iranul reiau canalul de negociere prin Qatar, cu miza directă pe sancțiuni și fluxurile de petrol prin Strâmtoarea Hormuz , în discuții separate programate luni sau marți, potrivit The Jerusalem Post , care citează un oficial informat despre negocieri. Mediatorii qatarezi ar urma să discute separat, la New York, cu ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi și cu partea americană, a declarat pentru Reuters oficialul, sub protecția anonimatului. Araghchi a rămas la New York după participarea la Adunarea Generală a ONU , însă nu era clar cine va reprezenta SUA în întâlnirile cu mediatorii. Ce se negociază: o versiune „amendată” a planului iranian pe șapte zile Potrivit aceleiași surse, discuțiile sunt așteptate să se concentreze pe o versiune modificată a unei propuneri pe șapte zile prezentate de Iran săptămâna trecută, în marja Adunării Generale a ONU. Planul iranian, așa cum este descris în material, include: încetarea tuturor ostilităților în Iran și Liban; deblocarea unor active iraniene în valoare de „miliarde de dolari”; încetarea sancțiunilor asupra petrolului iranian; ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene. În schimb, Teheranul ar permite redeschiderea Strâmtorii Hormuz, iar cele două părți ar relua discuțiile privind programul nuclear al Iranului. Pozițiile publice: Trump spune „nu”, dar lasă ușa deschisă pentru noi runde Președintele SUA Donald Trump a declarat sâmbătă că a respins propunerea Iranului, afirmând că Teheranul își dorește un acord rapid din cauza presiunii economice „paralizante”. Totuși, el a spus duminică pentru Axios că se așteaptă ca negociatorii americani să participe la noi discuții în această săptămână. De partea iraniană, Araghchi a afirmat duminică faptul că mediatorii nu au transmis oficial Teheranului o respingere din partea SUA și că Iranul așteaptă o poziție „definitivă” a Washingtonului înainte de a decide pașii următori. „Condițiile noastre sunt clare, iar orice pas către redeschiderea Strâmtorii Hormuz este condiționat de îndeplinirea acestor condiții”, a spus el, adăugând că doar o soluție negociată poate rezolva impasul. De ce contează: Strâmtoarea Hormuz rămâne pârghia cu impact imediat asupra pieței Chiar dacă discuțiile sunt descrise ca fiind indirecte și separate, miza operațională imediată este legată de accesul prin Strâmtoarea Hormuz și de regimul sancțiunilor asupra petrolului iranian. Următorul punct de urmărit este dacă SUA vor confirma oficial, prin mediatori, poziția față de propunerea iraniană și cine va reprezenta Washingtonul în întâlnirile de la New York. [...]
Întâlnirea Netanyahu–EAU reconfirmă canalele de coordonare regională : președintele Emiratelor Arabe Unite, Mohammed bin Zayed, s-a văzut duminică la Abu Dhabi cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, într-un moment în care relația EAU–Israel rămâne un instrument de influență și de comunicare cu Washingtonul, potrivit news.ro . Întâlnirea a fost confirmată luni de agenția oficială de presă din Emirate, WAM, care a precizat că discuțiile au vizat relațiile bilaterale și „modalitățile de consolidare și dezvoltare” a acestora. WAM este citată de AFP. Vizita a fost relatată inițial de presa israeliană, iar un oficial israelian declarase anterior pentru Reuters că Netanyahu a fost la Abu Dhabi și s-a întâlnit cu Mohammed bin Zayed Al Nahyan, în condițiile în care, la acel moment, biroul lui Netanyahu și Ministerul Afacerilor Externe al EAU nu comentaseră. Contextul politic și de securitate din jurul vizitei Întâlnirea are loc după ce ziarul israelian „ Haaretz ” a relatat în această lună că liderul EAU l-ar fi avertizat pe Netanyahu cu aproximativ o săptămână și jumătate înainte de 7 octombrie 2023 că Hamas pregătea o operațiune de amploare împotriva Israelului. Potrivit relatării, avertismentul nu ar fi fost transmis agențiilor de informații israeliene sau armatei. Netanyahu a negat informația și a amenințat cu acțiuni legale împotriva publicației. În paralel, premierul israelian se confruntă cu o campanie electorală dificilă pentru realegere, iar lideri ai opoziției îl acuză că poartă responsabilitatea pentru eșecurile de securitate care au precedat atacul Hamas din 7 octombrie. Emiratele Arabe Unite au refuzat să comenteze articolul din „Haaretz”, dar au transmis că EAU și Israel au menținut „canale de comunicare deschise și directe” de la stabilirea relațiilor diplomatice în 2020. De ce contează: relația EAU–Israel ca pârghie regională În material se arată că, după ce EAU a fost ținta unor atacuri în timpul războiului cu Iranul, statul din Golf și-a consolidat relațiile cu Statele Unite și Israel, relație construită în urma Acordurilor Abraham din 2020. În această logică, legătura cu Israelul este prezentată ca o pârghie de influență regională și un canal de comunicare cu Washingtonul. Totodată, sursa notează că EAU a negat la începutul acestui an că președintele țării s-ar fi întâlnit cu Netanyahu, după ce biroul premierului israelian susținuse, în luna mai, că acesta ar fi „vizitat în secret” țara din Golf și s-ar fi întâlnit cu liderul EAU. O sursă familiarizată cu întâlnirea declara atunci că cei doi s-ar fi văzut la Al-Ain, un oraș-oază din Abu Dhabi, la granița cu Oman, pe 26 martie. [...]
Rusia încearcă să mute confruntarea din jurul Kaliningrad ului în registrul nuclear , pentru a crește costurile politice ale măsurilor NATO în zona Baltică și a complica sprijinul occidental pentru Ucraina, potrivit Kyiv Post . Moscova a transmis un „non-paper” (document diplomatic informal) către sediul NATO de la Bruxelles și a avertizat că este pregătită să folosească „întregul arsenal” dacă statele Alianței ar încerca să izoleze enclava. Kaliningrad este unul dintre cele mai sensibile puncte strategice ale Rusiei: o enclavă între Polonia și Lituania, la Marea Baltică, separată geografic de restul teritoriului rus. După invazia pe scară largă a Ucrainei, NATO și-a întărit semnificativ postura militară în regiune, iar aderarea Finlandei și Suediei a schimbat geografia militară a Europei de Nord, crescând presiunea strategică în jurul Kaliningradului. De ce contează: un pariu pe descurajare prin frică Analiza indică faptul că, pentru Moscova, vulnerabilitatea este în primul rând operațională: Rusia a militarizat puternic enclava, dar întărirea și susținerea ei într-o confruntare serioasă cu NATO ar ridica probleme logistice și de operare. În acest context, avertismentul privind „întregul arsenal” este prezentat ca o încercare deliberată de a împinge disputa în zona nucleară, pentru a face chiar și activitățile convenționale ale NATO din jurul Kaliningradului mai riscante politic pentru guvernele aliate. NATO a respins această logică, reiterând că este o alianță defensivă și că exercițiile și desfășurările sale nu amenință teritoriul Rusiei. În paralel, Alianța și-a consolidat flancul estic din 2022, inclusiv prin forțe suplimentare pregătite de luptă, apărare aeriană și antirachetă, supraveghere și noi planuri regionale de apărare, ca răspuns la invazia Ucrainei și la activitățile ostile atribuite Rusiei. Legătura cu „presiunea hibridă” din regiunea Baltică Un element central al reacției NATO, potrivit materialului, este asocierea retoricii nucleare ruse cu o campanie mai largă de „presiune hibridă” (acțiuni sub pragul războiului deschis). Sunt menționate: sabotaj și violențe; atacuri cibernetice; interferențe electronice; incursiuni cu drone; dezinformare. Regiunea Baltică este descrisă drept unul dintre teatrele cele mai vizibile ale acestei presiuni. Un exemplu concret este interferența persistentă a semnalului GPS, care afectează aviația comercială; Finnair și-ar fi modificat instruirea piloților și procedurile operaționale pentru a gestiona perturbări aproape zilnice, pe fondul intensificării activităților de război electronic în contextul războiului din Ucraina. Mesajul politic al NATO: sprijinul pentru Ucraina nu scade Kyiv Post notează că NATO a făcut publică existența „non-paper”-ului și a răspuns măsurat, semnalând că nu acceptă „încadrarea” impusă de Moscova. În același timp, secretarul general Mark Rutte a susținut, potrivit AFP, că acțiunile hibride ale Rusiei ar trebui să producă efectul invers celui urmărit de Kremlin: „Reacția noastră va fi întotdeauna mai mult sprijin pentru Ucraina.” Rutte a revenit ulterior cu un mesaj similar către aliați, avertizând să nu „cadă în capcană” și să nu lase atacurile hibride să distragă atenția de la Ucraina. Riscul imediat: crește probabilitatea de „mecanică a incidentelor” Deși analiza nu sugerează că una dintre părți ar urmări un război direct, concluzia este că acumularea de forțe în jurul Mării Baltice, incidentele repetate de spațiu aerian, sabotajul, războiul electronic și retorica nucleară tot mai explicită cresc riscul de eroare de calcul. În această logică, Kaliningrad rămâne un punct de presiune major în confruntarea NATO–Rusia, iar escaladarea este folosită de Moscova ca instrument politic. [...]
Un nou scandal de antisemitism atribuit lui Jordan Bardella riscă să submineze strategia de „normalizare” a Rassemblement National și să complice campania prezidențială a lui Marine Le Pen , potrivit Antena 3 . Miza este una de credibilitate politică și de mobilizare electorală, într-un moment în care Le Pen conduce în sondaje, iar Bardella era prezentat drept figura care putea lărgi baza de votanți a partidului. Bardella, președintele Rassemblement National și liderul grupului „Patrioți pentru Europa” din Parlamentul European, este în defensivă după ce publicația de investigații Mediapart a publicat un material în care susține că acesta ar fi exprimat opinii antisemite în conversații private din 2013, când avea 17 ani. Politicianul a respins acuzațiile și a anunțat că va da Mediapart în judecată. De ce contează pentru Le Pen: lovitură pe linia „curățării” imaginii partidului Acuzațiile vin exact pe terenul pe care Le Pen a investit politic ani la rând: distanțarea de trecutul antisemit al formațiunii. În articol este reamintit că predecesorul Rassemblement National, Frontul Național, a fost fondat de colaboratori ai naziștilor și de Jean-Marie Le Pen, condamnat în repetate rânduri pentru discurs instigator la ură. Marine Le Pen l-a exclus din partid în 2015, după ce acesta a repetat afirmația că Holocaustul ar fi fost un „detaliu” al istoriei. În această logică, Bardella trebuia să fie „fața nouă” a partidului: prea tânăr ca să fie asociat cu „vechea gardă” și suficient de prezentabil pentru a reduce „bagajul” numelui Le Pen în segmente sensibile, inclusiv în rândul comunității evreiești și al alegătorilor mai în vârstă. Ce se știe din acuzații și reacțiile publice Potrivit textului citat de Antena 3, Bardella a negat că ar fi făcut afirmații precum: „evreul trebuie să domine alte popoare, să le zdrobească și să le jefuiască”; „toate băncile sunt controlate de evrei”. Le Pen și Bardella au prezentat articolul ca parte a unui efort coordonat de a-i bloca drumul către alegerile de anul viitor. Le Pen a declarat, marți, în Adunarea Națională, alături de Bardella: „Sistemul va face orice, inclusiv lucrurile cele mai dezgustătoare, pentru a încerca să oprească acest avânt” La rândul său, Bardella a vorbit despre o tentativă de destabilizare: „Simțim primele semne ale unui război total, tentative de destabilizare a campaniei prezidențiale” În același timp, reacțiile critice au venit rapid. Fostul ministru al justiției Éric Dupond-Moretti a susținut că dezvăluirile ar arăta că „eforturile de curățare” au fost o „operațiune de mușamalizare”, iar Pierre Moscovici a spus că, dacă faptele se confirmă, ar fi „o chestiune foarte gravă”. Și președintele CRIF , Yonathan Arfi, a avertizat că, dacă informațiile se dovedesc adevărate, ele ar lovi „devastator” strategia de a scăpa de imaginea „toxică” a partidului. Vulnerabilitate dublă: și externă, și internă Dincolo de impactul public, articolul indică și o problemă internă pentru Rassemblement National: scurgerea de informații ar proveni din conversații interne, ceea ce alimentează ipoteza unor „reglări de conturi” în partid. Consultantul politic Gaspard Gantzer, apropiat de fostul președinte François Hollande, este citat spunând că nu ar fi vorba despre o operațiune a adversarilor politici, ci despre tensiuni interne – „nu este deloc un semn bun pentru ei”. Contextul este complicat și de relația descrisă ca tensionată dintre Le Pen și Bardella, după o decizie judecătorească din iulie care i-a redeschis lui Le Pen calea către candidatura la președinție. Bardella fusese „Planul B” al partidului și, potrivit articolului, ar fi avut dificultăți în a reveni în plan secund. Le Pen a reiterat că Bardella ar urma să fie prim-ministrul ei dacă va câștiga, însă materialul notează că existau deja speculații în partid despre cât de stabilă va rămâne formula electorală până la alegeri. [...]
Prăbușirea unui bombardier strategic Tu-95MS ridică semne de întrebare privind siguranța operațională a flotei ruse după ce aeronava a luat foc în Extremul Orient al Rusiei, iar cel puțin șase membri ai echipajului au murit , potrivit Mediafax . Accidentul a avut loc marți, iar primele informații indicau că „doi supraviețuitori” au fost transportați de urgență la spital, conform Mirror, citat de publicație. Mediafax notează că aeronava implicată era un bombardier Tu-95MS, capabil să transporte rachete nucleare rusești. Inițial, unele informații au susținut că ar fi fost vorba despre un Tu-154, însă Ministerul rus al Apărării a confirmat ulterior că avionul prăbușit era un Tu-95MS. De ce contează: rolul Tu-95MS în operațiunile militare ale Rusiei Tu-95MS este descris ca bombardier strategic, iar Mediafax amintește că aceste avioane sunt folosite în mod regulat pentru lansarea de atacuri cu rachete convenționale asupra Ucrainei, atacuri care au provocat „numeroase victime și distrugeri de amploare”. În acest context, incidentul poate avea implicații operaționale, în măsura în care afectează disponibilitatea unei platforme utilizate frecvent în misiuni de lovire la distanță. Sursa nu oferă, însă, detalii despre cauzele prăbușirii sau despre eventuale măsuri anunțate de autorități. Ce se știe din imagini și informațiile publice Potrivit relatării, imaginile de la locul accidentului arată „o uriașă minge de foc”, iar epava avionului militar este surprinsă în flăcări. Mediafax precizează că prăbușirea a avut loc în Extremul Orient al Rusiei, fără a indica un bilanț final sau un raport oficial privind circumstanțele producerii accidentului. [...]
Comisia Europeană vrea să creeze un statut nou de „membru asociat” pentru Canada, un cadru fără bază în tratatele UE, care ar putea extinde accesul la piață și cooperarea industrială fără drept de vot , potrivit HotNews . Miza este una de reglementare și funcționare: UE ar urma să construiască „de la zero” un aranjament juridic care să definească drepturi și obligații, iar Canada ar deveni prima țară cu acest statut. Inițiativa apare pe fondul răcirii relațiilor Canada–SUA sub Donald Trump, după ce negocierile comerciale bilaterale s-au prăbușit în august 2026, iar Washingtonul a introdus tarife între 25% și 50% pentru bunurile canadiene, notează materialul, care preia informații dintr-o analiză Euronews . Ce ar însemna „membru asociat”: integrare pe politici, fără putere de decizie Comisia Europeană propune un statut care, spre deosebire de un simplu acord de liber schimb, ar duce Canada mai aproape de mecanismele UE în zone considerate strategice. Concret, Canada ar urma să: integreze direct baza industrială europeană de apărare; participe la proiecte comune în Arctica; colaboreze cu UE în inteligență artificială, reziliență cibernetică și calcul cuantic; se poată alinia inclusiv în domeniul serviciilor financiare (posibil, în funcție de negocieri). În același timp, Ottawa nu ar primi drept de vot în Parlamentul European sau în Consiliul UE, deci nu ar avea un rol formal în adoptarea legislației UE. Un element-cheie este incertitudinea juridică: statutul nu există în tratatele UE, iar „structura juridică și instituțională” este descrisă ca neclară, urmând să fie definită treptat. De ce contează economic: comerțul există, dar UE vrea să-l „adâncească” Relația UE–Canada are deja o bază comercială și politică. Două acorduri semnate în 2016 sunt prezentate drept piloni: CETA (acordul comercial) – a eliminat 98% din tarife și a dus la creșterea comerțului bilateral cu peste 80%, până la 130 de miliarde de euro; SPA (acord de parteneriat strategic) – axat pe dialog de politică externă și consultări pe teme precum clima, cercetarea și drepturile omului. Totuși, CETA rămâne incomplet ratificat: 10 dintre cele 27 de state membre ale UE încă refuză ratificarea deplină, invocând diferențe de standarde (inclusiv pe mediu și producție, în special în agricultură, cu referiri la pesticide și OMG-uri). În paralel, UE a început să trateze Canada mai puțin ca pe un partener îndepărtat și mai mult ca pe o piesă în lanțurile de aprovizionare pentru minerale critice, baterii pentru vehicule electrice, energie curată și proiecte arctice; Canada participă și la programul de cercetare Horizon Europe. Obstacolul major: cadrul legal trebuie construit și aprobat unanim Pentru ca statutul de „membru asociat” să funcționeze, UE ar trebui să creeze un cadru juridic nou, care să stabilească drepturile și obligațiile ambelor părți. Printre dificultăți sunt menționate: alinierea reglementărilor între parteneri; obținerea aprobării unanime din partea tuturor celor 27 de state membre. Următorul moment relevant indicat în material este summitul UE–Canada de la Montreal (29–30 octombrie), unde ar urma să se vadă dacă oferta UE capătă o formă concretă și dacă negocierile produc „progrese concrete”. [...]
