Știri
Știri din categoria Externe

Schimburile comerciale România–Norvegia au trecut de 1 miliard de euro, iar exporturile României se ridică la 700 de milioane de euro, într-un context în care pe piața locală operează deja 500 de companii norvegiene, potrivit Mediafax. Mesajul a fost transmis de ministra de Externe, Oana Țoiu, la semnarea noilor granturi SEE și norvegiene.
Declarațiile vin pe fondul unei agende bilaterale care combină componenta economică cu proiecte de securitate și cooperare instituțională, cu potențial de a susține investițiile și fluxurile comerciale dintre cele două țări.
Oana Țoiu a indicat că România a depășit „pragul de un miliard de euro” în schimburi comerciale cu Norvegia, din care 700 de milioane de euro reprezintă exporturi românești, „bunuri și servicii produse de antreprenorii români”, care susțin locuri de muncă în România.
Totodată, ministra a afirmat că în România sunt „500 de companii norvegiene”, descrise ca investitori locali, și că discuțiile au vizat România „ca destinație a investițiilor din Norvegia”.
În cadrul aceluiași eveniment, Oana Țoiu a vorbit despre proiecte comune în domeniul apărării, menționând atât apărarea aeriană, cât și securitatea maritimă, ca teme de interes pentru ambele părți și abordate inclusiv în formate internaționale.
Pe zona instituțională, au fost menționate:
În plus, ministra a plasat relația bilaterală într-un cadru istoric, afirmând că există o colaborare consolidată încă „din anii 70 și la începutul anilor 90”, iar „prietenia dintre România și Norvegia” ar funcționa ca „pilon de accelerare a creșterii”.
Din informațiile prezentate, pragul de peste 1 miliard de euro în comerț și baza de 500 de companii norvegiene indică o relație economică deja semnificativă, pe care autoritățile încearcă să o susțină prin proiecte comune și prin poziționarea României ca destinație de investiții. Sursa nu oferă detalii despre sectoarele vizate sau despre calendarul unor investiții noi.
Recomandate

O fotografie cu Marco Rubio în avionul prezidențial a fost folosită ca mesaj politic în contextul relației SUA–Venezuela, după ce secretarul de stat american a apărut într-un trening descris ca fiind identic cu cel purtat de Nicolas Maduro la capturarea sa, potrivit Agerpres . Imaginea îl arată pe Rubio la bordul Air Force One , în drum spre Beijing, unde președintele Donald Trump urmează să se întâlnească cu omologul său chinez, Xi Jinping. Fotografia a fost distribuită pe platforma X de Steve Cheung, directorul pentru comunicare al Casei Albe, care a indicat că Rubio poartă modelul „Nike Tech ‘Venezuela’”. Potrivit materialului, fotografia a devenit rapid virală pe rețelele de socializare, în special în rândul activiștilor republicani și al unor funcționari de la Casa Albă. Agerpres notează că treningul este prezentat ca fiind identic cu cel purtat de Maduro când a fost capturat la Caracas și transferat în SUA, pe 3 ianuarie, de un comando american, conform unor fotografii publicate de Trump la începutul anului pe contul său Truth Social. În același context, Agerpres menționează că Rubio (54 de ani) și vicepreședintele JD Vance sunt vehiculați în sondaje și în presa locală drept două dintre cele mai vizibile opțiuni republicane pentru alegerile prezidențiale din 2028. La începutul lui 2026, Trump a spus despre cei doi că sunt „mari lideri”, indicând totodată că Rubio ar fi mai „diplomat”. Materialul reamintește și poziționarea anterioară a lui Rubio față de guvernul de la Caracas: înainte de arestarea lui Maduro, secretarul de stat a fost unul dintre criticii vocali ai autorităților venezuelene, pe care le-a numit „nelegitime”, și a susținut utilizarea forței de către Washington pentru capturarea liderului venezuelean în capitală. [...]

Postarea lui Donald Trump despre „Venezuela, al 51-lea stat” ridică miza politică a relației Washington–Caracas , într-un moment în care cele două țări tocmai au reluat legăturile diplomatice, potrivit Agerpres . Trump a publicat marți, pe platforma sa Truth Social , un desen care înfățișează Venezuela în culorile Statelor Unite, cu textul „al 51-lea stat”. Mesajul vine în contextul în care liderul american susține în mod repetat că „controlează” țara latino-americană după capturarea fostului președinte venezuelean Nicolas Maduro , pe 3 ianuarie, de către armata americană. Reacția de la Caracas: respingere, dar și semnal de cooperare Președinta interimară a Venezuelei, Delcy Rodriguez, a respins luni ideea, afirmând că țara sa „nu a luat niciodată în considerare” să devină americană și invocând atașamentul populației față de independență și eroii naționali. În același timp, Rodriguez a spus că guvernul său lucrează la „o agendă diplomatică de cooperare” cu Statele Unite, după restabilirea relațiilor diplomatice cu Washingtonul în martie. Relațiile fuseseră rupte de Nicolas Maduro cu șapte ani înainte, conform informațiilor transmise. „Îi vom elibera pe toți”: tema prizonierilor politici, adusă în prim-plan Tot marți, Trump a declarat că va depune eforturi pentru eliberarea tuturor prizonierilor politici care ar mai fi închiși în Venezuela și și-a exprimat încrederea în Delcy Rodriguez. „Îi vom elibera pe toți. Și vă spun, Delcy (Rodriguez) face o treabă excelentă. Poporul venezuelean este încântat de ceea ce se întâmplă” Potrivit aceleiași relatări, Delcy Rodriguez a semnat o lege de amnistie care a dus la eliberarea a sute de prizonieri politici, însă ONG-urile estimează că alți aproximativ 500 ar fi încă în detenție. De ce contează Dincolo de componenta simbolică, mesajele publice ale lui Trump despre „al 51-lea stat” riscă să tensioneze un canal diplomatic abia reluat între Washington și Caracas, chiar în timp ce ambele părți invocă, în mod diferit, cooperarea și pași privind situația prizonierilor politici. Agerpres notează că Trump a mai folosit anterior aceeași formulă și în legătură cu Canada, iar în martie sugerase explicit posibilitatea „Statului nr. 51” pentru Venezuela. [...]

Presiunea economică și blocajul militar împing Kremlinul să pregătească „ieșirea” din război printr-o campanie internă de propagandă care să vândă un compromis drept victorie, potrivit Digi24 . Un document citat în material indică faptul că, pe fondul lipsei de fonduri, al oboselii sociale și al dificultății de a trimite noi soldați pe front fără mobilizare în masă, administrația de la Moscova ia în calcul scenarii de încheiere a conflictului din Ucraina. Investigația Dossier Center , menționată în articol, susține că „mașina de propagandă” ar fi început încă din februarie 2026 să construiască o „imagine a victoriei” – adică narațiuni menite să convingă publicul rus că un acord de pace ar fi necesar, chiar și în condițiile unor pierderi mari și ale lipsei unor rezultate „semnificative”. „Trebuie să știm când să ne oprim. Prea mult înseamnă înfrângere. Continuarea operațiunii militare speciale ar fi o victorie la Pyrrhus.” Ce ar presupune compromisul prezentat intern Prezentarea descrisă în material ar porni de la ideea că prelungirea războiului ar putea forța Rusia să își „reconsidere pozițiile fundamentale”, inclusiv prin: o mobilizare generală; trecerea completă a economiei la „starea de război”. Scenariul de compromis menționat în document este, potrivit articolului, departe de obiectivele declarate inițial și include, între altele, o arhitectură de acorduri SUA–Rusia și SUA–Ucraina. În această variantă, regiunile Donețk și Luhansk ar fi transferate Rusiei, iar divizarea regiunilor Herson și Zaporoje ar fi fixată de-a lungul liniei frontului, în condițiile în care Rusia controlează în prezent aproximativ 75% din aceste regiuni. Documentul mai indică retragerea trupelor ruse din regiunile Sumî și Harkov, menținerea sancțiunilor europene și ridicarea sancțiunilor americane. În același cadru, „denazificarea” ar rămâne doar la nivel simbolic, iar președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar rămâne la putere, conform documentului citat. De ce contează: semnalul de stres economic și riscul de escaladare internă Documentul inventariază explicit riscurile continuării războiului, cu accent pe costurile interne: epuizarea resurselor, necesitatea creșterii impozitelor, amenințarea atacurilor cu drone, atacuri de mare amploare și terorism, criza demografică, emigrarea și riscul de a pierde în fața SUA în plan geopolitic. Materialul precizează că prezentarea „nu are nicio legătură cu negocierile în curs” și ar reflecta mai degrabă așteptările unor oficiali ruși în contextul planificării propagandei. Totuși, scenariul ar fi „în general” aliniat cu cerințele Rusiei în negocierile cu Ucraina, care – potrivit articolului – stagnează. Cum ar urma să fie „vândută” încheierea războiului În logica documentului, un rezultat de compromis ar urma să fie prezentat drept o victorie majoră și o realizare personală a lui Vladimir Putin , cu accent pe ideea confruntării cu „Occidentul colectiv”, nu cu Ucraina. „Putin a învins Occidentul. Am oprit planurile Occidentului de a extinde și prelungi conflictul.” Printre „realizările” care ar urma să fie împinse în mesajele publice se numără câștigurile teritoriale, resursele naturale, o rută terestră către Crimeea și coasta Mării Azov (cu posibilitatea de a înființa noi stațiuni) și integrarea a „milioane de noi cetățeni” în Rusia, potrivit documentului. Controlul narativului: bloggerii pro-război și veteranii Documentul avertizează că, dacă războiul se încheie fără realizări vizibile, unele segmente ale societății ar putea reacționa negativ, iar „comunitatea bloggerilor pro-război” este descrisă drept publicul cel mai problematic. Pentru a-i neutraliza, planul ar include o „recalificare emoțională” a bloggerilor aflați sub control și sprijinirea vocilor moderate din mass-media, în timp ce restul ar urma să fie amenințați cu pedepse pentru „discreditarea armatei”. În paralel, energia veteranilor ar urma să fie canalizată către activități pașnice – de la evenimente memoriale și restaurarea „noilor teritorii” până la aderarea la partide politice sau contracte cu „Corpul African” – iar mass-media ar urma să fie inundată de știri despre integrarea lor, conform documentului. Articolul notează că nu este clar dacă Vladimir Putin va aproba un astfel de plan de revenire la o viață pașnică și că liderul de la Kremlin nu a sugerat un sfârșit iminent al conflictului, deși prezentarea ar fi fost pregătită cu puțin timp înainte ca Putin să recunoască unele probleme ale țării, în principal în economie. [...]

Costul războiului SUA cu Iran a urcat la 29 mld. dolari (aprox. 133 mld. lei), iar Congresul cere explicații despre stocurile de armament , potrivit Mediafax , care citează date prezentate de Pentagon în Congresul american. Suma raportată este cu aproape 4 miliarde de dolari mai mare decât estimarea anunțată cu două săptămâni înainte, ceea ce alimentează îngrijorările legate de costurile conflictului și de diminuarea stocurilor de armament ale armatei americane, conform Euronews. Unde s-au dus banii și ce nu include estimarea Oficialii Pentagonului au indicat că o parte importantă a cheltuielilor a fost direcționată către: înlocuirea munițiilor, repararea echipamentelor militare afectate în regiune. Controlorul financiar al Pentagonului, Jay Hurst, a precizat că estimarea actuală nu include costurile pentru reconstrucția sau repararea bazelor militare americane avariate în Orientul Mijlociu. Presiune politică pe capacitatea de susținere a unui conflict lung Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , a fost audiat timp de mai multe ore în Congres și a fost criticat atât de democrați, cât și de republicani. Mai mulți parlamentari au ridicat problema capacității armatei americane de a susține un conflict de durată. Republicanul Ken Calvert a avertizat că războiul cu Iran ar putea afecta pregătirea militară pe termen lung a Statelor Unite. „Persistă întrebări legate de capacitatea noastră de a menține resurse suficiente pentru un conflict major” Hegseth a respins însă ideea că stocurile de muniție ar fi aproape epuizate. „Contest caracterizarea conform căreia munițiile sunt epuizate. Nu este adevărat” În același timp, el a confirmat că administrația Donald Trump încearcă să accelereze producția de armament. Ce urmează: „planuri de escaladare”, fără detalii Întrebat despre strategia de încheiere a conflictului, Hegseth a spus că Washingtonul are „un plan de escaladare, dacă va fi necesar”, fără să ofere detalii despre opțiuni militare sau diplomatice. În Congres, discuțiile despre o posibilă ieșire din conflict întâmpină dificultăți, pe fondul cererilor tot mai insistente de clarificare a obiectivelor administrației americane în regiune. [...]

Disputa Venezuela–Guyana pentru Essequibo, o zonă cu resurse minerale și petrol, capătă o miză energetică regională , după ce președinta interimară a Venezuelei, Delcy Rodríguez, a susținut la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) că soluția trebuie să vină prin negocieri politice, nu printr-o decizie judiciară, potrivit CNN . Rodríguez a vorbit la Haga în ultima zi a audierilor privind litigiul cu Guyana pentru Essequibo, un teritoriu „masiv” bogat în minerale și petrol. În paralel, ea a respins comentariile președintelui american Donald Trump, care a spus că ia „în serios” în calcul ca Venezuela să devină al 51-lea stat al SUA, afirmație făcută într-o intervenție la Fox News, conform unei postări a co-prezentatorului John Roberts. Contextul exact al declarației lui Trump rămâne neclar, iar Casa Albă nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu. Ulterior, purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a refuzat să comenteze planurile lui Trump într-un interviu cu Roberts, dar a spus că președintele este „faimos pentru că nu acceptă niciodată status quo-ul” și a lăudat-o pe Rodríguez pentru că ar lucra „incredibil de cooperant” cu SUA. De ce contează: Essequibo, resurse și producție de petrol comparabilă cu Venezuela În centrul dosarului de la CIJ este Essequibo, un teritoriu de 62.000 de mile pătrate (aprox. 160.600 km²), care reprezintă două treimi din Guyana și este bogat în aur, diamante, lemn și alte resurse naturale. Zona se află și lângă zăcăminte petroliere offshore care produc în medie 900.000 de barili pe zi. Această producție este apropiată de producția zilnică a Venezuelei, de circa 1 milion de barili pe zi, iar creșterea sectorului petrolier a transformat Guyana – una dintre cele mai mici țări din America de Sud – într-un producător energetic important. Poziția Venezuelei: negocieri, nu verdict, și contestarea jurisdicției În fața judecătorilor, Rodríguez a susținut că negocierile politice, nu o hotărâre a instanței, ar trebui să închidă disputa teritorială veche de un secol. Ea a invocat acordul din 1966, semnat la Geneva, ca mecanism care ar permite negocieri între Venezuela și Guyana. Rodríguez a acuzat guvernul Guyanei că a subminat acordul prin decizia „oportunistă” de a duce cazul la CIJ și a legat această mutare de descoperirea petrolului: „Această schimbare nu a fost accidentală; a coincis cu descoperirea în 2015 a câmpului petrolier care avea să devină renumit la nivel mondial.” Venezuela a avertizat, totodată, că participarea la audieri nu înseamnă consimțământ sau recunoașterea jurisdicției CIJ. Contextul litigiului și ce urmează Venezuela își revendică Essequibo încă din perioada colonială spaniolă, însă o decizie din 1899 a trasat granița de-a lungul râului Essequibo, în mare parte în favoarea Guyanei. Guyana a cerut în 2018 CIJ să confirme hotărârea din 1899, la trei ani după ce ExxonMobil a anunțat o descoperire importantă de petrol în largul coastei Essequibo. Tensiunile au escaladat în 2023, când Nicolás Maduro a amenințat cu anexarea regiunii prin forță după un referendum privind transformarea Essequibo într-un stat venezuelean. CNN notează că Maduro a fost capturat pe 3 ianuarie, în cadrul unei operațiuni militare americane la Caracas, și dus la New York pentru a fi judecat pentru acuzații de trafic de droguri; el a pledat nevinovat. Rodríguez, care a preluat puterea în ianuarie, nu a abordat referendumul în declarațiile sale. De partea cealaltă, ministrul de externe al Guyanei, Hugh Hilton Todd, a spus la deschiderea audierilor că disputa „a fost o plagă” pentru suveranitatea țării și că 70% din teritoriul Guyanei este în joc. CIJ ar urma să aibă nevoie de luni pentru a emite o decizie finală și obligatorie din punct de vedere juridic. În acest interval, miza rămâne una cu impact direct asupra echilibrului energetic din regiune, având în vedere volumul producției offshore din proximitatea Essequibo și potențialul resurselor din zonă. [...]

Președintele Lula a eliminat taxa de 20% pe cumpărături online sub 50 de dolari (aprox. 230 lei), măsură care reduce costul importurilor mici prin platforme precum Shein sau Temu și schimbă din nou regulile fiscale pentru comerțul electronic transfrontalier, potrivit Agerpres . Taxa fusese introdusă în 2024 și era aplicată achizițiilor cu valoare sub 50 de dolari (aprox. 230 lei), fiind supranumită „taxa pe bluzițe”. Deși fusese prezentată inițial ca temporară, a devenit permanentă după un vot în Senat la două luni de la introducere. De ce contează: semnal pentru consumatori, presiune pentru industria locală Decizia vine într-un moment în care măsura era descrisă ca nepopulară în rândul consumatorilor, dar susținută de industria braziliană, în special de sectorul textil, care a criticat concurența produselor importate la prețuri mici prin platforme străine. Opoziția de dreapta a acuzat guvernul că majorează taxele în detrimentul claselor sociale cu venituri mai mici, în condițiile în care cumpărăturile online cu valoare redusă sunt frecvente în rândul acestora. Context politic și justificarea guvernului Abrogarea a fost făcută oficial de Lula, în prezența mai multor miniștri, cu mai puțin de cinci luni înainte de alegerile prezidențiale. Lula, în vârstă de 80 de ani, candidează pentru un al patrulea mandat și urmează să se confrunte cu senatorul Flavio Bolsonaro, fiul fostului președinte Jair Bolsonaro, aflat în arest la domiciliu pentru tentativă de lovitură de stat. Guvernul a susținut că taxa a fost eficientă în combaterea contrabandei. Secretarul Trezoreriei, Rogério Ceron, a declarat: „Am reușit practic să o eliminăm, (...), așa că putem face un pas suplimentar” și să abrogăm această taxă. Potrivit informațiilor citate de AFP, ultimele sondaje îi arată pe Lula și Flavio Bolsonaro la egalitate. [...]