Știri
Știri din categoria Externe
Postarea lui Donald Trump despre „Venezuela, al 51-lea stat” ridică miza politică a relației Washington–Caracas, într-un moment în care cele două țări tocmai au reluat legăturile diplomatice, potrivit Agerpres.
Trump a publicat marți, pe platforma sa Truth Social, un desen care înfățișează Venezuela în culorile Statelor Unite, cu textul „al 51-lea stat”. Mesajul vine în contextul în care liderul american susține în mod repetat că „controlează” țara latino-americană după capturarea fostului președinte venezuelean Nicolas Maduro, pe 3 ianuarie, de către armata americană.
Președinta interimară a Venezuelei, Delcy Rodriguez, a respins luni ideea, afirmând că țara sa „nu a luat niciodată în considerare” să devină americană și invocând atașamentul populației față de independență și eroii naționali.
În același timp, Rodriguez a spus că guvernul său lucrează la „o agendă diplomatică de cooperare” cu Statele Unite, după restabilirea relațiilor diplomatice cu Washingtonul în martie. Relațiile fuseseră rupte de Nicolas Maduro cu șapte ani înainte, conform informațiilor transmise.
Tot marți, Trump a declarat că va depune eforturi pentru eliberarea tuturor prizonierilor politici care ar mai fi închiși în Venezuela și și-a exprimat încrederea în Delcy Rodriguez.
„Îi vom elibera pe toți. Și vă spun, Delcy (Rodriguez) face o treabă excelentă. Poporul venezuelean este încântat de ceea ce se întâmplă”
Potrivit aceleiași relatări, Delcy Rodriguez a semnat o lege de amnistie care a dus la eliberarea a sute de prizonieri politici, însă ONG-urile estimează că alți aproximativ 500 ar fi încă în detenție.
Dincolo de componenta simbolică, mesajele publice ale lui Trump despre „al 51-lea stat” riscă să tensioneze un canal diplomatic abia reluat între Washington și Caracas, chiar în timp ce ambele părți invocă, în mod diferit, cooperarea și pași privind situația prizonierilor politici. Agerpres notează că Trump a mai folosit anterior aceeași formulă și în legătură cu Canada, iar în martie sugerase explicit posibilitatea „Statului nr. 51” pentru Venezuela.
Recomandate
Disputa Venezuela–Guyana pentru Essequibo, o zonă cu resurse minerale și petrol, capătă o miză energetică regională , după ce președinta interimară a Venezuelei, Delcy Rodríguez, a susținut la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) că soluția trebuie să vină prin negocieri politice, nu printr-o decizie judiciară, potrivit CNN . Rodríguez a vorbit la Haga în ultima zi a audierilor privind litigiul cu Guyana pentru Essequibo, un teritoriu „masiv” bogat în minerale și petrol. În paralel, ea a respins comentariile președintelui american Donald Trump, care a spus că ia „în serios” în calcul ca Venezuela să devină al 51-lea stat al SUA, afirmație făcută într-o intervenție la Fox News, conform unei postări a co-prezentatorului John Roberts. Contextul exact al declarației lui Trump rămâne neclar, iar Casa Albă nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu. Ulterior, purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a refuzat să comenteze planurile lui Trump într-un interviu cu Roberts, dar a spus că președintele este „faimos pentru că nu acceptă niciodată status quo-ul” și a lăudat-o pe Rodríguez pentru că ar lucra „incredibil de cooperant” cu SUA. De ce contează: Essequibo, resurse și producție de petrol comparabilă cu Venezuela În centrul dosarului de la CIJ este Essequibo, un teritoriu de 62.000 de mile pătrate (aprox. 160.600 km²), care reprezintă două treimi din Guyana și este bogat în aur, diamante, lemn și alte resurse naturale. Zona se află și lângă zăcăminte petroliere offshore care produc în medie 900.000 de barili pe zi. Această producție este apropiată de producția zilnică a Venezuelei, de circa 1 milion de barili pe zi, iar creșterea sectorului petrolier a transformat Guyana – una dintre cele mai mici țări din America de Sud – într-un producător energetic important. Poziția Venezuelei: negocieri, nu verdict, și contestarea jurisdicției În fața judecătorilor, Rodríguez a susținut că negocierile politice, nu o hotărâre a instanței, ar trebui să închidă disputa teritorială veche de un secol. Ea a invocat acordul din 1966, semnat la Geneva, ca mecanism care ar permite negocieri între Venezuela și Guyana. Rodríguez a acuzat guvernul Guyanei că a subminat acordul prin decizia „oportunistă” de a duce cazul la CIJ și a legat această mutare de descoperirea petrolului: „Această schimbare nu a fost accidentală; a coincis cu descoperirea în 2015 a câmpului petrolier care avea să devină renumit la nivel mondial.” Venezuela a avertizat, totodată, că participarea la audieri nu înseamnă consimțământ sau recunoașterea jurisdicției CIJ. Contextul litigiului și ce urmează Venezuela își revendică Essequibo încă din perioada colonială spaniolă, însă o decizie din 1899 a trasat granița de-a lungul râului Essequibo, în mare parte în favoarea Guyanei. Guyana a cerut în 2018 CIJ să confirme hotărârea din 1899, la trei ani după ce ExxonMobil a anunțat o descoperire importantă de petrol în largul coastei Essequibo. Tensiunile au escaladat în 2023, când Nicolás Maduro a amenințat cu anexarea regiunii prin forță după un referendum privind transformarea Essequibo într-un stat venezuelean. CNN notează că Maduro a fost capturat pe 3 ianuarie, în cadrul unei operațiuni militare americane la Caracas, și dus la New York pentru a fi judecat pentru acuzații de trafic de droguri; el a pledat nevinovat. Rodríguez, care a preluat puterea în ianuarie, nu a abordat referendumul în declarațiile sale. De partea cealaltă, ministrul de externe al Guyanei, Hugh Hilton Todd, a spus la deschiderea audierilor că disputa „a fost o plagă” pentru suveranitatea țării și că 70% din teritoriul Guyanei este în joc. CIJ ar urma să aibă nevoie de luni pentru a emite o decizie finală și obligatorie din punct de vedere juridic. În acest interval, miza rămâne una cu impact direct asupra echilibrului energetic din regiune, având în vedere volumul producției offshore din proximitatea Essequibo și potențialul resurselor din zonă. [...]
Vizita la Beijing a secretarului de stat Marco Rubio , deși este sancționat de China, arată cât de departe pot merge ambele părți pentru a menține deschise canalele politice și comerciale , inclusiv prin soluții administrative precum schimbarea transliterării numelui, potrivit Agerpres . Rubio se deplasează marți la Beijing alături de președintele Donald Trump , în pofida sancțiunilor impuse anterior de autoritățile chineze, care includ o interdicție de intrare pe teritoriul Chinei. Obstacolul diplomatic ar fi fost ocolit printr-o modificare a modului în care numele său este redat în chineză (transliterare – adaptarea fonetică a unui nume străin într-un alt sistem de scriere), notează AFP, citată de Agerpres. De ce contează: sancțiuni „pe hârtie”, dialog în practică Schimbarea ar fi apărut cu puțin timp înainte ca Rubio să își preia mandatul, în ianuarie 2025, când guvernul și presa oficială de la Beijing au început să folosească un caracter diferit pentru prima silabă a numelui său de familie. Potrivit a doi diplomați citați în material, explicația ar fi că sancțiunile îl vizează sub vechea ortografie a numelui. Ambasada Chinei nu a răspuns imediat solicitării de comentarii. Întrebat despre situație, un oficial al Departamentului de Stat american a confirmat doar că Rubio îl însoțește pe Donald Trump în China, iar acesta a fost văzut urcând la bordul aeronavei Air Force One. Context: de la linia dură pe drepturile omului la accent pe comerț În perioada în care era senator, Rubio a avut un rol important în adoptarea sancțiunilor împotriva Chinei, inclusiv pe fondul acuzațiilor privind utilizarea muncii forțate a uigurilor, o minoritate musulmană. El a criticat și represiunea exercitată de Beijing în Hong Kong, poziții care i-au adus sancțiuni din partea Chinei. După preluarea mandatului, Rubio s-a aliniat liniei lui Donald Trump, care îl descrie pe Xi Jinping drept un „prieten” și pune accent pe consolidarea relațiilor comerciale, în timp ce temele legate de drepturile omului trec în plan secund, potrivit relatării. În același timp, anul trecut Rubio a încercat să liniștească Taiwanul, afirmând că administrația Trump nu va negocia viitorul insulei în cadrul unui acord comercial cu Beijingul. China consideră Taiwanul parte a teritoriului său și nu a exclus recurgerea la forță pentru a realiza „reunificarea”. [...]
Donald Trump spune că SUA nu au nevoie de sprijinul Chinei pentru a încheia conflictul cu Iranul , deși anunță că va discuta pe larg subiectul cu Xi Jinping în vizita oficială la Beijing, potrivit HotNews . Mesajul, transmis chiar înainte de plecarea din Washington, indică o linie dură a Casei Albe într-un dosar cu implicații directe pentru piața petrolului și pentru relația SUA–China. Trump le-a spus reporterilor că nu crede că are nevoie de ajutorul lui Xi pentru „încheierea războiului” și a sugerat că SUA vor obține rezultatul dorit indiferent de deznodământ. „Nu cred că avem nevoie de ajutor în ceea ce privește Iranul. Vom câștiga într-un fel sau altul, pașnic sau nu.” De ce contează: semnal despre rolul Chinei într-un conflict cu miză energetică China este prezentată în context ca având relații cu Teheranul și ca „un consumator important” al exporturilor iraniene de petrol. În acest cadru, refuzul explicit al lui Trump de a miza pe influența Beijingului sugerează că Washingtonul nu își construiește strategia de ieșire din conflict pe un intermediar major, chiar dacă îl include pe agendă în discuțiile bilaterale. În același timp, articolul notează că negocierile diplomatice pentru încheierea războiului se află „într-un impas”, iar conflictul rămâne nerezolvat. Contextul vizitei la Beijing Întâlnirea Trump–Xi este descrisă ca prima discuție față în față după mai bine de șase luni, într-un efort de stabilizare a relațiilor tensionate, inclusiv pe tema comerțului și a războiului SUA și al Israelului cu Iranul. Trump urmează să ajungă la Beijing miercuri, iar discuțiile sunt programate pentru joi și vineri. Va fi prima sa vizită în China din 2017. Ulterior, Trump a nuanțat importanța dosarului iranian pe agenda bilaterală, afirmând că SUA ar avea situația „sub control”. „Avem multe lucruri de discutat. Sincer să fiu, nu aș spune că Iranul este unul dintre ele, pentru că avem Iranul sub control.” [...]
China și SUA caută teren comun pentru a bloca taxele din Hormuz , un semnal de coordonare cu miză directă pentru fluxurile de energie și costurile de transport, potrivit Reuters . Departamentul de Stat american spune că oficiali de rang înalt din cele două țări au convenit că „nicio țară sau organizație” nu ar trebui să poată percepe taxe de trecere în căi navigabile internaționale precum Strâmtoarea Hormuz . Poziționarea comună vine înaintea unui summit „cu miză ridicată” între președintele SUA Donald Trump și președintele Chinei Xi Jinping, programat pentru mai târziu în această săptămână, unde controlul Iranului asupra strâmtorii va fi pe agendă. De ce contează: presiune pe Iran și efecte în lanț în energie și transport Reuters notează că Iranul a închis aproape complet această arteră comercială esențială după loviturile aeriene israeliano-americane din 28 februarie, ceea ce a transmis șocuri pe piețele globale de energie. Înainte de război, strâmtoarea gestiona o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol și gaze. Teheranul cere dreptul de a colecta taxe de trecere ca precondiție pentru încheierea războiului. În paralel, SUA au impus o blocadă navală asupra Iranului, iar Trump a avansat la un moment dat ideea unor taxe americane sau a unui mecanism de colectare împreună cu Iranul, dar Casa Albă a revenit ulterior, afirmând că își dorește redeschiderea strâmtorii „fără nicio limitare”. Ce au discutat Washingtonul și Beijingul Departamentul de Stat afirmă că ministrul chinez de externe Wang Yi și secretarul de stat american Marco Rubio au discutat subiectul într-un apel telefonic în aprilie. Potrivit purtătorului de cuvânt Tommy Pigott, cei doi: „Au convenit că nicio țară sau organizație nu poate fi lăsată să perceapă taxe pentru a trece prin căi navigabile internaționale precum Strâmtoarea Hormuz.” Reuters subliniază că Departamentul de Stat nu oferise anterior un rezumat al acestui apel, ceea ce reprezintă o abatere de la practica obișnuită. Ambasada Chinei nu a contestat relatarea americană și a transmis că speră ca toate părțile să lucreze împreună pentru reluarea traficului normal, argumentând că menținerea zonei „sigură și stabilă” și asigurarea trecerii neîngrădite sunt în interesul comun al comunității internaționale. China, între influența asupra Iranului și propriile linii roșii Două surse informate despre schimbul Wang–Rubio au declarat pentru Reuters că Rubio a ridicat posibilitatea ca navele chineze să plătească taxe, demers care ar fi urmărit să încurajeze Beijingul să pună mai multă presiune pe Teheran pentru a opri conflictul. China are legături cu Iranul și rămâne un consumator major al exporturilor sale de petrol. În același timp, Beijingul a evitat până acum să menționeze direct taxele, deși a condamnat blocada americană. Într-o întâlnire ulterioară cu ministrul de externe iranian, Wang a vorbit despre „preocuparea comună” privind restabilirea unei treceri „normale și sigure” prin strâmtoare, reiterând totodată sprijinul Chinei pentru Iran în „protejarea suveranității și securității naționale”. Miza de reglementare: ONU și riscul de veto Reuters amintește că China a respins luna trecută, prin veto, o rezoluție susținută de SUA în Consiliul de Securitate al ONU privind protejarea transportului comercial în Strâmtoarea Hormuz, motivând că textul ar fi părtinitor împotriva Iranului. Ulterior, Washingtonul, împreună cu Bahrain, a pregătit o nouă rezoluție care cere Iranului să oprească atacurile și minarea strâmtorii, însă diplomați citați de Reuters se așteaptă ca aceasta să se lovească, la vot, de un nou veto chinez și rusesc. Textul ar include și o cerere de încetare a „eforturilor de a percepe taxe ilegale” în strâmtoare. Separat, Reuters notează că China a ordonat companiilor sale să nu se conformeze sancțiunilor americane impuse rafinăriilor chineze pentru achiziții de țiței iranian, măsuri pe care Washingtonul le folosește pentru a izola și a presa Teheranul. Ce urmează Summitul Trump–Xi este așteptat să includă discuții despre „strânsoarea” Iranului asupra Strâmtorii Hormuz. În plan practic, rămâne de văzut dacă poziția comună împotriva taxelor se va traduce într-o coordonare diplomatică mai largă — inclusiv în forurile ONU — sau dacă diferențele privind blocada și sancțiunile vor limita orice convergență între Washington și Beijing. [...]
China își accelerează diplomația „pe teren propriu” înaintea vizitei lui Trump , într-o zi cu întâlniri la vârf care semnalează o ofensivă de influență și de agendă în regiune și în multilateralism, potrivit Global Times . Marți, președintele Xi Jinping s-a întâlnit separat la Beijing cu lideri din Asia Centrală (Tadjikistan), Asia de Sud-Est (Brunei) și cu șeful UNESCO , pe fondul unui calendar diplomatic intensificat, în timp ce președintele SUA Donald Trump este programat să viziteze China de miercuri până vineri. Întâlnirile, relatate de agenția Xinhua și preluate de publicație, sunt prezentate ca un semnal al „amplitudinii și intensității” demersului diplomatic chinez, cu accent pe relațiile de vecinătate, cooperarea economică și susținerea instituțiilor ONU. Experți citați de Global Times susțin că această dinamică ar reflecta o recunoaștere internațională mai mare a abordării Chinei, într-un context global descris ca „incert”. Tadjikistan: tratat de „bună vecinătate” și accent pe Belt and Road În discuțiile cu președintele tadjik Emomali Rahmon, Xi a afirmat că, indiferent de schimbările din mediul extern, China și Tadjikistan vor rămâne „buni vecini”, „buni prieteni” și „buni parteneri” pentru dezvoltare, potrivit Xinhua. Publicația notează că cele două părți au semnat un tratat de „bună vecinătate permanentă și cooperare prietenoasă”, prezentat ca o garanție politică pentru relația bilaterală pe termen lung. Xi a cerut, de asemenea, concentrarea pe cooperarea „de înaltă calitate” în cadrul inițiativei Belt and Road (Noul Drum al Mătăsii) și o aliniere mai strânsă a strategiilor de dezvoltare. Cei doi lideri au participat și la o ceremonie de semnare a unor documente de cooperare la Beijing. În context, Global Times citează presa tadjică: TajikPress afirmă că Rahmon a avut mai multe vizite în China, prima datând din martie 1993, și că cele două țări ar fi semnat până acum peste 250 de documente bilaterale în domenii politice, economice, sociale și culturale. Asia Plus News relatează că, în cadrul vizitei, Rahmon ar fi mers la Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură (AIIB) și ar fi semnat un plan de investiții pe termen lung, precum și că s-ar fi întâlnit cu reprezentanți ai unor companii chineze. Brunei: cooperare practică și mesaj către ASEAN, pe fondul Mării Chinei de Sud În întâlnirea cu prințul moștenitor și ministru senior la Biroul Prim-ministrului din Brunei Darussalam, Haji Al-Muhtadee Billah, Xi a cerut întărirea comunicării strategice și aprofundarea cooperării practice. Potrivit Xinhua, liderul chinez a legat mesajul de aniversarea a 35 de ani de relații bilaterale și a invocat obiectivul construirii unei „comunități China–Brunei cu un viitor comun”. Xi a mai spus că Beijingul dorește ca Brunei să fie partener în guvernanța globală și a îndemnat la cooperare cu statele ASEAN pentru o „comunitate China–ASEAN cu un viitor comun”, într-un context regional marcat de tensiuni și competiție strategică. Global Times citează Borneo Bulletin, care relatează că prințul moștenitor a vizitat marți și Administrația Generală pentru Sport a Chinei la Beijing și a salutat planuri pentru tabere de antrenament de wushu Brunei–China, în cadrul unui plan bilateral de cooperare asociat Belt and Road, semnat în 2025. Un expert citat de publicație, Ge Hongliang (Universitatea Guangxi pentru Naționalități), susține că Brunei și China au poziții apropiate pe teme regionale și internaționale și că, în special în chestiuni legate de Marea Chinei de Sud, Brunei ar fi menținut o abordare „pozitivă și pragmatică”. UNESCO: susținerea multilateralismului și a rolului ONU În întâlnirea cu directorul general UNESCO, Khaled El-Enany, Xi a spus că organizația a contribuit la înțelegere între popoare și la „învățarea reciprocă între civilizații” și a avut un rol în reformarea și îmbunătățirea guvernanței globale în educație, știință și cultură, potrivit Xinhua. Xi a afirmat că China sprijină activ UNESCO și și-a exprimat disponibilitatea de a aprofunda cooperarea strategică. În același cadru, a susținut că guvernanța globală a ajuns „la o răscruce”, reiterând angajamentul Chinei pentru „multilateralism autentic”, susținerea autorității ONU și rolul UNESCO în guvernanța globală. În lectura Global Times, această secvență completează mesajul mai larg al Beijingului: o combinație între consolidarea relațiilor cu vecinii și poziționarea ca actor pro-multilateralism, într-un moment în care atenția internațională este amplificată de vizita programată a președintelui american Donald Trump în China. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre un final „foarte aproape” al războiului din Ucraina ridică miza diplomatică pentru SUA , într-un moment în care Moscova transmite, prin vocea Kremlinului, că ar saluta continuarea medierii americane, dar fără să ofere detalii concrete despre o eventuală înțelegere, potrivit Digi24 . Donald Trump a spus marți, înainte de a pleca de la Casa Albă într-o călătorie în China, că războiul este „foarte aproape de final” și că el crede că se va ajunge la o înțelegere între Rusia și Ucraina. Informația este relatată de Reuters , preluată de Digi24. „Sfârșitul războiului din Ucraina cred cu adevărat că se apropie foarte mult.” Ecoul de la Moscova: disponibilitate declarată, condiții și lipsă de detalii Declarațiile lui Trump vin după ce Vladimir Putin a afirmat sâmbătă că războiul „se îndreaptă spre final” și că s-ar întâlni față în față cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski doar dacă ar fi finalizat un acord de pace. Ulterior, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a susținut că „datele disponibile” permit deja concluzia că războiul se apropie de final, însă „nu există încă detalii concrete”. În același timp, el a indicat că operațiunea militară s-ar încheia atunci când Kievul „își va asuma responsabilitatea și va lua deciziile necesare”. Peskov a mai declarat că Rusia rămâne deschisă la contacte și că ar saluta continuarea eforturilor de mediere din partea Statelor Unite. Poziția Kievului: presiune pentru negocieri, dar lupte intense continuă De cealaltă parte, Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina l-a „împins” pe Putin să fie dispus să negocieze, în condițiile în care Rusia continuă atacurile intense pe linia frontului. În lipsa unor detalii despre parametrii unui acord, mesajele publice ale Washingtonului și Moscovei conturează mai degrabă un cadru de poziționare politică și diplomatică decât un calendar verificabil al încheierii conflictului. [...]
