Știri
Știri din categoria Externe
Postarea lui Donald Trump despre „Venezuela, al 51-lea stat” ridică miza politică a relației Washington–Caracas, într-un moment în care cele două țări tocmai au reluat legăturile diplomatice, potrivit Agerpres.
Trump a publicat marți, pe platforma sa Truth Social, un desen care înfățișează Venezuela în culorile Statelor Unite, cu textul „al 51-lea stat”. Mesajul vine în contextul în care liderul american susține în mod repetat că „controlează” țara latino-americană după capturarea fostului președinte venezuelean Nicolas Maduro, pe 3 ianuarie, de către armata americană.
Președinta interimară a Venezuelei, Delcy Rodriguez, a respins luni ideea, afirmând că țara sa „nu a luat niciodată în considerare” să devină americană și invocând atașamentul populației față de independență și eroii naționali.
În același timp, Rodriguez a spus că guvernul său lucrează la „o agendă diplomatică de cooperare” cu Statele Unite, după restabilirea relațiilor diplomatice cu Washingtonul în martie. Relațiile fuseseră rupte de Nicolas Maduro cu șapte ani înainte, conform informațiilor transmise.
Tot marți, Trump a declarat că va depune eforturi pentru eliberarea tuturor prizonierilor politici care ar mai fi închiși în Venezuela și și-a exprimat încrederea în Delcy Rodriguez.
„Îi vom elibera pe toți. Și vă spun, Delcy (Rodriguez) face o treabă excelentă. Poporul venezuelean este încântat de ceea ce se întâmplă”
Potrivit aceleiași relatări, Delcy Rodriguez a semnat o lege de amnistie care a dus la eliberarea a sute de prizonieri politici, însă ONG-urile estimează că alți aproximativ 500 ar fi încă în detenție.
Dincolo de componenta simbolică, mesajele publice ale lui Trump despre „al 51-lea stat” riscă să tensioneze un canal diplomatic abia reluat între Washington și Caracas, chiar în timp ce ambele părți invocă, în mod diferit, cooperarea și pași privind situația prizonierilor politici. Agerpres notează că Trump a mai folosit anterior aceeași formulă și în legătură cu Canada, iar în martie sugerase explicit posibilitatea „Statului nr. 51” pentru Venezuela.
Recomandate
Venezuela cere deblocarea a circa 30 de tone de aur din Regatul Unit pentru finanțarea reconstrucției după cutremure , potrivit Mediafax . Președinta interimară Delcy Rodríguez spune că i-a trimis o scrisoare regelui Charles al III-lea, solicitând eliberarea aurului aflat la Banca Angliei și înghețat în cadrul sancțiunilor. Rodríguez a declarat la televiziune că aurul „aparține poporului” și că este necesar pentru a acoperi consecințele dublului cutremur de la finalul lunii trecute, care a devastat țara. Potrivit aceleiași surse, aurul ar urma să fie folosit pentru reconstrucție. Context: active blocate și presiune pentru acces la resurse Ministrul de externe Yvan Gil ceruse deja, într-o reuniune virtuală a Biroului ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) cu miniștri, „eliberarea tuturor activelor blocate la nivel mondial”, după cutremurele din 24 iunie. În urma seismelor, au murit peste 3.600 de persoane, iar sute de clădiri au fost distruse sau avariate, conform informațiilor citate. Venezuela, sub președinția lui Nicolás Maduro, a solicitat în repetate rânduri returnarea aurului de la Londra, inclusiv în perioada crizei Covid, însă instanțele britanice au respins cererile, mai notează publicația. Legătura cu sancțiunile: o relaxare temporară în SUA Pe 26 iunie, guvernul SUA a suspendat sancțiunile economice împotriva Venezuelei pentru patru luni, pentru a nu bloca eforturile de ajutorare după cutremur, potrivit materialului. Sancțiunile americane au fost înăsprite în special din 2019, cu scopul de a pune presiune pe Nicolás Maduro, considerat „ilegitim” de Statele Unite. Națiunile Unite estimează pierderile la 6,7 miliarde de dolari (aprox. 30,5 miliarde lei), echivalentul a 6% din PIB-ul țării, aflate de ani de zile într-o criză severă, conform aceleiași surse. [...]
SUA au cerut în Consiliul de Securitate al ONU ca Rusia să „oprească uciderile” și să accepte încheierea războiului , pe fondul intensificării atacurilor asupra Kievului și al costurilor tot mai mari ale conflictului pentru Moscova, potrivit Kyiv Post . Mesajul a fost transmis joi, 9 iulie, de ambasadorul Dan Negrea, reprezentantul SUA la Consiliul Economic și Social al ONU, într-un briefing al Consiliului de Securitate dedicat războiului din Ucraina. Negrea a condamnat loviturile rusești asupra capitalei ucrainene din perioada 2–6 iulie, despre care a spus că au ucis cel puțin 50 de civili și au rănit „mulți” alții. În intervenția sa, oficialul american a insistat că atacurile cu drone și rachete continuă să lovească nu doar locuințe, ci și infrastructură critică și patrimoniu cultural, reafirmând sprijinul Washingtonului pentru populația Ucrainei. „Statele Unite sunt alături de cetățenii ucraineni care continuă să reziste atacurilor ce le distrug casele, infrastructura critică și patrimoniul cultural”, a spus Negrea în Consiliu. Costul războiului, folosit ca argument de presiune Un element central al poziției SUA a fost accentul pe pierderile Rusiei. Negrea a afirmat că Moscova ar suferi „aproape 40.000 de victime în fiecare lună”, prezentând această cifră drept încă o dovadă că războiul ar trebui să se încheie. „Nu avem nevoie de mai multe dovezi despre motivul pentru care războiul trebuie să se termine”, a spus el, adăugând că nici Federația Rusă „nu ar trebui”, în condițiile în care ar înregistra aproape 40.000 de victime lunar. Negrea a invocat și poziția președintelui american Donald Trump , care, potrivit relatării, ar fi transmis că Rusia ar trebui „să facă o înțelegere, să oprească uciderile și să pună capăt războiului”, avertizând că „timpul nu este de partea ei”. Ce urmărește Washingtonul În concluzie, reprezentantul SUA a spus că Washingtonul rămâne angajat pentru obținerea unei încetări imediate a focului și a unei soluții negociate „cât mai curând posibil” pentru războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. [...]
SUA promit Ucrainei licență pentru producția sistemelor Patriot , o schimbare de poziție cu potențial operațional major pentru apărarea antiaeriană a Kievului, anunțată de președintele Donald Trump la finalul summitului NATO din Ankara, potrivit NPR . Decizia ar permite Ucrainei să producă local sisteme Patriot, folosite pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete ale Rusiei, într-un moment în care aceste echipamente sunt scumpe, foarte căutate și au timpi lungi de fabricație. În material se arată că SUA au rezistat până acum ideii de a permite producția în afara țării, ceea ce face anunțul o răsturnare de poziție. În cadrul unei conferințe de presă alături de Volodîmîr Zelenski, Trump a descris întâlnirea într-un ton mai conciliant decât episoadele anterioare și a spus că un acord pentru încheierea războiului ar fi „la orizont”, adăugând că SUA vor lucra la „un fel de pachet de securitate” pentru Ucraina. „Le vom da dreptul să facă Patriots. Le vom arăta cum să o facă. Cred că le pot produce destul de repede”, a spus Trump. De ce contează: producție locală într-o piață cu blocaje și cerere ridicată Din perspectiva capacității militare, licența ar putea reduce dependența Ucrainei de livrări externe și ar putea accelera completarea stocurilor, într-un context în care Patriot sunt greu de obținut și necesită timp pentru producție. NPR notează că Zelenski a cerut ani la rând mai multe sisteme Patriot, iar mai recent a solicitat explicit o licență pentru a le fabrica în Ucraina. Contextul summitului: presiune pe aliați și ținte de cheltuieli mai mari Anunțul privind Patriot a venit după o zi în care Trump a criticat parteneri europeni pe mai multe teme, inclusiv pentru lipsa de sprijin față de campania SUA în Iran și pentru poziționări legate de Groenlanda. Spre final, președintele american a vorbit însă despre unitate și a lăudat progresele statelor membre în creșterea cheltuielilor de apărare. În același timp, secretarul general NATO, Mark Rutte, a încercat să mențină sprijinul lui Trump pentru alianță și a indicat că aliații europeni și Canada au accelerat creșterea bugetelor militare. Materialul menționează că la summitul de anul trecut aliații au convenit o țintă de 5% din PIB pentru apărare (3,5% pentru bugete de apărare și 1,5% pentru infrastructură), dar că unele state încă se luptă să atingă vechiul prag de 2% din PIB. Ce urmează și ce rămâne neclar NPR nu oferă detalii despre calendarul licenței, condițiile tehnice sau volumul potențial al producției, astfel că impactul concret va depinde de modul în care va fi implementat acordul și de capacitatea industrială pe care Ucraina o poate mobiliza în condiții de război. În declarația finală a summitului, liderii NATO au promis 80 de miliarde de dolari pentru a sprijini nevoile de apărare ale Ucrainei „în acest an și anul viitor”, pe fondul evaluărilor privind amenințarea pe termen lung reprezentată de Rusia pentru securitatea euro-atlantică. [...]
Donald Trump lasă deschisă opțiunea unor restricții comerciale împotriva Spaniei , deși și-a îndulcit discursul după ce Madridul a indicat că va atinge în acest an pragul de 2% din PIB alocat apărării, potrivit Mediafax . Mesajul vine după summitul NATO de la Ankara, unde tema majorării cheltuielilor de apărare a dominat agenda. La întoarcerea spre SUA, Trump a spus că Spania „a revenit” asupra poziției sale și că a fost „foarte generoasă” privind plățile pentru apărare, fără să ofere detalii. Guvernul spaniol interpretează declarațiile ca o referire la atingerea țintei de 2% din PIB pentru apărare, obiectiv stabilit anterior în cadrul NATO, relatează Reuters. Madrid acceptă 2%, dar respinge noua țintă de 5% până în 2035 Premierul Pedro Sanchez a descris discuția cu Trump drept „foarte cordială”, în pofida divergențelor privind noile obiective de finanțare ale Alianței. Executivul de la Madrid afirmă că a crescut bugetul apărării de la 0,98% din PIB în 2017 la aproape 33 de miliarde de euro (aprox. 165 miliarde lei) în prezent, nivel care ar permite atingerea pragului de 2% în acest an. În schimb, Spania refuză să accepte ținta de 5% din PIB pentru apărare până în 2035, propusă în cadrul NATO. Argumentul Madridului este că o asemenea creștere ar impune tăieri din cheltuielile sociale și nu ar reflecta neapărat amenințările cu care se confruntă țara. Riscul economic: amenințarea comercială rămâne neclară Deși tonul lui Trump s-a schimbat, nu este clar dacă amenințarea privind oprirea schimburilor comerciale cu Spania va fi retrasă. Un oficial american a declarat pentru Reuters că agențiile federale pregătesc o listă de produse spaniole care ar putea fi vizate de restricții, dacă administrația decide să meargă mai departe. Specialiști în drept comercial citați de Reuters spun că președintele SUA ar putea folosi Legea privind Puterile Economice de Urgență Internațională (International Emergency Economic Powers Act) pentru a impune un embargo total sau parțial asupra importurilor din Spania. În primul mandat al lui Trump, SUA au introdus taxe antidumping de 30% pentru măslinele negre din Spania. Context: investițiile americane, deocamdată fără semne de recul Ministrul spaniol al Apărării, Margarita Robles, urma să se întâlnească joi cu ambasadorul SUA în Spania, Benjamin Leon, pe fondul tensiunilor diplomatice. Surse din delegația spaniolă prezente la summit au spus presei locale că disputa este mai degrabă una de imagine și că, până acum, nu au observat consecințe economice sau o reducere a investițiilor americane. În regiunea Aragon, unde companii americane precum Amazon și Microsoft au investit miliarde de dolari în centre de date, autoritățile locale au transmis că proiectele continuă fără modificări și că activitatea economică se desfășoară normal. Opoziția (Partidul Popular) l-a criticat pe Sanchez pentru deteriorarea relațiilor cu Washingtonul, dar a susținut că interesele economice comune rămân puternice. [...]
Escaladarea din Strâmtoarea Hormuz riscă să prelungească un conflict cu efect direct asupra comerțului global cu energie , iar președintele SUA încearcă simultan să proiecteze forță militară și să vândă ideea unui „sfârșit” al războiului, potrivit Axios . În timp ce noi lovituri americane au vizat Iranul, profilul lui Donald Trump de pe Truth Social a devenit, în descrierea publicației, un „jurnal vizual” al violenței de la distanță: clipuri, imagini și meme-uri care comprimă războiul în conținut ușor de distribuit, chiar în momentul în care Trump cere încetarea ostilităților. Miza practică, dincolo de comunicarea politică, este că războiul s-a transformat într-o confruntare deschisă în jurul unui „coridor comercial critic”, Strâmtoarea Hormuz. De ce contează: un „coridor comercial critic” sub presiune Axios notează că promisiunea lui Trump privind un război rapid a ajuns să semene cu o bătălie fără termen, centrată pe o arteră de comerț esențială. În acest context, modul în care Casa Albă prezintă operațiunile militare poate influența percepția publică asupra riscurilor și costurilor, inclusiv asupra consecințelor economice mai largi ale tensiunilor din zonă. Publicația punctează și o tensiune politică internă: Trump caută „o rampă de ieșire” dintr-un război pe care americanii nu îl susțin, în timp ce își amplifică mesajele despre „puterea brută” a armatei pe rețelele sociale. Cum arată strategia de comunicare și ce riscuri vede mediul academic Roger Stahl, profesor la University of Georgia, spune că postările lui Trump par mai degrabă „din scurt” decât parte dintr-un plan clasic de comunicare și că această abordare ar fi „singura carte” pe care o mai are de jucat pe măsură ce războiul se prelungește. În același timp, Stahl avertizează că accentul pe forța militară a fost istoric o strategie „câștigătoare” pentru a reduce rezistența și criticile publice. Samuel Woolley (University of Pittsburgh, Dietrich Endowed Chair in Disinformation Studies) susține că astfel de postări cu explozii „de la distanță” pot produce desensibilizare, inclusiv la nivelul celor care le publică. Ce spune Casa Albă După ce Trump a publicat miercuri mai multe clipuri cu explozii în Iran, purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a transmis, într-o declarație citată de Axios: „Președintele a fost clar că va face ceea ce este necesar pentru a ne proteja patria și trupele din străinătate și nu își va cere niciodată scuze pentru că onorează talentul incredibil al militarilor noștri, care își pun viața în pericol pentru a ne menține țara în siguranță.” Administrația a urmat linia președintelui cu materiale video „spectaculoase”, care tratează războiul ca divertisment, prin inserarea de referințe la jocuri și producții de la Hollywood, mai notează publicația. Context: de la „război clinic” la entuziasm pentru violență Susan Carruthers, profesoară de istorie la University of Warwick, compară momentul actual cu Războiul din Golf din 1991, când conflictul a intrat în sufragerii și a creat iluzia unui război „fără sânge”, cu precizie tehnică. Acum, spune ea, există „atât de mult entuziasm” legat de faptul că vieți omenești sunt curmate. În concluzia materialului, Woolley avertizează că Trump pare să fi renunțat să mai țină cont de percepția publicului larg, iar publicarea acestui tip de conținut ar fi nu doar neinspirată din perspectiva securității naționale, ci și din cea politică și electorală. [...]
Escaladarea SUA–Iran pune în risc fluxurile de petrol prin Ormuz , iar opțiunile discutate la Washington includ și intensificarea presiunii economice asupra Teheranului, într-un moment în care piețele reacționează deja la posibilitatea unor perturbări, potrivit Adevărul . Fostul comandant suprem al forțelor aliate în Europa (SACEUR), amiralul în rezervă James Stavridis , spune că președintele Donald Trump se confruntă cu trei direcții majore după noile acțiuni militare ale SUA împotriva Iranului, pe fondul unui armistițiu descris ca fragil și aflat „în pragul colapsului”. Stavridis a prezentat analiza pe platforma X și a detaliat-o ulterior la CNN. Miza economică: presiune pe economia Iranului și risc pentru lanțurile de aprovizionare Stavridis consideră că, indiferent de varianta aleasă, „elementul-cheie” va fi capacitatea de a exercita „o presiune reală asupra economiei iraniene”. În același timp, articolul notează că, după ultimele atacuri, prețul petrolului a crescut brusc, pe fondul temerilor privind blocarea lanțurilor de aprovizionare. Strâmtoarea Ormuz este descrisă drept o arteră maritimă îngustă prin care tranzitează, în condiții normale, aproximativ 20% din petrolul mondial, iar orice perturbare are efecte imediate asupra piețelor globale. Autoritățile maritime au ridicat nivelul de alertă pentru navele care tranzitează zona la gradul „sever”. Cele trei opțiuni descrise de Stavridis pentru Trump Potrivit analizei, președintele SUA ar avea trei opțiuni: să „se spele pe mâini și să se retragă”, variantă pe care Stavridis o numește „o idee extrem de proastă”; să lanseze atacuri „masive, de amploare” împotriva Iranului; să „intensifice atacurile punctuale” pentru a constrânge Teheranul să adopte o atitudine mai moderată. Ce a declanșat noua escaladare și cum a răspuns SUA Escaladarea este pusă pe seama atacurilor iraniene asupra unor nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz. Oficialii americani au confirmat că trei nave au fost lovite, în incidente descrise de autoritățile maritime drept cele mai grave de la semnarea acordului temporar de pace. Ca răspuns, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat o „serie de lovituri puternice” care au vizat peste 80 de obiective în Iran. În comunicatul CENTCOM se arată: „Agresiunea nejustificată a forțelor iraniene reprezintă o încălcare clară și periculoasă a armistițiului și subminează libertatea de navigație.” Conform datelor transmise de armata americană, operațiunea a vizat, între altele, sisteme de apărare antiaeriană, rețele de comandă și control, instalații radar de coastă, capabilități de rachete antinavă și peste 60 de ambarcațiuni mici operate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Obiectivul declarat: diminuarea capacității Iranului de a ataca comerțul internațional și impunerea unor „costuri severe” pentru hărțuirea transportului maritim civil. Articolul mai menționează reinstituirea presiunilor economice, inclusiv revocarea derogărilor care permiteau Iranului să exporte țiței. Armistițiul, contestat deschis de Trump La summitul NATO de la Ankara, Donald Trump a sugerat că armistițiul nu mai este valabil. „Cred că s-a terminat. Nu mai vreau să am de-a face cu ei.” Deși a admis că negocierile ar putea continua teoretic, a catalogat eventualele discuții drept „o pierdere de timp”. În paralel, ambele tabere s-au acuzat reciproc de încălcarea memorandumului de înțelegere semnat în iunie, document care permisese redeschiderea Strâmtorii Ormuz și inițierea negocierilor. Ce urmează: risc de prelungire a tensiunilor și efecte în piețe Situația este descrisă ca „extrem de fluidă”, cu semnale că ambele părți sunt pregătite să continue operațiunile militare, deși mențin, declarativ, deschiderea pentru negocieri. În acest context, dilema strategică indicată de Stavridis are o componentă economică directă: orice deteriorare suplimentară a securității în Ormuz poate amplifica volatilitatea pe piețele energetice și poate afecta costurile de transport și aprovizionare la nivel global. [...]
