Știri
Știri din categoria Externe
Israelul a decis să excludă Spania din mecanismul internațional care monitorizează armistițiul din Gaza, o mișcare cu impact operațional asupra coordonării militare și civile a încetării focului, potrivit AGERPRES. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a justificat decizia prin „ostilitatea” Madridului față de Israel.
Netanyahu a transmis într-un mesaj video că Spania „a ales să fie contra Israelului în mod repetat” și a acuzat autoritățile spaniole de „ipocrizie”, „ostilitate” și „defăimarea soldaților armatei israeliene”.
„Am ordonat, prin urmare, astăzi excluderea reprezentanților spanioli de la centrul de coordonare de la Kiryat Gat.”
Excluderea vizează centrul de coordonare de la Kiryat Gat, înființat sub supraveghere americană pentru monitorizarea încetării focului aflate în vigoare din 10 octombrie între Israel și Hamas în Gaza. Structura este descrisă ca un centru de coordonare militaro-civilă (CCMC).
În acest organism participă aproximativ 200 de militari americani, alături de reprezentanți din mai multe țări, între care Franța, Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite și Spania.
Dincolo de disputa politică, măsura reduce rolul direct al Spaniei într-un mecanism de lucru dedicat supravegherii armistițiului, ceea ce poate afecta modul în care Madridul contribuie la schimbul de informații și la coordonarea operațională în cadrul formatului.
Relațiile bilaterale sunt la cel mai scăzut nivel după ce Spania a recunoscut statul palestinian în 2024, iar cele două state și-au rechemat ambasadorii. În plus, premierul spaniol Pedro Sanchez, critic al războiului dus de Israel în Gaza, s-a opus și campaniei militare americano-israeliene lansate împotriva Iranului pe 28 februarie.
AGERPRES mai notează că Madridul și-a închis spațiul aerian pentru avioanele americane implicate în acest război și a calificat „inacceptabil” ca Israelul să continue atacurile în Liban după armistițiul convenit între Washington și Teheran.
Recomandate
Restricțiile europene asupra bazelor SUA tensionează relația transatlantică potrivit Financial Times , deciziile unor state NATO de a limita accesul american la facilități militare riscă să afecteze angajamentul Washingtonului pentru securitatea Europei, într-un moment sensibil marcat de conflictul cu Iranul. Tema a fost centrală la întâlnirea de miercuri de la Washington dintre Donald Trump și secretarul general al NATO, Mark Rutte, unde, conform analizei FT, nemulțumirile americane au vizat în special Franța și Spania, dar și Italia și Marea Britanie, aceasta din urmă revenind ulterior asupra poziției inițiale. Diplomați ai alianței avertizează că situația este diferită față de episoadele anterioare de tensiune, întrucât actualul context a generat diviziuni reale între aliați. În spatele ușilor închise, Trump ar fi reacționat dur, fiind descris drept „furios” și sugerând posibile măsuri punitive împotriva statelor considerate insuficient de implicate. Mark Rutte a confirmat indirect tensiunile, vorbind despre „dezamăgirea” liderului american, dar și despre o mobilizare ulterioară a aliaților europeni pentru a oferi sprijin logistic. Printre deciziile care au iritat Washingtonul se numără: Spania a blocat utilizarea bazelor de la Rota și Morón pentru operațiuni legate de Iran și accesul în spațiul aerian; Italia a refuzat realimentarea avioanelor militare americane la baza Sigonella; Marea Britanie a ezitat inițial, autorizând ulterior utilizarea limitată a unor baze; Franța a aprobat solicitările „de la caz la caz”, dar a fost acuzată că ar fi refuzat un transport militar. Un diplomat NATO a descris aceste decizii drept „un autogol complet”, subliniind că este vorba despre baze destinate în principal utilizării de către armata SUA, chiar dacă unele sunt operate în comun. Pe fond, problema este una strategică. Diplomații citați de FT avertizează că astfel de refuzuri subminează argumentul central pentru menținerea prezenței militare americane în Europa: capacitatea SUA de a-și proiecta puterea globală de pe continent. În același timp, ideea unei autonomii strategice europene câștigă teren, dar măsurile recente sunt considerate excesive și influențate de calcule politice interne. Germania adoptă o poziție diferită. Cancelarul Friedrich Merz a declarat că nu intenționează să restricționeze utilizarea bazelor americane, avertizând că NATO nu trebuie să se fragmenteze din cauza conflictului cu Iranul. Concluzia diplomaților este clară: costul acestor decizii ar putea fi „enorm”, inclusiv prin erodarea sprijinului american pentru alianță, chiar și în rândul celor care susțin tradițional rolul NATO. [...]
Negocierile SUA–Iran riscă să fie blocate de condițiile Teheranului privind sancțiunile și de tensiunile din Strâmtoarea Ormuz , două dosare cu efect direct asupra fluxurilor de petrol și asupra costurilor de transport maritim, potrivit digi24.ro . Discuțiile sunt așteptate la Islamabad, iar vicepreședintele american JD Vance a transmis că Washingtonul e dispus să negocieze „cu bună-credință”, dar a avertizat că echipa SUA nu va fi „receptivă” dacă Iranul „se joacă” în negocieri. Miza economică imediată este legată de securitatea rutelor energetice și de regimul sancțiunilor: Iranul cere ridicarea acestora și deblocarea unor active înghețate, în timp ce SUA acuză Teheranul că restricționează tranzitul prin Ormuz, o arteră critică pentru exporturile de petrol. Strâmtoarea Ormuz: blocaj în transportul petrolului și presiune pe shipping Unul dintre punctele care pot deraia rapid negocierile este Strâmtoarea Ormuz, descrisă ca rută crucială pentru transportul petrolului. Donald Trump a acuzat Iranul că nu respectă înțelegerea privind permisiunea acordată navelor să traverseze și a susținut că „foarte puține nave” mai trec, în condițiile în care „sute de nave și aproximativ 20.000 de marinari” ar fi blocați în interiorul Golfului. În paralel, Iranul ar încerca să-și consolideze controlul, vorbind despre Ormuz ca despre „apă teritorială iraniană” și despre un set nou de reguli privind tranzitul. Teheranul a anunțat și crearea unor rute de tranzit noi, la nord de canalele existente, invocând riscul de „mine marine” în zona principală de trafic — o formulare care, potrivit materialului, alimentează temerile companiilor de transport maritim. Pe fondul unor informații potrivit cărora unele nave ar fi plătit o taxă de 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pentru a trece, Trump a avertizat că Iranul „ar fi bine să nu perceapă taxe de la petroliere”. Sancțiunile: cererea de deblocare a 120 mld. dolari, improbabilă pentru Washington Al doilea dosar cu impact economic major este regimul sancțiunilor. Iranul solicită ridicarea sancțiunilor impuse de SUA și la nivel internațional ca parte a oricărui acord. În plus, președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Qalibaf, a spus că înainte de începerea negocierilor ar trebui deblocate active iraniene înghețate de aproximativ 120 de miliarde de dolari (aprox. 552 miliarde lei). Potrivit articolului, Qalibaf a prezentat această cerință ca una dintre două măsuri convenite anterior, cealaltă fiind încetarea focului în Liban. Totuși, declarația din 7 aprilie a premierului pakistanez Shehbaz Sharif, care anunța un armistițiu de două săptămâni, nu menționa deblocarea fondurilor, iar materialul notează că nu este clar la ce acord se referea oficialul iranian. În aceste condiții, publicația apreciază că este „extrem de improbabil” ca administrația Trump să accepte o concesie atât de mare doar pentru a porni negocierile. Contextul care poate complica dosarele economice: Liban și nuclearul Pe lângă Ormuz și sancțiuni, analiza inventariază alte puncte sensibile care pot influența climatul negocierilor: Liban : campania Israelului împotriva Hezbollah ar putea compromite discuțiile; Iranul avertizează că negocierile „își pierd sensul” dacă acțiunile continuă. Trump a spus că acțiunile Israelului ar urma să fie „puțin mai discrete”, iar Departamentul de Stat a anunțat discuții directe Israel–Liban la Washington săptămâna viitoare. Programul nuclear : Iranul cere recunoașterea dreptului de a îmbogăți uraniu pentru scopuri civile, în timp ce planul american ar cere încetarea îmbogățirii pe teritoriul iranian; secretarul apărării Pete Hegseth a insistat că Iranul nu va avea „niciodată” armă nucleară sau capacitatea de a obține una. Aliații regionali ai Iranului : rețeaua de grupări aliate (Hezbollah, Houthi, Hamas și miliții din Irak) rămâne un instrument de influență, deși este sub presiune; materialul notează și nemulțumiri interne în Iran, pe fondul unei economii „care se clatină”, legate de costurile „aventurilor externe”. Ce urmează Discuțiile sunt așteptate la Islamabad, însă articolul descrie un traseu negociator plin de obstacole, în care cererile Iranului privind sancțiunile și controlul asupra Strâmtorii Ormuz pot deveni rapid puncte de blocaj. În lipsa unor concesii inițiale credibile de ambele părți, rămâne incert dacă negocierile vor avansa către un cadru comparabil cu acordul nuclear din 2015 (JCPOA) sau vor rămâne la nivel de poziționări. [...]
Volodimir Zelenski avertizează că un scenariu de ocupare totală a Donbasului ar implica pentru Rusia pierderi umane de ordinul sutelor de mii, ceea ce ridică miza militară și politică a oricărei încercări de „înghețare” a frontului. Într-un interviu citat de mediafax.ro , președintele ucrainean spune că Vladimir Putin ar trebui să „sacrifice” între 300.000 și 1 milion de oameni pentru a controla complet regiunea, iar Ucraina nu își va retrage trupele din zonă. Costul operațional invocat de Kiev și mesajul către parteneri Zelenski afirmă că armata rusă are deja dificultăți pe front, inclusiv lipsa militarilor bine pregătiți. În acest context, el susține că Moscova caută o ieșire care să poată fi prezentată drept „victorie”, inclusiv prin presiuni diplomatice și dialog cu Statele Unite, pentru a obține retragerea Ucrainei din Donbas. „Pentru a ocupa complet Donbasul, ar trebui să sacrifice între 300.000 și 1 milion de oameni, în funcție de câți ani ar planifica operațiunea.” De ce respinge Zelenski retragerea din Donețk și un armistițiu „pe poziții” Președintele ucrainean mai spune că Rusia ar încerca să forțeze retragerea Ucrainei din Donbas deoarece „acest lucru va diviza națiunea”. În evaluarea sa, subminarea unității interne ar putea deschide calea pentru o ofensivă rapidă („blitzkrieg”) asupra întregii Ucraine. Totodată, Zelenski avertizează că, și în absența unui astfel de scenariu, orice pauză ar putea fi folosită de Rusia pentru a recruta și instrui personal, pentru a-și extinde baza militar-industrială și pentru a cere ridicarea sancțiunilor. În această logică, el spune că un armistițiu de tipul „rămânem unde rămânem” nu ar fi doar în interesul Ucrainei, ci și al partenerilor săi. Separat, într-un interviu acordat postului de radio Rai, Zelenski a declarat că retragerea trupelor ucrainene din regiunea Donețk nu poate fi considerată un compromis, deoarece ar permite Rusiei să ocupe ulterior Harkov și Dnipro. [...]
Italia propune suspendarea regulilor bugetare ale UE - reacție la riscurile economice generate de conflictul cu Iran Conform Reuters , premierul Giorgia Meloni a cerut analizarea unei măsuri excepționale la nivel european , în contextul tensiunilor dintre SUA, Israel și Iran, care ar putea afecta stabilitatea economică a Uniunii Europene. Declarația a fost făcută pe 9 aprilie 2026, în Parlamentul de la Roma, unde liderul italian a avertizat că o escaladare a conflictului ar putea impune relaxarea temporară a regulilor fiscale stricte. Meloni a susținut că suspendarea Pactului de Stabilitate și Creștere nu ar trebui considerată un subiect tabu, subliniind că o astfel de decizie ar trebui aplicată uniform tuturor statelor membre, nu doar punctual. Măsura ar permite guvernelor să depășească limitele de deficit bugetar, stabilite în mod normal la 3% din PIB, pentru a răspunde unor crize majore. Contextul economic este deja fragil pentru Italia, guvernul pregătindu-se să reducă estimările de creștere economică pentru 2026 și anii următori, ceea ce complică planurile de reducere a deficitului. În paralel, autoritățile iau în calcul măsuri pentru a preveni creșterea speculativă a prețurilor la energie. Printre opțiunile analizate de guvernul italian: introducerea unor taxe suplimentare pe profiturile companiilor din energie; intervenții directe pentru limitarea fluctuațiilor de preț; utilizarea mecanismelor europene sau naționale de derogare fiscală. Uniunea Europeană a mai activat o clauză similară între 2020 și 2023, în timpul pandemiei de COVID-19, pentru a permite statelor să susțină economiile afectate. Totuși, în prezent, o astfel de măsură ar necesita justificarea unei crize economice severe la nivel european, scenariu care nu este încă confirmat de prognoze. În plan intern, Italia ar putea recurge și la o clauză națională de derogare, însă guvernul evită această opțiune atâta timp cât țara se află sub procedura de deficit excesiv. În același timp, experiențele anterioare cu taxele pe profiturile excepționale din energie au generat dispute juridice cu companiile vizate, ceea ce complică aplicarea unor noi măsuri similare. Situația rămâne deschisă, iar evoluția conflictului din Orientul Mijlociu ar putea determina decizii rapide la nivel european, cu impact direct asupra politicilor fiscale și economice ale statelor membre. [...]
Declarațiile lui Donald Trump ridică miza asupra Strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol , într-un moment în care redeschiderea rutei maritime rămâne limitată, potrivit G4Media.ro . Președintele SUA a susținut că Iranul nu ar avea „nicio altă carte în mână” la negocieri decât capacitatea de a presa pe termen scurt prin căile maritime internaționale. Trump a scris pe rețeaua sa Truth Social, înaintea începerii negocierilor de pace programate în Pakistan, că „singurul motiv” pentru care iranienii „sunt încă în viață este pentru a negocia”. Într-un mesaj separat, el a afirmat că Iranul ar fi „mai dotat” pentru a gestiona „media mincinoase” și „relațiile publice” decât pentru a lupta. De ce contează Ormuz pentru economie Miza imediată este Strâmtoarea Ormuz , descrisă drept „strategică” și care, înainte de război, era tranzitată de 20% din țițeiul mondial. Controlul și funcționarea acestei rute ar urma să fie în centrul discuțiilor de pace din acest weekend dintre delegațiile americană și iraniană, în Pakistan. Deși Iranul și SUA declaraseră că strâmtoarea va fi redeschisă după anunțarea, marți, a unui armistițiu de două săptămâni, în practică „doar un număr mic de nave” a trecut de atunci prin Ormuz, potrivit informațiilor din articol. Presiune militară înaintea negocierilor Trump a spus joi că Iranul „nu își face deloc treaba” în Ormuz și a adăugat: „Nu acesta este acordul pe care l-am încheiat!”. Tot vineri, el a declarat pentru cotidianul New York Post că armata americană se pregătește de noi lovituri dacă discuțiile din Pakistan nu vor avea rezultat. „Dacă nu va exista un acord, le vom utiliza, și le vom utiliza foarte eficace”, a spus Trump pentru New York Post. Ce urmează depinde de rezultatul negocierilor din Pakistan și de măsura în care redeschiderea Strâmtorii Ormuz se va vedea efectiv în trafic maritim, nu doar în declarații politice. [...]
Planul SUA pentru administrarea și reconstrucția Fâșiei Gaza este blocat de lipsa finanțării , după ce „Consiliul pentru pace” al președintelui Donald Trump a primit doar o mică parte din cele 17 miliarde de dolari promise, potrivit The Jerusalem Post . Surse citate în material spun că până acum au intrat sub 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei), iar războiul cu Iranul „a afectat totul”, amplificând dificultățile de strângere a banilor. Miza este operațională: fără finanțare și în condiții de securitate precare, Comitetul Național pentru Administrarea Gazei (NCAG) – o structură susținută de SUA, formată din tehnocrați palestinieni și gândită să preia controlul de la Hamas – nu poate intra în Gaza. Un oficial palestinian familiarizat cu discuțiile a declarat că reprezentanții consiliului au transmis facțiunilor palestiniene că „nu există bani disponibili” pentru ca NCAG să se deplaseze în teritoriu. Cine a plătit și cât s-a strâns Una dintre sursele cu acces direct la funcționarea consiliului afirmă că, dintre cele zece state care au făcut angajamente financiare, doar trei au contribuit efectiv până acum: Emiratele Arabe Unite Maroc Statele Unite Suma totală colectată este „sub 1 miliard de dolari”, fără alte detalii privind defalcarea contribuțiilor. De ce contează: fără bani, nu există tranziție de la Hamas Planul discutat la Washington, cu zece zile înainte ca atacurile SUA–Israel asupra Iranului să arunce regiunea într-un nou război, viza guvernanța și reconstrucția Gazei după: dezarmarea Hamas; retragerea trupelor israeliene; demararea unei reconstrucții pe scară largă. În absența finanțării, NCAG rămâne blocat, iar mecanismul de tranziție administrativă nu poate fi pus în mișcare. O sursă diplomatică citată spune că liderul NCAG, Ali Shaath (fost adjunct de ministru în cadrul Autorității Palestiniene), împreună cu cei 14 membri ai comitetului, se află într-un hotel din Cairo, sub supravegherea unor responsabili americani și egipteni. Context: costuri uriașe și negocieri în impas Reconstrucția Gazei, unde patru cincimi dintre clădiri au fost distruse în doi ani de bombardamente israeliene, este estimată de instituții globale la circa 70 de miliarde de dolari (aprox. 322 miliarde lei). Între timp, negocierile privind dezarmarea – găzduite de Egipt și conduse, potrivit materialului, de consiliul lui Trump – rămân în blocaj: Israel condiționează retragerea de depunerea armelor de către Hamas, iar Hamas cere garanții pentru retragerea Israelului și oprirea focului. Ce urmează, conform sursei: Egiptul a invitat Hamas la noi întâlniri sâmbătă, însă, fără finanțare disponibilă și cu riscuri de escaladare militară, planul de administrare și reconstrucție rămâne, deocamdată, suspendat. [...]
