Știri
Știri din categoria Externe

Declarațiile lui Donald Trump ridică miza asupra Strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol, într-un moment în care redeschiderea rutei maritime rămâne limitată, potrivit G4Media.ro. Președintele SUA a susținut că Iranul nu ar avea „nicio altă carte în mână” la negocieri decât capacitatea de a presa pe termen scurt prin căile maritime internaționale.
Trump a scris pe rețeaua sa Truth Social, înaintea începerii negocierilor de pace programate în Pakistan, că „singurul motiv” pentru care iranienii „sunt încă în viață este pentru a negocia”. Într-un mesaj separat, el a afirmat că Iranul ar fi „mai dotat” pentru a gestiona „media mincinoase” și „relațiile publice” decât pentru a lupta.
Miza imediată este Strâmtoarea Ormuz, descrisă drept „strategică” și care, înainte de război, era tranzitată de 20% din țițeiul mondial. Controlul și funcționarea acestei rute ar urma să fie în centrul discuțiilor de pace din acest weekend dintre delegațiile americană și iraniană, în Pakistan.
Deși Iranul și SUA declaraseră că strâmtoarea va fi redeschisă după anunțarea, marți, a unui armistițiu de două săptămâni, în practică „doar un număr mic de nave” a trecut de atunci prin Ormuz, potrivit informațiilor din articol.
Trump a spus joi că Iranul „nu își face deloc treaba” în Ormuz și a adăugat: „Nu acesta este acordul pe care l-am încheiat!”. Tot vineri, el a declarat pentru cotidianul New York Post că armata americană se pregătește de noi lovituri dacă discuțiile din Pakistan nu vor avea rezultat.
„Dacă nu va exista un acord, le vom utiliza, și le vom utiliza foarte eficace”, a spus Trump pentru New York Post.
Ce urmează depinde de rezultatul negocierilor din Pakistan și de măsura în care redeschiderea Strâmtorii Ormuz se va vedea efectiv în trafic maritim, nu doar în declarații politice.
Recomandate

Donald Trump avertizează Iranul să nu impună taxe petrolierelor în Strâmtoarea Ormuz , potrivit G4Media , într-un nou episod care ridică miza pe una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul global de petrol. Președintele SUA a scris pe rețeaua Truth că „există informații” conform cărora Teheranul ar impune taxe de trecere petrolierelor care traversează Strâmtoarea Ormuz și a transmis că „ar fi mai bine să nu facă asta” și, dacă măsura a fost introdusă, „ar fi bine să înceteze imediat”. Într-o altă postare, Trump a susținut că Iranul face o „treabă proastă” în gestionarea petrolului în zonă și că situația nu ar respecta „acordul” pe care spune că l-a încheiat. În paralel, mass-media iraniană a relatat că Kamal Kharrazi, șeful Consiliului strategic pentru relații externe al Iranului și fost ministru de externe (1997–2005), a murit din cauza rănilor suferite într-un atac israeliano-american produs în urmă cu aproximativ o săptămână și jumătate. Conform relatărilor citate de G4Media, în atac ar fi fost ucisă și soția sa, iar locuința lor din Teheran ar fi fost lovită. Pe plan militar, tensiunile au continuat în Israel, unde au fost declanșate alerte antiaeriene în mai multe zone, inclusiv în Tel Aviv și în sud, după lansări de rachete din Liban, relatează AFP, citată de G4Media. Presa israeliană a indicat că sistemele de apărare aeriană au interceptat cel puțin o rachetă, fără raportări imediate de victime. Într-un alt subiect, Teheranul a negat informațiile vehiculate în unele publicații despre o presupusă sosire a unei delegații iraniene la Islamabad pentru negocieri cu SUA, notează La Repubblica , citată de G4Media. O sursă invocată de agenția Tasnim a afirmat că informația este „complet falsă” și că negocierile ar rămâne suspendate atât timp cât, potrivit aceleiași surse, nu sunt respectate angajamentele privind încetarea focului în Liban și continuă atacurile Israelului. [...]

Negocierile SUA–Iran riscă să fie blocate de condițiile Teheranului privind sancțiunile și de tensiunile din Strâmtoarea Ormuz , două dosare cu efect direct asupra fluxurilor de petrol și asupra costurilor de transport maritim, potrivit digi24.ro . Discuțiile sunt așteptate la Islamabad, iar vicepreședintele american JD Vance a transmis că Washingtonul e dispus să negocieze „cu bună-credință”, dar a avertizat că echipa SUA nu va fi „receptivă” dacă Iranul „se joacă” în negocieri. Miza economică imediată este legată de securitatea rutelor energetice și de regimul sancțiunilor: Iranul cere ridicarea acestora și deblocarea unor active înghețate, în timp ce SUA acuză Teheranul că restricționează tranzitul prin Ormuz, o arteră critică pentru exporturile de petrol. Strâmtoarea Ormuz: blocaj în transportul petrolului și presiune pe shipping Unul dintre punctele care pot deraia rapid negocierile este Strâmtoarea Ormuz, descrisă ca rută crucială pentru transportul petrolului. Donald Trump a acuzat Iranul că nu respectă înțelegerea privind permisiunea acordată navelor să traverseze și a susținut că „foarte puține nave” mai trec, în condițiile în care „sute de nave și aproximativ 20.000 de marinari” ar fi blocați în interiorul Golfului. În paralel, Iranul ar încerca să-și consolideze controlul, vorbind despre Ormuz ca despre „apă teritorială iraniană” și despre un set nou de reguli privind tranzitul. Teheranul a anunțat și crearea unor rute de tranzit noi, la nord de canalele existente, invocând riscul de „mine marine” în zona principală de trafic — o formulare care, potrivit materialului, alimentează temerile companiilor de transport maritim. Pe fondul unor informații potrivit cărora unele nave ar fi plătit o taxă de 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pentru a trece, Trump a avertizat că Iranul „ar fi bine să nu perceapă taxe de la petroliere”. Sancțiunile: cererea de deblocare a 120 mld. dolari, improbabilă pentru Washington Al doilea dosar cu impact economic major este regimul sancțiunilor. Iranul solicită ridicarea sancțiunilor impuse de SUA și la nivel internațional ca parte a oricărui acord. În plus, președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Qalibaf, a spus că înainte de începerea negocierilor ar trebui deblocate active iraniene înghețate de aproximativ 120 de miliarde de dolari (aprox. 552 miliarde lei). Potrivit articolului, Qalibaf a prezentat această cerință ca una dintre două măsuri convenite anterior, cealaltă fiind încetarea focului în Liban. Totuși, declarația din 7 aprilie a premierului pakistanez Shehbaz Sharif, care anunța un armistițiu de două săptămâni, nu menționa deblocarea fondurilor, iar materialul notează că nu este clar la ce acord se referea oficialul iranian. În aceste condiții, publicația apreciază că este „extrem de improbabil” ca administrația Trump să accepte o concesie atât de mare doar pentru a porni negocierile. Contextul care poate complica dosarele economice: Liban și nuclearul Pe lângă Ormuz și sancțiuni, analiza inventariază alte puncte sensibile care pot influența climatul negocierilor: Liban : campania Israelului împotriva Hezbollah ar putea compromite discuțiile; Iranul avertizează că negocierile „își pierd sensul” dacă acțiunile continuă. Trump a spus că acțiunile Israelului ar urma să fie „puțin mai discrete”, iar Departamentul de Stat a anunțat discuții directe Israel–Liban la Washington săptămâna viitoare. Programul nuclear : Iranul cere recunoașterea dreptului de a îmbogăți uraniu pentru scopuri civile, în timp ce planul american ar cere încetarea îmbogățirii pe teritoriul iranian; secretarul apărării Pete Hegseth a insistat că Iranul nu va avea „niciodată” armă nucleară sau capacitatea de a obține una. Aliații regionali ai Iranului : rețeaua de grupări aliate (Hezbollah, Houthi, Hamas și miliții din Irak) rămâne un instrument de influență, deși este sub presiune; materialul notează și nemulțumiri interne în Iran, pe fondul unei economii „care se clatină”, legate de costurile „aventurilor externe”. Ce urmează Discuțiile sunt așteptate la Islamabad, însă articolul descrie un traseu negociator plin de obstacole, în care cererile Iranului privind sancțiunile și controlul asupra Strâmtorii Ormuz pot deveni rapid puncte de blocaj. În lipsa unor concesii inițiale credibile de ambele părți, rămâne incert dacă negocierile vor avansa către un cadru comparabil cu acordul nuclear din 2015 (JCPOA) sau vor rămâne la nivel de poziționări. [...]

Turcia spune că NATO nu are obligația să intervină militar la Ormuz , pe fondul tensiunilor dintre SUA, Israel și Iran, potrivit Mediafax . Mesajul a fost transmis de ministrul turc al Comerțului, Ömer Bolat, într-un interviu acordat Euronews, în contextul presiunilor venite de la Washington pentru reluarea traficului maritim prin strâmtoare. Poziția Ankarei vine după ce președintele american Donald Trump le-a cerut aliaților din NATO să găsească rapid o soluție pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice la nivel global. Conform relatării, Trump i-ar fi transmis un ultimatum secretarului general al NATO, Mark Rutte, cerând identificarea unei soluții „în câteva zile”, în timp ce Rutte se află la Washington pentru întâlniri cu oficiali americani, inclusiv cu secretarul de stat Marco Rubio și cu secretarul apărării Pete Hegseth. În acest moment, doar un număr limitat de nave reușește să traverseze strâmtoarea, deși a fost anunțat un armistițiu fragil care ar trebui să permită reluarea traficului. În acest cadru, Ömer Bolat a insistat asupra naturii defensive a alianței și a limitelor mandatului său. „NATO are în principal rolul de a descuraja conflictele și de a menține pacea și securitatea pe continentul european, dar și la nivel global”, a spus oficialul turc. Întrebat dacă statele membre pot să îi amintească lui Trump că NATO nu a fost implicată în planificarea conflictului cu Iranul, Bolat a răspuns afirmativ. Articolul menționează că mai multe state NATO au respins deja solicitările inițiale ale SUA de a susține campania militară împotriva Iranului, invocând lipsa consultărilor înaintea loviturilor și caracterul defensiv al alianței. În paralel, aproximativ 40 de state, majoritatea membre NATO, alături de Japonia, Coreea de Sud și Australia, analizează o strategie pentru securizarea Strâmtorii Ormuz după încetarea ostilităților. Miza este economică și energetică: Strâmtoarea Ormuz este o rută-cheie pentru transportul petrolului, iar orice blocaj sau restricție se transmite rapid în piețele globale, inclusiv în prețul petrolului. În consecință, presiunea diplomatică pentru redeschiderea completă crește, însă, potrivit pozițiilor descrise, o intervenție militară colectivă sub umbrela NATO rămâne incertă. [...]

Donald Trump a discutat retragerea unei părți din trupele SUA din Europa , pe fondul nemulțumirilor față de aliații NATO, potrivit Agerpres , care citează Reuters. Un înalt oficial al Casei Albe a spus că nu a fost luată nicio decizie și că administrația nu a cerut Pentagonului să pregătească planuri concrete pentru reducerea efectivelor din Europa. Oficialul a vorbit sub protecția anonimatului, invocând caracterul intern al discuțiilor. „Nu s-a luat nicio decizie, iar Casa Albă nu a solicitat Pentagonului să elaboreze planuri concrete pentru o reducere a efectivelor militare pe continent.” Contextul invocat de sursa citată este dublu: frustrarea lui Trump că aliații NATO nu au contribuit la asigurarea securității Strâmtorii Ormuz, rută esențială pentru aprovizionarea globală cu energie, și nemulțumirea că planurile sale privind preluarea controlului asupra Groenlandei nu au avansat. Discuțiile sunt un nou semnal al deteriorării relațiilor dintre Washington și aliații europeni în ultimele luni, iar vizita de miercuri la Casa Albă a secretarului general al NATO, Mark Rutte, nu ar fi produs o îmbunătățire semnificativă. În prezent, SUA au peste 80.000 de soldați în Europa, dintre care peste 30.000 în Germania; efective importante sunt staționate și în Italia, Regatul Unit și Spania. Oficialul nu a indicat ce țări ar putea fi afectate sau câți militari ar putea fi retrași, dacă ideea va fi pusă în aplicare. NATO nu a răspuns solicitării Reuters de a comenta. În paralel, Wall Street Journal a relatat că în administrație s-ar discuta retragerea trupelor din țări ai căror lideri au criticat războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului și mutarea lor în state europene mai favorabile. Oficialul Casei Albe a contrazis însă această variantă, afirmând pentru Reuters că Trump discută despre readucerea trupelor în SUA, nu despre redistribuirea lor în alte țări. [...]

China își poate consolida influența în războiul din Iran fără intervenție militară , folosind pârghii economice și diplomatice, conform unei analize publicate de Digi24 . În contextul crizei provocate de președintele Trump, China se conturează ca un potențial câștigător al conflictului pentru Strâmtoarea Ormuz , având capacitatea de a transforma un armistițiu fragil într-un avantaj geopolitic durabil. Acorduri economice și strategice Beijingul a fost inițial afectat de decizia Iranului de a închide strâmtoarea, dar a reușit să obțină un avantaj printr-un acord cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Acest acord permite navelor cu destinația China să treacă fără a plăti taxe, ocolind astfel sancțiunile impuse Iranului. Acordul implică verificări și coduri transmise prin radio, fiind parte a unei strategii mai ample de consolidare a poziției Chinei în Orientul Mijlociu. China își întărește relațiile cu IRGC, iar sprijinul său include și instruirea ofițerilor iranieni în utilizarea tehnologiilor chineze de recunoaștere facială pentru a suprima tulburările interne. Această colaborare subliniază angajamentul Beijingului de a-și extinde influența în regiune. Pregătiri pentru crize energetice În timp ce președintele Trump pare să subestimeze importanța strategică a Strâmtorii Ormuz, China se pregătește pentru o eventuală criză energetică. Beijingul acumulează rezerve mari de petrol și investește în energie regenerabilă și vehicule electrice. Aceste măsuri reflectă dorința Chinei de a deveni mai rezistentă la crizele din Orientul Mijlociu și de a-și extinde influența globală. Inițiative diplomatice Pe plan diplomatic, China acționează pentru a umple vidul de leadership global lăsat de SUA. Beijingul își propune să conducă organismul ONU responsabil de guvernanța oceanelor, fiind prima națiune din Asia-Pacific care aspiră la această poziție. „China nu lasă această criză inspirată de Trump să treacă nefolosită. Și pe plan diplomatic, ea este în mișcare, insistând să fie prima națiune din Asia-Pacific care conduce organismul ONU responsabil de marea liberă și guvernanța oceanelor.” Luna viitoare, președintele Trump va vizita Beijingul, dar nu se așteaptă ca Xi Jinping să cedeze în fața presiunilor americane. China își consolidează astfel poziția printr-o combinație de strategii economice și diplomatice, fără a recurge la intervenții militare directe. Această abordare reflectă o schimbare în modul în care Beijingul își exercită puterea pe scena internațională. [...]

Italia propune suspendarea regulilor bugetare ale UE - reacție la riscurile economice generate de conflictul cu Iran Conform Reuters , premierul Giorgia Meloni a cerut analizarea unei măsuri excepționale la nivel european , în contextul tensiunilor dintre SUA, Israel și Iran, care ar putea afecta stabilitatea economică a Uniunii Europene. Declarația a fost făcută pe 9 aprilie 2026, în Parlamentul de la Roma, unde liderul italian a avertizat că o escaladare a conflictului ar putea impune relaxarea temporară a regulilor fiscale stricte. Meloni a susținut că suspendarea Pactului de Stabilitate și Creștere nu ar trebui considerată un subiect tabu, subliniind că o astfel de decizie ar trebui aplicată uniform tuturor statelor membre, nu doar punctual. Măsura ar permite guvernelor să depășească limitele de deficit bugetar, stabilite în mod normal la 3% din PIB, pentru a răspunde unor crize majore. Contextul economic este deja fragil pentru Italia, guvernul pregătindu-se să reducă estimările de creștere economică pentru 2026 și anii următori, ceea ce complică planurile de reducere a deficitului. În paralel, autoritățile iau în calcul măsuri pentru a preveni creșterea speculativă a prețurilor la energie. Printre opțiunile analizate de guvernul italian: introducerea unor taxe suplimentare pe profiturile companiilor din energie; intervenții directe pentru limitarea fluctuațiilor de preț; utilizarea mecanismelor europene sau naționale de derogare fiscală. Uniunea Europeană a mai activat o clauză similară între 2020 și 2023, în timpul pandemiei de COVID-19, pentru a permite statelor să susțină economiile afectate. Totuși, în prezent, o astfel de măsură ar necesita justificarea unei crize economice severe la nivel european, scenariu care nu este încă confirmat de prognoze. În plan intern, Italia ar putea recurge și la o clauză națională de derogare, însă guvernul evită această opțiune atâta timp cât țara se află sub procedura de deficit excesiv. În același timp, experiențele anterioare cu taxele pe profiturile excepționale din energie au generat dispute juridice cu companiile vizate, ceea ce complică aplicarea unor noi măsuri similare. Situația rămâne deschisă, iar evoluția conflictului din Orientul Mijlociu ar putea determina decizii rapide la nivel european, cu impact direct asupra politicilor fiscale și economice ale statelor membre. [...]