Știri
Știri din categoria Externe
Negocierile SUA–Iran riscă să fie blocate de condițiile Teheranului privind sancțiunile și de tensiunile din Strâmtoarea Ormuz, două dosare cu efect direct asupra fluxurilor de petrol și asupra costurilor de transport maritim, potrivit digi24.ro. Discuțiile sunt așteptate la Islamabad, iar vicepreședintele american JD Vance a transmis că Washingtonul e dispus să negocieze „cu bună-credință”, dar a avertizat că echipa SUA nu va fi „receptivă” dacă Iranul „se joacă” în negocieri.
Miza economică imediată este legată de securitatea rutelor energetice și de regimul sancțiunilor: Iranul cere ridicarea acestora și deblocarea unor active înghețate, în timp ce SUA acuză Teheranul că restricționează tranzitul prin Ormuz, o arteră critică pentru exporturile de petrol.
Unul dintre punctele care pot deraia rapid negocierile este Strâmtoarea Ormuz, descrisă ca rută crucială pentru transportul petrolului. Donald Trump a acuzat Iranul că nu respectă înțelegerea privind permisiunea acordată navelor să traverseze și a susținut că „foarte puține nave” mai trec, în condițiile în care „sute de nave și aproximativ 20.000 de marinari” ar fi blocați în interiorul Golfului.
În paralel, Iranul ar încerca să-și consolideze controlul, vorbind despre Ormuz ca despre „apă teritorială iraniană” și despre un set nou de reguli privind tranzitul. Teheranul a anunțat și crearea unor rute de tranzit noi, la nord de canalele existente, invocând riscul de „mine marine” în zona principală de trafic — o formulare care, potrivit materialului, alimentează temerile companiilor de transport maritim.
Pe fondul unor informații potrivit cărora unele nave ar fi plătit o taxă de 2 milioane de dolari (aprox. 9,2 milioane lei) pentru a trece, Trump a avertizat că Iranul „ar fi bine să nu perceapă taxe de la petroliere”.
Al doilea dosar cu impact economic major este regimul sancțiunilor. Iranul solicită ridicarea sancțiunilor impuse de SUA și la nivel internațional ca parte a oricărui acord. În plus, președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Qalibaf, a spus că înainte de începerea negocierilor ar trebui deblocate active iraniene înghețate de aproximativ 120 de miliarde de dolari (aprox. 552 miliarde lei).
Potrivit articolului, Qalibaf a prezentat această cerință ca una dintre două măsuri convenite anterior, cealaltă fiind încetarea focului în Liban. Totuși, declarația din 7 aprilie a premierului pakistanez Shehbaz Sharif, care anunța un armistițiu de două săptămâni, nu menționa deblocarea fondurilor, iar materialul notează că nu este clar la ce acord se referea oficialul iranian. În aceste condiții, publicația apreciază că este „extrem de improbabil” ca administrația Trump să accepte o concesie atât de mare doar pentru a porni negocierile.
Pe lângă Ormuz și sancțiuni, analiza inventariază alte puncte sensibile care pot influența climatul negocierilor:
Discuțiile sunt așteptate la Islamabad, însă articolul descrie un traseu negociator plin de obstacole, în care cererile Iranului privind sancțiunile și controlul asupra Strâmtorii Ormuz pot deveni rapid puncte de blocaj. În lipsa unor concesii inițiale credibile de ambele părți, rămâne incert dacă negocierile vor avansa către un cadru comparabil cu acordul nuclear din 2015 (JCPOA) sau vor rămâne la nivel de poziționări.
Recomandate
SUA își mențin opțiunea de a relua loviturile asupra Iranului , dacă negocierile nu duc la un acord, a declarat secretarul american al Apărării Pete Hegseth , potrivit Reuters . Mesajul vine în timp ce negociatorii din Washington și Teheran încearcă să depășească diferențe majore care blochează înțelegerea, pe fondul unui război care a alimentat deja scumpirea energiei la nivel global. Hegseth a spus, la Singapore, că SUA sunt „mai mult decât capabile” să reia atacurile „dacă va fi necesar” și a invocat nivelul stocurilor de muniții, atât în regiune, cât și la nivel global. Miza economică: energia rămâne punctul sensibil Reuters notează că războiul lansat de SUA și Israel pe 28 februarie a ucis mii de persoane, în principal în Iran și Liban, și a produs „durere economică globală” prin creșterea prețurilor la energie, după ce Iranul a închis efectiv Strâmtoarea Hormuz — rută critică pentru transportul petrolului. Context operațional: SUA susțin că pot susține simultan două teatre În intervenția de la Shangri-La Dialogue, Hegseth a afirmat că SUA nu „au întors spatele” regiunii Asia-Pacific, deși sunt implicate în conflictul cu Iranul. El a indicat și accelerarea producției din industria de apărare, cu obiectivul de a crește rapid producția de muniții de „2X, 3X, 4X”, pentru a finanța planurile operaționale la nivel global. Ce urmează: decizia lui Trump și fereastra de 60 de zile Potrivit aceleiași surse, Hegseth a spus că președintele Donald Trump este „răbdător” și urmărește un „acord foarte bun” care să se asigure că Iranul nu obține o armă nucleară. Reuters mai relatează că Trump a declarat vineri că se va reuni într-o cameră securizată a Casei Albe pentru a lua o „decizie finală” privind o propunere de încheiere a războiului, care ar prelungi armistițiul de la începutul lunii aprilie cu încă 60 de zile, oferind negociatorilor timp pentru un acord permanent. [...]
Iranul transmite că negocierile cu SUA nu sunt închise , contrazicând mesajele venite de la Washington, potrivit Al Jazeera . Miza imediată este una de stabilitate și predictibilitate: dacă nu există un acord „finalizat”, riscul de escaladare rămâne, iar orice așteptări privind o detensionare rapidă sunt premature. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei , a declarat pentru presa de stat că un acord propus cu SUA „nu a fost finalizat”. Declarația vine ca reacție la afirmațiile președintelui american Donald Trump , care a spus că administrația sa face o „determinare finală” privind un potențial acord cu Iranul. Din informațiile publicate, nu reiese care sunt punctele rămase în dispută, calendarul negocierilor sau dacă există un text agreat în principiu. Publicația notează doar diferența de poziționare publică dintre cele două părți, într-un moment în care semnalele politice pot influența percepția asupra probabilității unui acord. [...]
SUA și Mexicul au încheiat prima rundă de negocieri pentru revizuirea regulilor comerciale din NAFTA , cu accent pe reducerea deficitului comercial american și întărirea lanțurilor de aprovizionare ale SUA, potrivit News . Discuțiile bilaterale s-au purtat în cadrul Acordului Nord-American de Liber Schimb (NAFTA) , care include și Canada, însă aceasta „nu a fost încă invitată”, conform informațiilor transmise. Ce urmărește Washingtonul și pe ce s-a negociat Biroul Reprezentantului Comerțului al SUA a precizat într-un comunicat că obiectivul părții americane este „să reducă deficitul comercial cu Mexicul” și „să consolideze lanțurile de aprovizionare ale SUA”. Negocierile s-au concentrat pe: regulile de origine pentru componentele vehiculelor (criteriile care stabilesc unde este considerat „produs” un bun, cu efect direct asupra tarifelor și accesului pe piață); oțel și aluminiu; securitatea economică. Calendarul următoarelor runde Cele două părți vor continua discuțiile pe 16 și 17 iunie, la Washington, pe teme precum chestiunile agricole și regulile de concurență loială. O a treia rundă este programată pentru săptămâna 20 iulie, la Mexico City. [...]
Implicarea militară a EAU în conflictul cu Iranul a escaladat riscul de represalii în Golf , după ce Emiratele Arabe Unite au efectuat „zeci” de lovituri aeriene asupra Iranului, coordonându-se cu SUA și Israel și folosind informații furnizate de ambele țări, potrivit The Jerusalem Post , care citează un articol din The Wall Street Journal . Loviturile ar fi vizat în principal infrastructură energetică iraniană și ar fi continuat pe durata războiului până „a doua zi” după anunțarea armistițiului SUA–Iran, la începutul lunii aprilie, conform aceleiași relatări. WSJ susține, citând mai multe surse, că operațiunile au fost un răspuns la atacurile Iranului asupra infrastructurii petroliere și de gaze a EAU. Ținte și amploare: energie și puncte strategice în Strâmtoarea Hormuz Potrivit WSJ, Iran ar fi vizat EAU cu „peste 2.800” de rachete și drone – mai multe decât ar fi fost lansate împotriva oricărei alte țări, inclusiv Israel. În replică, Emiratele ar fi lovit ținte din Iran, inclusiv: insulele Qeshm și Abu Musa, în Strâmtoarea Hormuz; Bandar Abbas; rafinăria de petrol de pe insula Lavan, în Golful Persic. În plus, WSJ menționează un atac asupra complexului petrochimic Asaluyeh, descris ca fiind realizat „împreună cu Israel”, atac care a atras condamnare internațională. În contextul acestui episod, publicația notează că președintele SUA, Donald Trump, i-ar fi cerut Israelului să oprească loviturile asupra facilităților energetice. Cooperarea EAU–Israel și tensiunile cu vecinii din Golf Relatarea indică o apropiere accelerată între EAU și Israel în timpul războiului, inclusiv prin trimiterea de baterii Iron Dome și soldați ai armatei israeliene în Emirate, potrivit WSJ. Sunt menționate și vizite în EAU ale unor oficiali israelieni de rang înalt (inclusiv șefi ai serviciilor și ai armatei), precum și o vizită a premierului Benjamin Netanyahu, care ar fi fost inițial negată de Ministerul de Externe al EAU, apoi reconfirmată de purtătorul de cuvânt al lui Netanyahu. Pe fondul acestei abordări, Arabia Saudită ar fi criticat în aprilie „linia agresivă” a EAU și ar fi reclamat către SUA că loviturile Emiratelor cresc riscul de represalii iraniene în regiune, potrivit WSJ. Separat, The Jerusalem Post mai notează că Bloomberg a relatat anterior în cursul lunii despre frustrarea președintelui EAU, șeicul Mohamed bin Zayed (MBZ), față de state vecine precum Arabia Saudită și Qatar, care ar fi refuzat să coordoneze un răspuns militar la atacurile Iranului. În aceeași logică, materialul leagă deteriorarea relațiilor regionale de decizia EAU de a se retrage din OPEC și OPEC+ la finalul lunii aprilie, menționată de Bloomberg și WSJ. Ce rămâne neclar Informațiile provin din relatări de presă bazate pe „mai multe surse” citate de WSJ, iar articolul nu oferă detalii verificabile independent despre numărul exact al loviturilor, bilanțul sau lanțul complet de comandă al operațiunilor. În plus, există o contradicție relevantă: în timp ce WSJ descrie atacul asupra Asaluyeh ca fiind realizat cu Israel, Netanyahu a declarat jurnaliștilor că „Israel a acționat singur” în acel caz. [...]
Posibila redeschidere a Strâmtorii Hormuz rămâne în așteptare , după ce președintele SUA, Donald Trump, a spus că urmează să ia o „decizie finală” privind un posibil acord cu Iranul care ar putea prelungi armistițiul și ar permite reluarea navigației prin acest culoar strategic, potrivit Al Jazeera . Trump a declarat vineri că s-a întâlnit cu consilieri în „Situation Room” pentru a discuta subiectul. Casa Albă a confirmat ulterior că întâlnirea s-a încheiat, fără să ofere detalii suplimentare. În paralel, Ministerul iranian de Externe a transmis că încă „nu există un acord final” cu SUA. Pe fondul neîncrederii dintre părți, negociatorul Mohammad Bagher Ghalibaf a spus că Teheranul va judeca orice înțelegere „după acțiuni, nu după promisiuni”, pe măsură ce discuțiile continuă. Condițiile enunțate de Trump și miza pentru navigație Într-o postare pe Truth Social , înaintea întâlnirii de vineri, Trump a enumerat mai multe condiții pe care Teheranul ar trebui să le accepte, inclusiv: Iranul să nu aibă „niciodată” o armă nucleară sau o bombă; Strâmtoarea Hormuz să fie deschisă „în ambele direcții” și fără taxe; îndepărtarea minelor rămase în strâmtoare; SUA să „dezgroape și să distrugă” uraniul îmbogățit al Iranului, despre care Trump afirmă că este îngropat. Tot în postare, Trump a susținut că blocada navală americană – pe care o descrie drept „fără precedent” – ar urma să fie ridicată și că navele „prinse” în strâmtoare ar putea începe să se întoarcă. „Nu se vor schimba bani până la noi ordine. Alte elemente, mult mai puțin importante, au fost agreate. Mă voi întâlni acum, în Situation Room, pentru a lua o decizie finală.” Iranul contestă „blocada” și cere dovezi, nu declarații Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a declarat pentru presa de stat că nu a fost finalizat niciun acord și a respins limbajul imperativ atribuit părții americane. Baghaei a calificat ceea ce SUA numesc „blocadă navală” drept o acțiune „ilegală”, susținând că ar fi încălcat armistițiul și ar fi perturbat libertatea de navigație. El a adăugat că Teheranul trebuie să vadă dacă SUA își vor respecta declarațiile. Ghalibaf a reiterat, într-o postare pe rețele sociale, că „nu există încredere în garanții și cuvinte”, iar „niciun pas” nu va fi făcut înainte ca cealaltă parte să acționeze. Ce se știe despre stadiul discuțiilor și unde rămân divergențele Incertitudinea privind detaliile unui memorandum de înțelegere (MOU – document-cadru, fără a fi neapărat un tratat final) a crescut în ultima săptămână, pe fondul neîncrederii dintre cele două părți, care încearcă să pună capăt unui război de trei luni, notează publicația. Cu o zi înainte, surse de la Casa Albă au declarat pentru Al Jazeera că SUA și Iranul ar fi ajuns la un acord provizoriu pentru prelungirea armistițiului cu 60 de zile, pentru a permite negocieri formale, însă Trump nu ar fi semnat încă. Separat, agenția de presă iraniană Fars, citând surse, a relatat că înțelegerea ar fi în „stadiile finale” de ratificare, dar că nu a fost luată o decizie finală. Potrivit acelorași surse, MOU nu ar include prevederi privind distrugerea materialelor nucleare ale Iranului, iar redeschiderea Strâmtorii Hormuz ar putea presupune monitorizarea și inspectarea navelor. [...]
Incursiunile repetate ale dronelor rusești în spațiul aerian NATO cresc presiunea pentru ajustări de apărare aeriană , inclusiv prin posibile acorduri cu Ucraina și Republica Moldova, potrivit unei analize a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) citate de Antena 3 . Evaluarea vine după incidentul de la Galați , unde o dronă rusească de tip Gheran-2 a lovit un bloc și a rănit civili, descris ca primul caz de la începutul războiului în care un atac cu drone lansate de Rusia rănește civili pe teritoriul unui stat NATO. În analiza ISW, frecvența tot mai mare a intrărilor dronelor rusești în spațiul aerian aliat este interpretată ca un semnal că Vladimir Putin ar fi adoptat o „politică iresponsabilă”, acceptând riscul ca dronele să ajungă pe teritoriul NATO ca „o consecință acceptabilă” a campaniei de atacuri aeriene asupra Ucrainei. „Putin pare să accepte acum riscul de a provoca victime în rândul civililor din țările NATO ca o consecință acceptabilă a campaniei de atacuri aeriene a Rusiei”, se arată în raportul ISW. Ce indică datele invocate de ISW despre România Potrivit cifrelor menționate în analiza citată, de la începutul invaziei ruse în Ucraina (24 februarie 2022) și până în prezent: drone rusești ar fi încălcat spațiul aerian al României de cel puțin 28 de ori ; fragmente de dronă ar fi căzut pe teritoriul României de cel puțin 47 de ori . Aceste episoade, coroborate cu incidentul de la Galați, mută discuția din zona „incidentelor de frontieră” spre una cu implicații directe pentru protecția civililor și pentru modul în care NATO își organizează apărarea aeriană în proximitatea războiului. Posibile consecințe operaționale: acorduri de apărare aeriană ISW susține că, în contextul „restricțiilor privind operațiunile de apărare aeriană ale României”, NATO ar putea fi nevoită să ia în calcul negocierea unor posibile acorduri de apărare aeriană cu Ucraina și Republica Moldova , prezentate ca o chestiune de autoapărare împotriva atacurilor cu drone rusești asupra țărilor NATO, indiferent dacă incursiunile sunt accidentale sau intenționate. Contextul de comunicare: Moscova ar testa reacția NATO Experții ISW mai afirmă că oficiali ai Kremlinului ar înclina spre variante de răspuns care urmăresc transferarea responsabilității pentru incident și aruncarea vinei pe Ucraina , în paralel cu testarea reacției NATO la astfel de incursiuni cu drone. Articolul nu oferă un calendar sau detalii despre eventuale negocieri, ci indică direcția de analiză: pe măsură ce astfel de incidente se repetă, crește probabilitatea unor ajustări în arhitectura de apărare aeriană la granița estică a Alianței. [...]
