Știri
Știri din categoria Externe
Creșterea la 64,2 milioane de imigranți în UE în 2025 amplifică presiunea pe piața muncii și pe sistemele de azil, într-un context în care migrația este concentrată în câteva state mari și evoluează inegal în interiorul blocului, potrivit Reuters.
Un raport publicat miercuri de Centrul pentru Cercetare și Analiză privind Migrația (RFBerlin) arată că numărul imigranților care locuiesc în Uniunea Europeană a urcat la un nivel record de 64,2 milioane în 2025, cu aproximativ 2,1 milioane mai mult decât în anul anterior. Comparativ, în 2010 erau 40 de milioane, conform raportului, care citează date Eurostat și ale Agenției ONU pentru Refugiați.
Germania a rămas cea mai mare țară-gazdă din UE pentru persoanele născute în afara țării, cu aproape 18 milioane, iar 72% dintre acestea sunt de vârstă activă, indică raportul. Spania a înregistrat cea mai rapidă creștere recentă, adăugând aproximativ 700.000 de persoane, până la o populație născută în străinătate de 9,5 milioane.
„Germania rămâne principala destinație pentru migranți în Europa, atât în termeni absoluți, cât și, într-o măsură semnificativă, raportat la populația sa”, a declarat Tommaso Frattini, unul dintre autorii raportului.
Studiul mai arată că tiparele migrației sunt inegale în UE, cu Luxemburg, Malta și Cipru confruntându-se cu ponderi mai ridicate de imigranți raportat la populație.
Și cererile de azil sunt concentrate: Spania, Italia, Franța și Germania au cumulat aproape trei sferturi din totalul aplicațiilor. Germania găzduia, totodată, cel mai mare număr de refugiați, de 2,7 milioane, potrivit raportului.
Recomandate
Partidul „Bulgaria Progresistă”, asociat președintelui Rumen Radev și câștigător al alegerilor parlamentare, încearcă să reducă riscul de instabilitate politică printr-un mesaj de continuitate strategică – menținerea Bulgariei în UE, NATO și pe traiectoria zonei euro – și prin presiuni pentru formarea rapidă a unui guvern cu puteri depline, potrivit Mediafax . Mesajul a fost transmis de Ivan Demerdzhiev, fost ministru de Interne și nou deputat, care a spus că formațiunea nu urmărește ieșirea Bulgariei din Uniunea Europeană, zona euro sau NATO, ci „ajustarea politicilor” astfel încât să reflecte mai bine interesele naționale. El a descris rezultatul electoral drept „un mandat pentru responsabilitate”, nu un câștig personal sau politic, și a insistat că partidul este „un proiect comun”, nu o sumă de interese individuale. Reformă instituțională: schimbarea procurorului general, anunțată ca prioritate În plan intern, Demerdzhiev a indicat reforme instituționale, inclusiv schimbări la vârful Parchetului. El a afirmat că procurorul general Borislav Sarafov ar trebui înlăturat, susținând că „atribuțiile sale au încetat de mult prin lege” și că partidul va lua „toate măsurile” în acest sens. Presiune pentru guvern rapid și evaluări la Interne Reprezentantul formațiunii a cerut formarea rapidă a unui guvern stabil, argumentând că Bulgaria are nevoie de conducere cu puteri depline imediat după alegeri. În același timp, a evaluat pozitiv activitatea Ministerului de Interne în combaterea cumpărării de voturi, apreciind că intervențiile au limitat abuzurile. Întrebat dacă ar accepta o funcție de conducere în minister, Demerdzhiev a evitat un răspuns direct, spunând că nu se ghidează după dorințe personale, ci după poziția în care ar putea fi „cel mai util”. El a comentat și activitatea secretarului general interimar al ministerului, Georgi Kandev, pe care l-a lăudat pentru gestionarea perioadei electorale, dar a precizat că o eventuală decizie de menținere în funcție nu ține exclusiv de ministrul de Interne, deoarece procedura de numire este separată. În material se menționează că declarațiile lui Demerdzhiev sunt citate de Novinite. [...]
Creșterea traficului cu „nave-fantomă” rusești pe ruta arctică ridică riscul unui accident petrolier pe care autoritățile și industria nu sunt pregătite să-l gestioneze , în condițiile în care tehnologiile de intervenție au rămas aproape neschimbate, în pofida investițiilor de milioane de dolari, potrivit Antena 3 . În 2025, peste 100 de nave din „flota-fantomă” a Rusiei – tancuri petroliere vechi, nereglementate, multe neproiectate pentru navigația în gheață – au traversat ruta nordică a Arcticului, de trei ori mai multe decât în 2024. Datele citate în material sunt colectate de Fundația Bellona , organizație norvegiană nonprofit. În 2024, doar 13 nave ar fi făcut această călătorie, iar în 2023 niciuna. Miza economică este legată de transportul de petrol supus sancțiunilor internaționale, însă consecința operațională imediată este creșterea probabilității unei deversări într-un ecosistem fragil, unde intervenția este dificilă și lentă. În 2025, mai mult de jumătate dintre navele menționate ar fi fost tancuri petroliere și metaniere, iar 18 aveau „clasă de gheață” scăzută sau inexistentă, adică nu au fost proiectate pentru ape înghețate. De ce intervenția rămâne o problemă nerezolvată Cercetătorii citați arată că petrolul se comportă diferit în Arctica decât în mările mai calde: temperaturile scăzute îl pot face mai vâscos, poate forma aglomerări dense care se scufundă și se amestecă cu sedimentele sau se lipesc de gheață. În plus, gheața marină reduce eficiența barajelor și a dispozitivelor de colectare de la suprafață, iar pomparea și transferul devin mai grele din cauza densității. „Una dintre provocările fundamentale ale răspunsului la deversări de petrol în Arctic este că este Arcticul. Dacă se întâmplă ceva, e foarte greu să ajungi acolo și să faci ceva în privința asta”, a declarat Synnøve Lofthus, consilier senior la Administrația Costieră Norvegiană. Materialul descrie și un experiment derulat iarna trecută la Observatorul Marin Churchill (Canada), unde o echipă a eliberat 130 de litri de motorină într-un bazin cu gheață și a adăugat microbi care se hrănesc cu petrol, o tehnică folosită la deversarea Deepwater Horizon. Potrivit microbiologului Eric Collins (Universitatea din Manitoba), microbii au reacționat lent în primele trei săptămâni, iar o schimbare majoră a fost observată abia după opt săptămâni — un interval considerat prea lung pentru o intervenție reală, unde timpul este critic. Investiții mari, rezultate limitate și combustibili mai greu de curățat În ultimii 15 ani, au fost investite „milioane de dolari” în programe pentru tehnologii și tehnici de curățare rapidă, dar puține au produs rezultate concrete, potrivit sursei. Un exemplu este Programul Comun al Industriei pentru Tehnologia de Răspuns la Deversări de Petrol în Arctic (JIP), finanțat în 2012 cu 20 de milioane de dolari (aprox. 92 milioane lei) de companii din sectorul combustibililor fosili; programul s-a încheiat în 2017 și a consemnat în raportul de sinteză că îmbunătățiri substanțiale ale eficienței recuperării mecanice nu au fost ușor de obținut prin proiecte noi de echipamente. În lipsa unor progrese majore, atenția s-a mutat către: dispersanți (agenți chimici care fragmentează pata de petrol în particule mai mici în coloana de apă); arderea „in situ” (incendiere controlată la locul deversării). Lofthus avertizează că dispersanții pot fi nocivi pentru organisme, mai ales în zonele de margine ale gheții, când productivitatea primară este ridicată. Arderea poate funcționa în Arctica, dar produce „carbon negru”, care poate accelera topirea gheții. O complicație suplimentară, potrivit materialului, vine din schimbarea combustibililor utilizați în shipping (transport maritim). În 2020, Organizația Maritimă Internațională a introdus o limită a conținutului de sulf în combustibilii marini, ceea ce ar fi împins navele către combustibili noi, mai greu de curățat. Lofthus spune că acești combustibili cu conținut redus de sulf sunt adesea amestecați cu parafine, ceea ce poate duce la formarea de „cocoloașe” sau la proprietăți vâscoelastice care fac recuperarea și mai dificilă. Ce amplifică riscul pe ruta nordică Pe lângă dificultățile tehnice, experții citați indică problema lipsei de transparență a „flotei-fantomă” — nave vechi, nereglementate, folosite pentru transporturi „în secret” ale petrolului sancționat. „(Flota-fantomă) adaugă o necunoscută uriașă – unde sunt aceste nave, încotro se îndreaptă, ce încărcătură transportă? Escaladează riscul”, explică Sian Prior, consilier principal al Clean Arctic Alliance. Ksenia Vakhrusheva, manager de proiect pentru Arctic la Fundația Bellona, spune că sunt adesea tancuri destinate casării, revândute pentru a evita costurile de dezmembrare, iar acestea devin deosebit de îngrijorătoare pe ruta nordică, unde chiar și gheața subțire sau formațiunile plutitoare pot crea situații periculoase. Materialul mai notează că, dincolo de Rusia, dezvoltarea infrastructurii arctice și militarizarea regiunii au impulsionat investiții suplimentare în cercetare; munca lui Collins a fost finanțată din fonduri ale guvernului canadian, iar premierul Canadei, Mark Carney, a propus revitalizarea unui port de adâncime la Churchill, care ar urma să ofere o conexiune cu Atlanticul de Nord. [...]
Riscul de șoc pe piața energiei crește după ce Iranul a transmis că nu va negocia cu SUA pe programele nuclear și balistic, iar președintele american Donald Trump a legat explicit orice acord de controlul asupra Strâmtorii Hormuz , potrivit G4Media . Miza economică imediată este traficul maritim prin Hormuz, un punct critic pentru exporturile de petrol și gaze din Golf. Într-o postare pe rețeaua Truth, Trump a susținut că Iranul ar vrea menținerea strâmtorii deschise pentru a evita pierderi de „500 de milioane de dolari pe zi” (aprox. 2,3 miliarde lei), dar că deschiderea ar face imposibil un acord cu Teheranul. Declarațiile vin în contextul prelungirii armistițiului, pe care televiziunea de stat iraniană o descrie ca fiind „prelungită unilateral” de SUA. Iran: nu negociem nuclearul și rachetele, chiar dacă blocada se ridică Televiziunea de stat iraniană a precizat că Teheranul nu intenționează să negocieze cu Washingtonul pe programele sale nucleare și balistice, „chiar dacă blocada navală din Strâmtoarea Hormuz ar fi ridicată”. Mesajul pune o limită explicită pentru orice discuții, invocând „independența și demnitatea” țării și refuzul de a accepta teme care ar afecta capacitățile defensive. În paralel, potrivit aceleiași relatări, Iranul „a respins condițiile impuse de SUA pentru negocieri”. Ținte energetice în Golf, dacă războiul reîncepe Gărzile Revoluției (Pasdaran) au actualizat lista potențialelor ținte din Golful Persic, iar accentul s-ar muta de la baze militare americane către infrastructură energetică, conform unui anunț atribuit comandantului Forțelor Aerospatiale, generalul Seyyed Majid Mousavi, preluat de agenția Fars. În material sunt enumerate, ca exemple de infrastructură menționată în presa italiană La Repubblica, obiective din mai multe state din regiune, inclusiv rafinării, zăcăminte și instalații de tratare a gazelor. Semnale politice: Trump prudent, ONU cere reținere Wall Street Journal scrie că, deși Trump continuă public să amenințe cu noi atacuri, ar prefera să închidă conflictul, pe fondul costurilor politice interne ale unui război prelungit. În același timp, secretarul general al ONU, Antonio Guterres , a salutat prelungirea armistițiului și a cerut părților să evite acțiuni care l-ar putea submina. Separat, vicepreședintele SUA JD Vance și-a anulat călătoria în Pakistan, notează G4Media, fără detalii suplimentare în fragmentul publicat. De ce contează pentru economie Din perspectiva piețelor, combinația dintre: condiționarea politică a unui eventual acord de situația din Hormuz, refuzul Iranului de a discuta dosarele nuclear și balistic, și amenințările privind ținte energetice în Golf menține ridicat riscul de perturbări pe rutele maritime și în producția regională de energie, cu potențial de transmitere rapidă în prețurile internaționale ale petrolului și gazelor. Materialul nu oferă, însă, date despre reacția piețelor sau cotații la zi. [...]
Un discurs public care pune direct pe seama lui Vladimir Putin degradarea economiei ruse a fost aplaudat la Moscova , un semnal rar într-un spațiu public puternic controlat, potrivit Libertatea . Economistul și academicianul Robert Nigmatulin a vorbit despre „pierderi” și sărăcie, iar reacția sălii – aplauze „fără rețineri” – este prezentată drept un indiciu al tensiunilor crescânde pe fondul costurilor războiului și al sancțiunilor. Nigmatulin a comparat situația actuală cu anii 1990 și a susținut că Rusia are „venitul pe cap de locuitor cel mai mic din Europa”, adăugând că populația scade cu 600.000 de oameni anual. În intervenția sa, el a cerut schimbarea liderilor politici care au dus țara în criză și a criticat faptul că promisiunile economice atribuite lui Putin, din 2012, nu ar fi fost îndeplinite. Indicatorii invocați: creștere slabă, inflație ridicată, recul în sectoare-cheie În material sunt enumerate mai multe argumente economice folosite de Nigmatulin pentru a susține ideea de stagnare și degradare structurală: creșterea medie a PIB-ului în ultimii 11 ani: 1,5%, în timp ce inflația medie anuală ar fi fost 7%; scăderea productivității și reducerea de zece ori a locurilor de muncă „calificate” din inginerie; 54 de cercetători la 10.000 de locuitori în Rusia, față de 174 în economiile dezvoltate. Tot el a susținut că banii „nu sunt direcționați către creștere”, ci sunt „înghițiți de inflație”, iar problemele sunt puse în legătură cu „costurile uriașe” ale războiului și cu sancțiunile internaționale. De ce contează: nemulțumirea economică începe să se lege de responsabilitatea politică Libertatea îl citează pe Christo Grozev (Bellingcat), care spune că tot mai des responsabilitatea pentru economia „în colaps” este atribuită lui Putin, lucru „de neconceput” cu un an în urmă. În același registru, corespondentul BBC la Moscova, Steve Rosenberg, este menționat cu o selecție de titluri din presa rusă despre deteriorarea situației economice, inclusiv avertismentul că „în câteva luni, industria IT ar putea fi în ruine”. În paralel, publicația notează că, potrivit euobserver, sprijinul public pentru Putin ar fi în scădere de șase săptămâni consecutive, cu mențiunea că sondajele oficiale indică încă niveluri ridicate, dar ar putea fi distorsionate de teama de a exprima opinii într-un regim represiv. Este citat și Branislav Slantchev (Universitatea din San Diego), care afirmă că „crăpăturile din regimul lui Putin devin tot mai evidente”. Context: războiul continuă, iar prăbușirea „imediată” nu este anticipată Materialul reamintește că războiul din Ucraina „a durat deja patru ani” și avansează estimări privind pierderile umane ale Rusiei (aproximativ 200.000 de morți și un milion de răniți). În același timp, este menționat avertismentul economistului Karel Svoboda (Universitatea Carolină din Praga) că Rusia va găsi bani pentru război dacă problemele nu devin politice. Libertatea citează și Jamestown Foundation, care explică absența unei revolte generalizate prin controlul strict al spațiului informațional, represiune și lipsa unei alternative politice organizate. Concluzia prezentată este că Rusia „nu se va prăbuși economic mâine sau luna viitoare”, însă se conturează o schimbare de atmosferă socială care „nu mai poate fi ignorată”. Cine este Robert Nigmatulin Nigmatulin este prezentat ca membru al Prezidiului Academiei Ruse de Științe, cu expertiză în fizică, matematică, oceanologie și economie. Potrivit articolului, a condus Institutul de Oceanologie „P.P. Shirshov”, a fost președinte al filialei RAS din Ufa și a avut și o carieră politică, ca deputat în Duma de Stat. [...]
China încearcă să-și protejeze interesele energetice și comerciale din Orientul Mijlociu fără să se implice direct în războiul din Iran , mizând pe diplomație și pe imaginea de actor „responsabil”, potrivit Al Jazeera . În centrul mesajului Beijingului este redeschiderea Strâmtorii Hormuz, rută strategică pentru transportul de petrol, blocată în mare parte după ce Iranul a restricționat traficul maritim în urma declanșării războiului pe 28 februarie, iar SUA au instituit o blocadă a porturilor iraniene pe 13 aprilie. Într-o convorbire telefonică de luni cu prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, Xi Jinping a susținut „toate eforturile care contribuie la restabilirea păcii” și a cerut menținerea „trecerii normale” prin Strâmtoarea Hormuz , conform unei informări chineze citate în articol. Abordarea este prezentată ca un contrast față de retorica președintelui american Donald Trump, care a descris public evoluția conflictului drept un succes și a condiționat continuarea blocadei navale de obținerea unui „acord” cu Teheranul. De ce contează pentru economie: petrol, comerț și riscul de escaladare Pentru Beijing, miza imediată este reducerea riscului ca războiul să afecteze securitatea energetică și fluxurile comerciale. China este cel mai mare partener comercial al Iranului și cumpără „până la 90%” din petrolul iranian, potrivit US-China Economic and Security Commission, citată de Al Jazeera. În același timp, China și-a consolidat în ultimul deceniu relațiile cu statele din Golf (inclusiv Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite) și rămâne un partener comercial important atât pentru SUA, cât și pentru Israel. Un alt element de presiune este dependența mai largă de regiune: un analist citat în material avertizează că o escaladare ar putea amenința securitatea economică și energetică a Chinei într-o măsură care ar putea forța implicarea directă, în condițiile în care „mai mult de 40%” din importurile sale de țiței provin din Orientul Mijlociu. Strategia Beijingului: „prieten cu toți”, fără asumarea costurilor păcii Analiștii citați descriu o tactică de „așteptare” și valorificare a oportunităților, prin care China își construiește profilul de „voce a rațiunii” fără „mișcări dramatice”. Această poziționare se sprijină pe politica de „neinterferență” și pe faptul că Beijingul păstrează canale funcționale cu toate părțile relevante. În același registru, articolul notează că China a respins la începutul lunii, prin veto în Consiliul de Securitate al ONU , o rezoluție care cerea statelor membre să „coordoneze eforturi, de natură defensivă” pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz, interpretată de un analist drept o consecință a aversiunii Beijingului față de intervenții. Diplomație intensă, dar cu profil redus China și-a intensificat contactele diplomatice: ministrul de externe Wang Yi ar fi avut 26 de convorbiri telefonice între 28 februarie și perioada premergătoare armistițiului Iran–SUA din 8 aprilie, potrivit Ministerului chinez de Externe, iar emisarul special pentru Orientul Mijlociu, Zhai Jun, ar fi avut aproape două duzini de întâlniri cu actori-cheie. Totuși, Beijingul ar fi încercat să-și minimizeze rolul în obținerea unui armistițiu de două săptămâni între SUA și Iran, spre deosebire de vizibilitatea pe care și-a asumat-o în 2023, când a facilitat normalizarea relațiilor dintre Arabia Saudită și Iran. Explicația avansată de observatori: China vrea să fie „pacificator” fără să „subscrie” costurile și garanțiile unui proces de pace complex. Riscuri și constrângeri: acuzații din presa occidentală și presiunea tarifelor Materialul menționează și riscul ca Beijingul să fie perceput ca influențând conflictul din umbră. CNN a relatat, citând oficiali occidentali din domeniul informațiilor, că China s-ar pregăti să livreze Iranului sisteme portabile de apărare antiaeriană (MANPADS). Separat, Financial Times a publicat o investigație potrivit căreia Iranul ar fi achiziționat în 2024 un satelit chinez de spionaj, folosit ulterior pentru a viza baze militare americane din Orientul Mijlociu. O cercetătoare de la Universitatea Tsinghua, citată de Al Jazeera, spune că nu se așteaptă ca Beijingul să acționeze „neglijent” înaintea unei întâlniri planificate Xi–Trump în mai, în contextul în care Xi ar urmări discuții despre un acord comercial și tarifele americane. Trump a amenințat separat cu tarife de 50% pentru țările care furnizează arme Iranului, iar China se pregătește și pentru al doilea Summit China–Statele Arabe, în timp ce încearcă să finalizeze un acord de liber schimb cu Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC). În evaluarea analiștilor citați, China „merge pe sârmă” între relația cu Iranul și legăturile cu statele din Golf, calculând inclusiv „ziua de după război” — reconstrucție, reluarea activității economice și investiții — pentru a rămâne bine poziționată de ambele părți ale Golfului. [...]
Ucraina încearcă să deblocheze canalul politic al negocierilor și i-a cerut Turciei să găzduiască o întâlnire directă între președintele Volodimir Zelenski și președintele rus Vladimir Putin , într-o nouă tentativă de relansare a discuțiilor de pace, potrivit Digi24 . Propunerea a fost făcută publică de ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sîbiga, în declarații pentru presă de marți, aprobate pentru publicare miercuri, într-un material relatat de Reuters. Sîbiga a spus că Ucraina a discutat ideea cu partea turcă și că a abordat și „alte capitale”. De ce contează: presiune pe formatul și locul negocierilor Mesajul Kievului este că ar accepta o întâlnire cu Putin în orice altă locație, cu două excepții: Belarus și Rusia. Potrivit ministrului, Zelenski își dorește de multă vreme o întâlnire directă cu liderul de la Kremlin, în încercarea de a grăbi o soluționare a conflictului, descris ca fiind de peste patru ani. Belarus este menționat explicit ca opțiune exclusă pe fondul relației strânse cu Rusia și al rolului avut în 2022, când Moscova a folosit teritoriul belarus pentru lansarea invaziei la scară largă a Ucrainei. Ce se știe și ce rămâne neclar Sîbiga nu a precizat care a fost răspunsul Ankarei la propunerea de găzduire. În același timp, el a indicat că Ucraina ar merge la o astfel de întâlnire dacă ar fi organizată de „o altă capitală”, atâta timp cât nu este vorba despre Moscova sau Minsk. În paralel, Kremlinul a transmis anterior că ar fi dispus să-l găzduiască pe Zelenski la Moscova, variantă pe care liderul ucrainean a spus că nu o va accepta. Context diplomatic în regiune În același set de declarații, ministrul ucrainean de Externe a mai spus că a schimbat deja mesaje scrise cu Anita Orban, care urmează să devină noul ministru de externe al Ungariei după instalarea noului guvern, în urma alegerilor câștigate în această lună. [...]
