Știri
Știri din categoria Externe
Premierul britanic Keir Starmer ar fi refuzat solicitarea lui Donald Trump de a permite folosirea bazelor militare britanice pentru un eventual atac asupra Iranului, invocând riscul încălcării dreptului internațional, potrivit relatărilor presei din Regatul Unit, citate de CNN.
Conform publicației The Times, Londra ar fi blocat utilizarea bazei RAF Fairford din Anglia și a facilității Diego Garcia, teritoriu britanic din Oceanul Indian, pentru o posibilă lovitură preventivă americană asupra Iranului. Ambele locații sunt considerate puncte strategice pentru bombardierele grele ale SUA.
Potrivit surselor citate, Guvernul britanic se teme că autorizarea folosirii bazelor ar putea fi interpretată drept complicitate la un act ilegal, în cazul în care operațiunea militară ar încălca dreptul internațional. Ministerul britanic al Apărării a refuzat să comenteze „chestiuni operaționale”, dar a transmis că susține soluțiile diplomatice și că prioritatea rămâne securitatea regională.
În paralel, tensiunile dintre Washington și Londra s-au amplificat și în legătură cu statutul Insulelor Chagos, unde se află baza comună Diego Garcia. După ce anterior a sprijinit un acord prin care suveranitatea ar urma să fie transferată către Mauritius, Trump și-a retras public susținerea și a criticat poziția lui Starmer, sugerând că baza ar putea fi esențială într-o eventuală operațiune împotriva Iranului.
CNN notează că, deși SUA ar putea lansa atacuri de la baze de pe teritoriul propriu, așa cum s-a întâmplat în 2025, folosirea unor baze mai apropiate de Iran ar permite rotații mai rapide și o campanie militară de durată. Analiștii citați de publicație estimează că o nouă ofensivă ar putea depăși modelul unei lovituri punctuale și s-ar putea întinde pe săptămâni.
Casa Albă nu a oferit un comentariu oficial până la publicarea informației.
Recomandate
Israelul riscă să rămână cu o marjă redusă de acțiune militară în regiune dacă Washingtonul avansează un acord cu Teheranul care nu preia integral cerințele de securitate ale Ierusalimului, potrivit Reuters . Premierul Benjamin Netanyahu le-ar fi spus unor apropiați, în discuții private, că Israelul are în acest moment puțină capacitate de a influența deciziile președintelui american Donald Trump privind Iranul, au declarat două surse israeliene. Netanyahu ar fi exprimat îngrijorări legate de un „memorandum de înțelegere” aflat în negociere, în condițiile în care Israelul a fost, în mare parte, lăsat în afara discuțiilor indirecte SUA–Iran. Potrivit unui oficial din administrația Trump citat de Reuters, cadrul discutat ar presupune redeschiderea Strâmtorii Hormuz de către Iran, în schimbul ridicării blocadei navale americane, urmând ca apoi să existe negocieri suplimentare pe dosarul nuclear. Discuțiile sunt mediate de Pakistan. Miza economică: Strâmtoarea Hormuz, prioritate americană Diferența de priorități dintre SUA și Israel este relevantă și economic: Reuters notează că obiectivele de război au început să diverge, Washingtonul concentrându-se pe redeschiderea Strâmtorii Hormuz, rută care înainte de război transporta o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale lichefiate. Pentru piețele energetice, orice aranjament care reduce riscul de blocaj pe această rută are implicații directe asupra fluxurilor și prețurilor. În paralel, SUA și Iran au temperat așteptările privind un progres rapid, iar punctele de fricțiune rămân: ambițiile nucleare ale Iranului, cererea Teheranului de ridicare a sancțiunilor și războiul Israelului în Liban cu Hezbollah. „Dreptul de a lovi” și riscul de a deraia un acord Un element care poate complica negocierile este insistența lui Netanyahu ca Israelul să își păstreze dreptul de a continua operațiuni împotriva amenințărilor percepute „pe toate fronturile”, inclusiv în Liban. Reuters avertizează că această condiție ar putea deraia un acord dacă Iranul ar cere oprirea completă a operațiunilor militare israeliene în sudul Libanului. Israelul și Hezbollah au continuat luptele în pofida unui armistițiu din 16 aprilie, încheiat după ce SUA și Iran au convenit asupra unui armistițiu mai larg. Trupele israeliene au rămas desfășurate într-o zonă din sudul Libanului, armata a continuat loviturile aeriene asupra Hezbollah, iar gruparea a lansat drone către trupe și către orașe din nordul Israelului. Relația Trump–Netanyahu: convorbiri dese, influență limitată Trump și Netanyahu au vorbit la telefon de cel puțin trei ori în ultima săptămână, perioadă în care oficiali israelieni au spus că țara a făcut pregătiri pentru o reluare a loviturilor aeriene comune cu SUA asupra Iranului, vizând infrastructura energetică. După prima discuție, Trump a declarat presei: „E un om foarte bun, va face orice vreau eu să facă.” După a treia convorbire, Netanyahu a afirmat într-un comunicat că au discutat memorandum-ul privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz și negocierile către un acord final asupra programului nuclear iranian. El a mai spus că au convenit că orice acord final trebuie să însemne desființarea siturilor de îmbogățire și scoaterea materialului nuclear îmbogățit din Iran, iar Trump ar fi reafirmat dreptul Israelului de a se apăra, inclusiv pe frontul din Liban. Biroul lui Netanyahu nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, potrivit Reuters. Presiune politică internă, pe fondul unui acord în lucru Apariția posibilului acord vine într-un moment sensibil pentru Netanyahu, înaintea unor alegeri naționale pe care este proiectat să le piardă, potrivit Reuters. Oponenții săi îl critică pentru că nu și-ar fi atins obiectivele declarate în război. Într-un interviu CBS din această lună, Netanyahu a insistat că mai sunt pași de făcut pentru ca uraniul îmbogățit să părăsească Iranul, pentru oprirea sprijinului pentru „proxy”-uri regionale și pentru stoparea producerii de rachete balistice. „…mai e de lucru”, a spus Netanyahu. [...]
Negocierile SUA–Iran pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămân fragile , iar Washingtonul transmite că va căuta „o altă cale” dacă discuțiile eșuează, pe fondul presiunii economice generate de blocarea uneia dintre cele mai importante rute energetice din lume, potrivit Reuters . Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat la New Delhi că SUA vor „da diplomației toate șansele” înainte de a explora „alternative”, după ce președintele Donald Trump a spus duminică că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în privința unui acord cu Iranul. Rubio a indicat că există „ceva destul de solid pe masă” legat de redeschiderea strâmtorii și de o negociere „reală, semnificativă, limitată în timp” pe dosarul nuclear. Miza imediată: Strâmtoarea Hormuz și costurile energiei Teheranul și Washingtonul au temperat așteptările privind un progres rapid. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a spus că s-a ajuns la concluzii pe multe teme, dar că asta nu înseamnă că părțile sunt aproape de semnarea unui acord. Potrivit lui Baghaei, un posibil memorandum de înțelegere are 14 puncte și se concentrează pe încetarea războiului și a blocadei navale americane din Strâmtoarea Hormuz, în schimbul unor pași ai Iranului pentru a asigura tranzitul sigur prin acest culoar strategic. Iranul nu va percepe taxe de trecere pentru nave, a mai spus Baghaei, însă ar urma să existe costuri pentru servicii precum navigația și măsuri de protecție a mediului, în baza unui protocol care ar urma să fie convenit cu Oman. De ce contează pentru piețe: fluxurile de petrol și volatilitatea prețurilor Strâmtoarea a fost „practic închisă” de la începutul războiului, pe 28 februarie, cu doar un număr redus de nave care au tranzitat-o, față de aproximativ 125–140 pe zi înainte de conflict, notează Reuters. Închiderea a alimentat o creștere a prețurilor petrolului și a declanșat o criză energetică, cu efecte în lanț asupra costurilor la combustibili, îngrășăminte și alimente. În același timp, petrolul a scăzut cu 5% luni, până la minimele ultimelor două săptămâni, pe fondul unui optimism că SUA și Iranul se apropie de un acord de pace. Puncte de blocaj: sancțiuni, fonduri înghețate și dosarul nuclear Trump a scris duminică pe Truth Social că blocada americană asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Hormuz va rămâne „în vigoare, în întregime” până când un acord este „atins, certificat și semnat”. Deși discuțiile curente nu sunt, potrivit părții iraniene, despre nuclear, Baghaei a spus că subiectul ar urma să fie negociat într-o perioadă de 60 de zile dacă se ajunge la un acord-cadru. Între temele dificile rămase, Reuters enumeră: ambițiile nucleare ale Iranului și stocul de uraniu puternic îmbogățit; războiul Israelului în Liban cu Hezbollah (susținut de Iran); cererile Teheranului privind ridicarea sancțiunilor și eliberarea unor venituri din petrol de „zeci de miliarde de dolari” înghețate în bănci din străinătate. Surse iraniene au declarat pentru Reuters că, în etape viitoare, ar putea fi găsite „formule fezabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU pentru energie nucleară. Context: armistițiu „fragil” și presiune politică la Washington Un armistițiu descris drept „fragil” este în vigoare de la începutul lunii aprilie. Reuters notează că Trump a promovat repetat perspectiva unui acord, pe fondul scăderii ratingului său de aprobare, afectat de impactul războiului asupra prețurilor energiei în SUA, și în condițiile unor demersuri în Congres pentru limitarea prerogativelor sale de război. În acest cadru, mesajul lui Rubio – „ori un acord bun, ori o altă cale” – indică faptul că fereastra diplomatică rămâne deschisă, dar cu un prag de toleranță limitat, în timp ce piețele reacționează la orice semnal privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz. [...]
Washingtonul transmite că are „alternative” dacă negocierile cu Teheranul se blochează , într-un moment în care miza imediată rămâne redeschiderea Strâmtorii Ormuz și, implicit, reducerea riscului de noi perturbări în transportul de energie. Potrivit Mediafax , secretarul de stat al SUA, Marco Rubio , a spus că Statele Unite vor încerca să obțină „un acord favorabil” cu Iranul, iar dacă acesta eșuează vor aborda problema „într-un alt mod”. Rubio a declarat reporterilor, la New Delhi, că SUA vor „acorda diplomației toate șansele de reușită” înainte de a lua în calcul „alternative”. Mesajul vine după ce președintele Donald Trump a afirmat că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în încheierea unui acord cu Iranul, potrivit Reuters. „Există o propunere destul de solidă pe masă (...) și sperăm că vom reuși.” Strâmtoarea Ormuz, primul test operațional al unui posibil acord În paralel, un oficial american, citat sub condiția anonimatului, a declarat că Iranul ar fi acceptat „în principiu” redeschiderea Strâmtorii Ormuz în schimbul ridicării blocadei navale americane și ar fi fost de acord să elimine stocul de uraniu puternic îmbogățit al Teheranului. Aceeași sursă a adăugat că SUA ar fi înțeles că liderul suprem al Iranului, ayatollahul Mojtaba Khamenei, a aprobat liniile generale ale acordului. Mediafax notează însă că nu a existat o confirmare imediată din partea Iranului și nici explicații despre ce înseamnă concret un acord „în principiu”. Calendar: 60 de zile pentru un acord final, dar fără confirmări de la Teheran Un al doilea oficial de rang înalt din administrația SUA a spus că planul propus le-ar acorda negociatorilor 60 de zile pentru a ajunge la un acord final. Potrivit Reuters, surse iraniene au indicat că, în etapele următoare, ar putea fi găsite „formule viabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU de monitorizare nucleară. Pe fondul acestor discuții, Trump a scris pe Truth Social că blocada SUA asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Ormuz va rămâne în vigoare „până când se va ajunge la un acord, acesta va fi certificat și semnat”, adăugând că „ambele părți trebuie să-și ia timpul necesar”. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie pentru transportul maritim, iar orice prelungire a blocadei sau eșec al negocierilor menține un risc operațional ridicat pentru rutele comerciale și pentru fluxurile energetice din regiune. [...]
Iranul temperează așteptările privind un acord cu SUA, semnalând că riscul geopolitic rămâne ridicat : deși Teheranul spune că s-a ajuns la un „acord-cadru”, semnarea unui acord nu este „iminentă”, potrivit Știrile Pro TV . Mesajul indică faptul că negocierile sunt încă fragile, iar o detensionare rapidă – cu efecte în lanț asupra stabilității regionale – nu poate fi presupusă. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Iranului, Esmaeil Baghaei, a declarat că există o concluzie asupra „unei mari părți” din subiectele discutate, dar fără ca acest lucru să însemne că un acord este aproape de a fi semnat. Declarația este atribuită de Știrile Pro TV postului Al Jazeera . Ce spune Teheranul despre conținutul negocierilor Baghaei a mai afirmat că discuțiile se concentrează pe încetarea războiului și că, „în această etapă”, nu sunt discutate detaliile dosarului nuclear . În același timp, oficialul iranian a reiterat că nu există „nicio garanție” că SUA își vor respecta angajamentele într-un eventual acord și a adăugat că Teheranul nu se lasă intimidat de „amenințări”. Mediere regională și o clauză legată de Liban Potrivit lui Baghaei, „schimbările din ultimele săptămâni” ar fi fost determinate de eforturi de mediere ale Pakistanului și ale altor țări. El a precizat că negocierile au inclus și o clauză privind încetarea conflictului din Liban. Separat, un parlamentar iranian, Ebrahim Rezaei, purtător de cuvânt al Comisiei pentru Securitate Națională și Politică Externă a Parlamentului, a transmis pe X un mesaj dur, susținând că Iranul „nu se supune forței sau amenințărilor”, în contextul eforturilor de a ajunge la un acord de pace. [...]
Donald Trump încearcă să lege un eventual acord de încheiere a războiului cu Iranul de extinderea Acordurilor Abraham , cerând mai multor state arabe și musulmane să normalizeze relațiile cu Israelul după încheierea conflictului, potrivit Axios . Miza este una de repoziționare geopolitică în regiune, dar contextul politic – inclusiv alegerile din Israel – face improbabil un progres rapid. Într-o convorbire telefonică de sâmbătă, Trump a discutat cu liderii din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Pakistan, Turcia, Egipt, Iordania și Bahrain despre un „acord emergent” cu Iranul. Potrivit a doi oficiali americani citați de publicație, Trump le-a transmis că, dacă se ajunge la o înțelegere care să pună capăt războiului, se așteaptă ca țările care nu sunt încă parte a Acordurilor Abraham și nu au acorduri de pace cu Israelul să se alăture și să normalizeze relațiile cu statul israelian. Un oficial american a spus că lideri, inclusiv președintele EAU Mohammed bin Zayed, care ar fi avut o poziție mai dură față de războiul cu Iranul, au susținut acordul discutat. Declarația atribuită oficialului indică sprijinul pentru înțelegere chiar și în scenariul în care aceasta ar eșua. Presiune diplomatică și „follow-up” prin emisari Din culise, un oficial american a afirmat că Trump le-a spus liderilor că urmează să îl sune pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și că speră ca, „în viitorul apropiat”, liderul Israelului să fie inclus într-un apel similar. Totodată, Trump ar fi indicat că emisarii Jared Kushner și Steve Witkoff vor reveni asupra subiectului în săptămânile următoare. Potrivit unuia dintre oficialii americani citați, cererea i-a surprins pe unii participanți – în special liderii din Arabia Saudită, Qatar și Pakistan, care nu au relații diplomatice formale cu Israelul – iar reacția inițială ar fi fost tăcerea. Condițiile Arabiei Saudite și calendarul electoral din Israel Ținta principală a lui Trump ar fi un acord istoric de pace între Arabia Saudită și Israel, însă Axios notează că un progres pe termen scurt este „extrem de dificil”. Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și-ar fi exprimat anterior disponibilitatea de normalizare, dar în ultimul an ar fi devenit mai rezervat. Publicația mai relatează că bin Salman a respins o solicitare similară într-o întâlnire din Biroul Oval, în noiembrie anul trecut, iar discuția ar fi devenit tensionată. În plus, războiul cu Iranul și ruptura Arabiei Saudite cu EAU ar fi împins regatul spre o poziție mai sceptică față de guvernul israelian de extremă dreapta. În paralel, oficiali saudiți cer ca Israelul să se angajeze pe o cale „ireversibilă” și cu termene clare către un stat palestinian, condiție pe care guvernul israelian o respinge. În acest context, oficiali israelieni și americani citați de Axios consideră că Riadul nu va face pași înainte de alegerile din Israel, programate pentru septembrie, și înainte să fie clar ce guvern se formează după scrutin. Mesaj public: inclusiv ideea ca Iranul să adere Duminică, Trump a scris pe Truth Social că sprijinul și cooperarea statelor din Orientul Mijlociu ar urma să fie „îmbunătățite și întărite” prin aderarea la Acordurile Abraham. El a avansat și ideea ca Iranul să se alăture într-o zi, dar Axios subliniază că acest lucru ar presupune recunoașterea Israelului de către Teheran, pe care regimul iranian a refuzat-o de decenii. Senatorul Lindsey Graham a susținut public solicitarea lui Trump și a argumentat că, dacă negocierile pentru încheierea conflictului iranian ar duce la aderarea aliaților arabi și musulmani la Acordurile Abraham, înțelegerea ar deveni una dintre cele mai importante din istoria Orientului Mijlociu. Graham a avertizat, totodată, asupra unor „repercusiuni severe” pentru relațiile viitoare dacă statele vizate refuză această direcție. [...]
Cinci membri NATO au blocat o propunere care ar fi impus o contribuție anuală fixă de 0,25% din PIB pentru ajutorul militar către Ucraina , ceea ce menține incertitudinea privind „împărțirea poverii” financiare în interiorul alianței, potrivit Știrile Pro TV . Planul a fost asociat cu secretarul general al NATO, Mark Rutte , care a admis anterior că inițiativa are șanse mici să treacă din cauza opoziției față de introducerea unei cote obligatorii, notează publicația. „Nu cred că aceasta va fi acceptată, deoarece există o opoziție puternică împotriva acestei cote fixe de 0,25%” Cine se opune și ce înseamnă blocajul Potrivit unei surse din cadrul alianței citate de The Telegraph , statele care se opun sunt: Marea Britanie Franța Canada Italia Spania Miza este una de reglementare internă în NATO: o cotă fixă ar fi transformat sprijinul militar pentru Ucraina într-o obligație anuală standardizată, legată direct de dimensiunea economiei fiecărui stat (PIB), reducând spațiul de manevră al guvernelor în bugetare și prioritizare. Contextul informației Știrile Pro TV menționează că declarația lui Rutte este preluată de Kiev Independent . Publicația indică, de asemenea, că subiectul a fost relatat și de Spotmedia.ro . [...]
