Știri
Știri din categoria Externe
Negocierile SUA–Iran pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămân fragile, iar Washingtonul transmite că va căuta „o altă cale” dacă discuțiile eșuează, pe fondul presiunii economice generate de blocarea uneia dintre cele mai importante rute energetice din lume, potrivit Reuters.
Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat la New Delhi că SUA vor „da diplomației toate șansele” înainte de a explora „alternative”, după ce președintele Donald Trump a spus duminică că le-a cerut reprezentanților săi să nu se grăbească în privința unui acord cu Iranul. Rubio a indicat că există „ceva destul de solid pe masă” legat de redeschiderea strâmtorii și de o negociere „reală, semnificativă, limitată în timp” pe dosarul nuclear.
Teheranul și Washingtonul au temperat așteptările privind un progres rapid. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a spus că s-a ajuns la concluzii pe multe teme, dar că asta nu înseamnă că părțile sunt aproape de semnarea unui acord.
Potrivit lui Baghaei, un posibil memorandum de înțelegere are 14 puncte și se concentrează pe încetarea războiului și a blocadei navale americane din Strâmtoarea Hormuz, în schimbul unor pași ai Iranului pentru a asigura tranzitul sigur prin acest culoar strategic.
Iranul nu va percepe taxe de trecere pentru nave, a mai spus Baghaei, însă ar urma să existe costuri pentru servicii precum navigația și măsuri de protecție a mediului, în baza unui protocol care ar urma să fie convenit cu Oman.
Strâmtoarea a fost „practic închisă” de la începutul războiului, pe 28 februarie, cu doar un număr redus de nave care au tranzitat-o, față de aproximativ 125–140 pe zi înainte de conflict, notează Reuters. Închiderea a alimentat o creștere a prețurilor petrolului și a declanșat o criză energetică, cu efecte în lanț asupra costurilor la combustibili, îngrășăminte și alimente.
În același timp, petrolul a scăzut cu 5% luni, până la minimele ultimelor două săptămâni, pe fondul unui optimism că SUA și Iranul se apropie de un acord de pace.
Trump a scris duminică pe Truth Social că blocada americană asupra navelor iraniene din Strâmtoarea Hormuz va rămâne „în vigoare, în întregime” până când un acord este „atins, certificat și semnat”.
Deși discuțiile curente nu sunt, potrivit părții iraniene, despre nuclear, Baghaei a spus că subiectul ar urma să fie negociat într-o perioadă de 60 de zile dacă se ajunge la un acord-cadru. Între temele dificile rămase, Reuters enumeră:
Surse iraniene au declarat pentru Reuters că, în etape viitoare, ar putea fi găsite „formule fezabile” pentru disputa privind stocul de uraniu puternic îmbogățit, inclusiv diluarea materialului sub supravegherea agenției ONU pentru energie nucleară.
Un armistițiu descris drept „fragil” este în vigoare de la începutul lunii aprilie. Reuters notează că Trump a promovat repetat perspectiva unui acord, pe fondul scăderii ratingului său de aprobare, afectat de impactul războiului asupra prețurilor energiei în SUA, și în condițiile unor demersuri în Congres pentru limitarea prerogativelor sale de război.
În acest cadru, mesajul lui Rubio – „ori un acord bun, ori o altă cale” – indică faptul că fereastra diplomatică rămâne deschisă, dar cu un prag de toleranță limitat, în timp ce piețele reacționează la orice semnal privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz.
Recomandate
La șase luni de la atacurile SUA și Israelului, războiul din Iran continuă să perturbe Strâmtoarea Ormuz și să apese pe economia globală , într-un impas care împinge Washingtonul de la opțiunea militară spre presiune economică, potrivit Recorder , care citează o analiză Reuters. Conflictul nu are, deocamdată, o ieșire conturată: Iranul „nu s-a predat”, iar traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne „grav perturbat”, într-un context în care președintele Donald Trump estimase anterior că războiul s-ar putea încheia în trei-patru săptămâni. În paralel, secretarul de stat Marco Rubio le-a transmis aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze noi atacuri „deocamdată”, semnalând o repoziționare către o campanie de presiune economică. Strâmtoarea Ormuz: șoc energetic, dar sub scenariile de criză Miza economică imediată rămâne Ormuz, un punct de tranzit prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu combustibil; strâmtoarea se îngustează până la circa 34 km între Iran și Oman. Perturbarea a împins în sus prețurile petrolului și a alimentat temeri de recesiune globală, însă efectele macro au fost, până acum, mai mici decât anticipau unii economiști. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere globală de la începutul războiului și estimează acum un avans de 3,0% în acest an, față de 3,3% în ianuarie. Reuters notează că economia globală a arătat mai multă reziliență decât în crizele petroliere din anii 1970, pe fondul unei dependențe energetice mai reduse și al cheltuielilor și investițiilor încă solide, inclusiv în zona inteligenței artificiale. Costuri în lanț: transport, asigurări și rute comerciale Dincolo de prețul petrolului, conflictul ridică costuri operaționale pentru comerțul regional: atacurile asupra transportului maritim, combinate cu un blocaj impus de Houthi care vizează traficul legat de Arabia Saudită în Marea Roșie, au crescut costurile de asigurare și de transport în regiune, potrivit analizei citate. Textul Recorder este trunchiat în această secțiune, astfel că amploarea exactă a efectului și detaliile suplimentare nu pot fi redate din sursa furnizată. De ce contează pentru piețe: impas militar, presiune economică În lipsa unei „căi clare” de încheiere a conflictului, revenirea SUA la presiune economică sugerează un orizont mai lung de incertitudine pentru fluxurile energetice și pentru costurile logistice asociate rutelor din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza indică faptul că șocul inițial a fost amortizat la nivel global, chiar dacă riscurile rămân ridicate cât timp Ormuz este „grav perturbată”. [...]
Vizita secretă la Moscova a șefului CIA indică o repoziționare a SUA între războiul din Ucraina și presiunea economică asupra Iranului , într-un moment în care Washingtonul încearcă să limiteze riscurile pentru NATO și să reducă sprijinul Rusiei pentru Teheran, potrivit Știrile Pro TV , care citează o analiză CNN. John Ratcliffe ar fi mers la Moscova „săptămâna aceasta”, pentru discuții cu oficiali ai serviciilor ruse, într-un context în care atât Vladimir Putin, cât și Donald Trump sunt descriși ca fiind prinși în conflicte pe care nu le pot câștiga decisiv, dar nici nu le pot încheia fără costuri de prestigiu: Ucraina, respectiv Iran. Analiza notează că ambii ar fi subestimat capacitatea adversarilor, iar avantajele militare convenționale au fost erodate de tactici asimetrice și tehnologii ieftine, precum dronele. Ce a urmărit șeful CIA la Moscova Conform a două persoane familiarizate cu subiectul, citate de CNN, agenda lui Ratcliffe ar fi inclus două mesaje principale: avertizarea Rusiei în privința oricăror atacuri deschise sau ascunse asupra teritoriului NATO, pe fondul temerilor din Europa că Putin ar putea „testa” apărarea alianței; încurajarea Moscovei să întrerupă sprijinul economic și militar acordat Iranului. Misiunea este prezentată și ca un posibil semnal de reasigurare pentru aliații SUA, care au avut îngrijorări legate de angajamentul lui Trump față de NATO. În același timp, tentativa SUA de a impulsiona o încheiere a războiului din Ucraina ar fi „primită cu brațele deschise”, deși reducerea ajutorului militar pentru Kiev alimentează suspiciuni privind motivele administrației americane. În material se menționează și că Trump nu ar fi dat curs unei oferte din această vară privind licențierea producției sistemelor antirachetă Patriot pentru Ucraina. Miza economică: izolarea Iranului depinde de Moscova și Beijing Analiza CNN plasează în centru trecerea administrației americane, după șase luni de război cu Iranul, de la acțiune militară la „un război economic total” — adică o strategie de presiune prin sancțiuni și restricții comerciale extinse. În acest cadru, Washingtonul ar avea nevoie de cooperarea unor actori care sunt parteneri comerciali importanți ai Iranului, inclusiv Rusia și China. Firas Maksad, director general la Eurasia Group pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a declarat pentru CNN International că eficiența presiunii economice depinde de obținerea unei forme de cooperare din partea chinezilor, rușilor și a altor actori regionali, dar că acest lucru va fi „foarte greu”. De ce ar putea Rusia să nu ajute și ce ar câștiga din slăbirea SUA Materialul sugerează că Rusia ar avea un interes strategic redus să ușureze situația lui Trump în Iran, iar orice „schimb de servicii” care ar implica Ucraina s-ar lovi de eșecul anterior al președintelui american de a forța Kievul să accepte concesii teritoriale. În plus, CNN a relatat în martie că Rusia ar fi furnizat Iranului informații despre locațiile și mișcările trupelor, navelor și aeronavelor americane, o parte importantă fiind imagini din constelația de sateliți de supraveghere a Moscovei, potrivit mai multor persoane familiarizate cu rapoartele serviciilor de informații americane. Pe acest fundal, The Washington Post a relatat că vizita ar fi fost precedată de informații recente ale serviciilor secrete americane care ar sugera că Kremlinul consideră SUA slăbite de războiul cu Iranul. Analiza mai susține că lipsa unei victorii decisive ar fi afectat credibilitatea SUA, ar fi epuizat stocurile de muniție și ar fi pus presiune pe forțele navale și aeriene — elemente care ar putea încuraja adversari precum Rusia și China să pună sub semnul întrebării capacitatea sau interesul Washingtonului de a răspunde la crize în Europa sau Asia. Diferențe între cele două conflicte și limita comparației Deși trasează paralele între Putin și Trump, analiza subliniază că acestea au o valabilitate limitată. Spre deosebire de Putin, Trump „nu a copiat” decizia de a trimite trupe terestre într-un blocaj, iar Putin este descris ca fiind mai puțin constrâns de dinamica internă decât un președinte american. În material este citat și un bilanț de „peste 1,4 milioane” de ruși morți, răniți sau dispăruți, atribuit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale . În privința țintelor, analiza afirmă că Putin lovește orașe și infrastructură energetică în Ucraina, în timp ce Trump ar fi evitat în mare măsură vizarea deliberată a civililor și infrastructurii civile, dar se menționează și un atac cu rachete care ar fi lovit o școală iraniană în februarie, ucigând aproape 200 de copii și adulți, despre care Trump nu ar fi oferit o explicație publică completă, iar atacul ar fi rezultat din folosirea unor informații învechite. Ce urmează: presiune pe două fronturi, cu risc de escaladare În lectura CNN, vizita lui Ratcliffe vine într-un moment „sumbru” al relațiilor internaționale, cu războaiele din Ucraina și Iran care destabilizează Orientul Mijlociu, implică marile puteri și alimentează temeri de extindere a conflictului. În acest context, Washingtonul încearcă simultan să descurajeze orice testare a NATO de către Rusia și să reducă sprijinul Moscovei pentru Iran, în timp ce strategia de izolare economică a Teheranului ar putea depinde tocmai de cooperarea unor adversari geopolitici. [...]
Disputa simbolică SUA–Canada se adâncește după ce premierul canadian Mark Carney a reacționat public la un decret semnat de președintele american Donald Trump privind redenumirea Lacului Ontario, potrivit Agerpres . Carney a transmis, într-un mesaj în limba franceză pe contul său de X, că lacul „se numește Lacul Ontario – astăzi și pentru totdeauna”, după ce Trump a semnat un decret care, potrivit acestuia, îi schimbă numele în „Lacul America”, notează AFP. În mesajul său, premierul canadian a legat episodul de o schimbare mai amplă pe care o vede în Statele Unite, enumerând „relațiile lor comerciale, politica lor externă, monumentele lor naționale, hidronimele lor” (hidronimele sunt denumiri geografice ale apelor). Carney a invocat și argumentul istoric, afirmând că numele Lacului Ontario, situat la granița americano-canadiană, „datează de mai bine de 400 de ani, cu mult înainte de Confederația Canadiană și de Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii”. [...]
Donald Trump a lăsat neclar dacă SUA vor sancționa bănci chineze , un semnal care menține incertitudinea pentru relațiile financiare dintre Washington și Beijing, potrivit Agerpres . Informația a fost relatată joi, iar materialul Agerpres citează AFP. Din conținutul disponibil public reiese doar că președintele american „a lăsat să planeze îndoiala” în legătură cu „eventuale sancțiuni economice” care ar viza unele bănci din China. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că nu sunt accesibile detalii despre ce instituții ar putea fi vizate, ce tip de sancțiuni ar fi luate în calcul sau care ar fi calendarul unei decizii. [...]
Donald Trump susține că Vladimir Putin nu va ataca un teritoriu al NATO , într-un mesaj care vizează direct riscul de escaladare și, implicit, stabilitatea de securitate de care depind piețele și deciziile de investiții în Europa, potrivit Agerpres . Într-o discuție cu reporterii în Biroul Oval, la Casa Albă, Trump a invocat „discuții bune” cu liderul de la Kremlin și a afirmat că „nu va ataca un teritoriu al NATO”. Declarația vine după ce Kremlinul a respins drept „povești alarmiste”, fără „vreo legătură cu realitatea”, informațiile din presa americană potrivit cărora directorul CIA, John Ratcliffe , ar fi mers la Moscova în această săptămână pentru a descuraja Rusia să atace NATO. Tot joi, Trump a declarat pentru Axios , într-un interviu telefonic, că nu va exista un astfel de atac și că Ratcliffe nu a fost trimis la Moscova pentru a transmite un mesaj. Potrivit lui Trump, șeful CIA se întâlnește cu omologul său rus „odată la șase luni sau odată pe an”, iar întrevederea ar fi fost una obișnuită, fără „nimic neobișnuit”. [...]
Vizita neanunțată a șefului CIA la Moscova poate semnala o reluare pragmatică a canalelor de comunicare SUA–Rusia , chiar dacă administrația Trump evită, deocamdată, să o lege explicit de negocieri sau de un calendar politic, potrivit Mediafax . Donald Trump a descris deplasarea lui John Ratcliffe , directorul CIA, drept o întâlnire „semi-rutină” și a spus că „ar putea ieși ceva” din discuțiile purtate marți la Moscova cu „personalități din serviciile de informații rusești”. În același timp, președintele SUA nu a oferit detalii despre obiectivele vizitei și a susținut că „niciunul dintre zvonurile” apărute în jurul acesteia nu era adevărat. Ce transmite Casa Albă: prudență și așteptări moderate Potrivit BBC, Trump a afirmat că Washingtonul „ar dori să vadă sfârșitul războiului din Ucraina”, dar a avertizat că este prea devreme pentru a evalua efectele vizitei asupra relației bilaterale. „Este prematur să spunem cât de mult va afecta acest lucru procesul general de redresare a relațiilor noastre bilaterale din criza profundă în care se află în prezent”, a declarat el reporterilor. Întâlnirea este prezentată drept prima vizită cunoscută a lui Ratcliffe în Rusia de la începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, ceea ce îi dă o încărcătură politică suplimentară, chiar dacă mesajul oficial rămâne rezervat. Dimensiunea operațională: coordonare cu Ucraina înaintea deplasării Un element cu implicații directe asupra dinamicii din teren este că SUA ar fi cerut Ucrainei să suspende atacurile până la plecarea delegației, potrivit unui oficial ucrainean de rang înalt citat de CBS. Conform aceleiași relatări, Kievul fusese informat în prealabil că o delegație americană de rang înalt va călători la Moscova. Nu a existat un comentariu oficial despre vizită din partea CIA sau a Pentagonului, mai arată sursa citată de Mediafax. Cum vede Kremlinul contactele între servicii Dmitri Peskov a calificat contactele dintre agențiile de informații drept „un fenomen pozitiv” și a spus că acestea continuă adesea „chiar și în cele mai dificile momente” ale relațiilor dintre cele două țări, potrivit sursei. În lipsa unor detalii despre agenda discuțiilor, rămâne neclar dacă vizita a vizat strict canale de securitate sau dacă deschide o etapă mai amplă de dialog, inclusiv pe dosarul Ucraina. [...]
