Știri
Știri din categoria Externe
Repoziționarea trupelor americane din Europa este prezentată de Washington ca o decizie operațională, nu ca o sancțiune pentru aliați, potrivit Digi24, care relatează declarațiile secretarului de stat Marco Rubio făcute la reuniunea miniștrilor de externe ai NATO din Suedia.
Rubio a spus că mutările de trupe „cu baza în Europa” nu urmăresc să „pedepsească” aliații pentru lipsa de sprijin în războiul cu Iranul, ci țin de „angajamentele globale” ale SUA și de nevoia de a reevalua permanent unde sunt amplasate forțele americane.
„Statele Unite au în continuare angajamente la nivel mondial (...) Nu este vorba de o măsură punitivă, ci pur și simplu de un proces continuu.”
Pe fondul tensiunilor legate de războiul cu Iranul, Rubio a recunoscut că președintele Donald Trump este „dezamăgit” de alianța transatlantică și de răspunsul unor aliați la operațiunile SUA din Orientul Mijlociu, dar a indicat că această nemulțumire „va trebui abordată”, fără a sugera o măsură imediată în cadrul reuniunii.
„Opiniile președintelui (...) dezamăgirea față de unii dintre aliații noștri din NATO (...) vor trebui abordate, dar nu vor fi rezolvate sau abordate astăzi.”
În același cadru, Rubio a afirmat că există „unele progrese minore” în negocierile pentru încetarea războiului din Iran, insistând însă că nu vrea să „exagereze” evoluțiile.
Totodată, el a reiterat poziția SUA că Iranul nu trebuie să obțină arme nucleare și a invocat Strâmtoarea Ormuz, unde, potrivit lui Rubio, Teheranul ar încerca să convingă Omanul să se alăture unui sistem de taxare a navelor care tranzitează această rută.
„Nicio țară din lume nu ar trebui să accepte” acest plan.
Informațiile despre declarațiile lui Rubio sunt atribuite de Digi24 publicației The Times of Israel, care a relatat despre intervenția oficialului american la reuniunea NATO.
Recomandate
Statele Unite pregătesc o reducere a contribuției militare în NATO , iar reuniunea miniștrilor de externe ai Alianței de vineri, din Suedia , devine un test pentru cât de repede pot europenii să compenseze retragerile anunțate de Washington, potrivit News . Pe fondul divergențelor legate de războiul cu Iranul, secretarul de stat Marco Rubio urmează să le transmită aliaților că Donald Trump este „foarte dezamăgit” de statele care nu au permis utilizarea bazelor lor de către SUA. Reuniunea are loc la Helsingborg și este prezentată ca un pas de pregătire pentru summitul NATO de la Ankara, programat în iulie. În paralel, Washingtonul a anunțat planuri de retragere a 5.000 de soldați din Europa și intenționează să reducă fondul de capabilități militare pe care îl pune la dispoziția NATO în caz de criză, au declarat pentru Reuters trei surse familiarizate cu subiectul. Ce schimbări militare sunt puse pe masă Înaintea întâlnirii, Rubio a indicat explicit Spania drept exemplu de aliat care ar fi refuzat SUA accesul la baze pentru război, punând sub semnul întrebării utilitatea apartenenței la NATO în aceste condiții. Pe partea operațională, în discuție apar mai multe ajustări ale posturii americane în Europa, conform informațiilor din material: retragerea a 5.000 de soldați americani din Europa; comunicări inițiale potrivit cărora trupele ar fi urmat să fie retrase din Germania, urmate de precizarea că se va amâna desfășurarea unei brigăzi în Polonia; anularea desfășurării planificate a rachetelor Tomahawk cu rază lungă de acțiune în Germania; intenția SUA de a reduce „fondul de capacități militare” disponibil pentru NATO în caz de criză. În același timp, Trump a anunțat trimiterea a 5.000 de militari americani „suplimentari” în Polonia, justificând decizia prin relația sa cu președintele Karol Nawrocki, ales „în urmă cu aproape un an”, potrivit textului. De ce contează pentru europeni: Ormuz și „întăririle” rapide Miniștrii europeni sunt așteptați să încerce să reducă tensiunile cu Washingtonul, subliniind că sunt gata să ajute la asigurarea libertății de navigație în Strâmtoarea Ormuz „când condițiile o vor permite”. Iranul a restricționat traficul prin strâmtoare pe durata războiului, iar în zonă au fost prepoziționate nave de război în cadrul unei coaliții internaționale inițiate de Londra și Paris. O altă temă cu miză practică este reducerea contribuției SUA la ceea ce unii din NATO numesc „cavaleria” – întăririle care pot fi mobilizate în mai puțin de 180 de zile în caz de conflict. Secretarul general Mark Rutte a spus că nu vede acest lucru ca pe ceva îngrijorător și că era de așteptat. Mesajul politic: presiune pentru mai multă responsabilitate europeană Comandantul suprem al NATO, generalul american Alexus Grynkewich, a încercat să liniștească aliații, afirmând că eventualele reduceri ulterioare s-ar întinde pe mai mulți ani, pentru a oferi timp europenilor să-și dezvolte capacități care să le înlocuiască pe cele americane. În plan politic, Trump a criticat membri NATO pentru că nu au făcut mai mult pentru a sprijini campania militară americano-israeliană și a spus că ia în considerare retragerea din alianță, punând sub semnul întrebării obligația Washingtonului de a respecta pactul de apărare reciprocă. Oficialii NATO au subliniat însă că SUA nu au cerut alianței să participe la războiul cu Iranul, deși mulți membri au permis utilizarea spațiului aerian și a bazelor. Ce urmează: contracte de armament și discuția despre Ucraina În perspectiva summitului de la Ankara, europenii ar urma să vină cu anunțuri privind contracte de armament, inclusiv cu Statele Unite, potrivit unor diplomați citați de AFP. Totuși, Mark Rutte ar fi cerut ca nimic să nu fie dezvăluit înainte de reuniunea din Suedia, în speranța că acordurile vor conta în relația cu Trump. Separat, europenii intenționează să-și reafirme sprijinul pentru Ucraina. Rutte a spus că a propus ca țările NATO, fără Statele Unite, să se angajeze la alocarea a cel puțin 0,25% din PIB pentru sprijin militar pentru Kiev, dar a admis că nu crede că propunerea va fi acceptată. În același context, el a reluat ideea că „multe țări” nu cheltuie suficient, iar Franța este menționată ca fiind criticată de unii parteneri pentru nivelul sprijinului financiar, Parisul invocând alte forme de contribuție. [...]
Donald Trump a promis că SUA vor recupera stocul de uraniu puternic îmbogățit al Iranului , un obiectiv care, dacă este urmărit prin operațiuni pe teren sau printr-un acord, ar ridica miza de securitate și ar complica negocierile pentru încheierea războiului SUA–Israel cu Teheranul, potrivit The Jerusalem Post . Președintele american a spus la Casa Albă că Washingtonul „îl va obține” și că, după recuperare, materialul ar putea fi distrus. Declarațiile vin în contextul în care Iranul a transmis că nu va preda uraniul. În material se arată că Iranul este „considerat” că deține aproximativ 900 de livre de uraniu puternic îmbogățit (aprox. 408 kg), iar Trump a susținut că acesta ar fi fost îngropat în urma loviturilor aeriene americane și israeliene de acum aproape un an. Recuperarea uraniului este prezentată ca parte a obiectivului central al lui Trump în războiul cu Iranul: împiedicarea Teheranului de a dezvolta o armă nucleară. Linia roșie a Teheranului: uraniul „aproape de nivel militar” nu pleacă din țară Liderul suprem al Iranului ar fi emis o directivă ca uraniul „aproape de nivel militar” să nu fie trimis în afara țării, au declarat pentru Reuters două surse iraniene de rang înalt, citate de publicație. Această poziție intră în coliziune directă cu promisiunea lui Trump privind „recuperarea” stocului. Strâmtoarea Hormuz , un alt punct de presiune în negocieri Trump a mai afirmat că SUA nu vor „taxe” în Strâmtoarea Hormuz, pe care a numit-o „cale navigabilă internațională”. Separat, secretarul de stat Marco Rubio a spus că un acord diplomatic SUA–Iran ar deveni imposibil dacă Teheranul ar introduce un sistem de taxare în Hormuz, pe care l-a descris drept „complet ilegal” și „inacceptabil”. Rubio a indicat totodată că există „unele progrese” în discuțiile cu Teheranul pentru a opri războiul, dar a avertizat că Washingtonul negociază cu „un sistem” iranian „puțin fracturat”. Ce urmează Rubio a declarat că președintele preferă „un acord bun”, dar nu a garantat un rezultat și a spus că următoarele zile vor fi relevante pentru evoluția discuțiilor. În același timp, a menționat că Trump are „alte opțiuni” dacă nu se ajunge la o înțelegere, fără să detalieze. [...]
Washingtonul pune sub semnul întrebării utilitatea NATO pentru SUA după ce Spania ar fi refuzat să lase administrația Trump să folosească baze militare spaniole într-un scenariu de război SUA–Israel împotriva Iranului, potrivit Digi24 . Mesajul, transmis de secretarul de stat Marco Rubio , indică o presiune politică în creștere asupra aliaților europeni, cu potențiale efecte asupra cooperării operaționale în interiorul Alianței. Rubio a legat direct valoarea NATO pentru SUA de accesul la infrastructură militară în Europa, care ar permite Washingtonului „să-și proiecteze puterea” în situații de urgență, inclusiv în Orientul Mijlociu. „Știu de ce NATO este bun pentru Europa, dar de ce este NATO bun pentru America? Pentru că ne oferă baze în regiune care ne permit să ne proiectăm puterea în cazul unei situații de urgență în Orientul Mijlociu sau în altă parte.” În acest context, șeful diplomației americane a invocat cazul Spaniei, despre care a spus că a refuzat utilizarea bazelor sale militare de către SUA. Rubio a sugerat că un astfel de refuz lovește în logica participării americane la NATO, dacă beneficiul principal pentru Washington este tocmai accesul la aceste facilități. „Deci, dacă acesta este motivul principal pentru care faci parte din NATO și apoi ai țări precum Spania care ne refuză utilizarea acestor baze, atunci de ce mai faci parte din NATO? Este o întrebare foarte justă.” „Foarte dezamăgit” de reacția aliaților Rubio a mai afirmat că președintele SUA a fost „foarte dezamăgit” de modul în care țările NATO au răspuns „efortului de război” al SUA. În materialul Digi24, această evaluare este prezentată ca parte a unei frustrări mai largi a Washingtonului față de Alianță, în contextul conflictului cu Iranul. Ce urmează: fereastră scurtă pentru o soluție negociată Pe linia diplomatică, Rubio a spus că oficiali pakistanezi urmau să se deplaseze joi la Teheran și și-a exprimat speranța că demersul va ajuta negocierile pentru un acord privind conflictul din Iran. El a indicat că „preferința” președintelui este un „acord bun”, dar a avertizat că există și „alte opțiuni”, fără să le detalieze. „Există câteva semne bune, dar… nu vreau să fiu nici prea optimist, așa că să vedem ce se va întâmpla în următoarele câteva zile.” [...]
SUA pregătesc o recalibrare a rolului în NATO , iar mesajul transmis de secretarul de stat Marco Rubio înaintea reuniunii miniștrilor de externe de la Helsingborg indică faptul că Washingtonul vrea o alianță „echilibrată”, cu așteptări mai bine definite între membri, potrivit Mediafax . Rubio a spus că întâlnirea din Suedia este gândită ca etapă de pregătire pentru summitul liderilor NATO de la Ankara, programat în acest an, informație atribuită de Mediafax agenției Reuters. În acest context, oficialul american a insistat că alianța trebuie să aducă beneficii tuturor membrilor și să existe o înțelegere „clară a așteptărilor”. Ce se discută la reuniunea din Suedia și de ce contează Miniștrii de externe ai NATO se reunesc pentru un summit de două zile, pe fondul anunțului administrației președintelui american Donald Trump că intenționează să reducă treptat implicarea SUA în securitatea europeană, potrivit Euronews, citat de Mediafax. Agenda discuțiilor vizează, conform informațiilor din articol: planurile SUA de a retrage o parte din garanțiile de securitate oferite Europei, în special în cazul unui conflict militar; situația stocurilor de armament ale alianței, afectate de războiul din Iran și de sprijinul militar acordat Ucrainei. Potrivit unor surse NATO citate în material, planul american ar urma să fie detaliat oficial vineri și ar „modifica contribuția SUA la NATO în caz de criză sau conflict”. Context regional: avertismentul privind Strâmtoarea Ormuz Separat de subiectul NATO, Rubio a făcut referire și la tensiunile din regiunea Golfului, afirmând că o eventuală taxare a navigației în Strâmtoarea Ormuz de către Iran ar fi „inacceptabilă”, potrivit articolului. [...]
Recalibrarea relației SUA–China, cu efecte directe asupra comerțului și lanțurilor de aprovizionare , este miza centrală a întâlnirii dintre Donald Trump și Xi Jinping, în condițiile în care tarifele și accesul la minerale critice pot redesena echilibrele economice globale, potrivit unei analize publicate de Digi24 . În interviul acordat emisiunii „Pașaport diplomatic”, Silviu Nate, directorul Centrului de Studii Globale de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, spune că președintele SUA are un interes „fundamental” să normalizeze relațiile comerciale cu China, inclusiv pe fondul unui „armistițiu tarifar” care, potrivit acestuia, expiră la 10 noiembrie. În lectura sa, o parte din discuții țin de nevoia Washingtonului de a transmite „un semnal pozitiv” intern, cu rezultate economice, în apropierea alegerilor din noiembrie. Tarife, contracte și minerale rare: de ce contează economic Un punct sensibil pentru Europa este riscul ca o eventuală înțelegere economică SUA–China să lase Uniunea Europeană „pe margine”, prin concesii pe care Washingtonul le-ar putea face Beijingului. În același timp, Nate indică faptul că, pe baza „semnalelor incipiente”, la Beijing sunt prezente „marile companii americane”, care „vor semna contracte destul de serioase”. În centrul intereselor comerciale invocate se află accesul la „pământuri rare” și „minerale critice”, unde China este descrisă ca furnizor major, iar administrația americană ar urmări să „securizeze” această componentă a lanțului de aprovizionare. Fără „marele acord” și fără declarație comună Analistul anticipează că întâlnirea nu va produce o declarație comună, ci mai degrabă comunicări separate („discursuri individuale”), fiecare parte păstrându-și propriul „narativ” asupra rezultatului negocierilor. În această logică, așteptările privind rezultate rapide sunt temperate: obiectivele economice ale celor două puteri ar fi, în opinia sa, pe termen mediu și lung. Taiwan și Iran, dosare cu potențial de a afecta fluxurile globale Pe agenda discuțiilor apare și Taiwanul, unde Nate indică drept posibil „indicator” de urmărit dacă Donald Trump ar accepta un angajament de a nu furniza armament Taiwanului „cel puțin pentru o perioadă de timp”, o dorință atribuită Beijingului. Un alt semnal ar fi o eventuală schimbare de limbaj la nivel prezidențial, de la formula tradițională „nu susținem independența Taiwanului” către o poziție mai dură, care ar sugera o concesie majoră. În privința Orientului Mijlociu, analiza insistă pe vulnerabilitatea Strâmtorii Ormuz ca „punct de strangulare” pentru energie și bunuri, și pe capacitatea Iranului de a perturba fluxurile globale în spații maritime restrânse. Nate se declară sceptic că SUA ar putea obține „o soluție tranșantă” în criza din Golf și sugerează că Beijingul ar evita să fie atras „în interiorul crizei”, chiar dacă subiectul Iranului rămâne pe agendă. Ce urmează: semnale pentru Europa și pentru flancul estic al NATO În plan de securitate, Nate leagă dosarele Taiwan–Ormuz–Marea Neagră prin ideea de interdependențe economice, energetice și militare și avertizează că Europa ar putea fi nevoită să „se descurce mai mult singură” în fața confruntării cu Rusia, în ipoteza unei implicări americane mai reduse. În acest context, el discută și despre conceptul „NATO 3.0” și despre interesul SUA de a securiza axa nord–sud „de la Arctica până la Mediterana de Est”. Textul Digi24 este trunchiat în materialul furnizat, astfel că analiza de mai sus reflectă strict elementele disponibile în extrasul publicat. [...]
Amenințările SUA cu intervenție în Cuba ridică riscul de escaladare și noi sancțiuni , într-un moment în care Washingtonul spune că șansele unei soluții diplomatice sunt reduse, potrivit Digi24 . Președintele Donald Trump a reluat public ideea unei acțiuni militare, iar secretarul de stat Marco Rubio a indicat că administrația se pregătește pentru o linie mai dură față de Havana. Mesajul Casei Albe: opțiunea militară rămâne pe masă Trump a spus că mai mulți președinți americani au luat în calcul, de-a lungul deceniilor, o intervenție în Cuba și a sugerat că el ar putea fi cel care o va face. „Alți președinți s-au uitat la asta timp de 50-60 de ani, să facă ceva. Și se pare că eu voi fi cel care o va face. Așadar, aș fi bucuros să o fac.” Declarația a fost făcută în Biroul Oval, la un eveniment despre mediu, notează Digi24, care citează The Guardian. Rubio: „șansele” unui acord cu Havana „nu sunt mari” Separat, Marco Rubio a declarat la Miami că administrația preferă un acord negociat și pașnic, dar a avertizat că probabilitatea unei soluții diplomatice este scăzută, în condițiile actualei conduceri de la Havana. „Preferința lui Trump este întotdeauna un acord negociat și pașnic. Aceasta rămâne preferința noastră și în relația cu Cuba.” „Vorbesc sincer: având în vedere cu cine avem de-a face acum, probabilitatea ca asta să se întâmple nu este mare.” Rubio a mai spus că oficiali de rang înalt, inclusiv el și directorul CIA John Ratcliffe, au avut întâlniri în ultimele luni cu oficiali cubanezi pentru a testa posibilitatea îmbunătățirii relațiilor, însă partea americană a rămas „dezamăgită”, ceea ce a dus la noi sancțiuni în ultima săptămână. Presiune prin sancțiuni și dosare penale: cazul Raúl Castro În paralel cu retorica despre intervenție, procurori federali americani au anunțat un rechizitoriu care îl acuză pe fostul lider cubanez Raúl Castro că ar fi ordonat doborârea, în 1996, a unor avioane civile pilotate de exilați cubanezi din Miami. Acuzațiile includ omor și distrugerea unei aeronave, iar actul ar fi fost formulat în secret de un mare juriu în aprilie. Președintele Cubei, Miguel Díaz-Canel, a condamnat rechizitoriul, descriindu-l drept „o manevră politică” menită să „justifice nebunia unei agresiuni militare împotriva Cubei”. În aceeași zi, armata americană a anunțat sosirea portavionului USS Nimitz și a grupului de nave care îl însoțește în Marea Caraibilor, pentru exerciții maritime cu parteneri din America Latină, începute încă din luna martie. De ce contează: risc de escaladare și efecte economice pentru insulă Digi24 notează că Trump a intensificat discursul despre schimbarea regimului după înlăturarea lui Nicolás Maduro și după impunerea unei „blocade energetice” care a redus drastic livrările de combustibil către Cuba, context în care sunt menționate pene severe de curent, penurie alimentară și prăbușirea economiei cubaneze. În această lună, administrația Trump a impus noi sancțiuni, cea mai importantă vizând conglomeratul Gaesa, controlat de Forțele Armate Revoluționare cubaneze. Rubio a anunțat și un caz legat de familia conducerii Gaesa: sora președintelui executiv al conglomeratului, care locuia în SUA, a rămas fără carte verde, a fost arestată și se află în custodia ICE. Reacția Chinei: opoziție față de sancțiuni și presiuni China a transmis că se opune sancțiunilor și presiunilor americane asupra Cubei și a declarat că sprijină „ferm” Havana în apărarea suveranității și demnității naționale, potrivit declarațiilor purtătorului de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Guo Jiakun. În acest context, mesajele publice ale Washingtonului combină presiunea diplomatică, sancțiunile și semnalele militare, ceea ce reduce spațiul pentru o detensionare rapidă a relației SUA–Cuba, cel puțin pe termen scurt. [...]
