Știri
Știri din categoria Externe
Discuțiile directe Israel–Liban, mediate de SUA, pot deschide o negociere de încetare a focului și de „dezarmare” a Hezbollah, într-un moment în care ofensiva israeliană din sudul Libanului continuă, potrivit Axios.
Secretarul de stat Marco Rubio va găzdui marți, la Washington, o întâlnire între ambasadorii Israelului și Libanului, menită să lanseze negocieri directe între cele două țări. Miza imediată este un posibil armistițiu, iar pe termen mai lung discuțiile ar urma să atingă dezarmarea Hezbollah și un acord de pace, potrivit unor surse citate de publicație.
Întâlnirea este descrisă ca fiind cel mai înalt nivel de contact direct Israel–Liban din 1993. La discuții vor participa, pe lângă Rubio, ambasadorul SUA în Liban Michel Issa, consilierul Departamentului de Stat Michael Needham, ambasadorul Israelului Yechiel Leiter și ambasadoarea Libanului Nada Hamadeh.
Axios notează că premierul israelian Benjamin Netanyahu a respins anterior propuneri ale guvernului libanez pentru discuții directe. Săptămâna trecută, însă, „sub presiunea” președintelui Donald Trump de a reduce escaladarea, Netanyahu a acceptat întâlnirea de la Washington ca prim pas către discuții de pace.
Înaintea reuniunii, guvernul libanez și administrația Trump au cerut Israelului o „pauză” a atacurilor împotriva Hezbollah. Netanyahu a fost de acord să reducă loviturile asupra Beirutului, dar a continuat ofensiva terestră asupra localității Bint Jbeil, descrisă ca unul dintre bastioanele Hezbollah din sudul Libanului.
Un oficial al Departamentului de Stat a spus că discuțiile sunt „un rezultat direct” al acțiunilor Hezbollah și că guvernele Israelului și Libanului intră în „discuții diplomatice deschise, directe, la nivel înalt”, intermediate de SUA.
„Conversația va contura dialogul în curs despre cum să fie asigurată securitatea pe termen lung a frontierei nordice a Israelului și să sprijine determinarea guvernului Libanului de a-și recâștiga suveranitatea deplină asupra teritoriului și vieții sale politice.”
„Israel este în război cu Hezbollah, nu cu Libanul, așa că nu există niciun motiv pentru care cei doi vecini să nu vorbească.”
Recomandate
Escaladarea retorică a Ankarei ridică riscul de instabilitate regională , după ce președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan , a sugerat că țara sa ar putea recurge la „măsuri de forță” împotriva Israelului, potrivit Digi24 . Declarațiile au fost făcute la Istanbul, în cadrul Conferinței internaționale a partidelor politice asiatice. În discurs, Erdogan a invocat precedente de intervenție externă și a spus că Turcia trebuie „să fie puternică” pentru a nu permite Israelului „să facă asta cu Palestina”, afirmând că Ankara ar putea acționa similar cu intervențiile din Karabah și Libia. „Așa cum am intrat în Karabah, așa cum am intrat în Libia, vom face același lucru și cu ei... Nimic nu ne împiedică să facem asta.” Acuzații la adresa Israelului și componenta juridică Erdogan a susținut că Israelul a forțat 1,2 milioane de libanezi să-și părăsească locuințele și a calificat drept „barbare” acțiunile Israelului în Gaza, folosind și termenul de „genocid” în descrierea situației. În același registru, Digi24 notează că, pe 11 aprilie, procuratura turcă a cerut închisoare pe viață pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu , „arestat anterior în contumacie” sub acuzația de genocid. Poziționarea Turciei față de conflictul Iran–SUA–Israel Pe fondul tensiunilor din jurul Iranului, Erdogan a afirmat că lumea intră într-o perioadă dominată de „dreptul celui mai puternic”. Totodată, el a spus că Ankara nu intenționează să intre în conflictul dintre Iran, SUA și Israel, deși vede încercări de a fi implicată. Ministrul turc de externe, Hakan Fidan, a criticat la rândul său Israelul, afirmând că acesta „nu poate exista fără un dușman” și că încearcă să atribuie Turciei acest rol, ceea ce, în opinia sa, ar deveni o strategie de stat. Reacția Israelului și interpretări Ca răspuns, ministrul israelian al patrimoniului, Amichai Eliyahu, l-a atacat verbal pe Erdogan, afirmând că „nu impresionează pe nimeni cu acest circ” și numindu-l „dictator megaloman cu ambiții imperialiste”. În material este citat și analistul Yoni Ben-Menachem, care afirmă că în spatele declarațiilor lui Erdogan ar exista o strategie mai amplă, descriind Turcia drept „un nou Iran”, interesată să-și consolideze influența regională și să formeze un nou bloc sunnit. Context: deteriorarea relațiilor Ankara–Ierusalim Relațiile dintre Turcia și Israel s-au deteriorat de la începutul războiului din Gaza, iar cele două state au avut dispute repetate legate de operațiunile din Gaza și, anterior, în timpul războiului din Siria. Digi24 amintește și incidentul din 2010, când armata israeliană a distrus „Flotila Libertății” care se îndrepta spre Gaza, eveniment soldat cu moartea a nouă activiști turci și a unui activist american. [...]
Europa rămâne puternic expusă la lanțurile de aprovizionare din China, iar controalele la export introduse de Beijing pentru unele materiale din grupa pământurilor rare arată cât de rapid se poate transforma această dependență într-un risc operațional pentru companiile din UE , potrivit WinFuture , care citează evaluări ale Camerei Europene de Comerț din Beijing. În pofida apelurilor politice repetate și a unor măsuri menite să reducă dependența, președintele Camerei, Jens Eskelund , spune că în practică există „puține semne” că Europa își diminuează legăturile economice cu China. De ce dependența se adâncește, nu scade O sondare realizată anul trecut indică o tendință contrară obiectivului de „decuplare”: 26% dintre companiile chestionate intenționează să își mute și mai mult lanțurile de aprovizionare către China. Proporția este dublă față de ponderea firmelor care vor să-și reducă dependența sau să construiască alternative în alte țări. Eskelund afirmă că trendul continuă, chiar dacă multe companii privesc cu îngrijorare creșterea dependenței. Motivația invocată este una pragmatică: o „strategie de supraviețuire” într-un context de presiune competitivă în creștere. Presiunea prețurilor împinge firmele spre China Un factor central este concurența directă cu furnizori chinezi. Pentru multe companii europene, menținerea unor prețuri competitive ar depinde, în practică, de utilizarea lanțurilor de aprovizionare din China, susține Camera. Controalele la export pe pământuri rare: un test de stres pentru industrie În paralel, crește incertitudinea politică și economică, iar un risc major îl reprezintă controalele la export introduse de China anul trecut pentru mai multe materiale din grupa pământurilor rare și pentru magneți fabricați din acestea. Aceste materii prime sunt descrise ca esențiale pentru numeroase industrii, inclusiv pentru producția de motoare electrice, smartphone-uri și dispozitive de uz curent, în condițiile în care China domină în continuare oferta. Impactul este deja vizibil: aproape o treime dintre companiile membre ale Camerei au declarat la începutul acestui an că sunt afectate direct de restricțiile de export. Camera notează că, deși numărul substanțelor reglementate este limitat, gama de produse afectate este „surprinzător de mare”. În acest context, Eskelund avertizează că dependența ar fi ajuns atât de departe încât rămâne neclar dacă Europa ar putea produce chiar și bunuri simple, precum pasta de dinți, fără inputuri din China. Ce risc văd companiile: dependențe suplimentare și pârghii economice Companiile își exprimă și îngrijorarea că informațiile detaliate cerute în cererile de export ar putea permite Chinei să creeze dependențe suplimentare. Concluzia Camerei este că nivelul actual al dependenței ar putea oferi Beijingului capacitatea de a provoca, într-un scenariu de criză, pagube economice semnificative în UE. [...]
Demisia bruscă a vice-ministrului chinez de Externe Sun Weidong indică o posibilă anchetă disciplinară , într-un nou episod al epurărilor de la vârful administrației de la Beijing, pe fondul campaniei anticorupție a președintelui Xi Jinping, potrivit Al Jazeera . Ministerul Resurselor Umane din China a anunțat marți, într-o postare scurtă pe site-ul instituției, că Sun Weidong a fost revocat din funcția de vice-ministru de Externe, invocând o decizie a Consiliului de Stat – cel mai înalt organism al puterii de stat din China. Anunțul nu precizează motivul și nici momentul exact al demiterii. În mod obișnuit, astfel de demiteri în aparatul guvernamental chinez sunt asociate cu măsuri disciplinare la nivel înalt și sunt urmate de informații privind deschiderea unei investigații, notează publicația. Ultimele apariții publice și alte revocări Conform site-ului Ministerului de Externe, ultimele angajamente publice ale lui Sun au fost pe 13 martie, când s-a întâlnit cu ambasadorii Brunei și Malaeziei în China. Cu două zile înainte, Sun s-ar fi întâlnit cu ambasadorul Pakistanului în China pentru discuții despre cooperare bilaterală, potrivit unei postări pe platforma X a diplomatului Khalil Hashmi. În aceeași notificare de demitere a fost menționată și revocarea unui alt oficial, An Lusheng, din funcția de director adjunct al Administrației Naționale a Căilor Ferate. Context: campania anticorupție și amploarea sancțiunilor Demiterile vin pe fondul campaniei anticorupție lansate de Xi Jinping după preluarea puterii în 2012, care vizează „tigri și muște” – adică atât oficiali de rang înalt, cât și de rang inferior. Potrivit Comisiei Centrale pentru Inspecție Disciplinară și Comisiei Naționale de Supraveghere, anul trecut China a investigat peste un milion de cazuri de corupție și a sancționat disciplinar 938.000 de persoane. Raportul de final de an citat de Al Jazeera indică, între altele: 69 de oficiali la nivel provincial sau ministerial; 4.155 de oficiali la nivel de birou; 35.000 de oficiali la nivel de județ; 125.000 de oficiali la nivel de comună. Publicația mai arată că și oficiali militari de rang înalt au fost prinși în această campanie, semn că măsurile disciplinare continuă să atingă zone sensibile ale aparatului de stat. [...]
Victoria opoziției în Ungaria poate debloca decizii-cheie ale UE privind Ucraina , în condițiile în care înlăturarea lui Viktor Orbán ar reduce riscul de veto pe ajutor și sancțiuni, potrivit Digi24 . Fosta secretară de stat a SUA Hillary Clinton a descris rezultatul drept „o înfrângere răsunătoare” pentru Vladimir Putin și pentru „forțele autoritarismului” la nivel global. Clinton a spus, într-o intervenție la MSNBC, că scrutinul a fost în primul rând despre alegătorii ungari și nemulțumirea față de corupție, pe care a indicat-o ca temă centrală a campaniei împotriva lui Orbán, a familiei și a cercului său de apropiați. Miza pentru UE: mai puține blocaje pe dosarul Ucraina În analiza citată de Digi24, Clinton a legat înfrângerea lui Orbán de o semnificație geopolitică mai largă, invocând relația de lungă durată a fostului premier ungar cu Vladimir Putin și episoadele în care Budapesta a blocat sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina, relatează Kyiv Post . În acest context, schimbarea de putere de la Budapesta „ar putea facilita” adoptarea de către UE a unor măsuri privind ajutorul pentru Ucraina și regimul de sancțiuni, prin reducerea riscului de obstrucție politică în Consiliu. Energie: diversificare, dar fără rupere totală de Rusia Peter Magyar a abordat și dependența Ungariei de energia rusească, semnalând că un viitor guvern ar urmări diversificarea, însă fără a rupe complet legăturile cu lanțurile de aprovizionare ale Moscovei, potrivit articolului. Reacții din SUA: Clinton versus JD Vance Clinton a susținut că rezultatul arată că alegătorii pot respinge conducerea autoritară atunci când au această opțiune și a criticat concentrarea puterii într-un singur lider, pe care a asociat-o cu degradarea instituțiilor democratice și cu presiuni asupra presei și justiției. Separat, vicepreședintele american JD Vance a reacționat la înfrângerea lui Orbán, spunând că este întristat de rezultat, dar nu complet surprins, și și-a apărat vizita recentă la Budapesta pentru a face campanie pentru liderul ungar, argumentând că a fost corect să susțină un aliat loial. [...]
Delegația iraniană care a mers la Islamabad pentru discuții de armistițiu cu SUA susține că a fost vizată de o amenințare de atac , un episod care ridică miza operațională și de securitate a negocierilor și sugerează un climat tot mai instabil în jurul reluării contactelor, potrivit The Jerusalem Post . Publicația relatează, citând postul libanez Al-Mayadeen (afiliat Hezbollah), că delegația iraniană s-a confruntat luni cu „amenințări urgente de securitate” în drum spre Islamabad, Pakistan. Profesorul Mohammad Marandi , care a însoțit delegația, a declarat pentru Al-Mayadeen că au fost avertizați asupra unui posibil atac asupra aeronavei, ceea ce a dus la măsuri sporite de precauție în timpul vizitei și după. Marandi a mai spus că, la întoarcerea spre Teheran, grupul a ales o rută alternativă „după confirmarea faptului că delegația era sub atac”, fără ca articolul să ofere detalii verificabile independent despre natura incidentului sau autorii acestuia. Mesajul Teheranului: neîncredere și reînarmare în paralel cu discuțiile În același context, Marandi a transmis că Iranul „nu are încredere în Statele Unite” și că regimul se pregătește pentru „următoarea rundă de război”, afirmând că își consolidează capacitățile militare „în timp ce suntem la masa negocierilor”, conform relatării Al-Mayadeen. The Jerusalem Post notează și o caracterizare din partea Iran International, publicație anti-regim cu sediul la Londra, care l-a descris pe Marandi drept „portavocea guvernului” și a susținut că ar fi avut o relație apropiată cu fostul lider suprem Ali Khamenei. Ce urmează în negocieri și care sunt punctele sensibile Potrivit articolului, echipele de negociere ale SUA și Iranului ar putea reveni la Islamabad în această săptămână, „patru surse” declarând acest lucru marți, după ce discuțiile la cel mai înalt nivel de după Revoluția Islamică din 1979 s-au încheiat fără un progres. În material sunt menționate și elemente atribuite Reuters: președintele SUA, Donald Trump, a spus luni că Iranul ar fi sunat în acea dimineață și că „ar dori să încheie un acord”, afirmație pe care Reuters precizează că nu a putut-o verifica imediat; vicepreședintele JD Vance a declarat că discuțiile din weekend s-au încheiat din cauza lipsei de mandat a echipei iraniene pentru a încheia un acord și că „depinde de Iran” să facă următorul pas. Printre temele aflate în joc la negocieri, articolul enumeră Strâmtoarea Hormuz (punct major de tranzit pentru energia globală, despre care se afirmă că Iranul a blocat-o „efectiv”, iar SUA au promis să o redeschidă), programul nuclear al Iranului și sancțiunile internaționale. Vance a mai spus că SUA au cerut să preia uraniul îmbogățit aflat în posesia Iranului și să fie introduse mecanisme care să împiedice reluarea îmbogățirii uraniului. [...]
Tensiunile din Strâmtoarea Ormuz cresc riscul de perturbări pe ruta-cheie a petrolului , după ce Iranul a condamnat blocada navală impusă de SUA, iar patru nave au reușit totuși să tranziteze strâmtoarea, potrivit Mediafax . Teheranul a cerut despăgubiri de război de la cinci state arabe din Golf, acuzându-le că au facilitat „agresiunea americano-israeliană” prin permiterea folosirii teritoriilor lor pentru atacuri împotriva Iranului, relatează Press TV, citată de publicație. Demersul a fost transmis într-o scrisoare către secretarul general al ONU, Antonio Guterres , și către președintele Consiliului de Securitate, Jamal Fares Alrowaiei. În document, ambasadorul Iranului la ONU, Amir-Saeid Iravani, respinge cererile de despăgubire formulate de Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Iordania, potrivit Gulf News. Reprezentantul iranian susține că aceste state nu pot invoca articolul 51 din Carta ONU (autoapărarea), insistând că Iranul este „victima unei agresiuni”. Blocada SUA și tranzitul navelor: ce s-a întâmplat în Ormuz Separat, Iranul a condamnat ceea ce descrie drept un blocaj naval „ilegal” al SUA, pe care îl consideră o încălcare a suveranității și a dreptului internațional, avertizând că își rezervă dreptul de a răspunde pentru a-și proteja interesele naționale. Teheranul a cerut Consiliului de Securitate să intervină, să condamne blocajul și să prevină o escaladare care ar putea destabiliza regiunea. Deși blocada SUA ar fi fost aplicată încă de luni, patru nave au traversat Strâmtoarea Ormuz, potrivit BBC, citată de Mediafax. Printre acestea sunt menționate atât petroliere, cât și nave de marfă aflate sub sancțiuni, unele cu escale anterioare în porturi iraniene sau plecări din China pe rute cu destinația Iran. Navele enumerate în material sunt: Christianna, care a traversat după ce a vizitat un port iranian; Rich Starry și Murlikishan, petroliere sancționate de SUA; Elpis, plecată din portul Bushehr (Iran). Analiștii citați în articol spun că unele nave ar putea folosi tehnici de falsificare a semnalului GPS pentru a-și ascunde poziția. Miza economică: o rută strategică sub presiune Armata SUA a declarat că blochează traficul maritim legat de porturile iraniene, dar menține libertatea de navigație pentru rutele non-iraniene prin această cale navigabilă strategică. În paralel, oficiali iranieni au indicat pagube preliminare ale războiului de 270 de miliarde de dolari (aprox. 1.242 miliarde lei), potrivit purtătoarei de cuvânt a guvernului iranian, Fatemeh Mohajerani, care a precizat că estimarea este preliminară. [...]
