Știri
Știri din categoria Externe
Washingtonul transmite sprijin pentru România la NATO, dar Marco Rubio evită o poziție publică, după incidentul în care o dronă de origine rusească s-a prăbușit pe un bloc din Galați, potrivit Adevărul.
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, nu a răspuns unei întrebări despre atacul cu drone rusești din România. Corespondentul politic american Leonardo Feldman a relatat pe platforma X că a încercat să obțină o reacție oficială, însă fără succes:
„L-am întrebat pe Secretarul de Stat despre atacul cu drone rusești din România. Nu a răspuns”.
În schimb, ambasadorul Statelor Unite la NATO, Matthew Whitaker, a reacționat public vineri, condamnând „incursiunea” pe teritoriul României și exprimând solidaritate cu un aliat NATO.
„Suntem alături de România, aliat NATO, și condamnăm această incursiune nesăbuită pe teritoriul său”.
Whitaker a transmis și un mesaj de sprijin pentru persoanele rănite în urma exploziei provocate de dronă:
„Gândurile noastre sunt alături de răniții din Galați. Vom apăra fiecare centimetru de teritoriu NATO”.
Publicația plasează incidentul și în contextul unei analize din The Washington Post, care descrie un moment sensibil pentru alianța nord-atlantică și avertizează asupra presiunilor în creștere asupra Europei.
Totodată, analistul Paul Goble a declarat într-un interviu pentru Kyiv Post că incursiunea dronei pe teritoriul României nu ar fi fost un accident, ci o acțiune intenționată pentru a testa unitatea NATO și a pune presiune pe Republica Moldova.
Într-o analiză citată de Adevărul, agenția AFP arată că reacția NATO ar putea viza consolidarea apărării flancului estic, îmbunătățirea capacităților de interceptare a dronelor și, eventual, consultări în baza Articolului 4, fără activarea Articolului 5 (clauza de apărare colectivă).
Recomandate
Întâlnirea Putin–Lukașenko de la Kremlin reaprinde riscul unei escaladări militare cu efect direct asupra securității NATO , pe fondul discuțiilor despre noi mobilizări și al pregătirii de luptă a armatelor, potrivit Antena 3 . Vladimir Putin îl primește sâmbătă la Kremlin pe Aleksandr Lukașenko pentru discuții „pe teme de securitate”, în timp ce cei doi ar inspecta pregătirea de luptă a armatelor și ar pregăti noi mobilizări. Înaintea plecării în Rusia, Lukașenko a spus că deplasarea sa are ca obiect „subiecte de maximă importanță”, care depășesc competența unor delegații la nivel inferior. Contextul imediat este o inspecție generală a capacității de luptă a forțelor armate, ordonată de Lukașenko în această săptămână. Presa internațională, notează publicația, leagă această mișcare de speculațiile tot mai intense privind o mobilizare generală pe care Putin ar urma să o decreteze, fie pentru a înclina balanța pe frontul din Ucraina, fie pentru a deschide un nou front, inclusiv împotriva unei țări NATO. Mobilizări invocate de Kiev și calendarul așteptat Serviciile secrete ucrainene au declarat că Moscova ar fi decis deja să cheme sub arme 300.000 de recruți în acest an și alți 300.000 în 2027, invocând pierderi masive și scăderea recrutării voluntare. Potrivit sursei, Kievul se așteaptă ca anunțul să vină după alegerile din septembrie. Semnale din Belarus: „inspecție” și o brigadă nouă lângă graniță Lukașenko a ordonat armatei Belarusului o „inspecție” a capacității de luptă, după vizita la Moscova a directorului CIA, John Ratcliffe, potrivit The Moscow Times, citat de Antena 3. Secretarul de stat al Consiliului de Securitate al Belarusului, Aleksandr Volfovici, a anunțat că una dintre brigăzi își va părăsi baza permanentă și va primi o serie de misiuni. La începutul lunii august, comandantul forțelor pentru operațiuni speciale ale armatei bieloruse, Aleksandr Illiukevici, a anunțat că Belarusul a început formarea unei noi brigăzi de asalt aerian în apropierea graniței cu Ucraina, unitate care urma să fie amplasată în zona Gomel. De ce contează pentru NATO: scenariul folosirii Belarusului în operațiuni The Wall Street Journal (WSJ), citând surse familiarizate cu situația, a scris anterior că Putin i-ar fi cerut lui Lukașenko să deschidă un nou front împotriva Ucrainei. Potrivit aceleiași publicații, Rusia ar fi vrut să folosească Belarusul și pentru operațiuni împotriva statelor NATO vecine, inclusiv pentru lansarea de drone. În acest context, Emmanuel Macron l-a sunat pe Lukașenko și l-a avertizat să nu implice Belarusul în război, iar Volodimir Zelenski a atras atenția asupra construirii de infrastructură militară de-a lungul frontierei cu Ucraina, care ar putea fi folosită într-o eventuală agresiune. Informațiile despre mobilizări și despre intențiile Moscovei rămân, în parte, la nivel de evaluări și relatări ale unor surse citate; următorul reper indicat în material este momentul de după alegerile din septembrie, când Kievul anticipează un posibil anunț privind mobilizarea. [...]
Vizita secretă la Moscova a șefului CIA indică o repoziționare a SUA între războiul din Ucraina și presiunea economică asupra Iranului , într-un moment în care Washingtonul încearcă să limiteze riscurile pentru NATO și să reducă sprijinul Rusiei pentru Teheran, potrivit Știrile Pro TV , care citează o analiză CNN. John Ratcliffe ar fi mers la Moscova „săptămâna aceasta”, pentru discuții cu oficiali ai serviciilor ruse, într-un context în care atât Vladimir Putin, cât și Donald Trump sunt descriși ca fiind prinși în conflicte pe care nu le pot câștiga decisiv, dar nici nu le pot încheia fără costuri de prestigiu: Ucraina, respectiv Iran. Analiza notează că ambii ar fi subestimat capacitatea adversarilor, iar avantajele militare convenționale au fost erodate de tactici asimetrice și tehnologii ieftine, precum dronele. Ce a urmărit șeful CIA la Moscova Conform a două persoane familiarizate cu subiectul, citate de CNN, agenda lui Ratcliffe ar fi inclus două mesaje principale: avertizarea Rusiei în privința oricăror atacuri deschise sau ascunse asupra teritoriului NATO, pe fondul temerilor din Europa că Putin ar putea „testa” apărarea alianței; încurajarea Moscovei să întrerupă sprijinul economic și militar acordat Iranului. Misiunea este prezentată și ca un posibil semnal de reasigurare pentru aliații SUA, care au avut îngrijorări legate de angajamentul lui Trump față de NATO. În același timp, tentativa SUA de a impulsiona o încheiere a războiului din Ucraina ar fi „primită cu brațele deschise”, deși reducerea ajutorului militar pentru Kiev alimentează suspiciuni privind motivele administrației americane. În material se menționează și că Trump nu ar fi dat curs unei oferte din această vară privind licențierea producției sistemelor antirachetă Patriot pentru Ucraina. Miza economică: izolarea Iranului depinde de Moscova și Beijing Analiza CNN plasează în centru trecerea administrației americane, după șase luni de război cu Iranul, de la acțiune militară la „un război economic total” — adică o strategie de presiune prin sancțiuni și restricții comerciale extinse. În acest cadru, Washingtonul ar avea nevoie de cooperarea unor actori care sunt parteneri comerciali importanți ai Iranului, inclusiv Rusia și China. Firas Maksad, director general la Eurasia Group pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, a declarat pentru CNN International că eficiența presiunii economice depinde de obținerea unei forme de cooperare din partea chinezilor, rușilor și a altor actori regionali, dar că acest lucru va fi „foarte greu”. De ce ar putea Rusia să nu ajute și ce ar câștiga din slăbirea SUA Materialul sugerează că Rusia ar avea un interes strategic redus să ușureze situația lui Trump în Iran, iar orice „schimb de servicii” care ar implica Ucraina s-ar lovi de eșecul anterior al președintelui american de a forța Kievul să accepte concesii teritoriale. În plus, CNN a relatat în martie că Rusia ar fi furnizat Iranului informații despre locațiile și mișcările trupelor, navelor și aeronavelor americane, o parte importantă fiind imagini din constelația de sateliți de supraveghere a Moscovei, potrivit mai multor persoane familiarizate cu rapoartele serviciilor de informații americane. Pe acest fundal, The Washington Post a relatat că vizita ar fi fost precedată de informații recente ale serviciilor secrete americane care ar sugera că Kremlinul consideră SUA slăbite de războiul cu Iranul. Analiza mai susține că lipsa unei victorii decisive ar fi afectat credibilitatea SUA, ar fi epuizat stocurile de muniție și ar fi pus presiune pe forțele navale și aeriene — elemente care ar putea încuraja adversari precum Rusia și China să pună sub semnul întrebării capacitatea sau interesul Washingtonului de a răspunde la crize în Europa sau Asia. Diferențe între cele două conflicte și limita comparației Deși trasează paralele între Putin și Trump, analiza subliniază că acestea au o valabilitate limitată. Spre deosebire de Putin, Trump „nu a copiat” decizia de a trimite trupe terestre într-un blocaj, iar Putin este descris ca fiind mai puțin constrâns de dinamica internă decât un președinte american. În material este citat și un bilanț de „peste 1,4 milioane” de ruși morți, răniți sau dispăruți, atribuit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale . În privința țintelor, analiza afirmă că Putin lovește orașe și infrastructură energetică în Ucraina, în timp ce Trump ar fi evitat în mare măsură vizarea deliberată a civililor și infrastructurii civile, dar se menționează și un atac cu rachete care ar fi lovit o școală iraniană în februarie, ucigând aproape 200 de copii și adulți, despre care Trump nu ar fi oferit o explicație publică completă, iar atacul ar fi rezultat din folosirea unor informații învechite. Ce urmează: presiune pe două fronturi, cu risc de escaladare În lectura CNN, vizita lui Ratcliffe vine într-un moment „sumbru” al relațiilor internaționale, cu războaiele din Ucraina și Iran care destabilizează Orientul Mijlociu, implică marile puteri și alimentează temeri de extindere a conflictului. În acest context, Washingtonul încearcă simultan să descurajeze orice testare a NATO de către Rusia și să reducă sprijinul Moscovei pentru Iran, în timp ce strategia de izolare economică a Teheranului ar putea depinde tocmai de cooperarea unor adversari geopolitici. [...]
La șase luni de la atacurile SUA și Israelului, războiul din Iran continuă să perturbe Strâmtoarea Ormuz și să apese pe economia globală , într-un impas care împinge Washingtonul de la opțiunea militară spre presiune economică, potrivit Recorder , care citează o analiză Reuters. Conflictul nu are, deocamdată, o ieșire conturată: Iranul „nu s-a predat”, iar traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne „grav perturbat”, într-un context în care președintele Donald Trump estimase anterior că războiul s-ar putea încheia în trei-patru săptămâni. În paralel, secretarul de stat Marco Rubio le-a transmis aliaților că este puțin probabil ca SUA să lanseze noi atacuri „deocamdată”, semnalând o repoziționare către o campanie de presiune economică. Strâmtoarea Ormuz: șoc energetic, dar sub scenariile de criză Miza economică imediată rămâne Ormuz, un punct de tranzit prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu combustibil; strâmtoarea se îngustează până la circa 34 km între Iran și Oman. Perturbarea a împins în sus prețurile petrolului și a alimentat temeri de recesiune globală, însă efectele macro au fost, până acum, mai mici decât anticipau unii economiști. Fondul Monetar Internațional și-a redus de două ori prognoza de creștere globală de la începutul războiului și estimează acum un avans de 3,0% în acest an, față de 3,3% în ianuarie. Reuters notează că economia globală a arătat mai multă reziliență decât în crizele petroliere din anii 1970, pe fondul unei dependențe energetice mai reduse și al cheltuielilor și investițiilor încă solide, inclusiv în zona inteligenței artificiale. Costuri în lanț: transport, asigurări și rute comerciale Dincolo de prețul petrolului, conflictul ridică costuri operaționale pentru comerțul regional: atacurile asupra transportului maritim, combinate cu un blocaj impus de Houthi care vizează traficul legat de Arabia Saudită în Marea Roșie, au crescut costurile de asigurare și de transport în regiune, potrivit analizei citate. Textul Recorder este trunchiat în această secțiune, astfel că amploarea exactă a efectului și detaliile suplimentare nu pot fi redate din sursa furnizată. De ce contează pentru piețe: impas militar, presiune economică În lipsa unei „căi clare” de încheiere a conflictului, revenirea SUA la presiune economică sugerează un orizont mai lung de incertitudine pentru fluxurile energetice și pentru costurile logistice asociate rutelor din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza indică faptul că șocul inițial a fost amortizat la nivel global, chiar dacă riscurile rămân ridicate cât timp Ormuz este „grav perturbată”. [...]
Donald Trump susține că Vladimir Putin nu va ataca un teritoriu al NATO , într-un mesaj care vizează direct riscul de escaladare și, implicit, stabilitatea de securitate de care depind piețele și deciziile de investiții în Europa, potrivit Agerpres . Într-o discuție cu reporterii în Biroul Oval, la Casa Albă, Trump a invocat „discuții bune” cu liderul de la Kremlin și a afirmat că „nu va ataca un teritoriu al NATO”. Declarația vine după ce Kremlinul a respins drept „povești alarmiste”, fără „vreo legătură cu realitatea”, informațiile din presa americană potrivit cărora directorul CIA, John Ratcliffe , ar fi mers la Moscova în această săptămână pentru a descuraja Rusia să atace NATO. Tot joi, Trump a declarat pentru Axios , într-un interviu telefonic, că nu va exista un astfel de atac și că Ratcliffe nu a fost trimis la Moscova pentru a transmite un mesaj. Potrivit lui Trump, șeful CIA se întâlnește cu omologul său rus „odată la șase luni sau odată pe an”, iar întrevederea ar fi fost una obișnuită, fără „nimic neobișnuit”. [...]
Vizita șefului CIA la Moscova semnalează o creștere a riscului de securitate pentru flancul estic al NATO , într-un moment în care Washingtonul evaluează că Rusia ar putea încerca, în următorii ani, un atac limitat asupra unui stat aliat, potrivit G4Media , care citează The Wall Street Journal. Miza pentru regiune, inclusiv pentru România, este una directă: orice „test” al Articolului 5 ar forța o reacție rapidă a alianței și ar ridica imediat costurile de apărare și presiunea pe lanțurile logistice militare. Directorul CIA, John Ratcliffe , a făcut în această săptămână o vizită surpriză la Moscova pentru a transmite un avertisment Rusiei să nu atace țări NATO, potrivit unor surse informate despre deplasare, citate de publicația americană. Este prima vizită publică cunoscută a lui Ratcliffe în capitala Rusiei. Contextul invocat este o serie de evaluări ale serviciilor de informații americane, raportate anterior de The Wall Street Journal, potrivit cărora Vladimir Putin ar putea încerca să „testeze hotărârea” NATO printr-un atac limitat asupra unei țări aliate „în următorii câțiva ani”. Ce scenarii iau în calcul oficialii americani Oficialii americani se declară îngrijorați că Putin, „strâns cu ușa” în Ucraina și sub presiune internă, ar putea lansa un atac care ar putea varia: de la un atac cibernetic, până la „o incursiune terestră la scară redusă”, probabil asupra unei țări baltice. În același tablou, articolul menționează și factorul muniției: o penurie de muniție occidentală esențială, determinată de cheltuielile din războiul cu Iranul, ar putea influența calculul Moscovei. SUA și-au redus stocurile unor arme atât din cauza transferurilor către Ucraina după invazia din 2022, cât și din cauza conflictului cu Iranul. Ce spun Kremlinul și Casa Albă despre vizită Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat miercuri că Ratcliffe a discutat cu oficiali ai serviciilor secrete ruse în timpul șederii la Moscova, dar nu s-a întâlnit cu Putin. Potrivit lui Peskov, Putin a fost informat despre discuții. Casa Albă a oferit puține clarificări. Într-un interviu radio acordat miercuri lui Glenn Beck, președintele Donald Trump a descris călătoria drept „semi-rutină” și a spus că „s-ar putea să iasă ceva din asta”, adăugând că SUA lucrează pentru a pune capăt războiului Rusia–Ucraina și că „ambele părți doresc” încheierea lui „în acest moment”. O purtătoare de cuvânt a Casei Albe i-a îndrumat pe jurnaliști către comentariile lui Trump, iar o purtătoare de cuvânt a CIA a refuzat să comenteze. De ce contează pentru flancul estic Vizita este prezentată ca un demers rar pentru un șef al unei agenții de informații americane, pe fondul faptului că războiul Rusia–Ucraina a intrat în al cincilea an. Ultima vizită cunoscută a unui director CIA la Moscova a avut loc în noiembrie 2021, când William Burns l-a avertizat pe Putin să nu atace Ucraina. În paralel, Ratcliffe este cel mai recent oficial american care a mers la Moscova, după mai multe vizite ale lui Steve Witkoff, emisar american pentru negocierile de pace dintre Ucraina și Rusia. [...]
La șase luni de la loviturile SUA și Israel asupra Iranului, diviziunile din diaspora iraniană din Statele Unite se traduc într-o presiune publică neuniformă asupra Washingtonului privind „ce urmează” – de la susținerea unor sancțiuni mai dure până la teama că escaladarea militară adâncește costul uman și instabilitatea regională, potrivit CNN . Comunitatea iraniană din SUA, formată din mai multe valuri de emigrație (de la plecările de după Revoluția din 1979 până la sosiri mai recente, pe fondul represiunii și protestelor), are reacții puternic diferite la conflict. O parte dintre activiștii anti-regim au salutat loviturile americane și israeliene, văzându-le ca pe o posibilă cale spre înlăturarea Republicii Islamice. Alții au avertizat că suferința civililor și riscurile de destabilizare ar putea depăși orice câștig politic. De la speranța „schimbării de regim” la frustrare La începutul războiului, Arezo Rashidian – activistă monarhistă, asociată cu prințul moștenitor Reza Pahlavi – spunea că își dorește atacuri „țintite” asupra bazelor pentru a „dărâma regimul”. La șase luni distanță, ea afirmă că optimismul multor activiști anti-regim s-a transformat, în mare parte, în dezamăgire. „Ne-am dorit cu adevărat schimbare de regim… au trecut șase luni și nu s-a ajuns acolo.” Rashidian mai spune că membri ai familiei și contacte din Iran descriu un climat reînnoit de teamă: oamenii ar evita discuțiile politice sau referirile la protestele din ianuarie, de frica supravegherii și represaliilor. Ea susține că, pe măsură ce luptele s-au mai domolit, „poliția secretă” s-ar remobiliza. Tot ea descrie arestări, execuții și o înăsprire a măsurilor de securitate – afirmații pe care CNN precizează că nu le poate verifica independent. În paralel, publicația amintește că a relatat despre intensificarea aplicării legilor privind hijabul obligatoriu, inclusiv prin avertizări publice adresate femeilor și verificări ale unor afaceri pentru presupuse încălcări ale codului vestimentar. Sancțiuni: așteptări mari, rezultate considerate limitate În acest context, Rashidian spune că susține în continuare sancțiuni mai dure împotriva Teheranului, în speranța că acestea vor „strânge lațul” în jurul regimului. Săptămâna aceasta, Washingtonul a amenințat cu măsuri suplimentare, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent , indicând că ținta ar fi o rețea complexă folosită de Iran pentru a evita sancțiunile existente. Totuși, anunțul așteptat al măsurilor descrise drept „economic D-Day” a lăsat „mulți” dezamăgiți, după ce Washingtonul a decis să amâne impunerea unor măsuri majore noi, concentrându-se în schimb pe extinderea și întărirea aplicării sancțiunilor deja în vigoare. Iranul, la rândul său, a avertizat că poate răspunde prin lovituri extinse asupra unor producători regionali de petrol și asupra unor țări europene și a sugerat inclusiv „militarizarea” programului său nuclear, notează CNN. Rupturi sociale în comunitate și costuri personale Pentru Aria Rostami, un american de origine iraniană în vârstă de 38 de ani, profesionist în domeniul muzeal la New York, conflictul a schimbat fundamental felul în care se raportează la alți iraniano-americani, mai ales după ce a văzut cât de entuziast au susținut unii intervenția militară. „Am fost cu adevărat descurajat de comunitate când erau pe străzi, aclamând războiul.” El spune că diviziunile l-au făcut să privească cu suspiciune sau incertitudine oameni față de care, înainte, simțea o apropiere automată, pentru că nu mai știe „care le sunt politicile” și „ce cred”. Rostami respinge ideea că „Iranul e diferit” și pune sub semnul întrebării logica implicării SUA, invocând experiențele ultimelor două decenii în Irak, Afganistan și Libia. Deși recunoaște că mulți susținători ai războiului sunt acum dezamăgiți, el consideră că au fost alimentate așteptări nerealiste despre ce poate obține intervenția militară. De ce contează Materialul surprinde o realitate cu impact direct asupra modului în care se coagulează sprijinul public pentru următoarele decizii ale Washingtonului: diaspora iraniană din SUA nu transmite un mesaj unitar nici despre obiective (schimbare de regim vs. limitarea escaladării), nici despre instrumente (sancțiuni mai dure vs. prudență față de costurile umane). În lipsa unei convergențe, presiunea politică din comunitate rămâne fragmentată, iar dezbaterea se mută tot mai mult de la „ce s-a obținut” la „ce riscuri mai pot fi acceptate” în etapa următoare. [...]
