Știri
Știri din categoria Externe
Vladimir Putin a promulgat o lege care îi permite să trimită armata în alte țări, invocând „protejarea” cetățenilor ruși aflați în vizorul unor jurisdicții pe care Moscova nu le recunoaște, potrivit Libertatea. Miza este una de reglementare și securitate: actul creează o bază „legală” internă pentru intervenții externe, într-un moment în care serviciile de informații europene și nord-atlantice avertizează asupra riscului unui atac rusesc asupra unui stat NATO.
Legea, relatată de Interfax și Ukrainska Pravda, se referă la „protejarea” cetățenilor ruși „arestați sau urmăriți penal” de „organisme judiciare străine sau internaționale nerecunoscute de Rusia”. În astfel de situații, Putin își arogă posibilitatea „legală” de a „desfășura forțele armate ale Federației Ruse”.
Actul normativ a fost publicat luni în Monitorul Oficial al Rusiei și, conform materialului, urmează să intre în vigoare în următoarele zece zile.
Putin a promulgat legea la 12 zile după adoptarea ei în Duma de Stat (camera inferioară a Parlamentului rus). Proiectul a fost votat în unanimitate: 381 de deputați (84,7%) au votat „pentru”, fără voturi împotrivă și fără abțineri, potrivit informațiilor citate.
Libertatea notează că legea ar fi menită „în primul rând” să îl protejeze pe Putin în fața instanțelor internaționale, în condițiile în care Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele liderului rus pentru crime de război în Ucraina.
În același timp, inițiativa apare pe fondul alertelor repetate ale serviciilor de informații europene și nord-atlantice, care suspectează Moscova că se pregătește pentru un atac împotriva unei țări membre NATO. În acest context, materialul indică faptul că țările baltice – Estonia, Letonia și Lituania, membre UE și NATO – „par a fi țintele vizate”, sub pretextul că ar „umili” minoritățile ruse, o justificare folosită anterior și în cazul agresiunii militare ruse din Ucraina.
Recomandate
Un parlamentar suedez cere sancțiuni UE mai dure împotriva rețelelor care alimentează economia gri din Transnistria , argumentând că regiunea funcționează ca un instrument de instabilitate cu „costuri minime și pârghii maxime” pentru Rusia, potrivit G4Media . Björn Söder susține, într-un editorial publicat pentru portalul IPN și preluat în relatarea citată de G4Media, că Moscova a folosit Transnistria nu ca pe un „conflict înghețat”, ci ca pe o „armă încărcată” îndreptată spre flancul estic al Europei. În acest cadru, el leagă direct măsurile recente de „pașaportizare” (acordarea cetățeniei ruse) de o arhitectură juridică ce poate justifica ulterior proiecția de forță. „Pașaportizarea” ca bază legală pentru intervenție Söder indică decretul semnat de Vladimir Putin la 15 mai, privind acordarea accelerată a cetățeniei ruse pentru locuitorii regiunii transnistrene, și îl compară cu un decret din 24 aprilie 2019 aplicat în Donețk și Lugansk, cu „aceleași excepții” și „aceeași arhitectură juridică”. În text este menționat că, până în 2026, aproximativ 220.000 de locuitori ai regiunii transnistrene – circa jumătate din populația regiunii – dețin pașapoarte rusești, pe fondul unor „investiții paralele” ale Rusiei: cetățenie, plăți sociale, cote educaționale, legături economice și prezență militară prin Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR). Președintele ucrainean Volodimir Zelenski este citat cu ideea că noul decret reprezintă modul Rusiei de a revendica un teritoriu. Totodată, sunt menționate amendamente adoptate la Moscova care ar extinde temeiurile legale pentru desfășurarea forțelor armate ruse în străinătate, pentru protejarea cetățenilor ruși, inclusiv în raport cu acțiuni ale unor instanțe străine sau internaționale. Miza pentru UE: sancțiuni pe lanțurile financiare și logistice Unghiul central al editorialului este că menținerea Transnistriei ca „zonă gri” a servit, timp de decenii, nu doar intereselor Moscovei, ci și unei rețele mai largi de beneficiari. Înainte de 2022, sunt invocate rețele din Ucraina care ar fi exploatat granițele poroase pentru trafic de arme, vehicule furate și contrabandă, dar și structuri oligarhice din Republica Moldova care ar fi folosit economia nereglementată a enclavei ca „un canal paralel convenabil”, în afara jurisdicției Chișinăului și a cadrului de conformitate al UE. De asemenea, autorul afirmă că anumiți actori europeni din zona financiară, logistică și comercială nu ar fi fost „complet deranjați” de existența unei jurisdicții care „nu punea întrebări”. În acest context, Söder cere UE să aplice „sancțiuni coerente și consecvente” împotriva celor care facilitează sistemul transnistrean, inclusiv atunci când operează prin rețele financiare și logistice europene, avertizând că presiunea care vizează doar actorii ruși, dar lasă intacte rețelele adiacente, nu ar fi o strategie, ci „doar imagine publică”. „Aceasta înseamnă că UE trebuie să aplice sancțiuni coerente și consecvente împotriva celor care facilitează sistemul transnistrean – inclusiv atunci când aceștia operează prin rețele financiare și logistice europene.” Ce urmează, în logica argumentului Autorul mai susține că Republica Moldova ar trebui să închidă canalele prin care economia gri a enclavei s-a conectat istoric la economia și societatea moldoveană, iar aderarea la UE ar fi „pârghia structurală” care face această reformă internă necesară și posibilă. Textul nu oferă un calendar sau măsuri concrete anunțate de UE, ci formulează o recomandare de politică publică și de sancționare. [...]
Implicarea Europei ca „mediator” ar putea frâna noi sancțiuni UE împotriva Rusiei , iar acesta ar fi unul dintre motivele pentru care Vladimir Putin încearcă să aducă statele europene în negocierile privind încetarea războiului din Ucraina, potrivit Mediafax , care citează declarațiile ministrului estonian de Externe, Margus Tsahkna , pentru televiziunea ERR (preluate de European Pravda). În evaluarea șefului diplomației estoniene, discuțiile purtate „mai mult de un an” nu au fost, în fapt, negocieri de pace, ci conversații care i-au permis liderului de la Kremlin să câștige timp. Acum, spune Tsahkna, Rusia ar încerca să implice Europa „în mod activ” tocmai pentru a obține din nou timp. „În esență, (n.r. – negocierile) s-au încheiat în forma lor anterioară. Toată lumea înțelege acum că dorința lui Putin este de a atrage Europa în cadrul negocierilor.” Miza: sancțiunile UE și riscul de „pauză” în pachetele noi Tsahkna afirmă că ideea ar fi ca Europa să fie atrasă într-un rol de mediator, ceea ce ar presupune o poziție mai neutră. În acest scenariu, ministrul estonian consideră că discuțiile din UE privind următorul pachet de sancțiuni aflat în pregătire s-ar putea opri. „Ideea este de a atrage Europa în rolul de mediator. Putem vedea că sancțiunile europene au avut efect. (...) Acum Putin are nevoie să câștige timp.” El indică drept „extrem de dureros” pentru Rusia un posibil set de măsuri suplimentare, inclusiv „o interdicție totală a serviciilor maritime pe întreg teritoriul Uniunii Europene”, alături de „o serie întreagă de alte sancțiuni”. Ce propune Estonia: presiune mai mare, nu neutralitate Ministrul estonian susține că Europa ar trebui să mențină o „pauză strategică” și să intensifice presiunea asupra Rusiei, cu obiectivul de a-l aduce pe Putin la negocieri „la un moment dat”, în condițiile în care „astăzi el încă nu dorește să vină de bunăvoie”. În același timp, Tsahkna respinge explicit ideea ca obiectivul Europei să fie medierea în sensul clasic (neutral), argumentând că miza ar trebui să fie definirea viitoarei arhitecturi de securitate a Europei. „Acesta nu este absolut deloc obiectivul nostru. Scopul nostru este să definim și, într-o zi, dacă vor avea loc negocieri, să susținem cum va arăta viitoarea arhitectură de securitate a Europei.” Ce urmează: discuții în UE despre un posibil negociator Miniștrii de Externe ai UE urmează să discute despre posibili candidați pentru rolul de negociator cu Rusia, într-o reuniune informală în Cipru, programată miercuri și joi, potrivit aceleiași surse. În context, președintele Finlandei, Alexander Stubb , și-a exprimat disponibilitatea de a reprezenta europenii în eventuale discuții de pace cu Rusia. [...]
Posibila implicare a Belarusului în război ar ridica riscul de sancțiuni și costuri economice suplimentare în regiune , pe fondul semnalelor că Minsk ar putea sprijini mai direct Rusia în Ucraina, potrivit Digi24 . Liderii occidentali urmăresc dacă Belarusul va rămâne la nivelul sprijinului logistic oferit până acum sau va face un pas care ar declanșa reacții politice și economice mai dure. Belarus și Rusia au organizat recent exerciții nucleare comune, iar președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat că Belarus ar putea deveni o rampă de lansare pentru deschiderea unui nou front în nordul Ucrainei. În 2022, o parte dintre trupele ruse au intrat în Ucraina de pe teritoriul belarus, în primele zile ale invaziei. Mesajul lui Macron către Lukașenko: riscul de a fi „târât” în război Un indicator al presiunii diplomatice este convorbirea telefonică dintre Emmanuel Macron și Aleksandr Lukașenko, prima de la începutul invaziei, în care președintele francez a transmis, printr-un consilier prezidențial citat de Digi24, că a atras atenția asupra riscurilor pentru Belarus dacă se implică în războiul Rusiei. Serviciul de presă al președinției belaruse a comunicat, succint, că discuția a avut loc „la inițiativa părții franceze” și a vizat „probleme regionale”, precum și relațiile Belarusului cu Uniunea Europeană și Franța. De ce contează economic: dependența de Kremlin și istoricul sancțiunilor Miza pentru Minsk nu este doar militară. Lukașenko conduce o țară de aproximativ 9,5 milioane de locuitori și se bazează pe Kremlin pentru energie ieftină, împrumuturi și alte forme de sprijin, ceea ce îi reduce spațiul de manevră în raport cu Moscova. În același timp, statele occidentale au impus în repetate rânduri sancțiuni Belarusului, inclusiv pentru reprimarea drepturilor omului și pentru faptul că a permis Rusiei să-și folosească teritoriul în invazia Ucrainei. Potrivit materialului, Lukașenko a încercat mai recent să îmbunătățească relațiile cu Occidentul, iar după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă ar fi eliberat sute de prizonieri politici în cadrul unor acorduri care au dus la ridicarea unor sancțiuni americane. Contextul militar: atacuri asupra Kievului și presiune pentru apărare antiaeriană În paralel, Rusia a avertizat asupra unor noi „lovituri sistemice” asupra Kievului și a îndemnat cetățenii străini, inclusiv personal diplomatic, să părăsească orașul. Pe teren, armata rusă este descrisă ca fiind într-o luptă „grea și costisitoare” pe linia frontului de 1.250 de kilometri. Kaja Kallas, șefa politicii externe a UE, a acuzat Rusia că, în lipsa progreselor pe câmpul de luptă, recurge la atacuri deliberate asupra centrelor urbane. În plus, Digi24 notează că Ucraina are dificultăți mai mari în a opri rachetele rusești, în condițiile în care rachetele de apărare aeriană fabricate în SUA sunt insuficiente, pe fondul războiului cu Iranul, iar eforturile SUA de a opri luptele sunt în impas. Atacul de duminică asupra Kievului a inclus racheta balistică hipersonică Oreșnik , iar autoritățile ucrainene au raportat două decese și cel puțin 91 de răniți. Luni, ministrul ucrainean de externe Andrii Sîbiha a dus ambasadori din peste 70 de țări la locurile lovite și a cerut intensificarea presiunii asupra Moscovei și mai mult sprijin pentru apărarea antiaeriană. În acest context, orice semn că Belarus ar putea facilita o escaladare – inclusiv prin deschiderea unui nou front – ar crește probabilitatea unor măsuri restrictive suplimentare și ar complica perspectiva unei normalizări a relațiilor Minskului cu UE și SUA. [...]
Restricțiile de zbor impuse la aeroportul din Kaliningrad arată o presiune operațională în creștere asupra aviației civile ruse , într-un context în care autoritățile invocă tot mai des „siguranța zborului”, potrivit Digi24 . Pentru prima dată de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, pe aeroportul Khrabrovo au fost introduse restricții privind sosirile și plecările, conform unui comunicat al Rosaviatsia (Agenția Federală de Transport Aerian) , citat de RBC-Ukraine . „Restricțiile sunt necesare pentru a asigura siguranța zborului.” Ce s-a întâmplat la Khrabrovo și ce efecte imediate au fost raportate Conform datelor aeroportuare menționate în material, la ora locală 19:30 erau raportate întârzieri la plecare pentru trei zboruri (două din Sankt Petersburg și unul din Perm). De asemenea, un zbor de la Nijni Novgorod la Kaliningrad era întârziat. În paralel, utilizatori ai rețelelor sociale au relatat că zeci de zboruri ar fi fost blocate în aer și nu puteau ateriza pe aeroport. Digi24 notează și că distanța dintre aeroportul Khrabrovo și granița Ucrainei depășește 800 de kilometri. Context: semnale de restricții mai largi în spațiul aerian rusesc În același context, Rusia ar intenționa ca la începutul lunii iunie să închidă „aproape complet” spațiul aerian de deasupra Moscovei pentru aviația civilă, cu restricții aplicabile până la altitudini de 5.100 de metri, dar cu excepții, inclusiv pentru zborurile regulate și charter de pasageri către și dinspre aeroporturi. Separat, operațiunile de pe 13 aeroporturi din sudul Rusiei au fost suspendate recent după ce o dronă ar fi lovit clădirea unui serviciu de navigație aeriană din Rostov-pe-Don. Potrivit informațiilor citate, incidentul a dus la întârzieri sau anulări pentru peste 80 de zboruri și la blocarea a cel puțin 14.000 de pasageri în sălile de așteptare. De ce contează Dincolo de incidentul punctual din Kaliningrad, succesiunea de restricții și suspendări indică riscuri operaționale mai mari pentru transportul aerian civil din Rusia: întârzieri, anulări și perturbări în lanț, cu efect direct asupra pasagerilor și a funcționării aeroporturilor. În lipsa unor detalii suplimentare în comunicatul citat, cauza exactă a restricțiilor de la Khrabrovo rămâne neprecizată, în afara justificării oficiale legate de „siguranța zborului”. [...]
Posibilitatea unui acord SUA–Iran „în câteva zile” ține sub presiune riscul din Strâmtoarea Ormuz , un punct critic pentru fluxurile globale de petrol și gaze, potrivit Mediafax . Secretarul de stat american Marco Rubio spune că negocierile ar putea dura „câteva zile”, în timp ce SUA au lansat noi atacuri asupra Iranului. Rubio a afirmat că există „o propunere solidă” pe masa discuțiilor, dar că un acord final nu este „iminent”, conform Reuters, citată de Mediafax. El a mai spus că administrația americană va acorda „toate șansele diplomației” înainte de a lua în calcul alte măsuri împotriva Iranului. Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că negocierile „decurg bine”, însă a avertizat că, în lipsa unui acord, ar putea urma noi atacuri. Atacuri în pofida armistițiului și miza Ormuz Declarațiile vin pe fondul unor atacuri lansate de Statele Unite asupra Iranului, deși armistițiul este în vigoare din aprilie. Potrivit materialului, loviturile au vizat baze de lansare a rachetelor și ambarcațiuni iraniene din zona Strâmtorii Ormuz. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a descris acțiunile drept „atacuri de autoapărare”. „Forțele americane au efectuat astăzi atacuri de autoapărare în sudul Iranului pentru a-și proteja trupele de amenințările reprezentate de forțele iraniene.” În paralel, oficiali iranieni de rang înalt, inclusiv ministrul de externe și negociatorul-șef, se află la Doha pentru discuții cu premierul Qatarului. De ce contează economic: blocajul Ormuz și efectele în energie Discuțiile de la Doha vizează, între altele: deschiderea Strâmtorii Ormuz; limitarea negocierilor privind programul nuclear iranian și stocurile de uraniu îmbogățit; eliberarea unor fonduri iraniene înghețate în conturi internaționale. Mediafax notează că blocarea Strâmtorii Ormuz a produs „efecte economice severe”, prin reducerea traficului pe o arteră pe unde trecea o cincime din traficul internațional de petrol și gaze naturale, ceea ce a alimentat o criză energetică cu impact în mai multe regiuni ale lumii. Context regional: Israel anunță intensificarea loviturilor în Liban Tensiunile regionale au fost amplificate și de anunțul premierului israelian Benjamin Netanyahu privind reluarea și intensificarea atacurilor împotriva Hezbollah. Armata israeliană a confirmat lovituri asupra unor infrastructuri ale organizației în Valea Bekaa și în alte regiuni. În acest context, perspectiva unui acord SUA–Iran rămâne legată direct de evoluțiile de securitate din jurul Strâmtorii Ormuz, cu implicații imediate pentru riscul de transport și pentru piața energiei. [...]
Alegerile parlamentare din 7 iunie pot decide dacă Armenia își poate deschide rutele comerciale și ieși din izolarea economică , într-un moment în care Erevanul negociază pacea cu Azerbaidjanul și își recalibrează poziția între Rusia și Uniunea Europeană, potrivit Mediafax . Premierul Nikol Pașinian mizează electoral pe transformarea Armeniei într-un „centru de conectivitate regională”, care să lege Europa de Asia prin așa-numitul „coridor central”. O analiză The Guardian, citată de Mediafax, arată că Erevanul vede în deschiderea frontierelor cu Azerbaidjan și Turcia o șansă de a pune capăt izolării economice și de a deveni un punct strategic pentru comerțul eurasiatic. Pariul economic: pacea ca infrastructură de comerț Guvernul armean consideră că un acord de pace cu Baku ar putea fi cea mai importantă schimbare geopolitică din ultimele decenii pentru Caucazul de Sud, cu efect direct asupra conectivității și, implicit, asupra economiei. În campanie, Pașinian promovează doctrina „Armenia reală”, care presupune renunțarea la discursul bazat pe revendicări istorice și orientarea spre dezvoltare economică și stabilitate regională. În acest cadru, premierul susține că Armenia trebuie să devină o punte între Europa, Asia Centrală și Orientul Îndepărtat, iar proiectul Traseului Trump pentru Pace și Prosperitate Internațională (Tripp) este prezentat ca parte a strategiei de conectivitate. Costul politic intern: opoziție pro-rusă și acuzații de concesii Strategia lui Pașinian alimentează tensiuni interne. Naționaliștii și formațiunile pro-ruse îl acuză că a făcut prea multe concesii Azerbaidjanului după războaiele pierdute din Nagorno-Karabah în 2020 și 2023. Unul dintre principalii adversari este omul de afaceri Samvel Karapetyan, lider al partidului „Armenia mai puternică”, care îl acuză pe premier de trădare și avertizează că apropierea de Occident ar putea transforma Armenia într-o „provincie a Azerbaidjanului”. Mediafax notează că Karapetyan, aflat într-o situație apropiată arestului la domiciliu, este implicat și într-un conflict cu autoritățile privind naționalizarea rețelei electrice armene, controlată de grupul său de afaceri. În paralel, organizații pentru drepturile omului și analiști internaționali avertizează că stilul politic al lui Pașinian devine tot mai autoritar, pe fondul polarizării dintre tabăra proeuropeană și cea pro-rusă. Presiunea externă: Rusia cere o alegere explicită Relațiile Erevan–Moscova s-au deteriorat după războiul din Nagorno-Karabah, Armenia criticând lipsa sprijinului rusesc și încercând să-și diversifice alianțele. În acest context, Vladimir Putin a sugerat organizarea unui referendum prin care armenii să decidă între apropierea de UE și continuarea integrării în Uniunea Economică Eurasiatică , dominată de Rusia. Pe aceeași linie de tensiune geopolitică, președintele francez Emmanuel Macron și-a exprimat susținerea pentru Armenia și a criticat Moscova pentru lipsa de implicare în apărarea intereselor armene în regiune. Miza imediată a scrutinului din 7 iunie este dacă Pașinian primește un mandat suficient pentru a împinge înainte agenda de pace și deschidere de rute, într-un echilibru fragil între presiunea Rusiei, așteptările UE și opoziția internă. [...]
