Știri
Știri din categoria Externe
Iran sugerează că SUA ar fi fost forțate să accepte concesii pentru a încheia războiul cu Teheranul, într-o formulă de pace „în stil persan”, potrivit Al Jazeera. Mesajul, atribuit purtătorului de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, indică o posibilă repoziționare a negocierilor în favoarea Iranului, cu implicații directe pentru stabilitatea regională și riscul de escaladare.
În materialul NewsFeed, purtătorul de cuvânt invocă un episod din istoria Persiei antice, descris ca o victorie în fața unei invazii eșuate a Imperiului Roman. Referința este folosită ca paralelă pentru a susține ideea că Statele Unite ar fi ajuns să facă „concesii” într-un acord care ar urma să pună capăt războiului „în termenii Teheranului”.
Din informațiile publicate nu reiese care ar fi concesiile vizate, dacă există un acord formal sau un calendar de implementare. Al Jazeera notează doar că postarea „sugerează” această direcție, fără detalii despre conținutul negocierilor sau despre poziția oficială a SUA.
Recomandate
Statele Unite și Iranul au convenit, în principiu, asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz , un pas care ar putea reduce presiunea asupra fluxurilor de energie și a transportului maritim, dar care rămâne condiționat de aprobări politice și de detalii încă negociate, potrivit Mediafax . Un oficial american de rang înalt, citat de The New York Times, a spus că înțelegerea ar include și un angajament al Iranului de a elimina uraniul „puternic îmbogățit”, însă a subliniat că acordul nu a fost semnat, iar părțile descriu diferit termenii. Acordul nu este semnat și poate dura „câteva zile” până la o decizie finală Până acum, nu au existat declarații publice imediate din partea Iranului. În ultimele 24 de ore, oficiali iranieni și americani au oferit descrieri contradictorii despre conținutul posibilului acord. Oficialul american a precizat că documentul este încă supus aprobării finale atât din partea președintelui Donald Trump , cât și a liderului suprem al Iranului, proces care „ar putea dura câteva zile”. Uraniumul îmbogățit și blocada porturilor, puncte încă sensibile Mecanismul prin care Iranul ar elimina uraniul puternic îmbogățit este „încă în curs de negociere”, potrivit oficialului american. Mediafax notează că Trump a insistat ca Statele Unite să confiște materialul, în linie cu obiectivul său de a limita programul nuclear iranian. Într-o postare pe rețelele de socializare, Trump a transmis că le-a ordonat negociatorilor săi „să nu se grăbească să încheie un acord”, după ce cu o zi înainte afirmase că un acord preliminar a fost „în mare parte negociat”. Dacă acordul va fi „certificat”, Trump a spus că SUA ar putea pune capăt blocadei porturilor iraniene, folosită ca instrument de presiune asupra Teheranului pentru redeschiderea strâmtorii. Ce rămâne în afara cadrului inițial Trei oficiali iranieni au declarat sâmbătă că un potențial acord ar prevedea doar că dosarul nuclear va fi negociat în 30 până la 60 de zile. Atât oficialii americani, cât și cei iranieni ar fi descris înțelegerea ca pe un „cadru inițial” pentru negocieri ulterioare, nu ca pe o soluție finală. Potrivit oficialului american citat, cadrul nu ar aborda furnizarea de rachete de către Iran și nici nu ar include un moratoriu asupra îmbogățirii, urmând ca aceste teme să fie discutate în etape viitoare. [...]
Războiul din Iran a generat pentru SUA o factură de 29 mld. dolari și un șoc pe energie , cu efecte care se văd deja în inflație și în costurile economiei americane, potrivit unei prime evaluări prezentate de Focus . Pe lângă pierderile umane și militare, blocarea Strâmtorii Hormuz a împins în sus prețul petrolului, alimentând presiuni inflaționiste. Conform publicației, un proiect de înțelegere ar prevedea prelungirea armistițiului cu 60 de zile, timp în care Strâmtoarea Hormuz – rută critică pentru economia globală – ar urma să fie navigabilă fără taxe. Iranul s-ar angaja să curețe minele amplasate acolo și să promită că nu va urmări obținerea de arme nucleare, iar SUA ar ridica blocada porturilor iraniene. Costul direct pentru SUA: 29 miliarde de dolari Costurile războiului sunt estimate la 29 miliarde de dolari (aprox. 131 miliarde lei), potrivit lui Jules W. Hurst III, prezentat drept angajat al Pentagonului, care a menționat cifra recent în fața Camerei Reprezentanților. Pierderi umane și degradarea capacității militare Pe partea de personal, CBS News este citat cu un bilanț de 13 militari americani uciși de la începutul războiului, la 28 februarie. Detaliile menționate includ: șase membri ai unei unități de rezervă uciși pe 1 martie într-un atac în Kuweit; un militar ucis tot pe 1 martie într-un atac asupra unei baze aeriene din Arabia Saudită; alți șase militari uciși pe 12 martie, în urma prăbușirii unui avion cisternă american deasupra Irakului. În plus, presa americană ar fi relatat despre peste 500 de militari răniți, potrivit aceleiași sinteze. La nivel de echipamente, The Hill este citat cu informația că cel puțin 42 de aeronave militare ale Forțelor Aeriene ale SUA au fost avariate, iar „o mare parte” ar fi fost pierdute (adică scoase din uz operațional). Conform sursei, cel puțin două avioane de luptă ar fi fost complet distruse și cel puțin trei ar fi fost avariate semnificativ. Efectul economic: petrol mai scump, inflație mai mare Pe fondul blocadei Strâmtorii Hormuz și al scumpirii petrolului, inflația anuală în SUA a urcat la 3,8%, potrivit datelor citate de la Trading Economics , cel mai ridicat nivel din mai 2023. Înainte de război, inflația era la 2,4%, conform aceleiași surse. În piața petrolului, prețul Brent a coborât cu circa 0,5% la 110,76 dolari pe baril (aprox. 500 lei), dar rămâne la un nivel ridicat; de la începutul războiului, petrolul s-a scumpit cu 50%, potrivit datelor prezentate în articol. Bilanțul civil Pentru populația civilă, organizația pentru drepturile omului HRAI este citată cu o estimare de aproximativ 1.700 de civili uciși, dintre care 254 de copii. În plan politic, Focus notează că președintele Donald Trump ar fi anunțat un „progres” în conflict, însă costurile economice și militare acumulate cresc presiunea pentru o soluție negociată, mai ales prin prisma riscului ca perturbările din Hormuz să continue să se reflecte în prețurile la energie și în inflație. [...]
Ursula von der Leyen cere redeschiderea Strâmtorii Ormuz fără taxe și garanții de navigație , într-un semnal că un posibil acord SUA–Iran ar putea reduce riscurile pentru comerțul global cu petrol și gaze, potrivit Agerpres . Președinta Comisiei Europene a transmis, într-o postare pe platforma X, că salută „progresele” în discuțiile privind un posibil acord de pace între Statele Unite și Iran și a indicat explicit mizele: detensionarea conflictului, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și „libertate deplină de navigație fără taxe”. În același mesaj, von der Leyen a reiterat că Iranului „nu trebuie să i se permită să dezvolte o armă nucleară”. În paralel, președintele SUA, Donald Trump, a declarat anterior că Washingtonul și Teheranul au „negociat în mare măsură” un memorandum de înțelegere pentru un acord de pace care ar duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Dispută asupra controlului Strâmtorii Ormuz Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al armatei iraniene a insistat, tot pe platforma X, că Teheranul va continua să controleze Strâmtoarea Ormuz chiar și în cazul unui acord cu Statele Unite. Potrivit acestuia, strâmtoarea – descrisă ca fiind crucială pentru comerțul global cu petrol și gaze – va rămâne „sub administrație și suveranitate iraniană deplină”. Mesajele divergente sugerează că, dincolo de ideea redeschiderii, rămâne sensibilă tema condițiilor de operare în zonă, inclusiv eventuale taxe și garanții privind libertatea de navigație. [...]
Blocada porturilor iraniene din Strâmtoarea Ormuz rămâne integral în vigoare până la semnarea unui acord cu Teheranul, o poziție care prelungește presiunea asupra unui punct-cheie pentru transportul global de energie, potrivit Agerpres , care citează AFP și Reuters. Donald Trump a transmis pe Truth Social că blocada va fi menținută „până la încheierea, certificarea și semnarea unui acord”, argumentând că „ambele părți trebuie să își facă timpul necesar” și că „nu pot exista greșeli”. Condițiile puse pentru acord: nuclearul, în centrul negocierii Într-o convorbire telefonică avută sâmbătă seara cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, Trump ar fi dat asigurări că orice acord final cu Iranul va include două condiții, potrivit unui oficial israelian citat sub anonimat: dezmembrarea programului nuclear al Iranului; transferul în afara țării al stocului de uraniu puternic îmbogățit. Aceeași sursă a susținut că președintele SUA nu va semna un acord final fără aceste condiții. Poziția Israelului și tensiunile de strategie În timpul discuției, Netanyahu a afirmat că Israelul își va păstra „libertatea de acțiune” în fața amenințărilor de pe mai multe fronturi, inclusiv din Liban, iar Trump și-ar fi reafirmat sprijinul pentru acest principiu, conform oficialului israelian. Pe fond, SUA și Iranul încearcă să finalizeze un acord pentru a pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, însă instituții de presă iraniene și americane au indicat anterior că dosarul nuclear ar urma să fie amânat. În paralel, presa americană a relatat în ultimele zile despre strategii divergente între Trump și Netanyahu: liderul de la Washington ar insista pe o soluție diplomatică, în timp ce aliatul israelian ar prefera reluarea ostilităților. [...]
Posibilele măsuri pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz ar putea reduce rapid riscul pe lanțurile energetice , după ce secretarul de stat american Marco Rubio a spus că s-au făcut „progrese semnificative” într-un cadru de negociere cu Iranul, potrivit Al Jazeera . Rubio a declarat la New Delhi că lumea ar putea auzi „vești bune” în următoarele ore, iar obiectivele includ împiedicarea Iranului de a dobândi arme nucleare și menținerea deschisă a Strâmtorii Hormuz. De ce contează: Hormuz, punct critic pentru transportul maritim În varianta descrisă de agenția iraniană Tasnim, apropiată de Gardienii Revoluției (IRGC), un potențial memorandum de înțelegere ar permite ca numărul navelor care tranzitează Strâmtoarea Hormuz să revină la nivelurile de dinaintea războiului în 30 de zile. Publicația notează că Iranul a blocat în mare parte strâmtoarea după declanșarea războiului SUA–Israel cu Iranul, început pe 28 februarie. Rubio a indicat că înțelegerea ar răspunde preocupărilor președintelui Donald Trump legate de Hormuz și ar iniția un proces care să ducă la „o lume care nu mai trebuie să se teamă” de o armă nucleară iraniană, însă a subliniat că nu este vorba despre un progres „final”. Ce ar include, potrivit Tasnim: termene și condiții Tasnim susține că proiectul de acord ar conține, între altele: revenirea, în 30 de zile, la niveluri „pre-război” ale traficului de nave prin Strâmtoarea Hormuz; ridicarea completă, în 30 de zile, a blocadei navale americane asupra porturilor iraniene; eliberarea, în prima etapă, a cel puțin unei părți din fondurile iraniene înghețate; încetarea războiului „pe toate fronturile”, inclusiv în Liban. În același cadru, măsurile privind Hormuz ar urma să se aplice pe parcursul a 30 de zile, în timp ce negocierile privind programul nuclear iranian ar continua încă 60 de zile după semnarea potențialei înțelegeri, potrivit aceleiași relatări. Negocierile rămân fragile: clauze în dispută și riscul de blocaj Tasnim relatează că persistă dezacorduri asupra „unuia sau a două” articole, iar o sursă iraniană a avertizat că, dacă SUA „continuă să creeze obstacole”, nu va exista „nicio posibilitate” de finalizare a memorandumului. În evaluarea transmisă de corespondenții Al Jazeera, discuțiile sunt „delicate”, în special pe componenta Strâmtorii Hormuz. Ulterior, ar urma să se treacă la faza negocierilor nucleare, un dosar cu istoric îndelungat și rezultate fluctuante. Profesorul Mohamad Elmasry (Doha Institute for Graduate Studies) a spus că potențiala înțelegere ar fi, în esență, una de încetare a ostilităților și de redeschidere a strâmtorii, în timp ce subiectele „mai importante”, precum dosarul nuclear, ar fi împinse în viitor, cu posibilitatea revenirii la acțiuni militare dacă părțile nu obțin ce își doresc. [...]
Sprijinul militar Rusia–Iran rămâne tranzacțional, iar limitele lui devin vizibile în contextul escaladării din Iran și al războiului din Ucraina, potrivit unei analize Al Jazeera . Deși cooperarea a produs efecte concrete pe câmpul de luptă (în special prin drone), Moscova evită angajamente care ar implica costuri directe, cum ar fi trimiterea de trupe, ceea ce alimentează întrebarea dacă „alianța” rezistă atunci când unul dintre parteneri are nevoie de ajutor decisiv. De la „neutralitate” la sprijin direct pentru Rusia în Ucraina La începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, în februarie 2022, Iranul și-a reafirmat „neutralitatea”, inclusiv prin abțineri sau voturi împotriva rezoluțiilor ONU care condamnau războiul. Totuși, liderul suprem Ali Khamenei a adoptat public o linie antioccidentală și a reluat narațiunea Moscovei despre NATO și „Occidentul colectiv” ca factor declanșator al conflictului. Ulterior, Teheranul a trecut de la poziționare politică la sprijin militar: a furnizat Rusiei drone Shahed (numite în Rusia „Geran-2”), folosite inclusiv în atacuri asupra Kyivului. Conform informațiilor citate din serviciile de informații militare ale Ucrainei, unele dintre aceste drone au fost modificate substanțial, iar cele mai recente versiuni ar avea motoare cu reacție sau capacitatea de a lansa rachete mici asupra avioanelor de vânătoare (detaliu relatat de presa ucraineană, inclusiv NV.ua). Iranul ar fi livrat și muniție, căști și veste antiglonț. „Reciprocitatea” Moscovei: tehnologie și informații, nu trupe După declanșarea atacurilor SUA–Israel asupra Iranului (menționate în analiză ca începând în februarie), Rusia ar fi trimis înapoi către Iran drone Shahed modificate, echipate cu modulul de navigație prin satelit Kometa-B, menit să reducă vulnerabilitatea la bruiaj. Un astfel de aparat, lansat de Hezbollah din sudul Libanului, ar fi lovit la 1 martie o bază aeriană britanică din Cipru, potrivit publicației britanice The Times, citată de Al Jazeera. În plus, expertul militar Pavel Luzin afirmă că Moscova ar fi furnizat Teheranului date din Liana, descris ca singurul sistem rusesc complet funcțional de sateliți de spionaj, privind localizarea infrastructurii militare americane din Orientul Mijlociu. În același timp, analiza notează o limită majoră: deși Rusia a condamnat atacurile israeliene și americane care l-au ucis pe Khamenei la 28 februarie, Vladimir Putin „nu a luat în calcul” trimiterea de trupe pentru a ajuta Iranul. Pentru unii analiști, această reținere afectează credibilitatea Rusiei ca aliat. „Această situație este o lovitură pentru imaginea lui Putin, care arată din nou că este incapabil să-și ajute cu adevărat partenerii, aliații”, a spus Ruslan Suleymanov, associate fellow la New Eurasian Strategies Center. Miza de negociere: Iranul ca „monedă” pentru Ucraina, dar cu spațiu limitat O parte din tensiune vine din percepția că Moscova ar putea încerca să „tranzacționeze” relația cu Teheranul pentru concesii occidentale pe dosarul ucrainean. Fostul diplomat Bondarev, citat în analiză, susține că Rusia „cu siguranță poate propune” un astfel de schimb, însă „ce pot oferi [pe Iran] este evident mai puțin decât ce vor să obțină în Ucraina”, în condițiile în care Moscova ar cere cedarea restului regiunii Donbas ca precondiție pentru discuții de pace. Nikita Smagin (Carnegie Endowment) afirmă că un asemenea schimb ar fi fost în interesul Kremlinului și că, dacă ar fi fost posibil, Rusia l-ar fi făcut, însă „timpul pentru asta a trecut”, inclusiv din cauza rolului Uniunii Europene în negocierile privind Ucraina. În această logică, Rusia ar putea cel mult promite oprirea furnizării de date satelitare și de informații către Iran, dacă Washingtonul ar opri furnizarea de date similare către armata ucraineană, potrivit lui Smagin. De ce contează: o „alianță” care funcționează doar cât timp costurile sunt controlabile Pentru mediul de afaceri și pentru evaluarea riscurilor geopolitice, concluzia practică este că relația Rusia–Iran pare construită pe beneficii punctuale (drone, muniție, tehnologie, informații), nu pe garanții de securitate comparabile cu o alianță formală. În momentul în care unul dintre parteneri ar avea nevoie de sprijin militar direct, Moscova pare să evite escaladarea care i-ar crește costurile și expunerea. Analiza mai notează că Rusia nu a fost aleasă mediator în discuțiile SUA–Israel–Iran, rol atribuit Pakistanului, ceea ce este interpretat ca un semnal al influenței limitate a Moscovei și al deficitului de încredere, pe fondul precedentului legat de Memorandumul de la Budapesta din 1994 și evoluțiile ulterioare din Ucraina. [...]
