Știri
Știri din categoria Externe

Iranul spune că va permite trecerea „navelor neostile” prin Strâmtoarea Ormuz, în anumite condiții, potrivit News.ro, care relatează despre o scrisoare consultată de Financial Times și transmisă statelor membre ale Organizației Maritime Internaționale (OMI). Teheranul susține însă că țările „participante la agresiunea” împotriva Iranului, inclusiv SUA și Israelul, nu vor beneficia de acest drept de trecere.
În scrisoarea citată de cotidianul britanic de afaceri, Ministerul iranian de Externe afirmă că navele considerate „neostile” pot traversa strâmtoarea „în coordonare cu autoritățile iraniene”, dar că nu este vorba despre o revenire la situația anterioară conflictului. Teheranul arată că navele cu legături cu Statele Unite și Israel, precum și cu „alți participanți la agresiunea” împotriva Iranului, nu vor putea trece, fără a oferi detalii suplimentare.
„Navele neostile pot traversa Strâmtoarea Ormuz în coordonare cu autoritățile iraniene”, se arată în scrisoarea citată de Financial Times.
Contextul este închiderea de facto a acestei rute maritime strategice după declanșarea războiului împotriva Iranului, la 28 februarie, de către Statele Unite și Israel, notează publicația. În mod normal, prin Strâmtoarea Ormuz tranzitează aproximativ o cincime din petrolul mondial, iar în prezent circa 3.200 de nave sunt blocate în Golful Persic, evitând traversarea după ce cel puțin 32 de nave ar fi fost lovite de Iran de la începutul războiului.
OMI, agenție a ONU responsabilă de normele internaționale ale transportului maritim, a convocat săptămâna trecută o reuniune de urgență privind consecințele crizei de navigație. Evoluția vine și pe fondul declarațiilor președintelui american Donald Trump, care a spus marți presei că SUA negociază „în acest moment” cu „persoanele bune” din Iran pentru a ajunge la un acord de încheiere a ostilităților, după ce cu o zi înainte anunțase discuții „foarte bune” — afirmații negate, potrivit sursei, de Republica Islamică. Trump a mai declarat că SUA ar fi fost în contact cu un lider iranian a cărui identitate nu a dezvăluit-o, precizând că nu este vorba despre noul lider suprem iranian, ayatollahul Mojtaba Khamenei.
Recomandate

Donald Trump a avertizat că „nu va mai avea multă răbdare” cu Iranul, pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , o evoluție care continuă să perturbe aprovizionarea globală cu energie și să ridice riscurile pentru transportul maritim , potrivit news.ro . Declarația vine după discuțiile de joi, la Beijing, cu președintele chinez Xi Jinping și în contextul relatărilor despre capturarea unei nave în largul Emiratelor Arabe Unite. Strâmtoarea Ormuz, miza economică: energie și transport maritim Casa Albă a transmis că Trump și Xi au convenit asupra necesității de a menține deschisă ruta maritimă din Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul a blocat-o efectiv ca reacție la atacurile americano-israeliene începute la 28 februarie. Blocajul a generat, potrivit materialului, „o perturbare fără precedent” a aprovizionării globale cu energie. China are relații strânse cu Iranul și este principalul cumpărător al petrolului iranian. În comunicatul Casei Albe citat, Xi și-a exprimat opoziția față de militarizarea strâmtorii și față de orice încercare de a percepe o taxă pentru utilizarea acesteia. Totodată, Xi ar fi arătat interes pentru achiziția de mai mult petrol american, pentru a reduce dependența viitoare a Chinei de strâmtoare. Înainte de război, aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaz natural lichefiat trecea prin această cale navigabilă, potrivit informațiilor prezentate. Presiune pe Teheran și negocieri blocate Statele Unite au suspendat atacurile asupra Iranului luna trecută, însă au început blocarea porturilor țării. Discuțiile pentru încetarea conflictului sunt în impas, Iranul refuzând să își înceteze programul nuclear sau să renunțe la stocurile de uraniu îmbogățit. Într-un interviu la Fox News, Trump a spus: „Nu voi mai avea multă răbdare. Ar trebui să ajungă la un acord.” Pe tema stocului secret de uraniu îmbogățit, Trump a sugerat că preluarea lui sub controlul SUA ar fi mai degrabă o chestiune de imagine. Incidente pe mare și trafic încă mult sub nivelul de dinaintea războiului Tensiunile se reflectă și în incidentele de securitate maritimă. O navă de marfă indiană care transporta animale din Africa către Emiratele Arabe Unite a fost scufundată miercuri în apele de lângă coasta Omanului; India a condamnat atacul și a anunțat că cei 14 membri ai echipajului au fost salvați de paza de coastă din Oman. Firma britanică Vanguard a indicat că nava ar fi fost lovită de o rachetă sau o dronă, care a provocat o explozie. Separat, agenția britanică de securitate maritimă UKMTO a raportat că „personal neautorizat” a urcat la bordul unei nave ancorate în largul portului Fujairah (Emiratele Arabe Unite) și o îndrepta spre Iran, iar Vanguard a spus că un ofițer de securitate al companiei a raportat că nava a fost capturată de personal iranian. În privința traficului, Gărzile Revoluționare Iraniene au afirmat că 30 de nave au trecut prin strâmtoare de miercuri seara, încă mult sub cele 140 dintr-o zi obișnuită înainte de război, dar o creștere dacă se confirmă. Firma de analiză Kpler estimează că aproximativ 10 nave au traversat strâmtoarea în ultimele 24 de ore, față de cinci-șapte zilnic în ultimele săptămâni. Ce urmează: rolul Chinei și riscul de escaladare Trump încearcă să obțină sprijinul Chinei pentru a pune capăt războiului, care a devenit o povară electorală înaintea alegerilor intermediare din SUA, programate în noiembrie. Totuși, analiștii citați se îndoiesc că Xi va exercita presiuni puternice asupra Iranului sau va opri sprijinul acordat armatei acestuia, având în vedere rolul Teheranului de contrapondere strategică față de SUA. Între timp, negocierile diplomatice rămân blocate, iar controlul asupra Strâmtorii Ormuz continuă să fie folosit de Teheran ca avantaj de negociere, în condițiile în care Washingtonul cere predarea uraniului și oprirea îmbogățirii, iar Iranul solicită ridicarea sancțiunilor, despăgubiri și recunoașterea controlului său asupra strâmtorii. [...]

Donald Trump susține că Xi Jinping i-a transmis că Beijingul nu va livra echipament militar Iranului , iar China ar fi dispusă să ajute la menținerea deschisă a strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol, potrivit HotNews . Mesajul, prezentat de Trump după întâlnirea cu liderul chinez la Beijing, vine pe fondul sensibilității piețelor la orice risc de blocaj în zonă. Trump a spus, într-un interviu pentru Fox News, că Xi l-a asigurat că nu va furniza „material militar” Iranului și că își dorește „să vadă Strâmtoarea Ormuz deschisă”. Președintele american a relatat și disponibilitatea exprimată de Xi de a ajuta, dacă poate fi „de vreun folos”. De ce contează: Ormuz, un nod critic pentru energie și transport Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile de petrol, iar orice semnal politic privind menținerea deschisă a acesteia poate influența percepția de risc în energie și transport. În acest stadiu, informațiile sunt prezentate ca declarații ale lui Trump despre discuția cu Xi, fără detalii suplimentare independente în material. În paralel: Trump vorbește despre o comandă de 200 de avioane Boeing În același context, Trump a afirmat că China a acceptat să comande 200 de avioane Boeing, ceea ce ar reprezenta prima achiziție de avioane comerciale fabricate în SUA de către Beijing în aproape un deceniu, potrivit Reuters, citată de HotNews. Totuși, detaliile tranzacției nu erau disponibile imediat. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări privind dacă Trump s-a referit la întreaga comandă Boeing sau doar la anumite tipuri de aeronave (cu fuselaj îngust sau larg), iar Boeing nu a transmis imediat un punct de vedere. Reacția pieței a fost negativă pe termen scurt: acțiunile Boeing au scăzut cu peste 4% după difuzarea declarațiilor lui Trump. Reuters notează și că cifra de 200 este sub nivelul vehiculat anterior în presă, unde se vorbea despre o posibilă tranzacție de 500 de aeronave sau mai multe. Ce urmează Pentru piață, următorul reper este confirmarea oficială și structurarea comenzii (tipuri de aeronave, calendar de livrare, condiții), precum și eventuale clarificări privind rolul Chinei în menținerea deschisă a strâmtorii Ormuz, dincolo de declarațiile politice prezentate de Trump. [...]

Escaladarea din Strâmtoarea Ormuz ține traficul aproape de zero și împinge în sus prețurile la carburanți , pe fondul acuzațiilor reciproce dintre Teheran și Washington privind „blocada” acestei rute-cheie pentru comerțul global cu energie, potrivit Agerpres . Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi , a declarat că Strâmtoarea Ormuz „suferă acum în primul rând din cauza agresiunii americane și a blocadei” impuse de SUA. El a făcut afirmațiile pentru Press TV, în marja reuniunii miniștrilor de externe ai statelor BRICS de la New Delhi. „Strâmtoarea Ormuz suferă acum în primul rând din cauza agresiunii americane și a blocadei pe care au impus-o asupra ei.” De ce contează: Ormuz, un punct critic pentru energia globală Strâmtoarea Ormuz are un rol central în comerțul global din domeniul energiei, iar deteriorarea situației de securitate a afectat direct fluxurile comerciale. Potrivit informațiilor citate, amenințările, controalele și atacurile asupra navelor au adus traficul prin strâmtoare „aproape de zero”, ceea ce a fost asociat cu o creștere accelerată a prețurilor la carburanți. Ce spune Iranul despre accesul navelor comerciale Din perspectiva Teheranului, calea navigabilă ar rămâne deschisă pentru navele comerciale, cu condiția ca acestea să „coopereze” cu forțele navale iraniene. În același timp, Iranul susține că strâmtoarea nu este blocată, însă companiile de navigație ar trebui să se coordoneze cu puncte de contact iraniene înainte de a folosi un coridor în apropierea coastei iraniene, „în schimbul unor comisioane ridicate”. În material se arată că experți în drept internațional consideră că această practică încalcă dreptul de tranzit. Totodată, surse iraniene afirmă că strâmtoarea ar fi minată. Context: blocada navală a SUA și tentativa eșuată de redeschidere La jumătatea lunii aprilie, SUA au impus o blocadă navală navelor care se îndreaptă spre porturile iraniene, într-un efort de a reduce veniturile Iranului din petrol, conform aceleiași relatări. Săptămâna trecută, președintele american Donald Trump a încercat să redeschidă strâmtoarea prin misiunea militară „Operation Freedom”, însă a oprit-o după două zile, invocând eforturi diplomatice. Ce urmează: risc ridicat de reaprindere a conflictului Deși un armistițiu ar fi intrat în vigoare la începutul lui aprilie, tensiunile militare din Strâmtoarea Ormuz au rămas ridicate, iar atacurile și schimburile de focuri dintre forțele americane și iraniene au alimentat riscul de reizbucnire a conflictului, pe o rută cu impact direct asupra piețelor de energie și a costurilor de transport maritim. [...]

Iranul a început să permită unor nave chineze să traverseze Strâmtoarea Ormuz , o relaxare punctuală a restricțiilor care poate influența fluxurile de export de energie din regiune, în condițiile în care ruta este esențială pentru transporturile globale de petrol și gaze, potrivit Agerpres . Decizia vine „în urma unei înțelegeri privind protocoalele iraniene de gestionare” a rutei maritime, conform agenției iraniene semioficiale Fars, preluată de Reuters. Fars își bazează informația pe o „sursă bine informată”, care susține că Teheranul a acceptat tranzitul unor nave chineze în cadrul parteneriatului bilateral, la cererile ambasadorului Chinei în Iran și ale ministrului chinez de externe Wang Yi . Context: restricții după atacuri și blocadă asupra porturilor iraniene Iranul a restricționat sever traficul prin strâmtoare după ce a fost atacat de SUA și Israel începând din 28 februarie, mai arată materialul. Ulterior, Statele Unite au creat o blocadă a porturilor iraniene la câteva zile după ce un armistițiu convenit cu Iranul în aprilie a prelungit criza pe ruta maritimă. Strâmtoarea Ormuz este descrisă ca o arteră pe care, înainte de război, trecea „o cincime din transporturile mondiale de petrol și gaze naturale”, ceea ce face ca orice schimbare de regim al tranzitului să fie urmărită de piețele energetice și de industria de shipping (transport maritim). Ce se vede în teren și ce rămâne neclar Reuters notează că nu este clar în ce măsură decizia recentă a Iranului schimbă situația „de pe teren”. Teheranul indicase deja după începerea războiului că navele neutre – în special cele legate de China – pot traversa strâmtoarea dacă își coordonează deplasările cu forțele armate iraniene. Un exemplu invocat este trecerea, miercuri, a unui super-petrolier chinez care transporta două milioane de barili de petrol iranian, potrivit datelor de monitorizare a navigației. Nava fusese blocată timp de două luni în Golful Persic din cauza conflictului armat. De ce contează pentru economie Pentru companii și investitori, semnalul principal este că Iranul pare să aplice un regim diferențiat de acces în Strâmtoarea Ormuz, favorizând cel puțin parțial nave asociate Chinei. Într-o zonă în care riscul geopolitic se traduce rapid în costuri (asigurări, rute ocolitoare, întârzieri), orice „fereastră” de tranzit pentru exporturi poate avea efecte asupra livrărilor și, implicit, asupra prețurilor și disponibilității pe piața energiei. [...]

Banchetul oferit de Xi Jinping lui Donald Trump a fost construit ca un gest de „diplomație gastronomică”, cu un meniu care combină bucătăria chineză și influențe occidentale, într-un format menit să acomodeze preferințele delegației americane , potrivit Antena 3 . Masa a avut loc joi, la Marea Sală a Poporului din Beijing, după o întâlnire între cei doi lideri. În sală, oaspeților li s-a servit un meniu descris ca îmbinând tradiția chineză cu elemente occidentale. Antena 3 notează că, potrivit Casei Albe, felurile au fost gândite să combine bucătăria tradițională chineză cu arome internaționale „pentru a se potrivi gusturilor președintelui american”, informație relatată de Il Messaggero. Ce a inclus meniul Printre preparatele menționate s-au numărat: supă de roșii cu homar; coaste crocante de vită; legume de sezon înăbușite; somon gătit la foc mic cu sos de muștar; rață la cuptor de Beijing; chifle cu carne de porc prăjite în tigaie; desert tiramisu, urmat de fructe și înghețată, după o selecție de produse de patiserie mici. Context: precedentul din 2017 și semnalul către delegația americană Articolul amintește că, la vizita lui Trump în China din 2017, meniul a inclus supă de pește, pui kung pao și tocană de vită cu sos de roșii, descrisă ca o versiune rafinată a unui fel preferat de liderul american (friptură cu ketchup). De această dată, selecția de feluri este prezentată ca o abatere „probabilă” de la tradiția strictă, cu scopul de a-și mulțumi oaspetele, într-o logică similară cu un exemplu dat din Japonia, unde la un banchet anterior au fost incluse ingrediente americane, deși obiceiul local ar fi folosirea exclusivă a ingredientelor locale. [...]

România rămâne o excepție în Europa, dar cu sprijin intern fragil pentru baze americane , într-un moment în care redislocarea trupelor SUA din Germania redeschide competiția pentru prezență militară pe flancul estic NATO, potrivit news.ro . Sondajul citat arată că, în timp ce majoritatea europenilor se opun găzduirii unei baze militare americane în țara lor, Polonia este „o excepție clară”, iar România este singura altă țară europeană unde există o majoritate – însă una foarte strânsă – în favoarea bazelor americane. Diferența contează politic și operațional: guvernele din Polonia, țările baltice și România încearcă să afle dacă o parte din trupele retrase din Germania ar putea fi redislocate pe teritoriul lor. Ce arată sondajul: Polonia are majoritate solidă, România e aproape la egalitate Datele provin dintr-un sondaj realizat pentru Indicele anual de percepție a democrației (DPI), efectuat în martie și aprilie în 98 de țări, inclusiv 17 din Uniunea Europeană, potrivit informațiilor preluate de POLITICO. Rezultatele relevante pentru Europa: Polonia: aproape 51% dintre respondenți sunt în favoarea bazelor militare americane, iar circa 23% se opun. România: 39,8% sunt favorabili, 37,3% sunt împotrivă, iar 22,8% răspund „nu știu”. Cu alte cuvinte, România apare ca excepție europeană, dar cu o opinie publică mult mai divizată decât în Polonia, unde sprijinul este net. De ce contează acum: retragerea din Germania și posibile redislocări Contextul imediat este decizia lui Donald Trump de a retrage cel puțin 5.000 de soldați americani din Germania , ca răspuns la criticile Berlinului privind războiul împotriva Iranului, conform relatării. În acest cadru, state din prima linie NATO caută să atragă o parte din efectivele care ar putea fi mutate. În Polonia, rezultatul sondajului este prezentat ca un argument care susține demersurile președintelui Karol Nawrocki de a convinge administrația Trump să redistribuie trupe în Polonia. Întrebat despre o astfel de relocare, Trump a spus că „este posibil”, invocând relația sa cu Nawrocki. Dimensiunea prezenței militare: Europa, Polonia și România Potrivit datelor Departamentului Apărării al SUA din martie, în Europa se aflau aproape 70.000 de soldați americani în serviciu activ, mai mult de jumătate dintre aceștia fiind în Germania. În Polonia, ministrul adjunct al Apărării Paweł Zalewski a indicat un total de 10.000 de soldați (permanenți și de rotație). El a precizat că militarii americani permanenți sunt staționați în mai multe puncte, inclusiv la Redzikowo (bază de sprijin naval pentru un sistem american de rachete antibalistice), la cartierul general al Corpului 5 al Armatei SUA din Poznań și la o garnizoană care asigură sprijin infrastructural. În România, președintele Nicușor Dan a declarat marți că sunt în prezent „cam 1.500 ” de soldați americani și că România și-ar dori „oricât de mulți”, dar nu printr-o „atitudine incorectă” față de partenerii europeni. Ce urmează: competiție pentru trupe, dar cu limitări de legitimitate publică Sondajul sugerează că, spre deosebire de Polonia, România intră în această competiție cu un sprijin public mai puțin robust, ceea ce poate limita spațiul de manevră al decidenților dacă discuțiile despre extinderea prezenței americane se intensifică. În paralel, decizia finală privind redislocările rămâne la Washington, iar dinamica depinde de evoluțiile politice și de securitate din relația SUA–Europa. [...]