Știri
Știri din categoria Externe
Ministrul iranian de externe susține că războiul cu SUA și Israel a ridicat statutul internațional al Iranului, pe fondul presiunilor Chinei pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz, potrivit Al Jazeera.
Abbas Araghchi a declarat, la Beijing, că Iranul „a atins o poziție internațională înaltă” în timpul războiului cu Statele Unite și Israel. Informația apare într-un material de tip NewsFeed publicat pe 6 mai 2026.
În același context, Araghchi s-a întâlnit cu ministrul chinez de externe, Wang Yi. Potrivit materialului, Wang Yi a cerut Iranului și SUA să redeschidă Strâmtoarea Hormuz.
Din informațiile disponibile în sursă nu reiese dacă strâmtoarea este închisă în acest moment, în ce condiții ar urma să fie redeschisă sau ce calendar ar exista pentru o eventuală reluare a traficului.
Recomandate
Omanul și Iranul negociază redeschiderea parțială a Strâmtorii Ormuz printr-un coridor temporar și deminare , într-un demers cu miză operațională directă pentru fluxurile maritime din Golf, potrivit Economica . Strâmtoarea rămâne blocată de Teheran și este în centrul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Ministrul de externe al Omanului, Badr al-Busaidi, a transmis pe X că speră „să anunțe în curând” un nou coridor de navigație și „aranjamente practice pentru restabilirea siguranței navigației”. El a adăugat că orice „soluție permanentă” ar trebui să se bazeze pe memorandumul de înțelegere semnat între Teheran și Washington în iunie , care „a eșuat între timp”, dar pe care Iranul continuă să îl considere reper. Ce include „cadrul etapizat” discutat la Teheran Al-Busaidi și omologul său iranian, Abbas Araghchi, au discutat la Teheran „despre un cadru etapizat”, conform unei declarații publicate de Muscat. Acesta ar urma să includă: „stabilirea unui coridor de navigație temporar comun prin Strâmtoarea Ormuz”; un acord pentru implementarea „unui proiect comun de deminare a strâmtorii”. În paralel, negocierile ar urma să continue pentru stabilirea unui coridor „permanent”, pentru definirea „gestionării viitoare a strâmtorii” și pentru un mecanism de „furnizare a serviciilor de navigație și de securitate necesare”. Cele două țări au subliniat și importanța unor discuții comune cu celelalte state riverane Golfului Persic. Contextul de securitate: mesajul lui Trump despre mine Discuțiile au loc în condițiile în care președintele american Donald Trump a reafirmat pe Truth Social că, potrivit Marinei americane, „toate minele au fost îndepărtate și/sau distruse în apele internaționale ale Strâmtorii Ormuz”. „Iranul a fost informat că orice vas care plasează noi mine noi va fi distrus” În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre calendar sau parametrii tehnici ai coridorului, rămâne de urmărit dacă părțile ajung la un acord aplicabil rapid și cum va fi organizată, în practică, componenta de deminare și furnizare a serviciilor de securitate pentru navigație. [...]
Planul Washingtonului de a strânge șurubul economic Iranului depinde de China , dar Beijingul respinge sancțiunile americane și avertizează că va riposta, ceea ce ridică riscul unei escaladări cu efecte directe asupra comerțului și finanțelor globale, potrivit CNN . Miza este simplă: China rămâne „colacul de salvare” economic pentru Teheran, cumpărând cea mai mare parte a exporturilor iraniene de petrol, evaluate de CNN la „zeci de miliarde de dolari” anul trecut, pe lângă alte schimburi comerciale. În acest context, inițiativa anunțată de secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent – „ Operation Economic Outcast ”, care amenință cu noi sancțiuni țările ce refuză să oprească afacerile cu Iranul – poate eșua fără cooperarea Beijingului. De ce e greu de adus Beijingul „de partea” SUA China respinge de mult timp sancțiunile americane pe care le numește „unilaterale” și își apără dreptul la comerț „normal” cu parteneri precum Iranul și Rusia. După conferința de presă a lui Bessent, Ministerul chinez de Externe a spus că va lua „toate măsurile necesare” pentru a-și proteja „drepturile și interesele legitime”. Purtătorul de cuvânt Lin Jian a criticat explicit abordarea de „război economic” și „presiune maximă”, avertizând asupra efectelor de propagare în economie și finanțe: „Războiul economic și presiunea maximă nu vor ajuta la rezolvarea problemei; ele vor intensifica doar tensiunile și conflictele, vor crea riscuri de propagare și vor perturba ordinea economică și financiară globală.” În paralel, dosarul Iran se suprapune peste o agendă bilaterală sensibilă: o vizită a lui Xi Jinping în SUA este așteptată luna viitoare, iar cele două părți ar putea discuta prelungirea unui armistițiu comercial care urmează să expire în toamnă. CNN notează și că Beijingul ar presupune că Washingtonul ar evita o confruntare economică mai largă care ar lovi ambele economii, înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din SUA. Cum funcționează „plasa” prin care intră petrolul iranian în China Potrivit analizei, importurile de petrol iranian sunt realizate printr-un sistem conceput să fie izolat de dolar și de expunerea la sancțiuni. Un rol central îl au rafinăriile private mici, așa-numitele „teapot refineries”, care cumpără și procesează țiței iranian sancționat, folosind o rețea de porturi, instituții financiare și petroliere „firewalled” (separate operațional pentru a limita expunerea internațională). China nu mai înregistrează oficial aceste achiziții de ani de zile, de când SUA au reimpus sancțiuni după retragerea primei administrații Trump din acordul nuclear cu Iranul. Unde ar putea apăsa SUA și ce riscă în schimb Deși sistemul este opac, există „puncte de presiune”, spun analiști citați de CNN. Un argument este că, în amonte, unele entități sunt deținute direct sau indirect de mari companii de stat chineze integrate în sistemul dolarului. Max Meizlish, analist la Foundation for Defense of Democracies, susține că sancționarea filialelor ar putea forța companiile-mamă să se retragă pentru a evita acuzația că sprijină entități sancționate. Bessent a spus anterior că Washingtonul a avertizat două bănci chineze nenumite pentru rolul lor în tranzacții legate de Iran. Întrebat ce măsuri ar urma pentru bănci și firme de transport care nu se conformează, el a afirmat că „nimeni nu este mai presus” de sancțiuni. Totuși, Beijingul a văzut și în trecut amenințări americane care au fost apoi retrase. În plus, China are pârghii economice semnificative asupra SUA, inclusiv controlul asupra unor lanțuri de aprovizionare cu minerale rare strategice. Un pas precum sancționarea unor bănci chineze majore ar putea declanșa reacții care să deterioreze rapid climatul politic înaintea unui summit Trump–Xi, avertizează un expert citat de CNN. Ce ar putea urma: „diplomație discretă”, nu aliniere la sancțiuni CNN descrie perioada următoare drept una de „diplomație discretă” – formularea folosită de Bessent – în care SUA ar încerca să obțină conformare prin presiuni private asupra partenerilor economici ai Iranului. În același timp, analiști chinezi văd spațiu limitat pentru cererile Washingtonului, pe ideea că Beijingul nu va accepta ca SUA să decidă ce pot tranzacționa legal companiile chineze cu țări terțe. Pe fond, China ar putea face mișcări tactice fără a valida public regimul de sancțiuni: reducerea discretă a achizițiilor de petrol sau intensificarea mesajelor politice către Teheran pentru reținere. De altfel, achizițiile chineze de petrol iranian „au scăzut deja puternic” față de anul trecut, pe fondul blocadei americane care a constrâns exporturile iraniene, mai notează CNN. În plan diplomatic, Beijingul își leagă mesajele de stabilitatea rutelor comerciale: Xi Jinping a cerut „restabilirea trecerii normale” prin Strâmtoarea Hormuz și o „soluție cuprinzătoare” a conflictului, iar vice-ministrul de Externe Miao Deyu a spus că China este „activ angajată” în promovarea discuțiilor de pace. Chiar și așa, analiza subliniază că Beijingul evită rolul de mediator direct și nu vrea ca o eventuală cooperare să fie interpretată drept „un favor” făcut lui Trump sau o aliniere la strategia americană de „presiune maximă”. [...]
China și India își reiau coordonarea instituțională pe dosarul de frontieră , într-un demers care vizează reducerea riscului de escaladare și stabilizarea relației bilaterale dintre două economii majore, potrivit Global Times . Cele două țări au avut la Beijing, pe 25 august 2026, a 25-a rundă de discuții între reprezentanții speciali pe problema graniței, într-un format pe care ambele părți îl descriu drept util pentru menținerea păcii în zonele de frontieră și pentru reluarea cooperării. Discuțiile au inclus comunicare „cuprinzătoare” și „candidă” atât pe chestiunea frontierei, cât și pe relațiile bilaterale, iar părțile implementează „în mod ordonat” consensul atins în întâlnirile anterioare, conform agenției Xinhua, citată de publicație. Wang Yi , reprezentantul special al Chinei pe dosarul de frontieră, a spus că schimburile instituționale și cooperarea se reiau și că ambele părți sunt angajate să mențină pacea și liniștea în zonele de graniță. Miza: controlul tensiunilor și un cadru de dialog mai larg Pe lângă negocierea propriu-zisă a frontierei, mecanismul întâlnirilor dintre reprezentanții speciali a evoluat într-o platformă de discuții mai largă, inclusiv pe teme internaționale și regionale, ceea ce ar susține comunicarea și „încrederea strategică”, a declarat pentru Global Times Qian Feng, de la Institutul de Strategie Națională al Universității Tsinghua. În același registru, Wang Yi a cerut ca problema frontierei să fie „pusă în poziția corectă” în ansamblul relației bilaterale și ca dialogul și consultarea să devină „curentul principal”, pentru a sprijini dezvoltarea „sănătoasă și stabilă” a relațiilor China–India. Întâlniri la nivel înalt și semnale de cooperare Tot pe 25 august, vicepreședintele Chinei, Han Zheng, s-a întâlnit la Beijing cu Ajit Doval , consilierul pentru securitate națională al Indiei și reprezentant special pe problema frontierei. Han a cerut abordarea relației „strategic și pe termen lung”, creșterea încrederii reciproce, valorificarea potențialului de cooperare și gestionarea adecvată a diferențelor, potrivit Xinhua. Doval a afirmat că India este pregătită să lucreze cu China pentru aprofundarea cooperării reciproc avantajoase, gestionarea chestiunii de frontieră și obținerea de progrese în relația bilaterală, în contextul în care cele două state sunt descrise drept cele mai populate și cu creștere rapidă economii majore. Ce urmează: runda 26 în India, în 2027 Potrivit Xinhua, cele două părți au discutat și despre: avansarea negocierilor de delimitare a frontierei; întărirea managementului și controlului la graniță; promovarea cooperării transfrontaliere. Ele au reafirmat că vor folosi mecanismul reprezentanților speciali pentru a căuta o soluție „corectă, rezonabilă și reciproc acceptabilă”, în linie cu principiile politice convenite în 2005. Următoarea rundă, a 26-a, este programată să aibă loc în India, în 2027. Publicația notează și o rezervă importantă: Qian Feng admite că disputa de frontieră este o problemă istorică „complexă”, greu de rezolvat în doar câteva runde de discuții, însă funcționarea continuă a mecanismului indică disponibilitatea ambelor părți de a gestiona diferențele prin consultare. [...]
Amenințarea Chinei cu represalii ridică miza sancțiunilor SUA și riscă să tensioneze comerțul global cu petrol : Beijingul a transmis că va riposta dacă firmele chineze vor fi incluse într-o extindere semnificativă a sancțiunilor secundare americane legate de Iran, potrivit Mediafax . Miza este una economică și de reglementare: sancțiunile secundare sunt măsuri prin care SUA penalizează companii din țări terțe pentru relații comerciale cu entități sancționate (în acest caz, Iranul). O extindere a acestor sancțiuni către companii chineze ar putea declanșa o criză majoră în relațiile Washington–Beijing, în condițiile în care China cumpără 90% din petrolul Iranului, notează Financial Times, citat de Mediafax. Ce a sancționat Washingtonul și ce ar putea urma Noile sancțiuni anunțate luni de secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent , au vizat companii cu sediul în Hong Kong și în China continentală, însă nu au inclus marile instituții financiare chineze, potrivit aceleiași surse. În acest context, o eventuală lărgire a listei – în special către actori mai mari din zona financiară sau energetică – ar crește riscul de escaladare, inclusiv prin măsuri de retorsiune din partea Chinei. Reacția Beijingului: opoziție față de sancțiuni „unilaterale” Un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a declarat marți că Beijingul va reacționa dacă interesele sale sunt afectate. „China va lua toate măsurile necesare pentru a-și apăra ferm drepturile și interesele.” Acesta a susținut că Beijingul se opune sancțiunilor „unilaterale” care „nu au nicio bază în dreptul internațional” și nu sunt autorizate de Consiliul de Securitate al ONU, adăugând că prioritatea ar fi „reducerea tensiunilor” și revenirea la dialog și negocieri. De ce contează momentul: summit Trump–Xi și armistițiul comercial Tensiunile apar cu aproximativ o lună înaintea unei întâlniri la Washington între președinții Donald Trump și Xi Jinping. Summitul este descris ca fiind crucial pentru economia mondială, iar cei doi lideri ar urma să discute prelungirea armistițiului de un an din războiul comercial, convenit în octombrie 2025 și consolidat de vizita lui Trump la Beijing din luna mai. Cum se poziționează China față de petrolul iranian Materialul mai arată că, deși marile rafinării de stat din China respectă în mare parte sancțiunile privind țițeiul iranian, Beijingul permite rafinăriilor private să importe și să proceseze petrol din Iran. SUA au sancționat unele dintre aceste rafinării la începutul anului, iar China le-a cerut companiilor interne să nu se conformeze. În paralel, Beijingul a construit în ultimii ani un sistem mai dur de contracarare a sancțiunilor, inclusiv măsuri împotriva persoanelor sau organizațiilor străine care sprijină restricții asupra companiilor chineze. [...]
Canada introduce din 8 septembrie suprataxe de 15–50% pe importuri din SUA, plus un pachet de sprijin de 7,5 mld. dolari canadieni , într-o escaladare cu impact direct asupra costurilor din lanțurile de aprovizionare și asupra companiilor expuse comerțului bilateral, potrivit news.ro . Măsurile vizează o serie de produse americane, iar guvernul de la Ottawa spune că valoarea suprataxelor va fi „aproape la paritate” cu cea a tarifelor impuse de Washington asupra produselor canadiene începând de sâmbătă. Liniile generale ale răspunsului fuseseră anunțate anterior de premierul Mark Carney . Ce produse intră pe lista de suprataxe Conform informațiilor prezentate, suprataxele canadiene vor viza: oțelul; produsele lactate; echipamentele agricole; industria hârtiei; electronica; aparatele electrocasnice. Ministrul finanțelor, François-Philippe Champagne , a declarat că riposta va intra în vigoare la 8 septembrie, la ora 00:01. Pachetul de sprijin: 7,5 miliarde dolari canadieni Pentru sectoarele afectate de tarifele americane, guvernul canadian a anunțat un pachet total de 7,5 miliarde de dolari canadieni (4,6 miliarde de euro), destinat: susținerii lichidităților întreprinderilor; consolidării indemnizațiilor de șomaj; creării unui „Fond de diversificare pentru o Canada puternică”, pentru sprijinirea găsirii de noi piețe de export. De ce contează: dependența Canadei de piața americană Miza economică este ridicată, în condițiile în care Statele Unite sunt principalul partener comercial al Canadei, iar exporturile canadiene către SUA reprezintă 70% din total, potrivit aceleiași surse. În acest context, decizia premierului Mark Carney de a întrerupe negocierile comerciale cu Washingtonul, invocând condiții „nedrepte”, crește riscul de prelungire a tensiunilor și de scumpiri pe segmentele vizate de tarife de ambele părți. În paralel, Washingtonul aplică deja suprataxe punitive asupra unor produse canadiene, iar măsurile anunțate de Ottawa indică o etapă nouă de retaliere, cu efecte care se vor vedea în special în industriile dependente de comerțul transfrontalier. [...]
Testarea unei noi mobilizări în Rusia ridică riscuri economice și de securitate la granița NATO , inclusiv prin scenariul unui front deschis dinspre Kaliningrad, pe fondul uzurii războiului din Ucraina, potrivit unei analize publicate de HotNews , care preia un comentariu din presa italiană. Miza imediată nu este doar militară, ci și una de funcționare a economiei ruse: o mobilizare în masă ar scoate și mai mulți oameni din piața muncii, într-un moment în care Rusia se confruntă deja cu deficit de forță de muncă, alimentat de înrolări, plecări din țară și atragerea lucrătorilor civili către industria de apărare. În plus, fiecare soldat nou înseamnă costuri bugetare directe (plată, echipare, logistică și eventuale despăgubiri), dar și costuri indirecte prin pierderea unui angajat din sectoare productive. Mobilizarea „intră în planificare”, dar fără o decizie anunțată Analiza citată arată că forțele armate ruse desfășoară exerciții pentru a testa capacitatea de a absorbi o nouă mobilizare: convocarea rezerviștilor, cazarea, hrănirea, echiparea și instruirea lor. Informația este atribuită unor surse din serviciile de informații occidentale, citate de Wall Street Journal , prin intermediul Corriere della Sera. Nu rezultă că decizia ar fi fost luată. Kremlinul ar putea amâna cel puțin până după alegerile parlamentare de la sfârșitul lunii septembrie, însă simplul fapt că procedurile sunt testate indică o opțiune aflată în pregătire concretă. Limita economică: deficit de muncă și costuri duble pentru stat Textul subliniază explicit o constrângere economică: Rusia are deja o lipsă de forță de muncă, iar o mobilizare în masă ar agrava blocajul, inclusiv prin nevoia de a găsi lucrători străini pentru a acoperi golurile. În paralel, costul este „dublu”: statul suportă cheltuieli directe pentru fiecare militar (salariu, hrană, echipament, logistică, compensații); economia pierde un lucrător dintr-o fabrică, o companie de construcții, transporturi sau comerț. De ce Kaliningrad contează operațional pentru NATO Unul dintre exercițiile de mobilizare menționate a avut loc în Kaliningrad, exclava rusă dintre Polonia și Lituania. Importanța ei este strategică: regiunea permite desfășurarea de capabilități militare ruse în proximitatea statelor NATO, dar este și vulnerabilă, fiind separată de restul Federației Ruse. Punctul sensibil este Coridorul Suwalki , o fâșie de aproximativ 60 km la granița polono-lituaniană, între Kaliningrad și Belarus, care reprezintă legătura terestră dintre Polonia și statele baltice. Într-un scenariu de conflict, conectarea forțelor din Kaliningrad cu cele din Belarus ar putea întrerupe această legătură, complicând sau întârziind întăririle NATO către Estonia, Letonia și Lituania. Analiza precizează că nu există dovezi că Vladimir Putin ar fi decis să atace NATO și insistă asupra diferenței dintre pregătirea unei opțiuni militare și intenția de a o folosi. Totuși, Polonia și statele baltice își calibrează evaluările pe baza capabilităților, nu a asigurărilor. Ce urmează: presiune pe flancul estic și un semnal despre uzura războiului O mobilizare de masă ar fi, în primul rând, un semnal al dificultăților Rusiei în Ucraina și al faptului că recrutarea voluntară nu mai acoperă nevoia de personal. În același timp, scenariul Kaliningrad adaugă o dimensiune de risc pentru flancul estic al NATO, prin posibile provocări și incidente (aeriene sau navale), război electronic ori amenințări la adresa Coridorului Suwalki, până la varianta extremă a unei acțiuni limitate care să testeze Articolul 5. În acest context, textul notează că NATO și-a întărit într-o anumită măsură postura pe flancul estic, menținând forțe multinaționale avansate și operațiuni aeriene și navale, precum și exerciții în zona Suwałki Gap. [...]
