Știri
Știri din categoria Externe
Refuzurile de vize pentru oficiali și jurnaliști pun presiune operațională pe organizarea Cupei Mondiale, după ce delegația Iranului acuză FIFA că nu a reușit să asigure accesul în SUA pentru o parte din staff înaintea meciurilor, relatează The Jerusalem Post.
Potrivit declarațiilor făcute pentru Reuters de Mahdi Mohammad Nabi, supervizorul echipei Iranului, 15 membri ai federației iraniene au fost refuzați la viză pentru a intra în Statele Unite, deși președintele FIFA, Gianni Infantino, ar fi promis „acces complet” pentru federație la cele trei partide ale Iranului programate în SUA. Nabi a cerut respectarea „regulamentelor și protocoalelor FIFA” atât de către federații, cât și de către țările gazdă.
Departamentul de Stat al SUA a justificat respingerile prin faptul că „nu va permite echipei iraniene să abuzeze de acest sistem pentru a introduce teroriști în SUA sub pretexte false”. FIFA nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, potrivit aceleiași relatări.
Cazul Iranului apare într-un context mai larg de măsuri de intrare în SUA care afectează turneul: articolul menționează refuzuri de vize pentru jurnaliști iranieni și africani, introducerea unor măsuri de tip „bond” (garanții) pentru țări cu rate ridicate de depășire a șederii și interdicții de călătorie pentru cetățeni din patru state calificate la Cupa Mondială.
În plus, SUA i-ar fi refuzat intrarea arbitrului somalez Omar Abdulkadir Artan, deși avea viză validă, invocând presupuse legături cu „organizații teroriste”. Totuși, Iranul este prezentat drept singura echipă a cărei federație se confruntă cu un număr mare de refuzuri pentru membri ai delegației.
Refuzurile vin „pe fondul” escaladării loviturilor între țările aflate în conflict, care ar putea reaprinde un război de amploare, după un armistițiu fragil convenit în aprilie, notează materialul. Este, potrivit textului, prima Cupă Mondială de la debutul competiției în 1930 în care o țară gazdă urmează să primească o națiune cu care se află în război.
Jucătorii Iranului au primit vizele americane cu 10 zile înainte de primul meci, programat luni, în apropiere de Los Angeles, contra Noii Zeelande.
Separat, FIFA se confruntă și cu proteste în Toronto: activiști au afișat un banner cu mesajul „Kick Israel out of FIFA”, înaintea debutului Canadei la turneu, împotriva Bosniei și Herțegovinei. Un purtător de cuvânt al activiștilor, Faisal Ibrahim, a acuzat FIFA de complicitate, invocând meciuri ale Asociației Israeliene de Fotbal disputate pe teritorii considerate ocupate.
Materialul amintește că, în martie, FIFA a spus că nu va lua măsuri împotriva cluburilor israeliene acuzate de Federația Palestiniană că ar concura fiind bazate, potrivit acuzațiilor, în teritoriu palestinian, invocând statutul juridic „nerezolvat” al Cisiordaniei în dreptul internațional public.
Recomandate
Conducerea FIFA i-a reconfirmat sprijinul lui Gianni Infantino , încercând să limiteze efectele unei crize de guvernanță declanșate de propunerea – ulterior retrasă – de vânzare a drepturilor comerciale și operaționale ale Cupei Mondiale, potrivit CNN . Susținerea a fost exprimată într-un comunicat publicat miercuri seară, după o întâlnire de criză organizată în Maroc cu oficiali de rang înalt ai forului mondial. În declarație, FIFA afirmă că rezultatul reuniunii „va consolida guvernanța FIFA, va ajuta la restabilirea încrederii în organizație” și va permite pregătirea „într-un mod unit și transparent” pentru „evenimentele majore și provocările” care urmează. Mesajul vine în contextul presiunilor tot mai mari pentru demisia lui Infantino, generate de inițiativa sa de a externaliza (prin vânzare) drepturi cheie legate de Cupa Mondială. Propunerea, descrisă ca fiind una cu miză comercială și operațională, a fost abandonată rapid, însă a alimentat acuzații privind modul de luare a deciziilor la vârful FIFA. „Greșeli” recunoscute și scuze către Consiliu și federații În același comunicat, FIFA admite că „greșeli” au fost făcute în gestionarea procesului. Organizația precizează că s-a convenit că nu a existat intenția ca Consiliul FIFA și asociațiile membre să se simtă excluse, dar că „procesul ar fi trebuit gestionat diferit”. De asemenea, se arată că au existat erori și după ce propunerea a ajuns în presă. FIFA mai spune că a fost transmisă o scrisoare către Consiliu și asociațiile membre, în care a fost formulată o scuză pentru „erorile” comise. Infantino a publicat un mesaj similar pe Instagram, alături de o fotografie în care apare lângă secretarul general Mattias Grafström, ambii făcând semnul „thumbs-up”, notează publicația. Opoziție publică și risc de escaladare juridică În aceeași zi, fostul mare internațional portughez Luis Figo a cerut public plecarea lui Infantino, într-un text de opinie obținut de CNN și publicat inițial de Daily Mail. Figo a descris conduita președintelui FIFA în termeni duri și a concluzionat că „Infantino trebuie să plece”. Pe plan instituțional, UEFA a avertizat că ar putea iniția acțiuni legale împotriva FIFA din cauza planului eșuat. Sursa mai arată că, săptămâna trecută, UEFA a condus reacția de respingere: cele 55 de federații membre au fost de acord să boicoteze toate evenimentele și competițiile FIFA cât timp propunerea era activă. În același timp, nu toate confederațiile au adoptat o poziție identică. Deși organismele care reprezintă Europa, Asia și America de Nord și Centrală au criticat planul, Confederația Africană de Fotbal (CAF) nu a luat, până acum, o poziție oficială. Totuși, cinci administratori importanți ai fotbalului african și-ar fi exprimat sprijinul pentru Infantino, potrivit Reuters, pe fondul dependenței mai mari a fotbalului african de fondurile distribuite de FIFA. De ce contează Pentru piața sportului, episodul indică o tensiune directă între mizele comerciale ale Cupei Mondiale și mecanismele de guvernanță ale FIFA: chiar dacă propunerea a fost retrasă, reacțiile – inclusiv amenințarea cu litigii și boicotul temporar anunțat de UEFA – arată că deciziile privind drepturile și controlul operațional pot declanșa rapid blocaje instituționale cu efecte asupra calendarului și organizării competițiilor majore. [...]
Semnalele privind o posibilă redeschidere a Strâmtorii Ormuz pun în joc riscuri și oportunități pentru piața petrolului , însă escaladarea din Liban și atacurile revendicate asupra navelor comerciale mențin prima de risc ridicată, potrivit Mediafax , care citează AP. Președintele SUA Donald Trump spune că un acord ar putea fi anunțat „chiar în această săptămână”, iar Iranul afirmă că discuțiile mediate de Oman au ajuns în „etapa finală”. Miza economică este directă: Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile globale de petrol, iar o eventuală reluare a traficului ar putea reduce presiunea asupra piețelor energetice. În același timp, negocierile rămân complicate, deoarece Iranul insistă să păstreze un anumit grad de control asupra căii maritime, în timp ce Washingtonul a respins anterior orice înțelegere care ar întări influența Teheranului asupra acestei rute strategice. Escaladarea din sudul Libanului complică eforturile diplomatice Pe teren, tensiunile cresc după ce armata israeliană a emis un ordin de evacuare pentru locuitorii satului Mansouri din sudul Libanului, invocând o „încălcare flagrantă” a armistițiului de către Hezbollah, grupare susținută de Iran. Ulterior, Israelul a anunțat că desfășoară „lovituri precise” în sudul Libanului. Ministerul Sănătății libanez a transmis că o persoană a murit și alte 12 au fost rănite într-un atac asupra orașului Tebnine. Escaladarea are loc în timp ce delegații din Israel și Liban s-au întâlnit pentru a doua zi consecutiv la Roma, în negocieri privind aplicarea acordului care prevede retragerea trupelor israeliene din sudul Libanului în schimbul dezarmării Hezbollah. Potrivit unui oficial american, discuțiile s-au încheiat mai devreme decât era programat din cauza evoluțiilor din teren, însă ar putea continua. Atacuri revendicate asupra petrolierelor și semnale mixte din SUA În Yemen, rebelii houthi, susținuți de Iran, au afirmat că au lansat atacuri cu rachete balistice asupra a două petroliere saudite, unul în Marea Roșie și altul în Golful Aden. Revendicările nu au fost confirmate independent, iar autoritățile saudite nu au comentat. Centrul britanic pentru operațiuni comerciale maritime a anunțat, în schimb, că o navă din Golful Aden a raportat o explozie în apropiere, însă echipajul este în siguranță. Atacurile vin după ce houthii au anunțat în iulie o blocadă asupra transportului maritim saudit prin strâmtoarea Bab el-Mandeb, o altă rută importantă pentru comerțul internațional. Separat, Statele Unite au anunțat ridicarea sancțiunilor pentru trei companii cu legături cu Iranul, inclusiv compania aeriană Fly Baghdad Airlines . Un oficial al Departamentului Trezoreriei a precizat că decizia a fost luată în urma unei proceduri de apel și „nu reprezintă o schimbare a politicii” Washingtonului față de Iran. În ansamblu, semnalele despre Ormuz pot tempera o parte din presiunea pe energie, dar succesiunea de incidente din Liban, Golful Persic și Marea Roșie indică o volatilitate care poate reveni rapid în prețuri și în costurile de transport maritim, dacă negocierile se blochează sau apar noi atacuri. [...]
Un acord pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz ar putea fi anunțat chiar azi, dar ar repoziționa controlul operațional al traficului maritim în favoarea Iranului , potrivit Daily Mail . Înțelegerea ar prelungi încetarea focului dintre SUA și Iran și ar deschide calea unor discuții privind un acord nuclear, însă ar include o schemă de tranzit care ar direcționa navele ce intră în Golf prin apele iraniene. Strâmtoarea Hormuz este un punct critic pentru piețele energetice, fiind ruta prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaze naturale lichefiate (GNL). Orice schimbare de regim de navigație sau de securitate în zonă are efect direct asupra riscului perceput de transportatori și, implicit, asupra costurilor de transport și a prețurilor la energie. Cum ar funcționa aranjamentul temporar Conform publicației, un raport din SUA (Axios) susține că acordul ar putea fi anunțat „cel mai devreme azi”. Două surse regionale citate indică un aranjament temporar de 60 de zile între Oman și Iran, care ar putea fi prelungit. Elementele operaționale descrise includ: traficul spre interiorul Golfului ar urma să se desfășoare prin apele iraniene ; traficul la ieșirea din Golf ar urma să se desfășoare prin apele Omanului ; nu ar fi percepute taxe în perioada de 60 de zile; minele navale ar urma să fie curățate în 30 de zile , pentru a redeschide restul canalului. Fond „voluntar” și costuri de administrare Daily Mail notează că The Telegraph a relatat despre posibilitatea creării unui „fond voluntar” pentru întreținerea căii navigabile, cu state europene care ar acoperi costurile. Contribuțiile ar veni din taxe voluntare plătite de țări din Golf și de unele state europene membre ale Organizației Maritime Internaționale (IMO), pentru finanțarea navigației, protecției mediului, căutare și salvare și alte servicii. Potrivit unei surse ONU citate, propunerea nu a fost încă înaintată celor 176 de state membre ale IMO. Context politic și reacția piețelor Informațiile apar după ce președintele SUA, Donald Trump , a avertizat că strâmtoarea se va redeschide „foarte curând” sau Iranul va fi lovit „foarte dur”, iar ulterior a spus că a renunțat la un atac planificat pentru a permite reluarea negocierilor. Iranul, la rândul său, a refuzat discuții directe cu SUA și a indicat că lucrează cu Oman ca mediator, adăugând că redeschiderea depinde de ridicarea blocadei navale americane. Publicația mai arată că bursele au urcat la maxime istorice marți, după ce secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a sugerat la CNBC că un acord este iminent, pe fondul unor luni de turbulențe economice alimentate de creșterea prețului petrolului. Ce rămâne neclar Deși scenariul descris ar reduce presiunea imediată asupra fluxurilor energetice, detaliile-cheie rămân incerte: acordul este prezentat ca posibil și „ar putea fi anunțat” azi, iar mecanismele de implementare (inclusiv rolul efectiv al Iranului în controlul traficului) depind de confirmări oficiale și de acceptarea aranjamentelor de către actorii implicați. [...]
Oscilațiile de mesaj ale lui Trump prelungesc incertitudinea pe piața energiei, în timp ce Strâmtoarea Ormuz rămâne miza centrală a războiului cu Iranul , arată o analiză publicată de Al Jazeera . Potrivit publicației, președintele SUA a alternat în mod repetat amenințări cu lovituri „catastrofale” și declarații că un acord de pace este „iminent”, într-un conflict care a ajuns în a 23-a săptămână și care a împins în sus prețurile petrolului după închiderea Strâmtorii Ormuz. Teheranul neagă că ar purta negocieri cu Washingtonul și spune că discută doar cu Oman despre gestionarea Strâmtorii Ormuz, a cărei închidere a provocat scumpiri ale petrolului și turbulențe pe piețele energetice, notează Al Jazeera. În acest context, strategia de „escaladare urmată de retragere” atribuită lui Trump amplifică volatilitatea: ridică tensiunea, „zguduie piețele”, apoi revine asupra ultimatumurilor în ultimul moment, aparent pentru a influența negocierile. Amenințări cu atacuri, urmate de amânări și încetări ale focului Al Jazeera inventariază mai multe episoade, începând din primele săptămâni ale războiului declanșat pe 28 februarie prin atacuri comune SUA–Israel asupra Iranului, în care Trump a amenințat cu lovituri, dar nu a dus până la capăt escaladarea anunțată: Martie: Trump a amenințat că SUA vor lovi centralele electrice ale Iranului dacă Strâmtoarea Ormuz nu este redeschisă; ulterior a amânat loviturile, invocând „progrese” în discuții, apoi a întârziat din nou termenul, susținând că Teheranul ar fi cerut asta. Aprilie: pe 7 aprilie, Trump a lansat un ultimatum legat de Ormuz și a avertizat că „o întreagă civilizație va muri”, dar, cu două ore înainte de termen, a renunțat și a anunțat un armistițiu de două săptămâni, intermediat de Islamabad; pe 21 aprilie, în ultimele ore ale armistițiului, a anunțat o încetare a focului pe termen nedefinit, invocând mediatorii pakistanezi. Mai: pe 17 mai a amenințat că „nu va mai rămâne nimic” din Iran dacă nu acceptă un acord; a doua zi a spus că amână, „poate pentru totdeauna”, invocând discuții „foarte mari” cu Iranul; până pe 27 mai, loviturile SUA au fost reluate după eșecul negocierilor. Iunie: pe 11 iunie a amenințat că SUA vor prelua „control total” asupra industriilor iraniene de petrol și gaze, dar a anulat atacurile după ce a susținut că există un „progres” în negocieri; pe 17 iunie, SUA și Iran au semnat un Memorandum de Înțelegere (MoU) cu armistițiu și un termen de 60 de zile pentru negocieri, însă înțelegerea s-a prăbușit rapid din cauza diferențelor privind conținutul MoU, în special controlul asupra Strâmtorii Ormuz, iar atacurile reciproce au reînceput și s-au extins. Iulie–august: pe 27 iulie, Trump a oprit loviturile, afirmând că s-au agreat „parametrii unui acord”, dar a avertizat că SUA sunt „gata de acțiune”; luni (săptămâna curentă), a vorbit din nou despre „ultima șansă” a Iranului, înainte de „decapitare”, fără ca SUA să fi urmat încă această amenințare. „Acord iminent”, deși războiul continuă În paralel, analiza arată că Trump a susținut în mod repetat că Iranul este „disperat” să încheie un acord sau că pacea este „aproape”, chiar și în perioade în care Teheranul nega existența negocierilor. Printre exemplele enumerate: declarații din martie despre faptul că operațiunea ar fi „aproape completă”, urmate în aceeași zi de formulări contradictorii („completă și abia la început”); afirmații din 23 martie că s-ar fi ajuns la „aproape toate punctele de acord”, în timp ce Iranul respingea ideea negocierilor; mesaje repetate în aprilie că „suntem foarte aproape de un acord” și că Iranul ar fi „acceptat totul”; o declarație din 23 mai că înțelegerea este „în mare parte negociată” și mai trebuie finalizată; iar în august, reiterarea ideii că Iranul are „o ultimă șansă” să accepte un acord. Al Jazeera notează că, în pofida acestor anunțuri, nu s-a materializat un acord de pace durabil , iar conflictul a rămas legat de aceeași problemă operațională cu impact global: controlul și funcționarea Strâmtorii Ormuz , punct critic pentru transporturile de petrol. În lipsa unei confirmări a negocierilor directe de către Teheran, riscul de noi episoade de escaladare și retragere rămâne ridicat, cu efecte imediate asupra piețelor energetice. [...]
Vizita lui Volodimir Zelenski în Serbia testează echilibrul geopolitic al Belgradului între dependența energetică de Rusia și parcursul de aderare la UE, potrivit G4Media . Deplasarea, programată sâmbătă, este prima a președintelui ucrainean în acest stat considerat aliat tradițional al Moscovei de la începutul invaziei ruse din 2022. Informația a fost confirmată pentru AFP de un înalt responsabil ucrainean, sub protecția anonimatului. Miza, în lectura Kievului, este una politică: apropierea Serbiei de pozițiile occidentale și reducerea influenței ruse în regiune. „Trebuie să-i despărțim pe sârbi de tabăra rusă”, a declarat responsabilul ucrainean pentru AFP. Același oficial a descris vizita drept „o palmă pentru ruși” și a susținut că deplasarea ar transmite mesajul că Serbia nu mai poate fi tratată ca „domeniu rezervat al Rusiei”. De ce contează: Serbia între gazul rusesc și presiunea europeană Serbia se numără printre puținele țări care nu au adoptat sancțiuni împotriva Rusiei după invazia din 2022, iar Belgradul „depinde foarte mult de Moscova pentru aprovizionarea sa cu gaz”, notează publicația. În același timp, Serbia este candidată la aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce o obligă să mențină un „echilibru fragil” între Bruxelles și Moscova. În acest context, vizita lui Zelenski are potențialul de a complica și mai mult poziționarea publică a autorităților sârbe, într-un moment în care relația cu Rusia rămâne relevantă inclusiv prin prisma energiei. Context: întâlniri Vucic–Putin și gesturi limitate către Ucraina G4Media amintește că președintele sârb Aleksandar Vucic s-a întâlnit în mai 2025 cu Vladimir Putin la Moscova, într-o perioadă în care majoritatea liderilor europeni evită astfel de vizite după declanșarea războiului. Ulterior, Vucic a mers în Ucraina la un summit regional, prima sa vizită acolo de la începutul conflictului, dar a refuzat să semneze declarația comună care condamna „războiul de agresiune brutal purtat de Rusia împotriva Ucrainei”. Ce urmează Din informațiile disponibile în material, nu sunt prezentate detalii despre agenda vizitei sau eventuale acorduri. Semnalul principal rămâne unul politic: Kievul încearcă să deschidă un canal direct într-o capitală care a evitat până acum o aliniere fermă la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei. [...]
Donald Trump a transmis că SUA își prioritizează refacerea stocurilor de armament , după ce Volodimir Zelenski a cerut din nou rachete Patriot și muniție cu rază lungă, potrivit Mediafax . Întrebat la Casa Albă dacă Washingtonul va răspunde solicitărilor Kievului, Trump a replicat: „Și noi vrem rachete”. Unghiul principal al mesajului este unul operațional: administrația americană sugerează că livrările suplimentare către Ucraina sunt condiționate de nevoia SUA de a-și reface propriile rezerve, după volumul mare de armament trimis în ultimii ani. De ce contează: semnal despre ritmul și condițiile sprijinului militar Trump a reluat criticile la adresa fostului președinte Joe Biden pentru amploarea ajutorului militar acordat Ucrainei. El a susținut că administrația precedentă ar fi furnizat armament și muniție în valoare de aproximativ 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei), ceea ce, în versiunea prezentată de Trump, ar fi contribuit la diminuarea stocurilor militare americane. „Biden i-a dat muniție în valoare de 300 de miliarde de dolari.” Ce cere Kievul și ce răspunde Casa Albă Pe fondul intensificării atacurilor rusești cu rachete balistice asupra orașelor ucrainene, Zelenski încearcă să obțină sprijin suplimentar pentru apărarea antiaeriană, inclusiv sisteme Patriot și rachete cu rază lungă de acțiune. În plus, liderul ucrainean a cerut acordarea unei licențe care să permită producerea în Ucraina a rachetelor pentru sistemele Patriot. Casa Albă a transmis însă că nu a fost luată încă o decizie finală în această privință. „Nu suntem implicați direct în război” Întrebat despre atacurile asupra țintelor civile, Trump a insistat că SUA nu participă direct la conflict. „Nu suntem implicați. Suntem despărțiți de un ocean.” Totodată, el a afirmat că Rusia și Ucraina pierd, în medie, aproximativ 25.000 de oameni în fiecare lună, majoritatea militari, potrivit relatării citate de Mediafax. [...]
