Știri
Știri din categoria Externe
Riscul unei reluări a loviturilor israeliene la scară mai mare crește, după ce Israel și Hezbollah au escaladat atacurile și se acuză reciproc că încalcă armistițiul din 17 aprilie, pe fondul unor limite impuse de administrația SUA asupra răspunsului israelian, potrivit The Jerusalem Post.
Disputa centrală, apărută imediat după intrarea în vigoare a armistițiului, ține de aria lui de aplicare: Israel susține că încetarea focului se aplică la nord de râul Litani, nu și în sudul Libanului. În această logică, armata israeliană (IDF) – care „deja controla sudul Libanului”, conform publicației – a urmărit să continue distrugerea armelor Hezbollah din satele din zonă și să lovească luptătorii rămași acolo care nu se predau.
De la 17 aprilie, IDF ar fi ucis „peste 40” de luptători Hezbollah, aproape toți în sudul Libanului. În paralel, Israel ar miza pe menținerea unei prezențe în sudul Libanului pentru o perioadă mai lungă, ca instrument de presiune pentru demararea unui proces de dezarmare a Hezbollah. Hezbollah, în schimb, ar urmări încetarea operațiunilor IDF în sudul Libanului, ca etapă spre o retragere mai rapidă a trupelor israeliene din zonă, înapoi în interiorul granițelor Israelului.
Publicația notează că oficiali israelieni de rang înalt le-au transmis omologilor americani că, dacă Hezbollah continuă să atace soldați IDF, Israel nu va mai putea menține „răspunsul măsurat” actual, potrivit a două surse familiarizate cu discuțiile.
Duminică seară, premierul Benjamin Netanyahu a convocat un grup restrâns de miniștri și oficiali de securitate pentru a discuta atât Iranul, cât și situația din Liban. Una dintre opțiunile analizate ar fi escaladarea loviturilor împotriva Hezbollah, inclusiv vizarea unor zone dincolo de sudul Libanului.
Netanyahu a recunoscut, la începutul ședinței de guvern, că administrația SUA limitează amploarea reacției Israelului.
„Acționăm energic în conformitate cu reguli convenite cu Statele Unite – și, apropo, și cu Libanul. Asta înseamnă libertate de acțiune nu doar pentru a răspunde atacurilor – asta e clar – ci și pentru a dejuca amenințări imediate și pentru a aborda amenințări emergente.”
El a adăugat că Israelul nu este dispus să accepte acțiunile Hezbollah și că „vom face ceea ce este necesar pentru a restabili securitatea în nord”.
Până la finalul săptămânii trecute, Hezbollah s-ar fi abținut să tragă rachete asupra civililor din Israel, iar IDF ar fi evitat atacuri „cu profil înalt” în zone considerate bastioane Hezbollah, precum Dahiyeh (Beirut) sau Valea Bekaa. Când Hezbollah a început să lanseze rachete și drone către nordul Israelului la finalul săptămânii, volumele ar fi rămas reduse, însă suficient cât să crească presiunea internă pentru un răspuns mai dur.
Deși Netanyahu a ordonat public sâmbătă seară o ripostă „mult mai puternică”, loviturile efective ar fi rămas limitate, indicând în continuare reținere, potrivit relatării. Duminică, IDF și-a intensificat atacurile, dar încă la „o fracțiune” din intensitatea de dinainte de armistițiul din 17 aprilie; multe lovituri ar fi fost executate de la distanță, cu artilerie sau aviație.
În același timp, IDF ar fi trebuit să gestioneze atacuri continue cu rachete și drone, atât asupra soldaților din sudul Libanului, cât și asupra nordului Israelului. Majoritatea ar fi fost interceptate, însă unele ar fi trecut de apărare, provocând morți și răniți în rândul militarilor israelieni.
Un element operațional nou semnalat este creșterea utilizării dronelor FPV (First Person View), ghidate mai „manual”, ceea ce le poate face mai greu de bruiat, urmărit sau doborât. IDF ar fi afirmat că Hezbollah și-a mărit numărul de operatori specializați pentru acest tip de drone.
Săptămâna trecută, președintele SUA Donald Trump a anunțat prelungirea armistițiului cu încă trei săptămâni, după o întâlnire între ambasadorul Israelului în SUA, Yechiel Leiter, și ambasadoarea Libanului în SUA, Nada Hamadeh Mouawad. Trump a mai spus că Netanyahu ar urma să se întâlnească „în viitorul apropiat” la Casa Albă cu președintele libanez Joseph Aoun.
În fundal, Israel și guvernul libanez – descris ca încercând să se desprindă de Hezbollah – ar fi avut două runde de discuții de „normalizare”, potrivit publicației. În acest cadru, miza imediată rămâne dacă escaladarea din teren va forța Israelul să depășească actualele limite ale răspunsului, cu posibile lovituri extinse dincolo de sudul Libanului.
Recomandate
Armata israeliană a ordonat evacuarea a șapte sate din sudul Libanului înaintea unor atacuri aeriene , un semnal de escaladare operațională care pune sub presiune armistițiul prelungit recent și crește riscul de întreruperi și instabilitate în zona de frontieră, potrivit G4Media . Ordinul de evacuare a fost emis duminică și vizează locuitorii din șapte localități, înainte de lansarea unor atacuri aeriene, conform relatărilor AFP și Reuters, preluate de Agerpres . Într-un comunicat publicat pe contul în limba arabă al armatei israeliene pe rețeaua X, IDF a transmis o „alertă urgentă” pentru zonele Maifadoun, Shaqra, Yahmar al-Shaqif, Arnoun, Zawtar El-Sharkiyeh, Zawtar El-Gharbiyeh și Kfar Tibnit. „Încălcările repetate ale armistițiului de către Hezbollah obligă IDF să acționeze” Armata israeliană a îndemnat populația să se îndepărteze la cel puțin un kilometru de zonele desemnate. Contextul imediat este prelungirea cu trei săptămâni a armistițiului din Liban, anunțată joi de președintele american Donald Trump, pe fondul negocierilor cu Iranul. În pofida acestei prelungiri, atât Israelul, cât și Beirutul au continuat să raporteze încălcări ale încetării focului, potrivit informațiilor citate. [...]
Israel a trimis în Emiratele Arabe Unite un sistem de apărare antiaeriană Iron Dome , împreună cu militari pentru operare, într-un gest fără precedent care ridică nivelul cooperării de securitate dintre cele două state în plin război cu Iranul , potrivit Axios , care citează doi oficiali israelieni și un oficial american. Mutarea este relevantă nu doar prin componenta militară, ci și prin implicațiile politice și operaționale: este prima dată când Israelul a trimis o baterie Iron Dome într-o altă țară, iar EAU devin primul stat din afara SUA și Israelului în care sistemul a fost folosit, potrivit unui oficial israelian de rang înalt. De ce a cerut EAU sprijin și ce a făcut Israel De la începutul războiului, EAU au fost ținta Iranului „mai mult decât orice altă țară din regiune”, notează publicația. Ministerul apărării din EAU susține că Iranul a lansat asupra țării: aproximativ 550 de rachete balistice și de croazieră; peste 2.200 de drone. Majoritatea au fost interceptate, însă unele au lovit ținte militare și civile. În acest context, atacurile masive au determinat EAU să ceară asistență aliaților. Potrivit oficialilor israelieni citați, premierul Benjamin Netanyahu a ordonat armatei israeliene să trimită o baterie Iron Dome cu interceptori și „câteva zeci” de operatori ai Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), după o convorbire cu președintele Emiratelor. Un al doilea oficial israelian a declarat că sistemul a interceptat „zeci” de rachete iraniene. Cooperare militară mai strânsă și lovituri preventive Dincolo de desfășurarea Iron Dome, Israelul și EAU au coordonat „îndeaproape” atât militar, cât și politic de la începutul războiului, potrivit unor oficiali israelieni și emiratezi citați de Axios. În paralel, Forțele Aeriene Israeliene ar fi efectuat „numeroase” lovituri pentru a elimina rachete cu rază scurtă amplasate în sudul Iranului, înainte ca acestea să poată lovi EAU și alte țări din Golf. Sensibilități politice în Golf și riscuri interne pentru Netanyahu Trimiterea de trupe israeliene pe teritoriul EAU este descrisă ca fiind „sensibilă politic” în statele din Golf. În același timp, decizia lui Netanyahu de a împărți un sistem de apărare antiaeriană într-un moment în care Israelul era „sub foc intens” ar putea provoca reacții negative și pe plan intern, potrivit sursei. Context: parteneriatul Israel–EAU, mai apropiat ca oricând Israel și EAU au semnat un tratat de pace în 2020. Deși au existat divergențe ulterior, inclusiv pe tema Gaza, oficiali din ambele țări susțin că parteneriatul este acum „mai apropiat ca niciodată”. Tareq al-Otaiba, fost oficial în Consiliul de Securitate Națională al EAU, a scris într-un articol pentru Arab Gulf States Institute (AGSI) că Israel s-a numărat printre țările care „au făcut un pas înainte pentru a oferi asistență reală” EAU. În același text, el a indicat SUA și Israel drept „aliați adevărați” prin ajutor militar, schimb de informații și sprijin diplomatic. Un oficial emiratez de rang înalt a rezumat miza politică a momentului: „Nu o să uităm.” Ce urmează Axios sugerează că episodul poate consolida cooperarea de securitate Israel–EAU, dar și că expune ambele părți la costuri politice: în Golf, prin prezența militarilor israelieni, iar în Israel, prin criticile legate de transferul unei capabilități defensive într-un moment de presiune militară asupra propriului teritoriu. [...]
Trimiterea unei baterii Iron Dome și a unor militari israelieni în Emiratele Arabe Unite a ridicat cooperarea de securitate la un nivel fără precedent și arată cât de rapid se pot reconfigura aranjamentele operaționale de apărare în Golf sub presiunea atacurilor, potrivit Antena 3 , care citează declarații pentru Axios ale unor oficiali israelieni și americani. Israelul ar fi trimis la începutul războiului cu Iranul un sistem de apărare aeriană Iron Dome în Emiratele Arabe Unite, împreună cu militari care să îl opereze. Mutarea nu fusese făcută publică până acum, iar un înalt oficial israelian a descris Emiratele drept prima țară din afara Statelor Unite și Israelului unde Iron Dome a fost folosit. De ce contează: apărare „la cheie”, cu operatori incluși Elementul operațional central este că sprijinul nu s-ar fi limitat la livrarea echipamentului, ci ar fi inclus și personal pentru operare, ceea ce implică o integrare directă în arhitectura de apărare a Emiratelor pe durata conflictului. Potrivit sursei, premierul Benjamin Netanyahu ar fi ordonat trimiterea unei baterii Iron Dome, a interceptorilor și a „câtorva zeci” de militari israelieni, după o discuție telefonică cu președintele EAU, Mohammed bin Zayed. Un al doilea oficial israelian a spus că sistemul ar fi interceptat „zeci” de rachete iraniene. Contextul: amploarea atacurilor asupra Emiratelor Emiratele Arabe Unite au cerut sprijinul aliaților după atacuri masive, iar Ministerul Apărării de la Abu Dhabi a indicat că Iranul a lansat asupra țării aproximativ 550 de rachete balistice și de croazieră și peste 2.200 de drone. Cele mai multe ar fi fost interceptate, însă unele au lovit ținte militare și civile. În paralel, Forțele Aeriene Israeliene ar fi efectuat lovituri pentru a distruge rachete cu rază scurtă de acțiune amplasate în sudul Iranului, înainte ca acestea să poată lovi Emiratele sau alte state din Golf. Sensibilități și efecte politice Prezența trupelor israeliene pe teritoriul Emiratelor „ar putea fi un subiect sensibil” în regiune, notează materialul, însă oficiali din Emirate susțin că războiul cu Iranul a schimbat percepțiile interne: un oficial a spus că oricine ajută la apărarea țării împotriva atacurilor iraniene va fi văzut pozitiv. În Israel, decizia de a trimite un sistem de apărare aeriană în Emirate ar putea genera nemulțumiri, în condițiile în care și Israelul era sub atacuri intense. Cine a mai ajutat Emiratele, potrivit sursei Un fost oficial din Consiliul Național de Securitate al EAU, Tareq al-Otaiba, a scris într-un articol pentru Arab Gulf States Institute că Israelul s-a numărat printre țările care „au intervenit pentru a oferi ajutor real” Emiratelor. Un al doilea oficial emiratez a spus că același lucru este valabil și pentru alte state care au sprijinit apărarea Emiratelor, între care: Statele Unite Franța Regatul Unit Italia Australia Parteneriatul Israel–EAU, formalizat printr-un tratat în 2020, ar fi ajuns „mai apropiat ca oricând”, în pofida diferențelor de poziție apărute între timp, inclusiv pe tema războiului din Gaza, potrivit declarațiilor atribuite unor oficiali israelieni și emiratezi. [...]
Soldați israelieni au distrus panouri solare care alimentau cu electricitate un oraș din sudul Libanului , afectând implicit și alimentarea cu apă, potrivit Al Jazeera , care citează Agenția Națională de Știri a Libanului . Incidentul a avut loc în localitatea Debel , în sudul Libanului, unde militari israelieni au folosit buldozere pentru a distruge panourile solare. Conform aceleiași surse libaneze, panourile asigurau electricitatea necesară și pentru alimentarea cu apă a orașului. Pe lângă panourile solare, Agenția Națională de Știri a Libanului afirmă că au fost distruse și locuințe, drumuri și măslini. Al Jazeera a publicat materialul pe 26 aprilie 2026. [...]
Incidentul din Beirut arată că statul libanez aplică forța selectiv , intervenind dur împotriva unor presupuse încălcări economice minore, în timp ce presiunea internă și externă privind dezarmarea Hezbollah rămâne fără un răspuns operațional comparabil, potrivit The Jerusalem Post . Premierul Libanului, Nawaf Salam , a criticat sâmbătă modul „violent” în care forțele de securitate au încercat să rețină o persoană acuzată de implicare în „generatoare electrice ilegale”, după ciocniri în zona Saqiet al-Janzir din Beirut. Salam a condamnat „tragerea de focuri” și „terorizarea cetățenilor”, afirmând că astfel de acțiuni sunt „inacceptabile, indiferent de motive sau pretexte”, conform unui reportaj al postului libanez LBC citat în material. „Violența membrilor uneia dintre agențiile de securitate împotriva civililor, tragerea de focuri și terorizarea cetățenilor sunt acțiuni inacceptabile, indiferent de motive sau pretexte.” Salam a spus că a dat „ordine stricte” pentru declanșarea imediată a unei anchete și pentru luarea „măsurilor disciplinare și judiciare necesare” împotriva celor responsabili, potrivit aceleiași relatări. Ce s-a întâmplat: operațiune pentru un „proprietar de generator” Direcția Generală a Securității Statului a anunțat că intervenția a vizat un „proprietar” de generatoare electrice ilegale din Beirut, care nu s-ar fi prezentat pentru a finaliza procedurile judiciare. Instituția a precizat că acțiunea s-a bazat pe un ordin al procurorului public financiar de aducere a persoanei, iar o patrulă a încercat să execute mandatul, dar a fost împiedicată de mai mulți cetățeni. În comunicatul citat, instituția susține că unii ofițeri au tras focuri în aer pentru a dispersa mulțimea și că „nimeni nu a fost rănit”. Înregistrări video apărute online ar fi arătat confruntări cu forțele de securitate, iar relatările au indicat că s-au tras focuri. Un jurnalist libanez citat în articol a criticat disproporția dintre acuzația invocată și intensitatea intervenției, susținând că existau „cadre legale și administrative” care ar fi trebuit urmate prin guvernorat și Ministerul Economiei, în locul unei acțiuni de forță. De ce contează: „securitate economică” vs. arsenalul Hezbollah Unghiul central al materialului este contrastul dintre disponibilitatea autorităților de a folosi forța în cartiere sunnite sau creștine neasociate cu Hezbollah și absența unor acțiuni similare împotriva arsenalului de rachete și a armelor ilegale ale grupării. Articolul susține că, pe fondul atenției internaționale asupra dezarmării Hezbollah, incidentul din Beirut alimentează percepția unei aplicări selective a legii: intervenții dure pentru presupuse încălcări de nivel redus, dar fără raiduri comparabile împotriva Hezbollah. Publicația „This Is Beirut” (menționată în text) a descris evenimentul drept o „operațiune controversată” care a declanșat indignare publică și un val de proteste în capitală, într-o zonă cu majoritate sunnită. Context politic: întâlniri regionale și mesaje de sprijin În același tablou, articolul notează și alte evoluții politice: politicianul druz Walid Jumblatt s-a întâlnit cu președintele Siriei, Ahmad al-Shara’a; Arabia Saudită și-a reafirmat sprijinul pentru Liban și pentru președintele Joseph Aoun; iar parlamentarul Nadim Gemayel a vizitat Doha, unde s-a întâlnit cu premierul și ministrul de externe al Qatarului, Sheikh Mohammed bin Abdulrahman bin Jassim Al Thani, discuțiile vizând situația din Liban, stabilitatea și întărirea instituțiilor, inclusiv în zona de securitate și administrație. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre pașii următori, singura măsură concretă anunțată rămâne ancheta ordonată de premier privind comportamentul forțelor de securitate în incidentul din Saqiet al-Janzir. [...]
Întreruperile de internet și noul val de arestări politice arată că Rusia intră într-o fază de control intern mai dur, cu efecte directe asupra economiei digitale și a libertății de exprimare , potrivit Antena 3 . În contextul în care nemulțumirea publică față de Vladimir Putin ar da semne că se accentuează, autoritățile își intensifică represiunea, inclusiv prin măsuri care afectează comerțul online și accesul la servicii electronice. Textul notează că, la patru ani de la invazia pe scară largă a Ucrainei, Rusia a suportat costuri economice ale războiului, în timp ce serviciile de securitate au ținut protestele sub control. În același timp, conflictul din Orientul Mijlociu ar fi oferit un „impuls neașteptat” efortului de război al Rusiei, prin creșterea prețurilor la petrol. Presiune pe economie și pe viața digitală Un element care a „atins o coardă sensibilă” este seria de întreruperi digitale din orașe rusești. Potrivit materialului, aceste pene au afectat comerțul online și au făcut multe aplicații și servicii electronice inaccesibile, alimentând iritarea în rândul populației. Vladimir Putin a comentat public aceste întreruperi, legându-le de măsuri de securitate pentru prevenirea atacurilor teroriste și sugerând, totodată, că informarea prealabilă extinsă ar putea dăuna operațiunilor. „Nu pot să nu remarc ceea ce întâlnesc oamenii și în marile orașe. Este rar, dar, din păcate, se întâmplă. Mă refer la anumite probleme de internet și întreruperi din marile zone metropolitane.” „Informațiile publice extinse în avans pot dăuna activităților operative, deoarece infractorii, până la urmă, aud și văd totul.” Represiune accelerată: edituri, jurnaliști, ONG-uri Materialul descrie un nou val de arestări politice și percheziții „intens mediatizate” în ultimele săptămâni, pe fondul restrângerii spațiului civic. Printre exemplele invocate: percheziționarea sediilor editurii Eksmo și reținerea unor membri ai personalului, într-o anchetă penală privind ceea ce autoritățile susțin că ar fi „propagandă LGBTQ”; Eksmo deține marca Popcorn Books, închisă în ianuarie; percheziția la redacția Novaya Gazeta , publicație independentă care și-a închis ediția tipărită după invazia Ucrainei din 2022, dar continuă online; desemnarea organizației Memorial drept „extremistă”, în aceeași zi cu percheziția la Novaya Gazeta. În cazul editurii Eksmo, agenția de stat TASS a relatat că manageri de top au fost eliberați pe cauțiune după audieri, conform articolului. Componenta de reglementare: „extremismul” ca instrument Un punct-cheie este folosirea cadrului legal privind „extremismul” pentru a limita activismul și exprimarea publică. Articolul amintește că, în 2023, Curtea Supremă a Rusiei a declarat ceea ce autoritățile numesc „mișcarea internațională LGBTQ” drept organizație extremistă, cu potențiale pedepse penale severe, inclusiv în situații care țin de publicare de carte. Într-un comunicat citat, șeful ONU pentru drepturile omului, Volker Türk, a spus că desemnarea Memorial „criminalizează efectiv activitatea critică în domeniul drepturilor omului” în Rusia. Reabilitarea simbolurilor sovietice și tensiuni externe În paralel cu presiunea asupra presei și societății civile, autoritățile ruse readuc în prim-plan simboluri ale represiunii sovietice. Articolul menționează redenumirea Academiei FSB în onoarea lui Feliks Dzerjinski, fondatorul poliției secrete sovietice. Totodată, potrivit Reuters (citată de Antena 3), ambasadele Poloniei, Estoniei, Lituaniei și Letoniei au protestat la Ministerul rus de Externe după demontarea unui complex memorial din Tomsk dedicat victimelor poliției secrete sovietice. Materialul mai notează și controverse legate de o expoziție instalată la Memorialul Katyn. Ce urmează, pe baza informațiilor din articol Concluzia materialului este că extinderea și intensificarea represiunii asupra vieții civice „nu dă semne că s-ar diminua”. În plan practic, combinația dintre controlul informației, măsuri de aplicare a legii și întreruperi digitale riscă să adâncească presiunea asupra economiei online și să reducă și mai mult canalele de informare independentă din Rusia. [...]
