Știri
Știri din categoria Externe
Riscul unei reluări a loviturilor israeliene la scară mai mare crește, după ce Israel și Hezbollah au escaladat atacurile și se acuză reciproc că încalcă armistițiul din 17 aprilie, pe fondul unor limite impuse de administrația SUA asupra răspunsului israelian, potrivit The Jerusalem Post.
Disputa centrală, apărută imediat după intrarea în vigoare a armistițiului, ține de aria lui de aplicare: Israel susține că încetarea focului se aplică la nord de râul Litani, nu și în sudul Libanului. În această logică, armata israeliană (IDF) – care „deja controla sudul Libanului”, conform publicației – a urmărit să continue distrugerea armelor Hezbollah din satele din zonă și să lovească luptătorii rămași acolo care nu se predau.
De la 17 aprilie, IDF ar fi ucis „peste 40” de luptători Hezbollah, aproape toți în sudul Libanului. În paralel, Israel ar miza pe menținerea unei prezențe în sudul Libanului pentru o perioadă mai lungă, ca instrument de presiune pentru demararea unui proces de dezarmare a Hezbollah. Hezbollah, în schimb, ar urmări încetarea operațiunilor IDF în sudul Libanului, ca etapă spre o retragere mai rapidă a trupelor israeliene din zonă, înapoi în interiorul granițelor Israelului.
Publicația notează că oficiali israelieni de rang înalt le-au transmis omologilor americani că, dacă Hezbollah continuă să atace soldați IDF, Israel nu va mai putea menține „răspunsul măsurat” actual, potrivit a două surse familiarizate cu discuțiile.
Duminică seară, premierul Benjamin Netanyahu a convocat un grup restrâns de miniștri și oficiali de securitate pentru a discuta atât Iranul, cât și situația din Liban. Una dintre opțiunile analizate ar fi escaladarea loviturilor împotriva Hezbollah, inclusiv vizarea unor zone dincolo de sudul Libanului.
Netanyahu a recunoscut, la începutul ședinței de guvern, că administrația SUA limitează amploarea reacției Israelului.
„Acționăm energic în conformitate cu reguli convenite cu Statele Unite – și, apropo, și cu Libanul. Asta înseamnă libertate de acțiune nu doar pentru a răspunde atacurilor – asta e clar – ci și pentru a dejuca amenințări imediate și pentru a aborda amenințări emergente.”
El a adăugat că Israelul nu este dispus să accepte acțiunile Hezbollah și că „vom face ceea ce este necesar pentru a restabili securitatea în nord”.
Până la finalul săptămânii trecute, Hezbollah s-ar fi abținut să tragă rachete asupra civililor din Israel, iar IDF ar fi evitat atacuri „cu profil înalt” în zone considerate bastioane Hezbollah, precum Dahiyeh (Beirut) sau Valea Bekaa. Când Hezbollah a început să lanseze rachete și drone către nordul Israelului la finalul săptămânii, volumele ar fi rămas reduse, însă suficient cât să crească presiunea internă pentru un răspuns mai dur.
Deși Netanyahu a ordonat public sâmbătă seară o ripostă „mult mai puternică”, loviturile efective ar fi rămas limitate, indicând în continuare reținere, potrivit relatării. Duminică, IDF și-a intensificat atacurile, dar încă la „o fracțiune” din intensitatea de dinainte de armistițiul din 17 aprilie; multe lovituri ar fi fost executate de la distanță, cu artilerie sau aviație.
În același timp, IDF ar fi trebuit să gestioneze atacuri continue cu rachete și drone, atât asupra soldaților din sudul Libanului, cât și asupra nordului Israelului. Majoritatea ar fi fost interceptate, însă unele ar fi trecut de apărare, provocând morți și răniți în rândul militarilor israelieni.
Un element operațional nou semnalat este creșterea utilizării dronelor FPV (First Person View), ghidate mai „manual”, ceea ce le poate face mai greu de bruiat, urmărit sau doborât. IDF ar fi afirmat că Hezbollah și-a mărit numărul de operatori specializați pentru acest tip de drone.
Săptămâna trecută, președintele SUA Donald Trump a anunțat prelungirea armistițiului cu încă trei săptămâni, după o întâlnire între ambasadorul Israelului în SUA, Yechiel Leiter, și ambasadoarea Libanului în SUA, Nada Hamadeh Mouawad. Trump a mai spus că Netanyahu ar urma să se întâlnească „în viitorul apropiat” la Casa Albă cu președintele libanez Joseph Aoun.
În fundal, Israel și guvernul libanez – descris ca încercând să se desprindă de Hezbollah – ar fi avut două runde de discuții de „normalizare”, potrivit publicației. În acest cadru, miza imediată rămâne dacă escaladarea din teren va forța Israelul să depășească actualele limite ale răspunsului, cu posibile lovituri extinse dincolo de sudul Libanului.
Recomandate
Israelul mizează pe escaladare militară pentru a forța negocieri mai ferme cu Libanul , pe fondul celor mai grave pierderi umane raportate în sudul Libanului de la acordurile din iunie, potrivit Economica . Mesajul vine după lovituri aeriene israeliene care, conform relatării, au ucis 11 persoane, inclusiv femei și copii. Doron Spielman, prezentat ca reprezentant al premierului Benjamin Netanyahu , a susținut că atacurile împotriva Hezbollah „ar trebui să relanseze negocierile și să le facă mai serioase, nu să producă efectul contrar”, conform aceleiași surse, care citează Agerpres. În același context, Spielman a afirmat că Hezbollah, descrisă drept organizație proiraniană, ar fi „un inamic comun” pentru Israel și Liban. Ce s-a întâmplat pe teren și ce spune armata israeliană Potrivit informațiilor preluate de Economica, atacurile aeriene israeliene de sâmbătă au provocat 11 morți în sudul Libanului, acesta fiind „cel mai grav bilanț” de la acordurile de pace din iunie, care ar fi redus ostilitățile dintre Israel și Hezbollah. Armata israeliană a anunțat că a vizat, între altele: un comandant al Hezbollah; infrastructura organizației. De ce contează Din perspectiva riscului regional, poziționarea Israelului sugerează o strategie în care presiunea militară este folosită pentru a influența formatul și intensitatea negocierilor cu Libanul. În același timp, creșterea numărului de victime raportate după acordurile din iunie ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea reducerii ostilităților și probabilitatea unei noi runde de escaladare. [...]
Declarațiile lui Benjamin Netanyahu riscă să adâncească ruptura diplomatică și comercială cu Regatul Unit , într-un moment în care Londra a trecut deja la sancțiuni și la înghețarea unor canale de cooperare cu Israelul, potrivit Mediafax . Netanyahu a făcut afirmațiile într-un podcast difuzat de postul militar israelian Army Radio, criticând felul în care presa și societatea britanică se raportează în prezent la Israel. El a invocat relatările favorabile Israelului din trecut ale lui Randolph Churchill, fiul fostului premier Winston Churchill, în perioada Războiului de Șase Zile (1967), susținând că o astfel de atitudine nu mai poate fi găsită în Marea Britanie de astăzi. „Încercați să găsiți o asemenea atitudine în Marea Britanie de astăzi, în ceea ce este numit «Republica Islamică a Marii Britanii».” Reacții la Londra: acuzații de islamofobie și risc de alimentare a tensiunilor sociale Câteva minute mai târziu, premierul israelian a reluat tema și a făcut o comparație între Regatul Unit și Iran, afirmând că „prima republică islamică cu arme nucleare va fi Marea Britanie” și adăugând că Israelul se asigură că „nu va exista încă una în Iran”. Materialul notează că remarca pare să trimită la o afirmație din 2024 a actualului vicepreședinte american JD Vance , care sugerase că Regatul Unit ar putea deveni prima țară „cu adevărat islamistă” cu arme nucleare. În același timp, Mediafax arată că afirmația este problematică factual, deoarece Pakistanul (Republica Islamică Pakistan) este deja o putere nucleară. În Marea Britanie, declarațiile lui Netanyahu au atras critici. Lideri ai Movement for Progressive Judaism au descris astfel de formulări drept periculoase într-un context de tensiuni sociale și de creștere a incidentelor antisemite și anti-musulmane. Fostul șef de cabinet de la Downing Street, Gavin Barwell, l-a acuzat pe Netanyahu de „islamofobie flagrantă”. Contextul care contează pentru relația bilaterală: sancțiuni și înghețarea negocierilor comerciale Atacul verbal vine pe fondul unei deteriorări accelerate a relației dintre Londra și guvernul Netanyahu, după o serie de decizii prin care Regatul Unit s-a distanțat de Israel. Potrivit informațiilor din material, Regatul Unit: a suspendat în 2025 negocierile pentru un nou acord comercial cu Israelul și a revizuit cooperarea bilaterală, după ce anterior suspendase o serie de licențe pentru exportul de armament, invocând situația din Gaza și riscul încălcării dreptului internațional umanitar; a sancționat în iunie 2025, alături de Australia, Canada, Noua Zeelandă și Norvegia, doi miniștri israelieni (Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich), acuzați de incitare repetată la violență împotriva palestinienilor din Cisiordania; a recunoscut oficial statul Palestina în septembrie 2025, decizie prezentată de guvernul britanic ca o încercare de a proteja perspectiva soluției cu două state. Ce urmează: presiune politică suplimentară sub noul premier Andy Burnham Tensiunile ar putea crește sub noul premier britanic Andy Burnham, care a preluat funcția la 20 iulie 2026, după ce a devenit lider al Partidului Laburist. Înainte de a ajunge la Downing Street, Burnham și-a cerut scuze pentru reacția inițială a Labour la războiul din Gaza și a susținut că Londra trebuie să exercite o presiune mai mare asupra guvernului Netanyahu. Conform materialului, Burnham a vorbit inclusiv despre noi sancțiuni și despre posibilitatea interzicerii comerțului cu produse provenite din coloniile israeliene din teritoriile palestiniene ocupate, ceea ce ar muta disputa din zona declarațiilor politice în cea a măsurilor cu efect direct asupra schimburilor comerciale și a companiilor implicate. [...]
Vizita lui Jared Kushner în Israel și Egipt urmărește să deblocheze implementarea planului american pentru Gaza , după ce premierul israelian Benjamin Netanyahu a respins un punct-cheie privind dezarmarea treptată a Hamas și retragerea concomitentă a trupelor israeliene, potrivit Al Jazeera . Miza este una operațională: planul susținut de SUA, promovat de așa-numitul Board of Peace (Consiliul pentru Pace) , are ca obiectiv un „sfârșit permanent” al războiului din Gaza, dar rămâne blocat în etapa de implementare, în condițiile în care detaliile aplicării sunt încă neclare, iar încetarea focului ar fi fost încălcată în mod repetat. Ce a respins Netanyahu și de ce contează Netanyahu s-a opus explicit unei prevederi din planul în 15 puncte susținut de Donald Trump, care ar fi presupus: dezarmarea graduală a Hamas, cu transferul armelor către o „a treia parte” palestiniană; retragerea simultană a trupelor israeliene din Gaza. Hamas ar fi anunțat că a acceptat o versiune preliminară a înțelegerii și că rămâne angajată față de acord după respingerea Israelului, potrivit informațiilor prezentate de publicație. Cine participă și ce urmează în Cairo Un oficial al Board of Peace a declarat pentru Al Jazeera că Jared Kushner va fi însoțit de: Nickolay Mladenov, director general al boardului și fost ministru în guvernul Bulgariei; Tony Blair, membru al comitetului executiv și fost prim-ministru britanic. Potrivit aceluiași oficial, delegația va „asculta îngrijorările ridicate și va discuta pașii următori”, inclusiv în Egipt, unde sunt programate întâlniri cu mediatori egipteni și alții, pentru „consolidarea unei foi de parcurs”. „Ceea ce este critic este să fim de acord asupra rezultatului dorit și să găsim modalități de a accelera progresul”, a spus oficialul, adăugând că atât boardul, cât și Israelul ar agrea „starea finală”, respectiv o Hamas demilitarizată. Contextul încetării focului: acorduri pe hârtie, implementare contestată Al Jazeera notează că aprobarea de către Hamas a unui acord preliminar privind dezarmarea a fost văzută ca un progres major, însă implementarea rămâne nedefinită. În cadrul unui plan de încetare a focului în 20 de puncte semnat anul trecut, luptele ar fi trebuit să fie oprite pentru a permite dezafectarea armelor de către grupările armate palestiniene și retragerea Israelului din Gaza. Acordul ar mai prevedea transferul puterii către un guvern palestinian tehnocrat, desfășurarea unei Forțe Internaționale de Stabilizare și demararea unui efort major de reconstrucție. Publicația relatează însă că ar fi existat încălcări aproape zilnice ale încetării focului, iar autoritățile locale ar fi raportat cel puțin 1.260 de palestinieni uciși în Gaza de la intrarea în vigoare a armistițiului. În același timp, Israelul și-ar fi extins treptat zona de control în Gaza, ajungând la aproximativ 70% din enclavă, potrivit articolului. Presiune suplimentară din Cisiordania: violențe ale coloniștilor și reacție rară a SUA Vizita are loc și pe fondul intensificării violențelor coloniștilor israelieni în Cisiordania ocupată, despre care organizațiile pentru drepturi susțin de mult timp că ar fi „permise” de forțele militare israeliene, mai scrie Al Jazeera. Este menționat un asediu al coloniștilor asupra satului Qusra (guvernoratul Nablus), unde localnicii spun că au fost tăiați de la apă și electricitate în contextul unei tentative de confiscare de terenuri. Episodul a atras o reacție neobișnuit de dură din partea ambasadorului SUA în Israel, Mike Huckabee , care a descris un caz drept „act de teroare” și a afirmat că ambasada a fost „foarte implicată” și că armata israeliană și poliția au intervenit la solicitarea SUA pentru a îndepărta „teroriștii israelieni”. Potrivit OCHA (Biroul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare), au fost documentate 3.033 de atacuri ale coloniștilor în Cisiordania între ianuarie 2025 și iunie 2026, o medie de aproximativ șase pe zi. ONU mai indică faptul că, în 2026, forțele israeliene și coloniștii ar fi ucis 76 de palestinieni, inclusiv 18 copii, în teritoriul ocupat. [...]
Pactul de apărare semnat la Mecca de Arabia Saudită, Turcia și Pakistan poate accelera reconfigurarea alianțelor din Orientul Mijlociu , cu efecte potențiale asupra echilibrelor de securitate și a cooperării regionale în care Israelul miza, până recent, pe o apropiere de state din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Acordul, semnat pe 7 august, este prezentat ca prima formalizare a apariției lente a unui bloc sunnit conservator, gândit ca o contrapondere strategică atât față de Israel, cât și față de Iran. Publicația notează că miza nu este doar simbolică: nucleul acestui demers se sprijină pe relații bilaterale în creștere în comerț, economie și cooperare militară. Ce prevede pactul și cât valorează, practic, garanția de apărare Textul comun al acordului promite întărirea „descurajării colective” și introduce o formulare de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, evocând Articolul 5 din NATO. Totuși, analiza avertizează că puțini cred că documentul ar obliga automat statele semnatare să intre în război în scenarii concrete (de exemplu, Turcia într-un conflict India–Pakistan sau Pakistan într-o confruntare directă cu Iranul). În plus, pactul ar fi fost deja „testat” indirect: după atacuri ulterioare ale houthiților asupra Arabiei Saudite, nu ar fi existat un răspuns din partea noilor parteneri ai Riadului din pact, ceea ce sugerează limite operaționale ale angajamentului. Motorul real: axa Turcia–Pakistan și cooperarea militară Elementul central al noii arhitecturi este relația bilaterală Turcia–Pakistan, consolidată în ultimul deceniu prin proiecte și achiziții militare. Analiza indică drept reper un contract din 2018, în valoare de 1,5 miliarde de dolari (aprox. 6,9 miliarde lei), prin care marina pakistaneză a cumpărat patru nave MILGEM din Turcia – descris ca cel mai mare export de apărare al Ankarei la acel moment. În același cadru, cele două țări cooperează la dezvoltarea dronelor, iar Turcia a contribuit la modernizarea flotei pakistaneze de avioane F-16. Turcia este, potrivit articolului, al patrulea cel mai mare furnizor de armament al Pakistanului (principalul fiind China). De ce intră Arabia Saudită în ecuație: „hedging” pe fondul retragerii SUA Pentru Arabia Saudită, participarea este descrisă ca mai complicată. Înainte de războiul început în regiune „acum trei ani”, prințul moștenitor Mohammed bin Salman era asociat cu o orientare a unor lideri din Golf (inclusiv Emiratele Arabe Unite și Bahrain) spre dezvoltare economică și tehnologică și spre o apropiere de Israel, în linia Acordurilor Abraham din 2020 . Analiza susține că Riadul nu ar fi abandonat neapărat această direcție, dar că în „noua” ordine regională, apărarea și simbolurile religioase revin în prim-plan. În acest context, Arabia Saudită ar fi luat act de ceea ce percepe drept incapacitatea SUA de a-și atinge obiectivele împotriva Iranului sau de a apăra suficient statele din Golf de atacuri iraniene, pe fondul unei tendințe mai largi a Washingtonului de a reduce angajamentele majore în Orientul Mijlociu. Concluzia: Riadul „se asigură” (hedging) pentru a semnala SUA și aliaților regionali că are alternative și parteneri potențiali, chiar dacă aceștia pot oferi, în practică, garanții limitate în fața Iranului și a rețelei sale de actori afiliați. Extinderea blocului: Qatar și noul regim din Siria, plus dimensiunea anti-Israel Pactul nu include toți actorii pe care analiza îi vede ca parte a axei emergente. Qatar și regimul islamist sunnit aflat în formare în Siria sunt descrise ca „componente” ale blocului, iar Qatar este indicat drept al treilea membru-cheie al grupului alături de Turcia și Pakistan. Din perspectiva Israelului, articolul punctează că această alianță (Turcia–Pakistan–Qatar) este, la nivel retoric, „extrem de anti-Israel”, iar retorica ar fi susținută de acțiuni: Turcia și Qatar sunt menționate drept susținători practici majori ai Hamas, alături de Iran. Analiza adaugă și un element operațional în Siria: Turcia ar fi implicată în construirea unei noi armate siriene de 200.000 de oameni, controlată și încadrată de comandanți islamiști suniți, în timp ce Turcia și Qatar sunt descrise ca principalii aliați ai noului regim de la Damasc. În final, este citat un reportaj al postului israelian Channel 11 (fără a numi țările) despre un sfat transmis între două state din Orientul Mijlociu: încheierea unui acord cu Israel pentru a câștiga timp, a construi forță, apoi a rupe acordul și a porni război. Analiza sugerează că logica strategică regională ar indica Siria drept statul „sfătuit”, iar Turcia sau Qatar drept statul „sfătuitor” – o interpretare care rămâne însă inferență, în lipsa numelor. Pentru mediul de afaceri și investitori, semnalul principal este că regiunea intră într-o fază de aliniamente mai dure, în care cooperarea economică și cea de securitate se amestecă, iar riscul geopolitic poate crește inclusiv în jurul rutelor comerciale, al energiei și al proiectelor transfrontaliere. [...]
Loviturile ucrainene în adâncul Rusiei vizează direct capacitatea Moscovei de a lansa atacuri cu rachete Kinjal , după ce au fost raportate explozii la baza aeriană militară Savasleika, unde sunt staționate avioane MiG-31K, potrivit HotNews . Atacul ar fi avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, la baza din regiunea Nijni Novgorod, situată la circa 660 km de granița cu Ucraina. Informația este relatată de Kyiv Independent, citat de publicația română, iar în urma exploziilor ar fi fost observate incendii în zona aerodromului, conform canalului de monitorizare Exilenova Plus de pe Telegram. Explozii raportate și la Samara, cu ținte industriale Separat, au fost semnalate mai multe explozii și în orașul rus Samara. Același canal a susținut că rachete de croazieră ucrainene FP-5 „Flamingo” ar fi lovit o unitate importantă de proiectare și producție aerospațială. Guvernatorul regiunii Samara, Viaceslav Fedorișcev, a confirmat că rachete au lovit o „instalație industrială” din regiune, fără să indice locația exactă. Context: atacuri repetate asupra infrastructurii militare ruse Samara se află la aproximativ 800 km de granița Rusiei cu Ucraina, iar baza Savasleika la aproximativ 660 km. În acest context, Ucraina atacă în mod regulat infrastructura militară din interiorul Rusiei și din teritoriile ocupate, cu obiectivul de a reduce capacitatea Moscovei de a continua războiul, potrivit informațiilor citate de HotNews. [...]
Ucraina susține că a lovit cu rachete obiective strategice ale industriei aerospațiale și ale aviației militare ruse : centrul spațial și de rachete al agenției Roscosmos din regiunea Samara și o bază aeriană din Nijni Novgorod, potrivit Agerpres , care citează o declarație a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski . Atacul ar fi vizat centrul Roscosmos din regiunea Samara, la circa 900 de kilometri de granița Ucrainei, și o bază aeriană din Nijni Novgorod, oraș aflat la aproximativ 700 de kilometri distanță de Ucraina, conform aceleiași relatări. De ce contează: presiune operațională asupra infrastructurii ruse Țintele indicate de Zelenski sunt legate de capacități cu relevanță directă pentru efortul militar și tehnologic al Rusiei: un centru asociat cu rachete și spațiu ( Roskosmos ) și o bază aeriană. Dacă informațiile se confirmă, loviturile sugerează o extindere a razei operaționale a Ucrainei asupra unor obiective aflate la sute de kilometri în interiorul teritoriului rus. Agerpres notează că informația este atribuită declarației lui Zelenski și că relatarea este preluată de la EFE; articolul integral este disponibil doar abonaților, astfel că detalii suplimentare despre efecte sau pagube nu sunt disponibile în textul accesibil. [...]
