Știri
Știri din categoria Externe
Războiul dintre SUA, Israel și Iran a provocat sute de atacuri în Orientul Mijlociu, după 13 zile de conflict în care loviturile aeriene, atacurile cu rachete și drone s-au extins din Iran până în statele din Golf și Liban, potrivit unei analize publicate de BBC. Datele verificate arată amploarea unei confruntări care implică mai multe fronturi și afectează infrastructură militară, energetică și civilă.
Conflictul a început pe 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israelul au lansat primele atacuri asupra Iranului, declarând că vizează conducerea și infrastructura militară a regimului. În acele lovituri inițiale a fost ucis la Teheran liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei.
Analiza realizată de BBC Verify indică amploarea bombardamentelor:
Imaginile din satelit arată distrugeri în mai multe puncte strategice ale Iranului, inclusiv:
De asemenea, forțele americane au anunțat că au distrus 60 de nave militare iraniene, inclusiv 16 nave capabile să plaseze mine navale în apropierea strâmtorii Hormuz. Analiza BBC Verify confirmă avarierea sau distrugerea a cel puțin 11 nave la bazele navale Konarak și Bandar Abbas.
În paralel, Iranul a extins conflictul prin atacuri asupra statelor din Golf. Rachete și drone au lovit sau vizat mai multe țări din regiune:
Potrivit autorităților din Emiratele Arabe Unite, de la începutul războiului au fost lansate asupra țării 268 de rachete și 1.514 drone.
Conflictul s-a extins și în Liban. Gruparea Hezbollah, susținută de Iran, a lansat rachete asupra Israelului, iar armata israeliană a răspuns cu aproximativ 70 de lovituri aeriene în Beirut. Ministerul Sănătății libanez a anunțat că 570 de persoane au murit de la începutul ofensivelor israeliene.
În același timp, atacurile asupra transportului maritim continuă în Golful Persic, unde cel puțin 18 nave comerciale au fost lovite de la declanșarea conflictului, potrivit UK Maritime Trade Operations.
Recomandate
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a lansat un avertisment indirect la adresa noului lider suprem al Iranului , sugerând că acesta ar putea deveni o țintă în conflictul militar în desfășurare, potrivit informațiilor publicate de Reuters . Declarațiile au fost făcute joi, 12 martie 2026, în prima conferință de presă susținută de liderul israelian de la începutul războiului dintre Israel și Iran. Netanyahu a afirmat că nu ar oferi „polițe de asigurare pentru viață” liderilor organizațiilor pe care Israelul le consideră teroriste, referindu-se la ayatollahul Mojtaba Khamenei , noul lider suprem al Iranului, precum și la liderul Hezbollah, Naim Qassem. Premierul israelian a evitat însă să detalieze eventuale planuri militare sau operațiuni viitoare. Conflictul a început după uciderea fostului lider suprem iranian, Ali Khamenei , într-un atac atribuit Israelului, la debutul războiului. În urma acestui eveniment, Mojtaba Khamenei a preluat conducerea supremă a Iranului. Israelul susține că operațiunile militare au vizat reducerea amenințării reprezentate de programele nucleare și balistice ale Iranului. Potrivit lui Netanyahu, aproape două săptămâni de bombardamente au afectat serios structurile de securitate ale Iranului, inclusiv Gărzile Revoluționare și miliția paramilitară Basij. Liderul israelian a mai spus că Iranul „nu mai este același” după loviturile primite. În timpul conferinței de presă, sirenele de alarmă au sunat în centrul Israelului, avertizând asupra unor posibile atacuri cu rachete lansate din Iran. În paralel, Netanyahu a promis că armata israeliană va continua operațiunile împotriva Hezbollah, gruparea susținută de Teheran care a deschis focul asupra Israelului la începutul lunii martie. Premierul israelian a recunoscut că obiectivul declarat al Israelului – prăbușirea regimului iranian – nu poate fi garantat. Potrivit acestuia, schimbarea regimului trebuie să vină din interiorul Iranului, însă Israelul încearcă să creeze „condițiile optime” pentru ca acest lucru să se întâmple. Deși există nemulțumiri în rândul populației iraniene față de conducerea clericală, inclusiv reacții favorabile după moartea lui Ali Khamenei, până acum nu au fost semnalate proteste majore de la începutul războiului. [...]
Iranul cere garanții că nu va mai fi atacat de SUA și Israel pentru a accepta un acord de încetare a focului , condiție pe care Teheranul a transmis-o prin intermediari regionali în cadrul discuțiilor informale privind oprirea conflictului din Orientul Mijlociu, potrivit Bloomberg . Potrivit unor oficiali familiarizați cu negocierile, Iranul a transmis că ar putea accepta un armistițiu doar dacă primește garanții clare că nici Statele Unite, nici Israelul nu vor relua atacurile militare în viitor . Temerea principală a Teheranului este că Israelul ar putea continua loviturile chiar și după încheierea actualului conflict. Negocieri indirecte prin intermediari Discuțiile dintre părți nu se desfășoară direct, ci prin canale neoficiale, facilitate de state europene și din Orientul Mijlociu. Sursele citate spun că aceste contacte încearcă să identifice o formulă acceptabilă pentru oprirea ostilităților, însă nu este clar dacă Washingtonul ar fi dispus să ofere garanțiile cerute de Iran sau dacă ar putea determina Israelul să facă același lucru. În paralel, liderii iranieni transmit mesaje publice privind condițiile pentru pace. Condițiile anunțate de Teheran Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat că oprirea războiului depinde de trei elemente principale: recunoașterea „drepturilor legitime ale Iranului”; plata unor reparații pentru pagubele provocate ; oferirea unor garanții internaționale ferme împotriva viitoarelor atacuri . Potrivit liderului iranian, acest mesaj a fost transmis inclusiv liderilor din Rusia și Pakistan. Poziția administrației americane De partea cealaltă, administrația de la Washington transmite un mesaj mult mai dur. Oficialii americani spun că președintele Donald Trump va decide momentul încheierii războiului , iar condiția impusă până acum de liderul american este „capitularea necondiționată” a Iranului. Această poziție ridică semne de întrebare cu privire la șansele reale ale unui acord rapid de încetare a focului, deoarece cerințele celor două părți par, în acest moment, dificil de reconciliat. În aceste condiții, negocierile indirecte continuă, iar evoluția conflictului din Orientul Mijlociu depinde în mare măsură de deciziile politice ale Washingtonului, ale Israelului și ale conducerii iraniene. [...]
Războiul dintre Statele Unite și Iran ar putea avea mai multe finaluri posibile , de la un acord diplomatic până la prăbușirea regimului de la Teheran sau retragerea unilaterală a Washingtonului. Analiza este prezentată într-un material publicat de Axios , care examinează principalele scenarii discutate în mediul politic și militar american. Conflictul a început într-un context geopolitic tensionat, iar declarațiile contradictorii ale administrației americane au creat incertitudine privind modul în care s-ar putea încheia războiul. Potrivit analizei citate, fiecare săptămână fără o soluție politică riscă să amplifice instabilitatea internațională și presiunile economice interne asupra administrației de la Washington. Cinci scenarii analizate pentru finalul conflictului 1. Acord negociat și încetarea focului Unul dintre scenariile luate în calcul este reluarea negocierilor privind programul nuclear iranian și semnarea unui acord care să limiteze definitiv dezvoltarea armelor nucleare. Înaintea izbucnirii conflictului, Iranul și SUA au avut mai multe runde de discuții indirecte la Geneva, însă acestea nu au dus la un acord. 2. Modelul Venezuela Președintele Donald Trump a făcut comparații cu situația din Venezuela, unde SUA au sprijinit schimbarea conducerii politice. Într-un scenariu similar, Washingtonul ar putea încerca să susțină apariția unei conduceri alternative la Teheran. Experții avertizează însă că structura politică și religioasă a Iranului face o astfel de strategie mult mai dificilă. 3. Revoltă populară și prăbușirea regimului Moartea liderului suprem Ali Khamenei, criza economică și protestele interne ar putea genera o revoltă populară care să ducă la căderea regimului. Totuși, opoziția iraniană nu are în prezent o conducere unificată sau o structură organizată capabilă să preia puterea. 4. Operațiune militară pentru distrugerea programului nuclear Un alt scenariu discutat ar implica trimiterea unor forțe speciale americane și israeliene în Iran pentru a captura sau distruge stocurile de uraniu îmbogățit. O astfel de operațiune ar încheia conflictul prin eliminarea directă a amenințării nucleare, dar ar presupune trupe la sol într-un teritoriu unde Iranul încă dispune de capacități militare active. 5. Declarație de victorie și retragere americană În acest scenariu, administrația americană ar decide că infrastructura militară a Iranului a fost suficient slăbită și ar anunța victoria, retrăgând forțele fără o schimbare politică majoră la Teheran . Analiștii spun însă că o astfel de soluție ar putea lăsa deschisă posibilitatea reluării conflictului în viitor. Un final dificil de anticipat Potrivit analizei, conflictul a izbucnit relativ brusc și ar putea să se încheie la fel de imprevizibil. Evoluțiile politice din Iran, poziția Israelului și presiunile interne din Statele Unite vor influența decisiv modul în care acest război se va încheia. [...]
Donald Trump afirmă că ofensiva militară împotriva Iranului este aproape încheiată , susținând că „ practic nu mai este nimic de atacat ” după loviturile efectuate de Statele Unite și Israel în ultimele zile. Declarația a fost făcută miercuri, 11 martie 2026, într-un interviu acordat publicației Axios. Președintele american a afirmat că operațiunea militară lansată împotriva Iranului la 28 februarie 2026 și-a atins în mare parte obiectivele și că conflictul s-ar putea încheia în curând. „Practic nu mai este nimic de atacat”, a declarat Trump, adăugând că finalul războiului depinde de decizia sa: „De îndată ce voi dori să se termine, se va termina”. Totuși, mesajul său contrastează cu pozițiile unor oficiali americani și israelieni, care spun că nu există încă o decizie internă privind oprirea operațiunilor militare . Potrivit acestora, planurile actuale prevăd cel puțin încă două săptămâni de atacuri asupra unor ținte din Iran . În același timp, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz , a anunțat că ofensiva comună a Israelului și Statelor Unite va continua „fără limită de timp” până când vor fi atinse toate obiectivele militare stabilite. Unul dintre episoadele recente ale conflictului a avut loc în Strâmtoarea Hormuz , o rută strategică prin care trece aproximativ 20% din petrolul transportat la nivel global. Potrivit informațiilor americane, Iranul ar fi început să amplaseze mine maritime în zonă. Trump a confirmat că forțele americane au distrus 16 ambarcațiuni iraniene folosite pentru instalarea minelor , într-un atac desfășurat marți. Oficialii militari spun că această operațiune a perturbat planurile Iranului de a amenința traficul maritim din strâmtoare. Comandantul Comandamentului Central al SUA ( CENTCOM ), amiralul Brad Cooper , a declarat că obiectivul operațiunilor militare este eliminarea capacității Iranului de a proiecta putere militară în regiune și de a ataca navele comerciale. Conflictul a avut consecințe majore și asupra conducerii iraniene. Potrivit informațiilor citate de agențiile internaționale, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis într-un atac israelian la Teheran în prima zi a războiului . [...]
Cuba a confirmat oficial că a început discuții cu Statele Unite , după luni în care autoritățile de la Havana au negat existența unor negocieri, pe fondul presiunii economice crescânde exercitate de administrația președintelui Donald Trump. Președintele cubanez Miguel Díaz-Canel a declarat într-un mesaj difuzat la televiziunea de stat că dialogul urmărește găsirea unor soluții pentru disputele bilaterale dintre cele două țări. El a precizat că negocierile sunt conduse de partea cubaneză împreună cu fostul lider Raul Castro și alți oficiali ai Partidului Comunist, însă nu a menționat cine reprezintă partea americană. O schimbare de poziție a Havanei Confirmarea vine după luni în care guvernul cubanez a respins informațiile despre eventuale întâlniri cu Washingtonul, deși presa relatase despre discuții neoficiale desfășurate în culise. Anunțul a fost făcut la scurt timp după ce Cuba a decis eliberarea a 51 de deținuți , gest prezentat drept unul de bunăvoință în urma unor discuții cu Vaticanul. Sfântul Scaun ar avea un rol discret de mediator în dialogul dintre cele două state. Presiune economică puternică Negocierile au loc într-un moment dificil pentru economia cubaneză. După capturarea liderului venezuelean Nicolás Maduro de către forțele americane la începutul anului, livrările de petrol către Cuba – principala sursă de energie a insulei – au fost întrerupte. În paralel, administrația Trump a impus sancțiuni suplimentare și măsuri care limitează accesul Cubei la combustibil și resurse energetice. Consecințele sunt vizibile în viața de zi cu zi: penele de curent pot dura mai multe zile ; lipsa alimentelor, combustibilului și medicamentelor s-a accentuat; economia insulei se confruntă cu o criză profundă. Pe fondul acestei situații, mulți locuitori ai Havanei spun că populația este epuizată de criză și speră ca negocierile cu Washingtonul să aducă o ameliorare, chiar și modestă. Poziția Statelor Unite Președintele Donald Trump a afirmat în mai multe rânduri că regimul cubanez ar putea fi aproape de colaps. El l-a desemnat pe secretarul de stat Marco Rubio , fiul unor emigranți cubanezi, să coordoneze partea americană a discuțiilor. Deocamdată, Washingtonul nu a oferit detalii oficiale despre negocieri. [...]
Zelenski spune că relaxarea sancțiunilor SUA pentru petrolul rusesc „nu este decizia corectă” , potrivit Mediafax , după ce Washingtonul a anunțat o derogare de 30 de zile de la măsurile care vizează exporturile energetice ale Rusiei. Critica lui Zelenski: bani suplimentari pentru război, nu pentru pace Aflat la Paris, unde s-a întâlnit cu președintele francez Emmanuel Macron, Volodimir Zelenski a avertizat că o relaxare, chiar temporară, a sancțiunilor pe petrol poate întări capacitatea militară a Moscovei și poate slăbi eforturile diplomatice. „Numai această relaxare din partea Statelor Unite ar putea oferi Rusiei aproximativ 10 miliarde de dolari pentru război. Acest lucru, cu siguranță, nu ajută la pace.” În aceeași intervenție, liderul ucrainean a legat direct veniturile din energie de finanțarea armamentului folosit împotriva Ucrainei, susținând că ridicarea sancțiunilor ar consolida poziția Rusiei. Zelenski a spus că, în opinia sa, o astfel de decizie ar însemna, în practică, mai multe atacuri cu drone și o presiune sporită asupra Ucrainei. Ce a decis Washingtonul și de ce: derogare limitată pe fondul crizei energetice Anunțul SUA vizează o derogare de 30 de zile de la sancțiunile impuse petrolului rusesc, în contextul unei crize energetice asociate tensiunilor din Strâmtoarea Ormuz, menționează publicația. Măsura este prezentată ca una temporară, legată de evoluțiile din Orientul Mijlociu și de efectele acestora asupra piețelor. Statele Unite au autorizat țările să cumpere petrol și produse petroliere rusești sancționate care sunt deja încărcate pe nave aflate pe mare. Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, a spus că decizia urmărește să „promoveze stabilitatea piețelor globale de energie” în timpul războiului din Orientul Mijlociu. Reacții europene: Macron invocă excepția, Germania cere explicații Emmanuel Macron a susținut că majoritatea sancțiunilor împotriva Rusiei rămân în vigoare și că derogarea anunțată de Washington este limitată, adoptată în circumstanțe excepționale. Mesajul Parisului a fost, astfel, unul de temperare a impactului politic al deciziei americane, fără a contesta explicit poziția Kievului. Reacția critică a venit și din Germania. Cancelarul Friedrich Merz a spus că șase membri ai G7 au transmis că nu acesta este semnalul potrivit și a adăugat că, în opinia sa, problema actuală ține de preț, nu de aprovizionare, cerând să afle ce motive suplimentare au stat la baza deciziei SUA. De ce contează pentru Ucraina: sancțiunile ca instrument de limitare a capacității Rusiei Pentru Kiev, miza depășește efectul imediat asupra pieței petrolului. Zelenski tratează sancțiunile energetice ca pe un instrument de reducere a resurselor financiare ale Rusiei, iar orice relaxare, chiar pe termen scurt, este văzută ca o gură de oxigen bugetară pentru efortul militar al Moscovei. În logica expusă de Zelenski, decizia Washingtonului riscă să transmită un semnal de slăbire a presiunii economice asupra Rusiei într-un moment în care Ucraina încearcă să mențină sprijinul occidental și să evite măsuri care, indirect, pot alimenta continuarea războiului. Ce urmează: efecte de urmărit în piață și în coordonarea politică a aliaților Derogarea este limitată la 30 de zile, însă reacțiile publice ale Kievului și Berlinului arată că subiectul poate deveni un test de coordonare între SUA și partenerii europeni în privința sancțiunilor. În paralel, justificarea americană, legată de stabilitatea piețelor globale de energie, indică faptul că evoluțiile din Orientul Mijlociu pot influența direct politica de sancțiuni. În perioada următoare, rămâne de urmărit dacă derogarea va rămâne strict temporară sau dacă presiunile din piața energetică vor genera noi excepții, cu potențial de a complica obiectivul declarat al sancțiunilor: limitarea resurselor Rusiei pentru finanțarea războiului. [...]
