Știri
Știri din categoria Externe
Acuzațiile Turciei la adresa Israelului ridică miza diplomatică în regiune, după ce ministrul turc de externe Hakan Fidan a susținut, la un forum diplomatic din Antalya, că Israelul folosește războiul din Orientul Mijlociu ca pretext pentru a ocupa noi teritorii, potrivit Agerpres.
Fidan a afirmat că Israelul „nu încearcă să-și asigure propria securitate”, ci urmărește „mai multe teritorii”, iar securitatea ar fi invocată de guvernul premierului Benjamin Netanyahu drept justificare pentru extinderea controlului.
Șeful diplomației turce a spus că, pe lângă teritoriile palestiniene, Israelul ar încerca acum să-și exercite controlul și asupra unor teritorii care aparțin Libanului și Siriei. În enumerarea făcută de Fidan, teritoriile palestiniene vizate includ:
În același context, ministrul turc a descris situația drept „o ocupație și un expansionism continuu” și a cerut ca acest lucru „să înceteze”.
Declarațiile vin într-un moment în care conflictul din Orientul Mijlociu are reverberații dincolo de frontierele Israelului și ale teritoriilor palestiniene, iar includerea explicită a Libanului și Siriei în acuzațiile Ankarei sugerează o extindere a disputei politice la nivel regional.
Fidan a mai spus că Israelul ar fi „creat o iluzie la nivel internațional” prin prezentarea acțiunilor sale ca fiind motivate exclusiv de securitate.
Recomandate
Un profesor chino-canadian susține că SUA ar pierde un război cu Iranul , într-o predicție care contrazice evaluările multor experți și care, în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu, alimentează incertitudinea privind evoluția conflictului, potrivit Antena 3 . Este vorba despre Xueqin Jiang , descris drept „Nostradamus al Chinei”, care a devenit cunoscut online după trei previziuni făcute în mai 2024, dintre care două ar fi devenit realitate: victoria electorală a lui Donald Trump și izbucnirea unui conflict militar între Statele Unite și Iran. Înregistrările au fost publicate pe canalul său de YouTube, „Predictive History”, care are 1,87 milioane de abonați, conform Daily Express, citat de Antena 3. Ce spune despre finalul conflictului A treia predicție a profesorului vizează deznodământul războiului: el afirmă că o campanie a SUA și a Israelului împotriva Iranului, despre care spune că a început pe 28 martie, „se va încheia cu o înfrângere a Statelor Unite”. „A treia mare predicție este că Statele Unite vor pierde acest război, ceea ce va schimba pentru totdeauna ordinea globală.” Argumentele invocate: geografie, demografie și logistică Potrivit materialului, Jiang își bazează scenariul pe analize teoretice și situații ipotetice, susținând că un atac american asupra Iranului ar avea consecințe „catastrofale” pentru SUA. El argumentează că: geografia și structura demografică a Iranului ar face imposibilă o ocupație americană de lungă durată; liniile de aprovizionare „supraîntinse”, rezistența internă și terenul dificil ar transforma eventualele succese inițiale într-un eșec strategic major. Antena 3 notează că profesorul este absolvent al Universității Yale și că și-a reiterat constant aceste previziuni în mai multe videoclipuri publicate pe YouTube. Materialul nu include însă o verificare independentă a predicțiilor sau a premiselor militare invocate. [...]
Dezvăluirile despre o rețea de baze israeliene în vecinătatea Iranului ridică miza riscului regional și a relațiilor energetice din Caucaz , în condițiile în care Azerbaidjanul este un furnizor important de petrol pentru Israel, iar cooperarea militară dintre cele două state este deja strânsă, potrivit Știrile Pro TV , care citează CNN. Israelul ar fi desfășurat în secret în Azerbaidjan unități militare și servicii de informații de elită, ca parte a unei rețele clandestine din Orientul Mijlociu menite să faciliteze operațiuni împotriva Iranului. Forțele ar fi operat din mai multe baze din sudul Azerbaidjanului, în apropierea frontierei cu Iranul, inclusiv dintr-o locație aflată la circa 100 de kilometri de Tabriz, oraș iranian care a fost țintit de atacuri israeliene în timpul conflictului. Potrivit informațiilor citate, în zonă ar fi fost detașați comandanți ai forțelor speciale pentru misiuni de informații și operațiuni cu drone, ceea ce ar fi oferit Israelului o poziție de supraveghere asupra nordului Iranului în caz de război. Prezența ar fi avut și o componentă de sprijin pentru eventuale misiuni de salvare aeriană, în scenariul în care piloți israelieni ar fi fost doborâți. Operațiunea ar fi implicat „câteva zeci” de soldați, inclusiv membri ai forțelor speciale israeliene, ai unei unități de elită de luptă și salvare aeropurtată, precum și personal al Mossadului , conform uneia dintre sursele CNN. Negări oficiale de la Baku Autoritățile azere au respins public acuzațiile. Un purtător de cuvânt al Ambasadei Azerbaidjanului în Statele Unite a transmis într-un comunicat pentru CNN: „Respingem cu fermitate acuzaţiile nefondate privind presupusa utilizare a teritoriului azer pentru operaţiuni îndreptate împotriva unor ţări terţe”. Separat, Agenția pentru Dezvoltarea Mass-Media din Azerbaidjan a susținut că publicarea informațiilor urmărește să „semene confuzie” și să „submineze stabilitatea regională”, calificând acuzațiile drept „fabricate” și o „manipulare flagrantă”. O rețea mai largă și implicații pentru relațiile comerciale Materialul indică faptul că Azerbaidjanul nu ar fi singura piesă din această arhitectură: ar exista baze clandestine și în Irak sau în Emiratele Arabe Unite, iar Somaliland ar fi putut oferi o escală pentru zboruri pe distanțe lungi către Iran. Pentru Irak, sunt menționate dezvăluiri comune ale Wall Street Journal și New York Times despre două baze secrete folosite ca sprijin logistic și, la nevoie, pentru căutare și salvare; Bagdadul a dezmințit, afirmând că la începutul lunii martie nu exista nicio „bază sau forță neautorizată” în țară. În cazul Azerbaidjanului, relevanța economică vine din interdependența deja existentă: Baku furnizează Israelului „o mare parte” din petrolul său, iar Israelul vinde Azerbaidjanului armament avansat, inclusiv echipamente folosite în conflictele din Nagorno-Karabah din 2016 și 2020 . Totodată, Azerbaidjanul a fost prima țară străină care a achiziționat sistemul israelian de apărare aeriană în 2016, conform articolului. Pregătirile israeliene de-a lungul frontierei Azerbaidjan–Iran ar fi început cu câteva săptămâni înainte de primele atacuri, iar de la jumătatea lunii ianuarie ar fi existat o operațiune preliminară pentru instalarea de dispozitive de ascultare și echipamente de informații, potrivit a două surse citate de CNN. În acest context, Gershon Kogan, specialist în Iran la Begin-Sadat Center for Strategic Studies, a descris strategia Israelului în Azerbaidjan ca fiind „deliberat discretă”, bazată pe transferuri de arme, cooperare în informații și interdependență tehnologică pe termen lung în sectorul securității, mai notează materialul. [...]
Refuzul lui Vladimir Putin de a intra în negocieri directe cu Volodimir Zelenski riscă să prelungească presiunea economică asupra Rusiei, prin sancțiuni mai dure și măsuri precum folosirea activelor înghețate , potrivit unei declarații publice a ministrului ucrainean de Externe, Andrii Sybiha , citată de Mediafax . Sybiha a scris sâmbătă, pe X, că Putin „și-a pierdut șansa de a ieși din acest război eșuat” după ce a refuzat ceea ce oficialul numește „ramura de măslin” întinsă de Zelenski: o scrisoare în care președintele Ucrainei a cerut stabilirea unei întâlniri pentru începerea negocierilor de pace. „Nu sunt vești bune pentru ruși. Prin refuzul ofertei președintelui Zelenskii de a purta negocieri directe de pace, Putin și-a pierdut șansa de a ieși din acest război eșuat.” Miza economică: recesiune, inflație și locuri de muncă, în logica Kievului În aceeași postare, șeful diplomației ucrainene susține că situația Rusiei „nu face decât să se înrăutățească”, iar costurile interne ale războiului vor crește. El enumeră, între consecințe, pierderi mai mari pe front, „eșecuri” mai umilitoare și o deteriorare economică prin: adâncirea recesiunii; pierderea de locuri de muncă; creșterea impozitelor; inflație care „îi va afecta pe cei mai vulnerabili”. Sybiha afirmă totodată că, din perspectiva Ucrainei, nu mai există domenii în Rusia care să poată fi exceptate de la sancțiuni pe termen lung și că intensitatea acestora ar urma să crească. Ce măsuri de presiune invocă Ucraina Ministrul ucrainean mai spune că „presiunea internațională” nu se va diminua, ci se va întări, inclusiv prin instrumente precum utilizarea activelor înghețate, interdicții de călătorie și „răspunderea inevitabilă pentru crime”. În final, el susține că Rusia va fi „totuși nevoită să accepte o soluție diplomatică”, însă în condiții „mult mai nefavorabile”. Contextul refuzului și ce urmează Potrivit relatării, Zelenski a transmis Kremlinului o scrisoare deschisă în care a descris efectele războiului și a cerut o întâlnire cu Putin pentru negocieri. Vladimir Putin a respins vineri oferta, la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, spunând că nu acceptă o întâlnire până când ceea ce el numește „condiții” ale Rusiei nu sunt îndeplinite. Sybiha avertizează că refuzul de a accepta pacea ar trebui să ducă la intensificarea presiunilor internaționale asupra Rusiei și, în paralel, la întărirea sprijinului pentru Ucraina. Materialul nu oferă un calendar sau decizii concrete privind noi sancțiuni, ci redă poziția exprimată public de ministrul ucrainean de Externe. [...]
Schimbul de lovituri SUA–Iran pune presiune pe un armistițiu fragil și ridică riscurile pentru securitatea din Golf , într-un moment în care negocierile rămân blocate, iar Teheranul a extins răspunsul militar către vecinii săi, potrivit CNN . SUA au lovit vineri seară situri de supraveghere radar de coastă din Iran, după ce au interceptat drone despre care au spus că au fost lansate spre Strâmtoarea Hormuz. Iranul a răspuns peste noapte cu atacuri asupra Kuweitului și Bahrainului, susținând că a vizat o bază aeriană americană și alte facilități militare ale SUA din regiune. Ce s-a întâmplat în Golf: interceptări, pagube materiale, fără victime raportate Autoritățile din Kuweit au anunțat că au „detectat și gestionat” șapte rachete balistice în spațiul aerian, interceptate deasupra unor zone rezidențiale, cu resturi căzute și pagube materiale, dar fără victime. Bahrainul a transmis că a interceptat și distrus trei rachete și mai multe drone lansate din Iran, iar populația a fost avertizată să se adăpostească în timpul nopții, pe fondul activării sirenelor. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a afirmat că a interceptat un val de rachete balistice și drone îndreptate spre Kuweit și Bahrain și că nu au existat victime în rândul personalului american. CENTCOM a respins, de asemenea, afirmațiile iraniene privind lovirea cartierului general al Flotei a 5-a a SUA din Bahrain, catalogându-le drept false. Negocieri blocate și mediere pakistaneză la Teheran Escaladarea vine la câteva zile după „mesaje contradictorii” privind stadiul discuțiilor de încetare a focului. În paralel, ministrul pakistanez de interne Mohsin Naqvi a ajuns la Teheran pentru o nouă rundă de negocieri „în numele Statelor Unite”, urmând să se întâlnească cu ministrul iranian de externe Abbas Araghchi, potrivit agenției semi-oficiale Tasnim. ISNA a relatat separat că Naqvi ar purta o scrisoare de la șeful armatei pakistaneze către liderul suprem iranian, ayatollahul Mojtaba Khamenei. Un consilier militar al liderului suprem, Mohsen Rezaei, a declarat pentru CNN că un posibil acord ar depinde de eliberarea a 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) din active iraniene înghețate, prezentând această condiție drept un „test de încredere” pentru administrația Trump. Oficiali americani sunt îngrijorați, potrivit relatării, că deblocarea fondurilor ar reduce pârghiile de negociere asupra regimului de la Teheran. Context regional: lupte în Liban, în pofida unui armistițiu separat În Liban, armata libaneză a anunțat că mai mulți militari, inclusiv un general de brigadă, au fost uciși într-un atac israelian în sudul țării. Israelul afirmă că ofensiva vizează Hezbollah , grupare susținută de Iran, care a respins prelungirea armistițiului convenit de guvernele Israelului și Libanului. Ministerul Sănătății din Liban a raportat că, din 2 martie, atacurile israeliene au provocat 3.593 de morți și 10.990 de răniți. De ce contează pentru economie și operațiuni: tensiune în jurul Strâmtorii Hormuz Chiar dacă relatarea nu indică întreruperi ale traficului maritim, schimbul de lovituri în proximitatea Strâmtorii Hormuz — rută critică pentru transportul de energie — amplifică riscul operațional pentru navigație și pentru infrastructura militară din statele din Golf. În același timp, faptul că negocierile sunt descrise ca fiind în impas sugerează că volatilitatea de securitate poate continua pe termen scurt, în lipsa unui progres diplomatic. [...]
Rusia își revendică „inevitabilitatea” victoriei, dar avansul pe front stagnează , iar Ucraina își extinde loviturile asupra infrastructurii și navelor rusești, potrivit evaluării Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) publicată de Kyiv Post . Pentru regiune, un detaliu cu impact operațional direct este incidentul de la Constanța, unde autoritățile române și ucrainene au raportat intrarea accidentală a unui vehicul naval fără pilot în apele teritoriale românești, pe fondul bruiajului rusesc. ISW notează că președintele rus Vladimir Putin a respins oferta președintelui ucrainean Volodîmîr Zelenski de a negocia încheierea războiului și a reiterat obiectivele Kremlinului. În același timp, Putin a susținut că o victorie militară a Rusiei este „inevitabilă”, deși, conform analizei, datele disponibile indică altceva. Un punct central al evaluării este discrepanța dintre declarațiile Kremlinului și situația de pe teren. ISW apreciază că afirmațiile lui Putin despre câmpul de luptă sunt incompatibile cu dovezile disponibile și sugerează că e posibil ca structurile militare ruse să nu îi furnizeze informații exacte despre performanța reală a forțelor ruse. În ansamblu, avansurile rusești „au stagnat în mare parte”, în timp ce Ucraina a obținut „unele succese tactice” în 2026. Incidentul de la Constanța: bruiajul rusesc și riscurile colaterale Potrivit ISW, autoritățile române și ucrainene au raportat că sisteme rusești de război electronic (EW – bruiaj și perturbare a comunicațiilor și navigației) au făcut ca un vehicul naval ucrainean fără pilot (USV) să intre în apele teritoriale românești în Portul Constanța , pe 5 iunie. Evaluarea nu oferă detalii suplimentare despre consecințe sau despre eventuale pagube, dar episodul indică riscuri de propagare a efectelor operaționale ale războiului în proximitatea frontierelor NATO. Presiune ucraineană pe logistică: nave și căi ferate în sudul ocupat ISW mai arată că Ucraina își extinde campania de „interdicție aeriană pe câmpul de luptă” (BAI – lovituri menite să întrerupă mișcarea și aprovizionarea adversarului) pentru a viza nave rusești și infrastructură feroviară în sudul Ucrainei ocupate și în Marea Azov. Direcția sugerează o concentrare pe degradarea logisticii și mobilității ruse, nu doar pe ținte din prima linie. Pe teren, analiza consemnează avansuri recente ale forțelor ucrainene în direcția Pokrovsk, în timp ce forțele ruse au avansat în zona tactică Kostîantînivka–Drujkivka. Separat, ISW menționează că forțele ucrainene continuă loviturile asupra activelor militare ruse din regiunile de graniță, iar Rusia a lansat peste noapte două rachete de croazieră și 216 drone către Ucraina. [...]
Atacurile ucrainene în adâncul Rusiei încep să transforme războiul într-un cost vizibil acasă , iar Kremlinului îi devine tot mai greu să țină populația departe de consecințele economice și umane ale conflictului, potrivit unei analize citate de Adevărul . Pe măsură ce loviturile ajung inclusiv în apropierea Sankt Petersburgului, războiul nu mai poate fi prezentat ca un eveniment îndepărtat, fără impact direct asupra marilor orașe. Analiza The Telegraph, preluată de publicația românească, notează că Ucraina a dezvoltat accelerat drone și rachete care aduc Moscova și Sankt Petersburgul în raza atacurilor. Pentru milioane de locuitori din centrele urbane, amenințarea începe să afecteze viața de zi cu zi, iar teama de o mobilizare care să atingă și clasa de mijloc urbană se extinde. Presiune economică: deficit de forță de muncă și lovituri în infrastructură Un semnal al tensiunii interne este deficitul de forță de muncă. Potrivit unor informații apărute în presa internațională, Rusia ar atrage tot mai mulți muncitori din India și din alte state asiatice pentru a acoperi golurile lăsate de bărbații trimiși pe front, uciși sau plecați din țară pentru a evita recrutarea. În text sunt menționate și acuzații că o parte dintre acești cetățeni străini ar fi ajuns mai aproape de zonele de conflict decât li s-ar fi promis inițial. În paralel, loviturile ucrainene asupra rafinăriilor, porturilor și infrastructurii industriale încep să afecteze sectoare importante ale economiei ruse. În acest context, sunt amintite informații publicate anterior de Reuters , potrivit cărora Vladimir Putin le-ar fi cerut oficialilor soluții pentru relansarea creșterii economice, în timp ce reprezentanți ai mediului de afaceri ar fi transmis că cea mai eficientă măsură ar fi încheierea războiului. Costuri politice: securizarea capitalei și erodarea „invulnerabilității” The Telegraph mai arată că nevoia de măsuri de securitate fără precedent pentru protejarea Moscovei, inclusiv la evenimente simbolice precum paradele militare, indică fisuri în imaginea de forță proiectată de Kremlin. Într-un sistem în care simbolurile au greutate politică, orice semn că autoritățile nu pot garanta securitatea deplină a capitalei devine o vulnerabilitate. În același registru, publicația amintește rolul comunicării strategice a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și dimensiunea psihologică a mesajelor legate de parada din 9 mai de la Moscova. „Lecția Siriei” și limita intimidării Autorii comparației invocate în analiză pun strategia Rusiei alături de tactici folosite de regimul lui Bashar al-Assad în Siria, unde atacurile asupra populației civile au fost utilizate pentru a forța capitularea adversarilor. Concluzia este că presiunile extreme nu duc automat la cedare și pot, în unele cazuri, să întărească rezistența, crescând costurile politice pentru liderii care mizează exclusiv pe forță. În ansamblu, deși cifrele exacte ale pierderilor rămân disputate, analiza indică un consens privind nivelul foarte ridicat al pierderilor de ambele părți și subliniază că, pentru Moscova, combinația dintre presiunea militară și cea economică face tot mai dificilă menținerea sprijinului intern pe termen lung. Rămâne neclar dacă aceste presiuni vor produce schimbări majore pe termen scurt, însă semnele de erodare treptată a stabilității interne ar deveni tot mai greu de ascuns. [...]
