Știri
Știri din categoria Externe
Discuțiile despre o posibilă „sancționare” a Spaniei în NATO cresc presiunea politică asupra coeziunii Alianței, într-un moment în care Washingtonul ar evalua limitarea rolului Madridului în structurile de conducere, pe fondul divergențelor legate de Iran și de țintele de cheltuieli pentru apărare, potrivit Agerpres.
Premierul italian Giorgia Meloni a declarat vineri, la Nicosia, că „Alianța Nord-Atlantică trebuie să rămână unită”, întrebată despre relatările din presă privind amenințări ale Statelor Unite la adresa Spaniei, inclusiv scenariul unei suspendări din NATO. Meloni a descris unitatea drept „un atu” al Alianței.
Premierul spaniol Pedro Sanchez a afirmat că nu este îngrijorat de informațiile apărute în presă și a insistat că Spania este „un partener de încredere” care își îndeplinește obligațiile în NATO.
În același context, guvernul de la Madrid s-a opus războiului purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, lansat la sfârșitul lunii februarie. Potrivit materialului, această poziție a provocat reacția președintelui american Donald Trump, care a criticat refuzul Spaniei de a permite folosirea bazelor militare din Andaluzia pentru atacuri aeriene și a amenințat că „va opri orice schimb comercial” între cele două țări.
Conform relatărilor din presă citate, Statele Unite ar lua în considerare suspendarea participării Spaniei la funcții de conducere în cadrul Alianței.
Agerpres notează și că Trump a criticat Madridul pentru refuzul de a-și crește cheltuielile pentru securitate la 5% din PIB până în 2035, din care 3,5% ar reprezenta cheltuieli militare, țintă despre care se precizează că a fost convenită la summitul NATO de anul trecut de la Haga. Madridul susține că poate atinge obiectivele NATO privind capacitățile militare cu cheltuieli militare de 2% din PIB.
Un element important de reglementare este că niciun articol din tratatul fondator al NATO, semnat în 1949, nu prevede suspendarea sau excluderea unui stat membru. În aceste condiții, eventualele măsuri discutate public ar viza, cel mult, pârghii politice sau administrative interne Alianței, nu o procedură formală de „suspendare” din NATO.
Recomandate
Pentagonul ia în calcul măsuri de presiune asupra unor aliați NATO care nu sprijină operațiunile SUA în conflictul cu Iranul , inclusiv idei fără bază juridică în tratatul Alianței, potrivit Biziday , care citează informații Reuters dintr-un email intern al Departamentului Apărării. Documentul, analizat de Reuters, ar fi fost redactat pe fondul nemulțumirii Administrației Trump față de unele state europene care nu ar fi oferit acces la baze militare, drepturi de survol sau alte facilități logistice considerate necesare pentru operațiunile americane din războiul cu Iranul. Un oficial citat sub protecția anonimatului a indicat că ținta ar fi aliații „mai dificili” sau cei care „nu au intervenit suficient”. Opțiuni discutate: Spania și presiuni pe Marea Britanie Printre propunerile din email se află „eliminarea din NATO” a Spaniei, după ce Madridul ar fi refuzat solicitarea SUA de a folosi bazele operate în comun pentru atacuri asupra Iranului. În plus, premierul spaniol Pedro Sánchez l-a criticat în repetate rânduri pe Donald Trump pentru atacul asupra Iranului. Deși un astfel de pas ar avea un efect militar limitat, impactul politic și simbolic ar fi major, notează materialul. Spania este menționată și în contextul criticilor Washingtonului privind nivelul cheltuielilor de apărare, după ce ar fi refuzat să le crească la 5% din PIB. O altă variantă ar fi reevaluarea poziției SUA privind sprijinul acordat Marii Britanii în disputa cu Argentina pentru Insulele Falkland , într-un demers descris ca represaliu față de premierul Keir Starmer, care ar fi refuzat cererea președintelui american de a trimite nave militare pentru securizarea Strâmtorii Hormuz . Subiectul este sensibil, în condițiile în care Marea Britanie și Argentina au purtat un război în 1982 pentru controlul arhipelagului. Problema de fond: „cerințele minime” și limitele tratatului NATO Potrivit oficialului citat, frustrarea Washingtonului ar fi legată de reticența unor aliați de a îndeplini ceea ce SUA consideră „cerințele minime în cadrul NATO” (ABO) – adică acordarea accesului, posibilității de staționare și a drepturilor de survol pentru forțele americane. În același timp, oficiali NATO contactați de Reuters au subliniat că tratatul Alianței nu prevede suspendarea unui stat membru, ceea ce ridică semne de întrebare asupra aplicabilității reale a unor astfel de măsuri. Chiar și așa, specialiști citați în material avertizează că simpla discutare a unor opțiuni de acest tip poate afecta încrederea dintre Washington și aliații europeni și poate slăbi coeziunea NATO într-un moment tensionat. Context: presiuni recurente și scenariul retragerii SUA Administrația Trump și-a exprimat în ultimele luni frustrarea față de statele europene, acuzate că beneficiază de protecția americană fără a contribui suficient. Donald Trump a criticat în special lipsa de implicare militară a aliaților în zona Strâmtorii Hormuz și a spus recent că ia în calcul inclusiv retragerea SUA din NATO. Totuși, documentul analizat de Reuters nu include opțiunea retragerii SUA din NATO și nici închiderea bazelor militare din Europa. În privința unei eventuale retrageri masive de trupe din statele europene, oficialul citat a refuzat să precizeze dacă scenariul este luat în calcul. [...]
Mesajul Washingtonului către Europa se întărește: SUA cer sprijin militar concret pentru securizarea Strâmtorii Hormuz , pe fondul războiului cu Iranul și al nemulțumirilor legate de contribuția aliaților, potrivit Daily Mail . Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a criticat public lideri europeni precum Keir Starmer și Emmanuel Macron, sugerând că Europa „are nevoie” de Hormuz mai mult decât SUA și ar trebui să treacă de la „conferințe fastuoase” la implicare operațională. Într-o conferință de presă, Hegseth a spus că „nu ar trebui să fie doar lupta Americii” și a argumentat că SUA „abia folosesc” Strâmtoarea Hormuz, deoarece energia americană nu ar tranzita zona și țara ar avea „destulă energie”. În schimb, a susținut că Europa și Asia au beneficiat „de decenii” de protecția SUA, dar că „timpul pentru a călători gratis” s-a încheiat, cerând aliați „capabili” și „loiali”. Presiune pe aliați: de la retorică la condiționări Declarațiile vin în contextul în care Washingtonul ar amenința cu măsuri împotriva unor aliați transatlantici pe care îi consideră insuficient de cooperanți în războiul cu Iranul. Daily Mail notează că un e-mail intern al Pentagonului, relatat de Reuters, ar indica faptul că SUA iau în calcul: revizuirea poziției privind revendicarea Marii Britanii asupra Insulelor Falkland; suspendarea Spaniei din NATO . E-mailul ar exprima frustrare față de reticența sau refuzul unor aliați de a acorda SUA drepturi de acces, staționare și survol (ABO) pentru operațiunile legate de războiul cu Iranul. Reacția Londrei și miza Falkland Pe fondul discuțiilor despre Falkland, Downing Street a insistat că statutul insulelor „nu poate fi mai clar” și că suveranitatea „aparține Regatului Unit”. În același timp, subiectul a generat reacții politice în Marea Britanie: Kemi Badenoch a catalogat sugestia drept „nonsens”, iar liberal-democrații au cerut anularea vizitei monarhului în SUA de săptămâna viitoare, potrivit materialului. Daily Mail mai arată că Marea Britanie nu ar fi acceptat inițial o solicitare americană de a permite folosirea a două baze britanice pentru atacuri asupra Iranului, dar ulterior ar fi fost de acord cu misiuni defensive, „pentru protejarea rezidenților din regiune, inclusiv a cetățenilor britanici”, în contextul represaliilor iraniene. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul administrației americane este că sprijinul aliat în jurul Strâmtorii Hormuz și al operațiunilor conexe nu mai este tratat ca opțional, ci ca o condiție a relației de securitate. Daily Mail nu oferă, în acest material, un calendar sau decizii finale privind eventualele măsuri împotriva Regatului Unit sau Spaniei, ci indică existența unor discuții interne și a unei escaladări a presiunii publice. [...]
Declarațiile premierului polonez Donald Tusk alimentează presiunea pentru o apărare europeană mai autonomă , pe fondul îndoielilor legate de disponibilitatea SUA de a-și respecta integral angajamentele NATO în cazul unui atac rusesc asupra unui stat membru, potrivit Mediafax . Tusk spune că în Europa există „incertitudini serioase” privind reacția americană și avertizează că o astfel de amenințare ar putea deveni realitate „în luni, nu ani”, în contextul tensiunilor generate de pozițiile oscilante ale președintelui american Donald Trump față de apărarea Europei. Flancul estic: testul reacției NATO Premierul polonez a arătat că statele de pe flancul estic al NATO sunt deosebit de îngrijorate și a invocat un incident de anul trecut, când aproximativ 20 de drone rusești au încălcat spațiul aerian al Poloniei. Varșovia a tratat situația ca fiind gravă, însă unele state membre NATO ar fi minimalizat incidentul. Ulterior, Alianța a trimis avioane de luptă care au doborât o parte dintre drone, ceea ce ar fi reprezentat prima confruntare directă între NATO și active rusești de la începutul războiului din Ucraina, în 2022. Tusk susține însă că lipsa unei reacții rapide și unitare ridică semne de întrebare asupra eficienței apărării colective. UE, împinsă spre un rol mai practic în apărare În paralel, liderii europeni discută despre consolidarea rolului Uniunii Europene în apărare, inclusiv prin activarea mai eficientă a articolului 42.7 din tratatul UE (clauza de asistență reciprocă). Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a pledat pentru transformarea acestui mecanism într-un instrument „practic și funcțional”. Tusk susține ideea unei „alianțe reale” la nivel european, care să completeze NATO cu capabilități concrete, precum mobilitatea militară și infrastructura comună de apărare, argumentând că războiul din Ucraina a crescut conștientizarea nevoii de cooperare militară mai strânsă în UE. Polonia: cheltuieli mari, cerință de „acțiuni concrete” Polonia rămâne unul dintre cei mai importanți contributori la bugetul NATO, alocând aproximativ 5% din PIB pentru apărare. În acest context, Tusk insistă că angajamentele „pe hârtie” trebuie dublate de acțiuni concrete. În plus, pe fondul schimbărilor politice din Europa Centrală, inclusiv posibila reconfigurare a relațiilor cu Ungaria după plecarea lui Viktor Orbán și ascensiunea lui Péter Magyar, liderul de la Varșovia vede oportunități pentru o cooperare mai strânsă în domeniul apărării. [...]
Pakistanul își consolidează rolul de mediator în încercarea de a opri războiul americano-israelian împotriva Iranului, pe fondul unui armistițiu prelungit unilateral de președintele american Donald Trump. Potrivit TVR Info , ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a avut vineri convorbiri telefonice separate cu șeful armatei pakistaneze, Asim Munir, și cu omologul său pakistanez, Ishaq Dar, discuțiile vizând „evoluțiile regionale” și teme legate de încetarea focului. Informația este relevantă deoarece indică o intensificare a canalelor diplomatice într-un moment în care armistițiul nu are un calendar clar, iar negocierile rămân incerte. În acest context, Pakistanul a devenit în ultimele săptămâni principalul mediator în demersurile de a pune capăt conflictului, notează materialul, citând AFP și dpa. Potrivit agenției iraniene IRNA, Araghchi a discutat cu cei doi oficiali pakistanezi despre evoluțiile din regiune și subiecte referitoare la încetarea focului, conform Agerpres. În paralel, ministrul iranian a mai vorbit și cu președintele regiunii autonome Kurdistanul irakian, Neshirvan Barzani, menționând contactul pe Telegram, fără a oferi detalii suplimentare. Armistițiu prelungit, negocieri fără calendar Convorbirile au loc după ce Donald Trump a prelungit marți, unilateral, armistițiul cu Iranul, fără să prezinte un calendar privind expirarea acestuia. Separat, Washingtonul a transmis că este pregătit să organizeze o nouă rundă de discuții cu negociatorii iranieni, după ce o întâlnire directă la Islamabad, la începutul lunii, nu a produs rezultate. Iranul a respins până acum organizarea unei a doua runde de discuții, pe fondul tensiunilor persistente legate de Strâmtoarea Ormuz și alte revendicări-cheie, mai arată informațiile din material. Ce urmează Din datele disponibile în sursă nu reiese dacă discuțiile telefonice Iran–Pakistan vor fi urmate de o întâlnire sau de un calendar de negocieri. Rămâne însă de urmărit dacă rolul de mediator al Pakistanului se va traduce într-un format acceptat de ambele părți și într-o clarificare a termenilor armistițiului. [...]
Statele Unite iau în calcul lovituri în Strâmtoarea Ormuz , un scenariu care poate amplifica riscul de blocaj pe una dintre cele mai sensibile rute maritime pentru comerțul global , potrivit Libertatea , care citează CNN. Planificarea militară americană vizează capacitățile Iranului din Strâmtoarea Ormuz și Golful Oman, în eventualitatea în care armistițiul actual cu Teheranul, instituit pe 7 aprilie 2026 , ar cădea. Miza este controlul unei căi navigabile pe care Iranul ar putea încerca să o blocheze, cu efecte directe asupra fluxurilor comerciale și asupra stabilității regionale. Ce opțiuni sunt analizate În discuție sunt lovituri care ar pune accent pe „țintirea dinamică” a capacităților iraniene din Strâmtoarea Ormuz, Golful Arabiei de Sud și Golful Oman. Concret, planurile includ atacuri asupra: bărcilor rapide; navelor specializate în plasarea minelor; altor „active asimetrice” pe care Iranul le-ar folosi pentru a bloca rutele maritime. De ce contează: riscul operațional pentru navigație și comerț Materialul notează că, deși atacurile inițiale ale armatei americane s-au concentrat pe ținte din afara strâmtorii, noile planuri ar urmări o campanie de bombardamente mai concentrată în jurul acestor ape strategice. Sursele citate indică faptul că o parte importantă din rachetele de apărare de coastă ale Iranului ar fi rămas intacte, iar flota de bărci mici ar putea fi folosită pentru atacuri asupra navelor comerciale. „Dacă nu poți dovedi fără echivoc că 100% din capacitățile militare ale Iranului sunt distruse sau că SUA pot reduce riscurile, decizia va depinde de cât de mult este Donald Trump dispus să-și asume riscuri și să înceapă să împingă navele prin strâmtoare”, a declarat o sursă familiarizată cu planificarea militară. Scenariul de escaladare: infrastructură și ținte cu utilizare duală O altă opțiune menționată este atacarea infrastructurii și a țintelor cu utilizare duală, inclusiv a instalațiilor energetice, pentru a forța Iranul să revină la negocieri. Potrivit aceleiași surse, o astfel de decizie ar reprezenta o escaladare controversată. „Toate opțiunile rămân pe masă”, a declarat un oficial al Departamentului de Apărare, care a refuzat să comenteze despre mișcări viitoare sau ipotetice. [...]
Planificarea unor lovituri americane asupra infrastructurii iraniene din Strâmtoarea Hormuz ridică riscul de escaladare și de perturbare a transportului maritim dacă negocierile eșuează, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material CNN bazat pe mai multe surse familiarizate cu discuțiile. Potrivit informațiilor citate, oficiali militari americani au început să pregătească opțiuni de atac asupra „infrastructurii și capabilităților” Iranului în Strâmtoarea Hormuz, în eventualitatea prăbușirii armistițiului. Planurile ar include lovituri care să vizeze „dinamic” capabilități iraniene în Strâmtoarea Hormuz, sudul Golfului Persic și Golful Oman. În scenariile discutate intră atacuri asupra ambarcațiunilor rapide iraniene și a navelor folosite pentru amplasarea minelor, alături de alte active navale. Totuși, mai multe surse – inclusiv un broker senior din shipping – au avertizat că loviturile asupra zonei nu ar garanta, de la sine, redeschiderea strâmtorii pentru trafic. „Dacă nu poți dovedi fără echivoc că 100% din capacitatea militară a Iranului este distrusă sau că SUA pot reduce riscul cu propriile capabilități, totul se va reduce la cât de mult [președintele SUA Donald Trump] este dispus să accepte riscul și să înceapă să împingă navele prin strâmtoare”, a declarat pentru CNN o sursă familiarizată cu planificarea. Opțiuni discutate: naval, energie, lideri militari Materialul indică trei direcții principale aflate „pe masă” în planificare: lovituri asupra capabilităților iraniene din Strâmtoarea Hormuz și zonele maritime adiacente (inclusiv ambarcațiuni rapide și nave de minare); lovituri asupra infrastructurii energetice iraniene, o opțiune despre care se spune că Trump a amenințat anterior, ca instrument de presiune pentru obținerea unui acord; țintirea unor lideri militari iranieni și a unor „obstrucționiști” pe care SUA îi consideră că blochează negocierile; este menționat comandantul-șef al Gardienilor Revoluției (IRGC), Ahmad Vahidi . Oficiali citați au avertizat, potrivit aceleiași relatări, că lovirea infrastructurii energetice ar reprezenta „o escaladare controversată” a conflictului. Ce spune Pentagonul Întrebat despre planificarea țintelor, un oficial al Departamentului Apărării a transmis CNN că, din motive de securitate operațională, nu sunt discutate public „mișcări viitoare sau ipotetice”, adăugând că armata „continuă să îi ofere președintelui opțiuni” și că „toate opțiunile rămân pe masă”. [...]
