Știri
Știri din categoria Externe
Planul de reconstrucție a Gazei susținut de Donald Trump riscă să rămână fără finanțare, după ce din cele 17 miliarde de dolari promise de statele din Golf a fost livrată doar o mică parte, potrivit Aktual24, care citează informații transmise de surse către Reuters. Blocajul financiar lovește direct în funcționarea așa-numitului „Consiliu pentru Pace”, organism implicat în negocieri și în coordonarea proiectului de reconstrucție și guvernare a enclavei.
Din cele zece state care ar fi promis finanțare, doar Emiratele Arabe Unite, Maroc și Statele Unite ar fi contribuit efectiv până acum, conform unei surse cu acces direct la operațiunile Consiliului. Aceeași sursă indică faptul că suma totală disponibilă este sub un miliard de dolari și susține că escaladarea conflictului odată cu războiul din Iran „a afectat totul”, deși dificultățile ar fi existat și anterior.
Consiliul pentru Pace respinge public ideea unei crize de finanțare și susține că își cere capitalul „după cum este necesar”.
„Consiliul pentru Pace este o organizație suplă, axată pe execuție, care solicită capital după cum este necesar. Nu există constrângeri de finanțare. Până în prezent, toate cererile de finanțare au fost îndeplinite imediat și integral.”
Reprezentanții Comitetului Național pentru Administrarea Gazei (NCAG) nu au oferit un punct de vedere imediat, potrivit Reuters.
Lipsa fondurilor și problemele de securitate ar fi împiedicat NCAG – un grup de tehnocrați palestinieni sprijinit de SUA, creat pentru a prelua controlul asupra teritoriului de la Hamas – să intre efectiv în Gaza, potrivit surselor citate.
Un oficial palestinian familiarizat cu situația a declarat că organizația a informat Hamas și alte facțiuni că nu își poate începe activitatea în acest moment, invocând lipsa banilor și o informare transmisă de emisarul Consiliului, Nickolay Mladenov. Deși Hamas ar fi transmis în repetate rânduri că este dispus să cedeze administrarea către NCAG (condus de Ali Shaath), implementarea planului rămâne blocată.
Planul prevede reconstrucția pe scară largă a enclavei după dezarmarea Hamas și retragerea trupelor israeliene, urmate de instalarea unei noi structuri administrative. Consiliul pentru Pace a coordonat discuțiile cu Hamas și alte grupuri privind dezarmarea, însă negocierile sunt descrise ca fiind în impas: Israelul cere depunerea armelor înainte de retragere, în timp ce Hamas solicită garanții privind încetarea atacurilor și retragerea israeliană.
Potrivit unei surse diplomatice citate, există temeri că Israelul ar putea relua ofensiva militară pe scară largă.
Costurile totale ale reconstrucției sunt estimate de instituțiile internaționale la aproximativ 70 de miliarde de dolari (aprox. 322 miliarde lei). Între timp, încetarea focului convenită recent a oprit confruntările, însă trupele israeliene controlează în continuare peste jumătate din teritoriu, iar Hamas rămâne la putere într-o fâșie îngustă de coastă.
Egiptul, care a găzduit discuțiile privind dezarmarea, a invitat reprezentanții Hamas la noi întâlniri, în încercarea de a debloca negocierile și de a avansa spre o soluție politică durabilă.
Recomandate
Donald Trump a transmis că rezultatul negocierilor cu Iranul nu este decisiv pentru SUA , susținând că „America câștigă” indiferent dacă se ajunge sau nu la un acord, potrivit Stirile Pro TV . Mesajul, venit în plin proces de discuții „foarte intense”, ridică semne de întrebare asupra spațiului real de compromis și, implicit, asupra predictibilității unui dosar cu impact direct asupra riscurilor geopolitice din regiune. Trump a făcut declarațiile sâmbătă, în fața Casei Albe, în timp ce la Islamabad aveau loc discuții cu o delegație iraniană, la care participa și vicepreședintele JD Vance . Președintele american a insistat că, din perspectiva sa, miza unui acord este secundară. „Indiferent ce se va întâmpla, noi câștigăm. Fie că ajungem la un acord sau nu, pentru mine nu contează.” Ce spune Trump despre raportul de forțe și activele Iranului Întrebat despre perspectiva deblocării activelor Iranului, Trump a răspuns în termeni de victorie militară, afirmând că SUA „i-au învins militar” și că au distrus ambarcațiuni după ce, potrivit lui, iranienii „au aruncat câteva mine subacvatice”. În aceeași linie, a repetat că nu îl preocupă dacă se ajunge la o înțelegere. „Am învins complet acea țară, așa că să vedem ce se întâmplă. Poate că vor încheia un acord, poate că nu, mie nu-mi pasă. Din punctul de vedere al Americii, noi câștigăm.” Avertisment către China: „probleme mari” dacă livrează arme Iranului În același context, Trump a lansat și o amenințare la adresa Chinei, spunând că Beijingul va avea „probleme mari” dacă va livra arme Iranului. Materialul nu oferă detalii despre eventuale măsuri concrete sau un calendar al unor decizii. În lipsa unor elemente suplimentare despre conținutul negocierilor, rămâne neclar ce concesii sunt discutate și care este următorul pas formal în dialogul SUA–Iran, dincolo de afirmația lui Trump că discuțiile sunt „foarte intense”. [...]
Donald Trump a sugerat o posibilă blocadă navală americană în Strâmtoarea Hormuz , după ce discuțiile de încetare a focului dintre SUA și Iran, mediate la Islamabad, s-au încheiat fără un acord, potrivit The Jerusalem Post . Miza este controlul uneia dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul de energie, iar semnalul politic indică o potențială escaladare cu efecte directe asupra fluxurilor comerciale din Golf. Propunerea apare într-o postare a lui Trump care distribuie un articol din Just the News, în care se afirmă că președintele ar putea „repune în funcțiune” o strategie folosită anterior împotriva Venezuelei și că „ar fi foarte ușor pentru Marina SUA să exercite control complet asupra a ceea ce urcă și coboară prin strâmtoare”. Negocierile de la Islamabad au eșuat, iar tonul s-a înăsprit După aproape 24 de ore de negocieri, vicepreședintele JD Vance a declarat că SUA au venit cu „o propunere foarte simplă”, descrisă drept „oferta finală și cea mai bună”, adăugând că urmează să se vadă dacă Iranul o acceptă. De cealaltă parte, delegația iraniană a susținut că negocierile s-au desfășurat „într-o atmosferă de neîncredere”, iar ambele delegații au părăsit masa discuțiilor nemulțumite, conform aceleiași surse. Pakistanul, care conduce în prezent eforturile de mediere, a transmis un comunicat în care a mulțumit ambelor părți pentru disponibilitatea de a negocia și a cerut menținerea încetării focului până la atingerea unei înțelegeri. Hormuz, punctul sensibil: controlul strâmtorii și riscul de incidente Publicația notează că, pe lângă tema dezarmării nucleare, Strâmtoarea Hormuz a rămas în centrul discuțiilor SUA–Iran. În acest context, au apărut relatări potrivit cărora nave ale Marinei SUA ar fi traversat strâmtoarea sâmbătă, chiar când negocierile începeau, însă Iranul a negat aceste informații și a amenințat că va ataca orice nave „neautorizate” în zonă. Separat, presa turcă a relatat că tensiunile pe subiecte-cheie — în special administrarea Strâmtorii Hormuz — ar fi escaladat până aproape de o altercație fizică între ministrul iranian de externe Abbas Aragchi și emisarul special american Steve Witkoff. „Curățarea minelor” și presiunea asupra aliaților comerciali Într-o postare de sâmbătă pe Truth Social, Trump a afirmat că SUA au început procesul de îndepărtare a minelor subacvatice din Strâmtoarea Hormuz, prezentând acțiunea drept un „favor” pentru mai multe state, inclusiv China, Japonia, Coreea de Sud, Franța și Germania, pe care le-a criticat pentru lipsa de „curaj sau voință” de a face acest lucru. În ansamblu, mesajele publice ale lui Trump — blocada ca opțiune și operațiuni de „curățare” în strâmtoare — indică o creștere a presiunii asupra Iranului, într-un moment în care canalul de negociere rămâne deschis formal, dar fără rezultat imediat. [...]
Eșecul negocierilor SUA–Iran de la Islamabad readuce în discuție o posibilă blocadă navală în Strâmtoarea Ormuz , cu risc direct pentru fluxurile de petrol și costurile energetice globale , potrivit Jurnalul . Discuțiile s-au încheiat fără acord după 21 de ore, iar negociatorii americani au părăsit Pakistanul. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a spus că negocierile au eșuat deoarece Iranul ar fi refuzat condițiile privind renunțarea la dezvoltarea unei arme nucleare și la „instrumentele” care i-ar permite să obțină rapid o astfel de armă. Vance a precizat că a fost în legătură permanentă cu președintele Donald Trump și cu alți membri ai administrației. „Dar simplul fapt este că trebuie să vedem un angajament afirmativ că nu vor căuta o armă nucleară și nu vor căuta instrumentele care le-ar permite să obțină rapid o armă nucleară. Acesta este obiectivul principal al președintelui Statelor Unite. Și asta am încercat să realizăm prin aceste negocieri”, a declarat JD Vance. Miza economică: Strâmtoarea Ormuz, din nou în centrul presiunii Teheranul a confirmat, la rândul său, că discuțiile s-au încheiat fără rezultat și a criticat cerințele „excesive” ale SUA. Potrivit postului iranian Press TV, punctele de dispută au inclus strategia nucleară și drepturile de trecere prin Strâmtoarea Ormuz. În acest context, materialul citează evaluări potrivit cărora o „mișcare surpriză” a lui Trump ar putea fi o blocadă, prezentată ca instrument de presiune. Experții menționați susțin că o astfel de măsură ar putea „sufoca” economia iraniană și ar crește presiunea diplomatică asupra Chinei și Indiei prin limitarea accesului la o sursă importantă de petrol. Indicii operaționale: prezență navală americană în Golf Articolul notează că portavionul USS Gerald Ford se află în Golful Persic, alături de USS Abraham Lincoln și alte unități navale. În același material este citată Rebecca Grant, expertă în securitate națională la Institutul Lexington, care a declarat pentru Just the News că Marina SUA ar putea controla ce intră și ce iese din strâmtoare „acum”. Totodată, Donald Trump ar fi sugerat că opțiunea unei blocade totale este „pe masă” și, după eșecul negocierilor, a distribuit un articol de presă pe rețeaua sa Truth Social. Informațiile sunt atribuite de Jurnalul publicației The Times of Israel, iar materialul este preluat de la Mediafax . Pentru moment, nu este indicat un calendar sau o decizie oficială privind o eventuală blocadă; rămâne, din datele prezentate, o opțiune discutată în spațiul public după eșecul negocierilor. [...]
Benjamin Netanyahu le-ar fi propus mai multor președinți americani un atac asupra Iranului, iar acceptul ar fi venit abia de la Donald Trump , potrivit unei declarații a fostului secretar de stat John Kerry , relatată de The Jerusalem Post . Afirmația indică o schimbare de poziționare la Washington, cu potențial de a reseta riscurile geopolitice în Orientul Mijlociu și, implicit, de a amplifica incertitudinea pentru piețele energetice și pentru companiile expuse în regiune. Kerry a spus, într-un interviu acordat MS NOW vineri, că Netanyahu ar fi prezentat planuri de atac președinților George W. Bush, Barack Obama și Joe Biden, care ar fi refuzat, înainte ca actualul președinte american Donald Trump să răspundă afirmativ. Ce susține John Kerry despre „pitch”-ul către Trump Fostul șef al diplomației americane a invocat și un articol din The New York Times (menționat în material, fără link) despre modul în care Netanyahu ar fi încercat să-l convingă pe Trump să lovească Iranul împreună cu Israelul. Kerry a descris o prezentare în „patru puncte”, care ar fi inclus: eliminarea conducerii; stimularea unei schimbări de regim; distrugerea armatei (și alte elemente, potrivit relatării sale). În același context, Kerry a afirmat că „nu a existat o amenințare iminentă”. Miza: semnal politic la Washington și efecte de risc Din perspectiva relevanței economice, mesajul central este că, dacă relatarea lui Kerry este corectă, acceptul politic la nivelul Casei Albe pentru o acțiune militară împotriva Iranului ar fi fost obținut după refuzuri repetate în administrațiile anterioare. O astfel de schimbare tinde să crească prima de risc geopolitic, cu efecte potențiale asupra volatilității din energie și asupra lanțurilor logistice care depind de stabilitatea regională. Acordul cu Iranul, în centrul criticilor lui Kerry Kerry a mai susținut că Trump ar fi ieșit din acordul anterior al SUA cu Iranul „nu din motive de fond, ci pentru că președintele Obama l-a făcut”. În plus, el a afirmat că retragerea ar fi fost făcută fără încercări de angajare diplomatică, ceea ce, în opinia sa, a alimentat percepția Iranului că SUA „nu pot fi de încredere”. Afirmațiile sunt prezentate ca declarații ale lui Kerry și nu sunt însoțite, în material, de confirmări independente. [...]
Distrugerea deliberată a locuințelor din satele de frontieră din sudul Libanului riscă să transforme strămutarea într-un fenomen de durată , pe fondul unei tactici descrise de ONG-uri și academicieni drept „domicid”, potrivit Digi24 . Miza depășește distrugerile punctuale: dacă localități întregi devin nelocuibile, revenirea populației poate fi blocată pe termen lung, cu efecte directe asupra economiei locale și a coeziunii comunităților. O analiză publicată de The Guardian , citată în material, arată că armata israeliană ar fi distrus sate întregi în cadrul invaziei din sudul Libanului, minând locuințe cu explozibili și dărâmându-le prin detonări masive declanșate de la distanță. Sunt menționate trei localități de-a lungul frontierei Israel–Liban — Taybeh, Naqoura și Deir Seryan — iar presa libaneză ar fi raportat detonări masive și în alte sate de frontieră. De ce contează: revenirea acasă devine incertă Demolările ar fi avut loc după ce ministrul israelian al Apărării, Israel Katz , a cerut distrugerea „tuturor caselor” din satele de frontieră, „în conformitate cu modelul folosit în Rafah și Beit Hanoun din Gaza”, pentru a opri amenințările la adresa comunităților din nordul Israelului. În același context, articolul notează că armata israeliană a distrus 90% din locuințele din Rafah, în sudul Fâșiei Gaza. Israelul a declarat că va ocupa „vaste zone” din sudul Libanului, printr-o „zonă de securitate” până la râul Litani, și că persoanelor strămutate nu li se va permite să se întoarcă până când nu va fi garantată siguranța orașelor din nordul Israelului. Aceste poziții au alimentat îngrijorarea privind o strămutare pe termen lung. Acuzații de „domicid” și riscuri de încălcare a legilor războiului Tactica de distrugere în masă a locuințelor a fost descrisă de academicieni drept „domicid” — o strategie de distrugere sistematică a locuințelor civile pentru a face zone întregi nelocuibile, potrivit materialului. Armata israeliană susține că demolările vizează infrastructura Hezbollahului (tuneluri și instalații militare) pe care acuză gruparea că ar fi ascuns-o în locuințe civile. Grupuri pentru drepturile omului afirmă însă că detonările în masă de la distanță ar putea reprezenta o distrugere gratuită, adică o crimă de război, în condițiile în care legile războiului interzic distrugerea deliberată a locuințelor civile, cu excepția cazurilor justificate de necesitate militară legitimă. „Posibilitatea ca Hezbollah să utilizeze unele structuri civile din satele de frontieră ale Libanului în scopuri militare nu justifică distrugerea pe scară largă a satelor întregi de-a lungul frontierei”, a declarat Ramzi Kaiss, cercetător pentru Liban la Human Rights Watch . Impact local: afaceri și comunități „șterse” Materialul descrie și efectul economic imediat asupra comunităților: locuitori care își văd distruse magazinele și proprietăți construite în ani de muncă. Un exemplu este motelul Luna din Naqoura, ridicat în 2012, despre care proprietarul spune că ajungea vara la grad de ocupare de 100% și găzduia turiști străini, libanezi în vacanță și membri ai forțelor ONU aflați în permisie. În paralel, articolul subliniază rolul diasporei: familii împrăștiate în Australia, Africa și Europa, pentru care satele de frontieră rămăseseră un punct de întoarcere sezonieră. Dacă locuințele sunt rase, această „ancoră” dispare, iar revenirea devine, practic, imposibilă. Ce urmează Din informațiile prezentate, direcția imediată depinde de evoluția situației de securitate și de modul în care vor fi evaluate demolările în raport cu dreptul internațional umanitar. În plan practic, dacă accesul persoanelor strămutate rămâne restricționat și localitățile sunt lăsate nelocuibile, sudul Libanului riscă o depopulare prelungită, cu pierderi economice locale și cu efecte sociale greu de reversat. [...]
ONU avertizează că taxarea tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz ar încălca dreptul internațional , ceea ce ar putea complica operarea transportului maritim pe una dintre cele mai importante rute pentru petrolul global, potrivit Economedia . Mesajul vizează direct solicitarea Iranului de a introduce taxe pentru navele care trec prin strâmtoare, inclusiv după încheierea războiului. Arsenio Dominguez, șeful ONU pentru afaceri maritime și conducătorul Organizației Maritime Internaționale, a spus într-un interviu pentru Al Jazeera că statele „nu au dreptul” să impună plăți sau taxe pe astfel de strâmtori și a cerut ca aceste inițiative să nu fie urmate, invocând riscul unui precedent „foarte dăunător” pentru transportul maritim global. „Țările nu au dreptul de a introduce instrumente, plăți sau taxe pe aceste strâmtori. Orice introducere de taxe este împotriva dreptului internațional. Și voi face apel la oricine să nu urmeze și să nu utilizeze aceste tipuri de servicii, deoarece este un precedent care ar fi foarte dăunător pentru transportul maritim global.” Contextul politic: negocieri SUA–Iran fără acord Dominguez a făcut declarațiile sâmbătă, în timpul negocierilor maraton dintre oficiali americani și iranieni în Pakistan, care s-au încheiat duminică fără un acord. Printre temele rămase nerezolvate s-a numărat chiar circulația prin Strâmtoarea Ormuz. De ce spune ONU că nu sunt necesare „mecanisme” noi Șeful organismului de supraveghere al ONU a respins și ideea unor noi acorduri pentru administrarea strâmtorii, argumentând că acordul de separare a traficului din 1968 dintre Iran și Oman – care împarte calea navigabilă în linii de transport spre nord și sud – a funcționat fără probleme. „Nu avem nevoie de mecanisme suplimentare după conflict.” Ce propune Iranul și ce a sugerat Trump Potrivit informațiilor prezentate, autoritățile iraniene au cerut dreptul de a impune taxe navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz și au propus ca plata să se facă în criptomonede, pentru companiile de transport maritim. Președintele american Donald Trump a sugerat, la rândul său, posibilitatea unei „societăți mixte” pentru colectarea plăților de către SUA și Iran. Miza economică: o rută prin care trece 20% din petrolul global Strâmtoarea Ormuz este descrisă ca o rută vitală pentru exporturile de petrol ale țărilor din Golf, pe aici trecând aproximativ o cincime (20%) din petrolul global. Înainte de declanșarea războiului dintre Statele Unite și Israel împotriva Iranului, și Europa importa petrol pe această rută. [...]
