Știri
Știri din categoria Externe
Partidele politice din Groenlanda au respins ferm declarațiile președintelui american Donald Trump privind insula semiautonomă. Potrivit Știrile PRO TV, cele cinci partide din parlamentul Groenlandei și-au exprimat unitatea într-o declarație comună, subliniind că nu doresc să devină americani sau danezi, ci să rămână groenlandezi.
În același document, partidele au cerut Washingtonului să înceteze să desconsidere Groenlanda și au subliniat că viitorul insulei trebuie decis de poporul groenlandez. Declarația vine ca reacție la afirmațiile recente ale președintelui Trump, care a sugerat că SUA ar putea face ceva în privința Groenlandei, pentru a preveni o posibilă influență rusă sau chineză în regiune.
Președintele Trump a reiterat dorința de a aduce Groenlanda sub controlul SUA, invocând importanța strategică a insulei și prezența crescândă a navelor ruse și chineze. Aceste pretenții au fost respinse de guvernul danez, premierul Mette Frederiksen avertizând că un astfel de atac ar putea duce la sfârșitul NATO.
Groenlanda, parte a Danemarcei de peste 600 de ani, este un teritoriu semiautonom cu o economie bazată pe pescuit și finanțată în mare parte de guvernul danez. Insula dispune de resurse naturale semnificative, inclusiv petrol și gaze naturale, dar depinde de subvențiile daneze pentru a-și susține bugetul.
Recomandate
Volodimir Zelenski încearcă să deblocheze negocierile propunând o întâlnire cu Vladimir Putin în SUA , mizând pe un format care, în evaluarea sa, ar fi mai greu de refuzat de către liderul rus, potrivit Agerpres . Propunerea a fost discutată într-o convorbire telefonică pe care Zelenski a avut-o duminică cu președintele american Donald Trump , a spus liderul ucrainean într-o alocuțiune video publicată pe X. Zelenski a indicat că a vorbit cu Trump despre „posibilitatea de a organiza o astfel de întâlnire în Statele Unite”, într-un format care „lui Putin i-ar fi mult mai greu să-l refuze”. „Vom vedea ce va rezulta din aceasta.” De ce contează: locul întâlnirii rămâne un obstacol major Zelenski a mai propus o întâlnire față în față cu Putin, însă Kremlinul ia în considerare o astfel de întrevedere doar la Moscova, opțiune pe care președintele ucrainean spune că nu o poate accepta. În acest context, mutarea discuției pe teren neutru – în SUA – este prezentată de Zelenski ca o cale de a depăși blocajul legat de locație, fără a face concesia politică implicată de o deplasare la Moscova. Ce urmează Zelenski nu a oferit detalii despre un calendar sau despre un răspuns din partea Moscovei. Informația disponibilă se limitează la faptul că propunerea a fost avansată și discutată cu Trump, iar rezultatul rămâne incert. [...]
Redeschiderea Strâmtorii Ormuz devine miza economică imediată după ce SUA și Iranul au semnat un memorandum de înțelegere pentru încheierea conflictului, iar traficul maritim ar urma să fie reluat treptat, potrivit HotNews . Donald Trump a spus că vineri va avea loc o ceremonie oficială de semnare la Geneva și că strâmtoarea va fi „complet deschisă”. Președintele SUA a declarat, înaintea reuniunii G7, că acordul este „semnat în întregime” și că textul memorandumului ar urma să fie făcut public la scurt timp după semnarea oficială. Trump a precizat că nu știe dacă va participa la ceremonia de vineri, dar că vicepreședintele JD Vance va fi prezent. JD Vance a afirmat că documentul a fost semnat digital duminică și că, „deocamdată”, nu au fost eliberate fonduri pentru Iran. În privința sancțiunilor, Trump a condiționat orice ridicare de „comportamentul” Teheranului. Ce se schimbă pentru transportul maritim și energie Un oficial american, citat de Reuters, a spus că redeschiderea Strâmtorii Ormuz ar contribui la soluționarea crizei energetice globale provocate de război, care a lovit economia globală. Acesta a anticipat o creștere „semnificativă” a traficului, deja începută, dar a avertizat că revenirea la normal nu va fi rapidă. Potrivit aceluiași oficial, strâmtoarea va fi deschisă fără taxe timp de 60 de zile, conform acordului dintre SUA și Iran. Ce nu este încă limpede: termenii și condițiile politice Termenii memorandumului nu sunt cunoscuți în întregime și nu au fost publicați. Un oficial american a declarat pentru Reuters că se așteaptă ca aceștia să fie făcuți publici în următoarele 24–48 de ore, însă Trump a indicat că publicarea ar putea avea loc după vineri. Deși Trump a spus că navele au început deja să traverseze strâmtoarea, armata americană le-a transmis transportatorilor că nu a ridicat încă blocada asupra porturilor iraniene, ceea ce sugerează că reluarea fluxurilor ar putea rămâne graduală și dependentă de măsuri operaționale. Armistițiu de 60 de zile și dosarele rămase deschise Conform declarațiilor ambelor părți, acordul ar urma să prelungească armistițiul pe o perioadă de negociere de 60 de zile, în care negociatorii ar urma să decidă asupra unor chestiuni controversate, inclusiv viitorul programului nuclear al Iranului. Vance a spus că acordul ar putea permite, în cele din urmă, accesul Iranului la un fond de reconstrucție de până la 300 de miliarde de dolari, cu condiția renunțării la material nuclear, fond care ar urma să fie finanțat de vecinii arabi din Golf. Riscul major: condiționarea de evoluțiile din Liban Soarta imediată a pactului ar putea depinde de Liban, unde Israelul luptă cu Hezbollah. Iranul a susținut că acordul preliminar impune încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, în timp ce Israelul a transmis că își rezervă dreptul de a acționa împotriva amenințărilor Hezbollah. Surse din domeniul securității au spus că luptele din sudul Libanului s-au atenuat, dar nu au încetat complet. În acest context, un oficial israelian a descris acordul, în discuții private cu Reuters, drept „oribil pentru Israel”, iar ministrul apărării, Israel Katz, a declarat că Israelul va rămâne „pe termen nelimitat” în zonele ocupate din sudul Libanului. [...]
Un acord anunțat între SUA și Iran ar putea debloca Strâmtoarea Ormuz și reduce presiunea pe piața petrolului , însă conținutul înțelegerii rămâne neclar, potrivit HotNews , care citează informații publicate de BBC. Prim-ministrul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a declarat că s-a ajuns la un „acord de pace” între SUA și Iran, care ar urma să pună capăt „operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, conform BBC . Acordul ar urma să fie semnat oficial vineri, în Elveția, însă detaliile despre ce include – sau ce exclude – sunt încă în curs de publicare. În acest context, Donald Trump a afirmat că „petrolul va curge” după semnarea acordului, deși, la acest moment, nu există suficiente informații publice pentru a evalua concret ce se schimbă în teren și în ce calendar. De ce contează: Strâmtoarea Ormuz, rută-cheie pentru petrol și gaze Războiul ar fi început pe 28 februarie, după atacuri americane și israeliene în Iran, ceea ce a determinat Iranul să atace Israelul și state aliate cu SUA din Golf și să închidă „efectiv” Strâmtoarea Ormuz, descrisă drept o rută-cheie pentru transportul petrolului și gazelor. Un analist citat de BBC notează că orice evoluție care duce la eliberarea Strâmtorii Ormuz ar fi „binevenită” pentru industria maritimă globală și economia mondială, dar și pentru Iran. În același timp, aceeași analiză susține că pagubele economice pentru Iran, ca urmare a blocadei navale asupra porturilor din Golf, au fost „uriașe”, chiar dacă Teheranul ar fi încercat să minimizeze public efectele. Ce rămâne neclar: efectul în Liban și componenta nucleară Ministrul adjunct de externe al Iranului a confirmat la televiziunea de stat că a fost finalizat un acord, iar comandamentul militar superior al țării l-a prezentat ca pe o victorie pentru Teheran. Totuși, nu este clar dacă înțelegerea va aduce un răgaz Libanului, în condițiile în care „două armistiții anterioare nu au produs efecte”. Pe termen mai lung, testul major invocat în analiză este dacă acordul reduce, așa cum susține președintele SUA, riscul ca Iranul să dezvolte o armă nucleară. În oglindă, este menționată și temerea că membri ai liniei dure din Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) ar putea încerca să accelereze în secret obținerea unei bombe, ca măsură de descurajare față de un nou atac. [...]
Experții intervievați pun sub semnul întrebării scenariul în care SUA ar debloca 12 miliarde de dolari (aprox. 55,2 miliarde lei) către Iran înainte de negocieri , iar miza reală ar fi momentul și condiționalitățile oricărei relaxări financiare, care ar putea funcționa ca „linie de salvare” pentru Teheran, potrivit The Jerusalem Post . Afirmația privind deblocarea banilor a fost publicată de Mehr News Agency, un canal semi-oficial apropiat regimului, care susține că Washingtonul ar fi acceptat eliberarea a 12 miliarde de dolari din active înghețate, plus încă 12 miliarde de dolari (încă aprox. 55,2 miliarde lei) pe parcursul a 60 de zile de negocieri, invocând un presupus memorandum de înțelegere în 14 puncte. Casa Albă nu a confirmat public „termenii” despre care se discută. De ce contează: calendarul deblocării poate schimba raportul de forțe Shany Mor, cercetător la Britain Israel Communications and Research Centre (BICOM), spune că Teheranul are un tipar de a publica o „listă de dorințe” prezentată ca termeni deja agreați, profitând de discreția Washingtonului asupra condițiilor unui posibil acord. În evaluarea sa, singurele concesii plauzibile din partea SUA ar fi cele care pot fi retrase rapid dacă Iranul nu își respectă angajamentele sau nu negociază „cu bună-credință”. Mor avertizează că diferența majoră este între: o deblocare la început, înainte de un acord nuclear, ceea ce ar fi „mult mai grav”; o deblocare parțială, condiționată de atingerea unor înțelegeri în 60 de zile. În plus, el apreciază că SUA nu ar fi fost supuse unei presiuni suficiente pentru a accepta termenii vehiculați de presa iraniană, chiar dacă perturbările din Strâmtoarea Hormuz au alimentat inflația, iar Iranul a produs unele pagube costisitoare intereselor și facilităților americane din regiune. Dincolo de faptul că Washingtonul nu ar dori un război lung, „nu se află într-un mare dezavantaj”, potrivit analizei sale. Context: lovitura Israelului la Beirut și semnalele că negocierile au fost puse în tensiune Alexander Grinberg, expert pe Iran la Jerusalem Institute of Strategy and Security (JISS), spune că acordă puțină greutate raportării iraniene, dar este mai dispus să ia în calcul ideea că SUA ar fi putut accepta termeni mai favorabili pentru Iran după lovitura Israelului de duminică asupra Beirutului. Atacul a vizat un centru de comandă Hezbollah, după ce gruparea susținută de Iran a lansat mai multe atacuri aeriene. Declarații făcute duminică atât de președintele SUA Donald Trump, cât și de președintele parlamentului iranian Mohammad Bagher Ghalibaf ar fi sugerat că lovitura a amenințat negocierile. În același context, oficiali iranieni au declarat pentru The New York Times că regimul nu a atacat Israelul ca răspuns aparent la acțiunea militară israeliană, după o intervenție diplomatică a lui Trump. Riscul operațional: bani pentru „reînarmare” și rețele de proxy Mor avertizează că, dacă un acord „nu este foarte bun”, iar Iranul primește relaxare de sancțiuni și deblocări de active, atunci i se oferă „o mare șansă să se reînarmeze, să se reconstruiască și să continue investiția în rețelele de proxy”. Din perspectiva Golfului, analistul politic bahrainez Ahmed Alkhuzaie (Khuzaie Associates LLC) spune că o „injecție financiară” ar aduce Teheranului un respiro pe termen scurt, însă fără mecanisme stricte de supraveghere crește probabilitatea ca resursele să fie direcționate către operațiuni de influență regională și către rețele de miliții și proxy din Irak, Siria, Liban și Yemen. El mai susține că Acordul de la Islamabad s-ar baza pe amânări, nu pe rezolvări, menținând riscul ca Iranul să treacă pragul nuclear și alimentând perspectiva unei curse regionale a înarmării. Efect economic intern: „boost” pe termen scurt, fără rezolvare structurală Menahem Merhavi, de la Harry S. Truman Institute (Universitatea Ebraică din Ierusalim), afirmă că, chiar dacă termenii ar avantaja Teheranul, un astfel de „boost” ar ajuta doar pe termen scurt. În opinia sa, modul în care regimul gestionează economia face improbabilă o ameliorare durabilă, iar Iranul are probleme interne prea mari pentru a-și cumpăra legitimitatea. „Văd mai multă frustrare înainte. Nu vor avea pe cine să dea vina pentru condițiile grave ale economiei.” În lipsa confirmării publice din partea Casei Albe, concluzia comună a experților citați este că discuția relevantă nu este doar „dacă” se deblochează bani, ci „când” și în ce condiții — pentru că o deblocare timpurie ar putea schimba rapid capacitatea Iranului de a-și finanța agenda regională și de a-și consolida poziția înaintea negocierilor. [...]
Donald Trump amenință cu taxe vamale de 100% pe vinurile franceze , condiționând renunțarea Parisului la taxa digitală de 3% aplicată marilor companii tehnologice americane, potrivit Digi24 . Miza economică este directă: o astfel de măsură ar lovi un sector puternic orientat spre export și ar adăuga un nou front într-o dispută comercială transatlantică. Trump a spus că i-a transmis avertismentul președintelui francez Emmanuel Macron și a legat explicit tarifele de eliminarea taxei franceze pe servicii digitale. Într-un interviu acordat New York Post, el a afirmat: „I-am cerut să nu impoziteze companiile americane, iar dacă o vor face, nu am altă opțiune decât să impun o taxă vamală de 100% asupra tuturor șampaniilor și vinurilor provenite din Franța.” Totodată, Trump a indicat că soluția ar fi simplă, în logica sa: „Este suficient să elimine această taxă pe vânzări și nu ar mai avea acest tip de presiune.” Impactul pentru exportatori: un sector „prins” într-o dispută pe care nu o controlează Federația Exportatorilor Francezi de Vinuri și Băuturi Spirtoase (FEVS) a reacționat, prin Reuters, spunând că amenințarea este „o veste proastă” pentru o industrie „puternic dependentă de exporturi”, care ajunge să fie afectată de o confruntare ce nu ține de ea. Nu este prima dată când Trump folosește tarifele pe alcool ca instrument de presiune: Digi24 notează că el a mai amenințat anterior cu o taxă vamală de 200% pentru vin și alte băuturi alcoolice importate din Franța și din Uniunea Europeană, inclusiv în ianuarie (anul acesta) și în martie (anul trecut), pe fondul tensiunilor comerciale. Context comercial: alcoolul, export major al UE către SUA Alcoolul se numără printre principalele exporturi ale Uniunii Europene către SUA, în valoare de aproximativ 9 miliarde de euro în 2024 (aprox. 45 miliarde lei), potrivit datelor Eurostat citate în articol. În plus, unele produse au constrângeri geografice de producție (de exemplu, șampania), ceea ce limitează capacitatea companiilor de a „reloca” rapid lanțul de aprovizionare pentru a evita tarifele. În prezent, vinurile și băuturile spirtoase exportate din UE către SUA sunt supuse unei taxe vamale de 15%, iar Franța ar fi încercat să o reducă la zero după un acord comercial SUA–UE convenit vara trecută în Scoția între Trump și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen . Ce taxă cere Trump să fie eliminată Franța aplică din 2019 o taxă de 3% asupra veniturilor din servicii digitale obținute în Franța de companii care depășesc praguri de venituri de peste 25 de milioane de euro în Franța și 750 de milioane de euro la nivel mondial, conform informațiilor din articol. Trump urmează să ajungă la Evian-les-Bains, în Franța, pentru reuniunea G7, unde este așteptat să se întâlnească cu Macron. În acest context, amenințarea cu tarife ridicate pe vinuri devine un instrument de negociere cu efect imediat asupra exportatorilor și importatorilor, dar și un semnal de potențială escaladare în relația comercială SUA–UE. [...]
Germania își repoziționează forțele aeriene pentru un răspuns imediat în NATO , pe fondul reînarmării accelerate și al tensiunilor cu Rusia, potrivit Digi24 , care citează un interviu al șefului Luftwaffe, general-locotenentul Holger Neumann , acordat publicației britanice The Telegraph. Mesajul central: Berlinul susține că poate intra „din această seară” într-un scenariu de apărare colectivă, iar planificarea vizează explicit puncte sensibile ale infrastructurii militare ruse. Ce înseamnă „pregătiți să lupte din această seară” în termeni operaționali Neumann afirmă că Luftwaffe este pregătită să acționeze imediat dacă Rusia ar ataca NATO, insistând că alianța nu operează cu „zone de securitate diferite”. În logica sa, un atac asupra Estoniei ar declanșa același tip de răspuns ca un atac asupra Londrei. În formularea generalului, „a lupta în seara asta” înseamnă capacitatea de a reacționa fără întârziere la un apel de alertă și de a angaja resursele disponibile atât la nivel național, cât și în cadrul NATO. Țintele invocate: Kola, Kaliningrad și Marea Neagră În interviul citat, șeful Luftwaffe indică zone care ar fi vizate într-un scenariu de apărare a NATO, dacă alianța ar fi „forțată să se apere”: Peninsula Kola (nord-vestul Rusiei); Kaliningrad (exclavă rusă între state NATO); Marea Neagră. În același context, el menționează și Sankt Petersburg, ca zonă cu resurse navale importante, precum și Peninsula Kola ca spațiu unde Rusia „acumulează arme nucleare”, conform articolului. Miza pentru Berlin: reînarmare și stocuri mai mari de apărare aeriană Digi24 notează că declarațiile sunt printre cele mai dure ale unui lider militar german din ultimii ani și sunt prezentate ca parte a unei schimbări de direcție la Berlin, către reînarmare și un rol mai pronunțat în securitatea europeană. Neumann leagă această schimbare de un pachet de finanțare „de miliarde de euro”, care ar susține creșterea „masivă” a stocurilor de sisteme de apărare aeriană, inclusiv rachete Patriot , Iris-T și Arrow 3. Avertisment către aliați: să nu subestimeze aviația rusă Deși spune că NATO este pregătită, Neumann avertizează că ar fi o eroare să fie subestimate forțele aeriene ruse, chiar dacă Rusia nu a obținut superioritatea aeriană în Ucraina la patru ani de la invazia la scară largă, potrivit articolului. El invocă adaptabilitatea armatei ruse și enumeră platforme și capabilități care trebuie luate în calcul, inclusiv avioane de vânătoare (Su-35, Su-57, MiG-31) și o gamă de rachete (de croazieră, balistice, hipersonice). Context politic: scepticism față de „autonomia europeană” fără SUA Neumann se declară un susținător al NATO și al legăturii transatlantice și respinge ideea unei autonomii europene care să se îndepărteze de SUA, pe fondul îngrijorărilor legate de fiabilitatea parteneriatului american sub conducerea lui Donald Trump, conform materialului. Totodată, articolul menționează că elitele militare germane ar fi rezistat presiunilor din partea Washingtonului ca Germania să preia rolul de Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa, funcție deținută de generali americani încă de la înființarea NATO. Ce urmează: schimbarea rolului Luftwaffe în NATO Potrivit Digi24, Luftwaffe trece printr-o schimbare de rol: după decenii în care contribuția a fost centrată pe transport și recunoaștere (inclusiv în Afganistan), într-un scenariu de război cu Rusia ar fi de așteptat ca întreaga forță aeriană germană să fie trimisă pe flancul estic al NATO — o opțiune „pe care înainte nu o dorea și nici nu o putea face”, conform articolului. [...]
