Știri
Știri din categoria Externe
Cel puțin cinci petroliere cu legături cu Iranul au continuat să tranziteze Strâmtoarea Ormuz, în pofida blocadei navale anunțate de Washington, un semnal că măsura este dificil de aplicat integral într-unul dintre cele mai sensibile coridoare energetice ale lumii, potrivit Antena 3.
Datele de urmărire a navelor analizate de BBC Verify indică faptul că cele cinci nave au traversat strâmtoarea după începerea blocadei navale impuse de SUA. Două dintre ele au vizitat porturi iraniene, conform MarineTraffic.
În material sunt menționate următoarele cazuri, pe baza datelor de tracking:
Separat, este amintită Peace Gulf, care arborează pavilion panamez și se îndreaptă spre portul Hamriyah (Emiratele Arabe Unite), conform datelor LSEG.
Materialul notează că este posibil ca unele nave să fi transmis rapoarte false de poziție („spoofing”) pentru a-și masca locațiile. În practică, astfel de tactici complică verificarea rutelor și aplicarea sancțiunilor sau a restricțiilor în timp real, mai ales într-o zonă cu trafic intens.
Armata americană a declarat că, începând de luni, va bloca „tot traficul maritim care intră și iese din porturile iraniene”, dar că nu va împiedica libertatea de navigație pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz către și dinspre porturi non-iraniene.
Blocada asupra porturilor iraniene și a navelor iraniene a început luni seară, iar Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a precizat că navigația către/dinspre porturi non-iraniene va fi permisă, întrucât măsura vizează traficul care intră sau iese din porturi iraniene.
Recomandate
Speranțele de reluare rapidă a negocierilor SUA–Iran au început să se vadă în prețul petrolului , care a scăzut marți dimineață pe fondul așteptărilor că un acord ar putea duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz , un coridor esențial pentru transportul de țiței, potrivit HotNews . Două persoane familiarizate cu discuțiile au declarat pentru NBC News că o nouă rundă de negocieri față în față între delegațiile Washingtonului și Teheranului ar putea avea loc chiar în această săptămână, după ce discuțiile conduse de vicepreședintele american JD Vance în Pakistan, în weekend, au eșuat în privința unui acord de pace care să pună capăt războiului. De ce contează Strâmtoarea Ormuz și dosarul nuclear Potrivit surselor citate de NBC News, două teme rămân puncte-cheie de blocaj: redeschiderea Strâmtorii Ormuz pentru libera circulație a navelor, în contextul în care forțele americane au lansat o blocadă care împiedică navele să intre sau să iasă din porturile iraniene; capacitatea nucleară a Iranului , în special îmbogățirea uraniului și gestionarea stocurilor existente. Un oficial american a declarat pentru NBC News că dialogul SUA–Iran continuă și că se înregistrează progrese în încercarea de a ajunge la un acord. Cerințele SUA și poziția Teheranului, potrivit surselor În discuțiile „maraton” de la Islamabad, SUA ar fi cerut Iranului o suspendare pe 20 de ani a îmbogățirii uraniului , în timp ce Teheranul ar fi acceptat trei până la cinci ani , o variantă pe care Donald Trump a spus că nu o consideră acceptabilă, potrivit uneia dintre surse. Washingtonul ar fi solicitat și înlăturarea uraniului puternic îmbogățit de pe teritoriul Iranului, însă Teheranul ar fi acceptat un „proces monitorizat de diluare” – adică amestecarea uraniului puternic îmbogățit cu uraniu natural sau mai puțin îmbogățit pentru a obține un material mai puțin puternic, conform celei de-a doua surse. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a estimat că Iranul deține aproape 1.000 de livre de uraniu puternic îmbogățit (aprox. 453 de kilograme ), suficient pentru 11 arme nucleare , potrivit materialului citat. Iranul susține că programul său nuclear este pașnic și că nu urmărește obținerea unei arme nucleare. Presiune politică la Washington și semnale publice de la lideri HotNews notează că administrația de la Washington mizează pe succesul negocierilor și din rațiuni interne: sondajele ar indica o nemulțumire în creștere a alegătorilor americani față de conflict, pe fondul inflației și al scumpirii benzinei, în perspectiva alegerilor „midterms” din noiembrie. JD Vance a spus într-un interviu la Fox News că au existat „discuții constructive” cu Teheranul și că „mingea este de fapt în terenul” iranienilor. El a insistat că miza principală rămâne îmbogățirea uraniului: „Trebuie să scoatem materialul îmbogățit din Iran.” Donald Trump a declarat, la rândul său, că SUA au fost contactate „de oamenii potriviți” și că aceștia „doresc să ajungă la o înțelegere”. Context regional: discuții directe Israel–Liban, un eveniment rar În paralel, Israelul și Libanul poartă marți discuții directe la Washington, cu participarea șefului diplomației americane, Marco Rubio, potrivit unui oficial al Departamentului de Stat. Oficialul a spus că sunt primele discuții la nivel înalt dintre cele două părți din 1993. Hezbollah, susținut de Iran, a îndemnat guvernul libanez să renunțe la discuțiile de la Washington, în timp ce armistițiul de două săptămâni din conflict „pare să se mențină”, potrivit textului. Ce urmează Dacă întâlnirea directă SUA–Iran se confirmă „chiar din această săptămână”, miza imediată rămâne reducerea riscului de escaladare în zona Ormuz și conturarea unui compromis pe dosarul nuclear. Deocamdată, informațiile despre parametrii negocierii vin din declarații și surse familiarizate cu discuțiile, iar punctele de blocaj rămân nerezolvate. [...]
SUA iau în calcul reluarea negocierilor directe cu Iranul chiar săptămâna aceasta, pe fondul blocadei navale din Strâmtoarea Ormuz , o combinație care menține un risc ridicat pentru fluxurile energetice și transportul maritim din regiune, potrivit G4Media , care citează NBC News . Discuțiile ar urma să aibă loc în contextul în care tensiunile au escaladat după instituirea unei blocade navale americane asupra porturilor iraniene, dar ambele părți „au lăsat ușa deschisă” pentru dialog. La Washington, vicepreședintele JD Vance și președintele Donald Trump condiționează orice „acord istoric” de renunțarea totală a Teheranului la îmbogățirea uraniului. Miza: programul nuclear și condițiile impuse de SUA Principalul blocaj rămâne programul nuclear iranian. Conform surselor apropiate negocierilor de la Islamabad, SUA cer: o suspendare de 20 de ani a îmbogățirii uraniului; eliminarea completă a stocurilor de uraniu înalt îmbogățit din Iran. Iranul ar fi venit cu o contra-ofertă: o suspendare de 3 până la 5 ani și un proces monitorizat de „diluare” a uraniului (adică reducerea concentrației materialului îmbogățit), în locul exportării acestuia. Donald Trump a calificat deja oferta Teheranului drept „inacceptabilă”, iar JD Vance a întărit public poziția administrației într-un interviu pentru Fox News. „Trebuie să scoatem materialul îmbogățit din Iran și avem nevoie de un angajament ferm că nu vor dezvolta o armă nucleară.” Strâmtoarea Ormuz: libertatea de navigație, legată de un acord Un al doilea punct critic este libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz, despre care materialul notează că a fost „practic golită” de blocada americană, navele fiind forțate să se întoarcă din drum. SUA condiționează ridicarea blocadei de un acord cuprinzător, în timp ce forțele armate iraniene acuză Washingtonul de „piraterie” și amenință porturile din regiune cu represalii. Ce știm despre stocurile de uraniu, potrivit AIEA Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) estimează că Iranul deține aproape 450 kg de uraniu înalt îmbogățit, cantitate pe care o evaluează ca fiind suficientă pentru producerea a 11 arme nucleare. Teheranul susține că programul său este strict pașnic, în pofida faptului că facilitățile sale au fost ținta unor atacuri aeriene americane anul trecut. În acest stadiu, reluarea negocierilor este prezentată ca posibilă („ar putea avea loc”), fără un calendar confirmat public sau detalii despre formatul exact al întâlnirii. [...]
Tensiunile din Strâmtoarea Ormuz cresc riscul de perturbări pe ruta-cheie a petrolului , după ce Iranul a condamnat blocada navală impusă de SUA, iar patru nave au reușit totuși să tranziteze strâmtoarea, potrivit Mediafax . Teheranul a cerut despăgubiri de război de la cinci state arabe din Golf, acuzându-le că au facilitat „agresiunea americano-israeliană” prin permiterea folosirii teritoriilor lor pentru atacuri împotriva Iranului, relatează Press TV, citată de publicație. Demersul a fost transmis într-o scrisoare către secretarul general al ONU, Antonio Guterres , și către președintele Consiliului de Securitate, Jamal Fares Alrowaiei. În document, ambasadorul Iranului la ONU, Amir-Saeid Iravani, respinge cererile de despăgubire formulate de Bahrain, Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Iordania, potrivit Gulf News. Reprezentantul iranian susține că aceste state nu pot invoca articolul 51 din Carta ONU (autoapărarea), insistând că Iranul este „victima unei agresiuni”. Blocada SUA și tranzitul navelor: ce s-a întâmplat în Ormuz Separat, Iranul a condamnat ceea ce descrie drept un blocaj naval „ilegal” al SUA, pe care îl consideră o încălcare a suveranității și a dreptului internațional, avertizând că își rezervă dreptul de a răspunde pentru a-și proteja interesele naționale. Teheranul a cerut Consiliului de Securitate să intervină, să condamne blocajul și să prevină o escaladare care ar putea destabiliza regiunea. Deși blocada SUA ar fi fost aplicată încă de luni, patru nave au traversat Strâmtoarea Ormuz, potrivit BBC, citată de Mediafax. Printre acestea sunt menționate atât petroliere, cât și nave de marfă aflate sub sancțiuni, unele cu escale anterioare în porturi iraniene sau plecări din China pe rute cu destinația Iran. Navele enumerate în material sunt: Christianna, care a traversat după ce a vizitat un port iranian; Rich Starry și Murlikishan, petroliere sancționate de SUA; Elpis, plecată din portul Bushehr (Iran). Analiștii citați în articol spun că unele nave ar putea folosi tehnici de falsificare a semnalului GPS pentru a-și ascunde poziția. Miza economică: o rută strategică sub presiune Armata SUA a declarat că blochează traficul maritim legat de porturile iraniene, dar menține libertatea de navigație pentru rutele non-iraniene prin această cale navigabilă strategică. În paralel, oficiali iranieni au indicat pagube preliminare ale războiului de 270 de miliarde de dolari (aprox. 1.242 miliarde lei), potrivit purtătoarei de cuvânt a guvernului iranian, Fatemeh Mohajerani, care a precizat că estimarea este preliminară. [...]
Războiul cu Iranul riscă să lovească în stabilitatea energetică globală și să ridice costurile de securitate în regiune, în condițiile în care Teheranul și-a consolidat poziția în Strâmtoarea Hormuz , pe unde trece „aproximativ 20%” din livrările mondiale de petrol, potrivit unei analize publicate de Al Jazeera . Textul susține că, la o lună și jumătate de la începutul conflictului, Israel nu a reușit să obțină o înfrângere decisivă a Iranului, în pofida sprijinului american, iar această evoluție ar fi întărit capacitatea Iranului de a proiecta putere în regiune. În plan economic, miza imediată este riscul de perturbare a fluxurilor de țiței și de creștere a primei de risc în prețurile energiei, într-un punct de tranzit critic precum Hormuz. De ce contează Hormuz și ce semnal transmite analiza Potrivit autorului, Iranul ar fi obținut un „câștig geopolitic” prin consolidarea controlului asupra Strâmtorii Hormuz. Chiar și fără a detalia mecanismele concrete, ideea centrală este că simpla percepție a unei poziții mai puternice a Teheranului într-un astfel de nod energetic poate amplifica volatilitatea pe piețele de petrol și poate schimba calculele de risc ale companiilor care depind de rutele din Golf. În același timp, analiza afirmă că războiul a scos la iveală dependența Israelului de sprijin extern: ar fi fost necesară implicarea directă a SUA pentru apărarea împotriva atacurilor cu rachete ale Iranului, în timp ce Israelul nu ar avea capacitatea independentă de a susține o ofensivă de amploare. În această lectură, limitările operaționale pot influența durata conflictului și, implicit, perioada în care riscul asupra transporturilor energetice rămâne ridicat. Implicații regionale: costuri de securitate și presiune pe alianțe Analiza argumentează că efectele depășesc confruntarea Israel–Iran și că acțiunile Israelului ar putea determina o schimbare de abordare la nivelul altor actori regionali, inclusiv un posibil val mai larg de rezistență. Pentru mediul economic, o astfel de dinamică înseamnă, de regulă, costuri mai mari de securitate, incertitudine pentru investiții și o probabilitate mai mare de episoade de întreruperi logistice. Autorul mai susține că fereastra de sprijin „necondiționat” al SUA pentru Israel s-ar putea îngusta, invocând schimbări în opinia publică americană și posibile efecte electorale la alegerile de la mijloc de mandat din 2026 și la ciclul electoral din 2028. Dacă sprijinul american devine mai condiționat, calculele strategice ale părților se pot modifica, cu potențialul de a prelungi incertitudinea regională. Contextul politic invocat: „Israel Mare” și logica escaladării În interpretarea autorului, înfrângerea Iranului ar fi văzută de elitele politice și de securitate israeliene ca un pas-cheie pentru un proiect mai amplu, denumit „Israel Mare”, descris ca o strategie ce urmărește nu doar extindere teritorială, ci și dominanță militară regională și o sferă de influență politică. Analiza trece în revistă elemente precum controlul asupra unor zone și aranjamente de securitate regionale, inclusiv integrarea Israelului în aria de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) , menționând că acest pas ar fi facilitat operarea avioanelor israeliene în regiune prin acces la sisteme de identificare „prieten–inamic”. (Referința indicată în text: Defense News, link către materialul despre CENTCOM: https://www.defensenews.com/global/mideast-africa/2021/09/07/us-central-command-absorbs-israel-into-its-area-of-responsibility/ ) Notă: articolul este un text de opinie; evaluările privind intențiile și rezultatele strategice sunt prezentate ca interpretări ale autorului, nu ca fapte confirmate independent în material. [...]
China amenință cu represalii comerciale dacă SUA cresc tarifele pe fondul acuzațiilor că Beijingul ar sprijini militar Iranul, potrivit Stirile Pro TV . Beijingul spune că va aplica „contramăsuri” în cazul în care Statele Unite „vor merge mai departe cu majorarea tarifelor împotriva Chinei”, iar Ministerul chinez de Externe susține că acuzațiile apărute în presă sunt „pur și simplu inventate”. „Informațiile din presă care acuză China că ar oferi sprijin militar Iranului sunt pur și simplu inventate.” În același mesaj publicat pe X, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Chinei afirmă că, dacă SUA vor justifica majorări de tarife pe baza acestor acuzații, China va răspunde. Totodată, oficialul chinez susține că Beijingul „acționează întotdeauna cu prudență și responsabilitate” în privința exporturilor de produse militare și că aplică un control strict „în conformitate cu legile și reglementările Chinei” și cu obligațiile internaționale. Miza economică: tarifele, folosite ca instrument de presiune În context, Știrile Pro TV arată că președintele Donald Trump a amenințat China — unul dintre principalii parteneri comerciali ai SUA — cu tarife vamale de 50% dacă Beijingul va oferi ajutor militar Iranului în războiul din Orientul Mijlociu. Ce alimentează tensiunile: informații despre posibile livrări către Iran Potrivit CNN, SUA ar deține informații că China ar pregăti furnizarea către Iran, în săptămânile următoare, a unor sisteme de apărare aeriană. Ar fi vorba despre sisteme de rachete antiaeriene portabile, lansate de pe umăr, cunoscute și ca MANPAD (sisteme portabile de apărare antiaeriană). Conform surselor citate de CNN, China ar lucra la livrarea acestor echipamente prin intermediul unor țări terțe, pentru a disimula originea lor. Beijingul respinge însă acuzațiile și le califică drept fabricate. [...]
Delegația iraniană care a mers la Islamabad pentru discuții de armistițiu cu SUA susține că a fost vizată de o amenințare de atac , un episod care ridică miza operațională și de securitate a negocierilor și sugerează un climat tot mai instabil în jurul reluării contactelor, potrivit The Jerusalem Post . Publicația relatează, citând postul libanez Al-Mayadeen (afiliat Hezbollah), că delegația iraniană s-a confruntat luni cu „amenințări urgente de securitate” în drum spre Islamabad, Pakistan. Profesorul Mohammad Marandi , care a însoțit delegația, a declarat pentru Al-Mayadeen că au fost avertizați asupra unui posibil atac asupra aeronavei, ceea ce a dus la măsuri sporite de precauție în timpul vizitei și după. Marandi a mai spus că, la întoarcerea spre Teheran, grupul a ales o rută alternativă „după confirmarea faptului că delegația era sub atac”, fără ca articolul să ofere detalii verificabile independent despre natura incidentului sau autorii acestuia. Mesajul Teheranului: neîncredere și reînarmare în paralel cu discuțiile În același context, Marandi a transmis că Iranul „nu are încredere în Statele Unite” și că regimul se pregătește pentru „următoarea rundă de război”, afirmând că își consolidează capacitățile militare „în timp ce suntem la masa negocierilor”, conform relatării Al-Mayadeen. The Jerusalem Post notează și o caracterizare din partea Iran International, publicație anti-regim cu sediul la Londra, care l-a descris pe Marandi drept „portavocea guvernului” și a susținut că ar fi avut o relație apropiată cu fostul lider suprem Ali Khamenei. Ce urmează în negocieri și care sunt punctele sensibile Potrivit articolului, echipele de negociere ale SUA și Iranului ar putea reveni la Islamabad în această săptămână, „patru surse” declarând acest lucru marți, după ce discuțiile la cel mai înalt nivel de după Revoluția Islamică din 1979 s-au încheiat fără un progres. În material sunt menționate și elemente atribuite Reuters: președintele SUA, Donald Trump, a spus luni că Iranul ar fi sunat în acea dimineață și că „ar dori să încheie un acord”, afirmație pe care Reuters precizează că nu a putut-o verifica imediat; vicepreședintele JD Vance a declarat că discuțiile din weekend s-au încheiat din cauza lipsei de mandat a echipei iraniene pentru a încheia un acord și că „depinde de Iran” să facă următorul pas. Printre temele aflate în joc la negocieri, articolul enumeră Strâmtoarea Hormuz (punct major de tranzit pentru energia globală, despre care se afirmă că Iranul a blocat-o „efectiv”, iar SUA au promis să o redeschidă), programul nuclear al Iranului și sancțiunile internaționale. Vance a mai spus că SUA au cerut să preia uraniul îmbogățit aflat în posesia Iranului și să fie introduse mecanisme care să împiedice reluarea îmbogățirii uraniului. [...]
