Știri
Știri din categoria Externe
Sprijinul pentru revenirea Marii Britanii în UE a urcat la 53%, un semnal politic care poate pune presiune pe partidele mari să-și recalibreze pozițiile față de relația cu Bruxelles-ul, potrivit Biziday, care citează un sondaj relatat de The Guardian.
Datele indică o creștere a preferinței pentru „reintegrarea” în Uniunea Europeană, nu doar pentru o apropiere limitată, precum aderarea la piața unică (acces mai liber la comerțul din UE, fără a fi membru cu drepturi depline). Tendința este relevantă în special pe fondul dezbaterilor despre costurile economice și administrative asociate Brexitului.
Sondajul arată diferențe mari între electoratele partidelor:
În schimb, sprijinul este semnificativ mai redus în rândul alegătorilor:
Sondajul este citat de The Guardian. În material apare și o declarație a lui Tom Brufatto, director de politici și cercetare la Best for Britain (grup civic care susține că urmărește „remedierea problemelor” apărute după Brexit):
„Credem că există un risc inerent în cazul centrelor de tranziție.”
Biziday nu oferă detalii suplimentare despre la ce „centre de tranziție” se referă afirmația, astfel că interpretarea exactă a contextului rămâne limitată la formularea citată.
Recomandate
Roberta Metsola cere ca adaptarea la schimbările climatice să fie reflectată direct în bugetul UE , pe fondul unei veri cu valuri de căldură, incendii și inundații care au expus vulnerabilități cu efecte economice și energetice, potrivit Mediafax . Președinta Parlamentului European spune că experiențele din această vară au creat în Europa un „sentiment de urgență” privind pregătirea pentru efectele schimbărilor climatice și avertizează că „nu ne putem permite să lăsăm să treacă o iarnă până la venirea unei noi veri”. Metsola a indicat, între altele, secarea râurilor, lipsa de adaptare a locuințelor și impactul disproporționat asupra populațiilor vulnerabile, într-o declarație citată de Politico. Bugetul UE, în centrul discuției despre adaptare Metsola susține că „realitățile din teren” trebuie să se vadă în modul în care Uniunea își construiește finanțarea pe termen lung, ridicând explicit tema adaptării Cadrului Financiar Multianual (bugetul multianual al UE) pentru a răspunde mai bine crizelor climatice. În același context, ea a spus că UE a greșit în trecut tratând economia și mediul ca domenii separate și că ar fi „mai înțelept” să fie recunoscut faptul că „merg mână în mână”. De ce contează: efecte directe în transport și energie Articolul plasează declarațiile în contextul unui sezon de fenomene extreme care a afectat continentul „social, economic și energetic”. Mediafax notează că, în urma evenimentelor meteo din vară, zeci de mii de persoane și-au pierdut viața, iar sute de mii de hectare au fost mistuite de incendiile de vegetație. Pe componenta economică și operațională, scăderea debitelor marilor fluvii europene a lovit transporturile și energia: Rinul, în Germania, a coborât la cel mai scăzut nivel din 1880, ceea ce i-a obligat pe transportatori să își reducă încărcătura cu până la 80%; nivelul scăzut al Dunării a determinat închiderea centralelor nucleare de la Cernavodă și Paks, în Ungaria, potrivit sursei. Ce urmează: tema climei, mai prezentă în „Starea Uniunii” Metsola afirmă că tema climei va fi abordată în discursul despre Starea Uniunii pe care îl va susține președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și anticipează că accentul ar putea fi mai puternic în acest an, pe fondul verii „dezastruoase” invocate de oficialul european. [...]
Australia își leagă mai strâns strategia comercială de UE, pe fondul tarifelor SUA , semnalând că urmărește îndeaproape demersurile Canadei de a aprofunda relația cu Bruxelles-ul, potrivit Politico . Ministrul australian al comerțului, Don Farrell , a spus că țara sa este „pe aceeași lungime de undă” cu Ottawa și că „va urmări cu mare interes” ce va face premierul canadian Mark Carney în relația cu Uniunea Europeană, într-o declarație pentru Sydney Morning Herald. Pivotarea Canadei către Europa vine pe fondul deteriorării relațiilor comerciale cu Washingtonul. Carney a afirmat că Ottawa caută o „alianță unică” cu UE, după ce Wall Street Journal a relatat că acesta ar fi luat în calcul ideea ca Canada să devină „membru asociat” al blocului. Farrell a spus că ar fi deschis „tuturor posibilităților” în privința unor noi aranjamente cu UE, fără să detalieze. Comentând politica tarifară a președintelui american Donald Trump, ministrul a adăugat că nu este convins că un președinte democrat ar elimina barierele comerciale, concluzionând că acest context face UE „și mai importantă” pentru Australia. Miza imediată: ratificarea acordului comercial UE–Australia Declarațiile lui Farrell apar în timp ce premierul Anthony Albanese încearcă să treacă prin Parlament propriul acord comercial al Australiei cu UE. Ministrul a avertizat luna trecută că adoptarea nu este garantată: Partidul Laburist are 30 din cele 76 de locuri în Senat, iar coaliția Liberal-Națională (27 de locuri) a amenințat că se va opune acordului, invocând accesul la piața agricolă și politica climatică. De ce contează economic pentru Australia UE are o greutate comercială semnificativă pentru Canberra. Comerțul cu bunuri și servicii dintre UE și Australia a depășit 91 miliarde euro în 2024, ceea ce face din bloc al treilea partener comercial al Australiei la bunuri, după China și Japonia. Comerțul cu bunuri a crescut cu aproape 50% în ultimul deceniu. În forma descrisă, acordul ar permite ca 97,8% din exporturile de bunuri ale Australiei să intre în UE fără taxe vamale după intrarea în vigoare. Cooperare dincolo de comerț: Horizon Europe Interesul Australiei pentru legături mai strânse cu Europa nu este nou: în 2025, Canberra a reluat discuții neobligatorii privind asocierea cu Horizon Europe, programul UE pentru cercetare și inovare, ca pas spre cooperare științifică, nu spre aderare la UE. [...]
Franța și Slovacia au blocat prelungirea sancțiunilor UE împotriva Rusiei , forțând o extindere de avarie de doar o săptămână și readucând în prim-plan vulnerabilitatea deciziilor de politică externă luate prin unanimitate, potrivit Antena 3 . Miza imediată este scoaterea oligarhului ruso-uzbek Alisher Usmanov de pe lista de sancțiuni. Blocajul a apărut luni, cu câteva zile înainte ca sancțiunile să expire. Pentru a evita prăbușirea întregului regim, ambasadorii statelor membre au convenit o soluție temporară: prelungirea cu o săptămână, până la 22 septembrie, interval în care se caută un compromis. „Consultările vor continua, iar alte discuții sunt așteptate la momentul potrivit”, a transmis președinția irlandeză a Consiliului UE . De ce contează: unanimitatea face regimul de sancțiuni fragil Prelungirea sancțiunilor individuale necesită acordul tuturor celor 27 de state membre, iar un singur veto poate bloca decizia. Potrivit Financial Times, dacă nu s-ar fi găsit soluția de prelungire cu o săptămână, lipsa unui acord până la termenul-limită ar fi dus la eliminarea de pe listă și a celorlalte persoane și companii sancționate. UE încearcă să prelungească sancțiunile individuale pentru 12 luni, astfel încât să fie aliniate cu sancțiunile economice împotriva Rusiei, deja prelungite pentru un an de liderii europeni în luna iunie. Miza politică: cazul Usmanov și schimbarea de poziție a Franței Slovacia cere de mai mult timp scoaterea lui Alisher Usmanov de pe lista de sancțiuni, însă intrarea Franței în acest demers i-a surprins pe diplomații europeni, deoarece Parisul nu se alăturase anterior. Un diplomat a descris demersul Franței drept „uimitor”, conform relatării. Oficial, Franța a invocat un motiv de „securitate națională”, fără detalii publice. Un diplomat francez a declarat pentru Euronews că Parisul are „o problemă separată legată de securitatea națională” și că dorește să răspundă pozitiv unor parteneri internaționali care au făcut demersuri în cazul lui Usmanov. Financial Times scrie, citând persoane familiarizate cu negocierile, că poziția Franței ar putea avea legătură cu un posibil acord pentru eliberarea unor cetățeni francezi deținuți în Azerbaidjan. Potrivit FT, acordul nu este final și ar depinde de acceptul tuturor statelor membre pentru scoaterea lui Usmanov de pe lista de sancțiuni. Franța a refuzat să comenteze informațiile despre acest posibil schimb sau situația cetățenilor francezi aflați în Azerbaidjan. Nemulțumirea unor diplomați europeni este redată de FT printr-o declarație a unui înalt diplomat european: „Asta ar însemna nu doar o recompensă pentru Rusia, ci și o recompensă pentru încarcerarea unor europeni.” Cine este Usmanov și ce urmează până la 22 septembrie Usmanov a fost sancționat de UE la scurt timp după invazia pe scară largă a Ucrainei, Consiliul UE susținând că are „legături deosebit de apropiate” cu Vladimir Putin și interese în sectoare importante ale economiei ruse. Omul de afaceri respinge acuzațiile și a deschis procese în state europene pentru a contesta sancțiunile. Majoritatea statelor membre continuă să se opună scoaterii lui Usmanov de pe listă. Luxemburgul susține prelungirea sancțiunilor, dar, potrivit FT, a transmis că, dacă Usmanov va fi scos de pe listă, atunci și Mihail Fridman ar trebui să fie tratat similar. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a criticat ideea relaxării sancțiunilor, afirmând că Usmanov și Fridman sunt „exact genul de oameni de afaceri ruși” care ar trebui să facă pași concreți împotriva războiului și cerând partenerilor europeni să nu ofere noi oportunități unor oameni de afaceri apropiați sistemului de la Moscova, în timp ce economia Ucrainei este afectată de atacurile rusești. [...]
Interceptarea de către Norvegia a două bombardiere rusești înarmate arată o creștere a presiunii operaționale în nordul NATO , după ce două Tu-95MS echipate cu rachete de croazieră au zburat deasupra apelor internaționale din Mările Barents și Norvegiei, iar două avioane norvegiene F-35 au decolat pentru monitorizare, potrivit Mediafax . Agențiile rusești TASS și RIA Novosti au relatat că două bombardiere strategice Tu-95MS, înarmate cu rachete de croazieră Kh-101 , au efectuat marți un zbor de aproximativ cinci ore în spațiul aerian internațional, la nord de Norvegia, informație preluată de Le Figaro. Trimiterea avioanelor F-35 pentru interceptare este atribuită ziarului norvegian Barents Observer. Ministerul rus al Apărării a descris misiunea drept o „patrulă programată” și, citat de TASS, a precizat că bombardierele au fost escortate de avioane de vânătoare Su-33 ale Marinei Ruse. Tot ministerul a susținut că „avioane de vânătoare străine” au urmărit bombardierele în anumite faze ale zborului. În același timp, Moscova afirmă că zborurile respectă reglementările internaționale privind utilizarea „spațiului aerian neutru”. Totuși, potrivit informațiilor din articol, aeronavele erau echipate cu rachete Kh-101, armament folosit în mod regulat de armata rusă împotriva țintelor din războiul din Ucraina, iar imaginile publicate de Ministerul Apărării rus arată rachetele montate sub aripi. Bombardierele ar fi decolat de la baza aeriană Olenya din Peninsula Kola, la sud de Murmansk. Ce a făcut Norvegia și unde s-a desfășurat zborul Norvegia a ridicat de la sol două avioane F-35 de la baza aeriană Evenes pentru a monitoriza formațiunea rusă, potrivit Reuters, citat de Mediafax. Bombardierele au rămas, însă, în spațiul aerian internațional, deasupra apelor Mării Barents și ale Norvegiei. Publicația notează că astfel de patrule rusești deasupra apelor internaționale din Arctica și Atlanticul de Nord sunt efectuate în mod curent de forțele aeriene strategice ale Moscovei. [...]
Escaladarea houthiților în Yemen obligă Arabia Saudită să-și întărească răspunsul militar, pe fondul temerilor că o confruntare directă cu Iranul ar expune infrastructura critică a regatului , potrivit The Jerusalem Post , care citează o sursă apropiată guvernului saudit și diplomați din regiune. Riadul resimte presiune „din sud, din nord și din est”, pe măsură ce houthiții își extind capabilitățile, iar Iranul și grupări susținute de Teheran – inclusiv Hashd al-Shaabi din Irak – rămân preocupări majore de securitate, susține sursa citată de publicație. În paralel, Arabia Saudită se teme că un conflict direct cu Iranul ar putea duce la atacuri cu rachete și drone asupra unor obiective vitale, inclusiv instalații de desalinizare. Două abordări diferite: negociere cu Iranul, forță împotriva houthiților În relația cu Iranul, strategia preferată a Riadului este negocierea și medierea, tocmai din cauza riscului de represalii asupra infrastructurii. În schimb, față de houthiți, Arabia Saudită ar fi trecut la o abordare mai agresivă, cu soluții militare „înainte de toate”, potrivit sursei apropiate guvernului. Regatul sprijină forțe yemenite anti-houthi și oferă și sprijin aerian. Totuși, diplomați citați de publicație susțin că reticența inițială de a folosi mai intens aviația a permis houthiților să obțină câștiguri importante de-a lungul coastei Mării Roșii, într-o zonă (câmpia de coastă Tihamah) descrisă ca fiind vulnerabilă la lovituri aeriene. Costul întârzierii și schimbarea de ritm în loviturile aeriene Un diplomat din regiune afirmă că ezitarea inițială a oferit houthiților „cele 24 de ore” necesare pentru a-și consolida poziția și a prelua controlul asupra coastei, o decizie calificată drept „o greșeală uriașă”. În același timp, sursa citată indică o dezamăgire puternică la Riad față de performanța forțelor conduse de Tariq Saleh , care ar fi eșuat să oprească înaintarea houthită în pofida sprijinului (antrenament, finanțare și armament) din partea statelor din Golf. În prezent, Arabia Saudită ar utiliza mai mult aviația, iar houthiții ar fi revendicat peste 40 de lovituri aeriene în ultimele 24 de ore, potrivit articolului. Publicația notează că această schimbare ar fi contribuit la limitarea extinderii houthiților spre est, către Marib, și la prevenirea capturării de teritorii suplimentare în jurul Taiz și în alte zone. SUA nu lovesc houthiții, iar Riadul caută sprijin prin canale alternative Articolul susține că președintele SUA, Donald Trump, a refuzat să lanseze lovituri aeriene împotriva houthiților. În același timp, comandantul CENTCOM , amiralul Brad Cooper, ar fi vizitat Arabia Saudită în weekend, iar oficiali americani s-ar fi întâlnit în Oman cu reprezentanți houthi, care ar fi promis că nu vor viza nave americane. Sursa apropiată guvernului saudit avertizează că, dacă refuzul SUA ar fi motivat politic, consecințele ar putea depăși disputa imediată. Publicația menționează și posibile explicații, de la neînțelegeri privind inițiative regionale de securitate conduse de SUA până la percepția că prezența militară americană în regiune este suprasolicitată. Cooperare cu Israelul, mediată de CENTCOM, potrivit diplomaților Pe fondul presiunii, Arabia Saudită ar rămâne pragmatică și ar căuta inclusiv mai mult sprijin din partea Israelului, potrivit sursei citate. Diplomați din regiune au declarat pentru publicație că Israelul ar ajuta Arabia Saudită, iar CENTCOM ar media schimbul de informații despre houthiți. În evaluarea sursei, dacă situația „se înrăutățește” și Riadul nu găsește sprijin în altă parte, regatul ar putea să-și reconsidere unele poziții, în funcție de tipul și amploarea ajutorului necesar. Publicația notează că, în această logică, supraviețuirea regimului ar rămâne prioritatea principală. [...]
Operațiunea ucraineană „Vivaldi ” a produs câștiguri locale, dar nu schimbă presiunea rusă pe logistică , într-un moment în care Moscova își adaptează ofensiva din Donbas către infiltrări cu grupuri mici de infanterie, susținute masiv de aviație, potrivit Adevărul . Corpul 3 de Armată al Ucrainei afirmă că, în prima etapă a operațiunii, a „curățat” aproximativ 75 km² de grupuri rusești și a recucerit peste 10 km², inclusiv eliberarea completă a satului Serednie. Au fost vizate și zonele Novoselivka, Iarova, Korove Iaru și Oleksandrivka. Un obiectiv declarat a fost lovirea sistemului de aprovizionare al forțelor ruse: unitățile fără pilot ar fi atacat logistica, iar rușii ar fi fost nevoiți să mute o parte din depozitele de combustibil în afara Ucrainei, în regiunea Voronej. Comandantul Corpului 3, Andrii Bileţki , a indicat că operațiunea continuă și că obiectivul final nu este făcut public. Tactica rusă: „zona gri” și presiunea pe rutele de aprovizionare Expertul militar Dmitro Snieghiriov, citat de publicația Focus, avertizează că succesul de pe direcția Liman este mai degrabă tactic și nu elimină amenințarea. În evaluarea sa, Rusia renunță tot mai mult la asalturi mecanizate ample și mizează pe infiltrarea unor grupuri de doi-trei militari prin vegetație, ruine și pliuri ale terenului, pentru a extinde treptat „zona gri”, urmând ca abia apoi să aducă forțe și logistică. În zona Sviatohirsk, Snieghiriov susține că Rusia evită atacul frontal și încearcă, similar cu modelul din Bahmut, să preia mai întâi controlul asupra rutelor de aprovizionare, pentru a crea o amenințare de încercuire operațională. El mai indică drept problemă separată zona Oleksandrivka, unde forțele ruse ar controla înălțimi dominante, ceea ce le-ar extinde raza de acțiune radio și ar facilita utilizarea dronelor FPV, inclusiv a celor pe fibră optică. Miza strategică: Sloviansk și Kramatorsk, nu Liman Potrivit expertului, direcția Liman contează pentru Moscova mai ales ca rută către Sloviansk și Kramatorsk. Pe direcția Sloviansk, trupele ruse ar încerca să avanseze pe mai multe rute (inclusiv prin zona Kriva Luka și pe direcția Mikolaivka), pentru a crea presiune pe flancuri și o încercuire treptată, nu o străpungere într-un singur punct. O țintă separată ar fi termocentrala din Sloviansk, importantă și prin rolul de furnizare a energiei pentru o parte relevantă a teritoriului controlat de Ucraina în regiunea Donețk. Snieghiriov mai menționează șoseaua Bahmut–Sloviansk și zona canalului Doneț–Donbas ca puncte sensibile, în contextul încercărilor ruse de a pregăti o înaintare ulterioară spre râul Doneț. În acest moment, el spune că nu există lupte directe pentru Sloviansk, iar distanța până la oraș ar fi de aproximativ 12–15 kilometri, potrivit estimărilor sale. Kupiansk: simbol, dar nodul feroviar ar fi ținta reală Pe direcția Kupiansk, expertul descrie o combinație între infiltrări și un posibil joc de diversiune informațională. El consideră că orașul Kupiansk are mai ales valoare politică și de imagine, în timp ce obiectivul militar major ar fi nodul feroviar Kupiansk-Vuzlovi, a cărui controlare ar putea facilita formarea unei grupări pentru acțiuni ulterioare de-a lungul râului Oskil și, potențial, o nouă presiune către aglomerarea Sloviansk-Kramatorsk. În același timp, Snieghiriov remarcă faptul că în mesajele rusești se vorbește mai mult despre Kupiansk decât despre Kupiansk-Vuzlovi, ceea ce ar putea indica o încercare de a nu expune direcția reală de efort. Aviația și costul în oameni: vulnerabilitatea modelului rus Un element care amplifică eficiența infiltrărilor, potrivit expertului, este folosirea intensă a bombelor aeriene ghidate înaintea înaintării, pentru a distruge poziții și clădiri, după care grupurile mici de infanterie încearcă să pătrundă prin apărarea slăbită. El susține că reducerea acestei presiuni ar depinde în primul rând de lovirea bazelor aeriene, întrucât contracararea directă a unui număr mare de bombe ghidate prin apărare antiaeriană este „extrem de dificilă”. Punctul slab al modelului ar fi costul ridicat în efective. Snieghiriov afirmă că, doar în luna august, pierderile armatei ruse ar fi ajuns la aproximativ 42.000 de militari, cu circa 6.000 peste capacitatea de compensare prin recrutările curente. Totuși, el consideră că acest ritm nu este, deocamdată, suficient pentru a opri ofensiva, în condițiile în care Rusia ar avea rezerve și capacitatea de a le redistribui între sectoare. În concluzie, operațiunea „Vivaldi” indică faptul că infiltrările pot fi contracarate și terenul poate fi recucerit, dar presiunea rămâne concentrată pe aceleași direcții considerate cele mai periculoase de expert: Liman, Sloviansk și Kupiansk, la care se adaugă agravarea separată a situației în zona Kostiantynivka. [...]
