Externe16 mai 2026
Partidul Laburist din Marea Britanie intră într-o criză de conducere: trei rivali se conturează împotriva lui Keir Starmer - 96 de parlamentari cer un calendar al demisiei după înfrângerea electorală
Criza de leadership din Partidul Laburist riscă să blocheze agenda guvernului britanic , într-un moment în care presiunile economice și geopolitice cresc, potrivit Antena 3 , care citează o analiză Politico despre „puciul” ce prinde contur împotriva premierului Keir Starmer . Înfrângerea electorală severă suferită de laburiști joia trecută a accelerat contestarea internă: 96 dintre cei 402 parlamentari ai partidului au cerut un calendar pentru demisia lui Starmer. Refuzul premierului de a răspunde acestei solicitări a mutat conflictul în interiorul facțiunilor („triburilor”) partidului, descrise ca dezorganizate, pe fondul unei săptămâni de haos politic la Londra. Trei nume, un singur efect: guvernare mai grea și risc de paralizie În doar câteva zile, numărul celor care și-au făcut publică intenția de a participa la o eventuală competiție internă pentru conducerea partidului a ajuns la trei, ceea ce crește probabilitatea unei lupte prelungite și, implicit, a unei guvernări slăbite. Potrivit materialului, în ecuație apar: Andy Burnham , primarul din Greater Manchester, care ar urma să revină la Westminster printr-o alegere parțială în circumscripția Makerfield, după demisia deputatului Josh Simons; Wes Streeting , fost ministru al sănătății, care a demisionat criticând „vidul” și „deriva” din partid, dar a ratat momentul unei provocări directe; Angela Rayner , fost vicepremier și aliată a lui Starmer, care spune că nu va declanșa ea însăși procesul de contestare, dar ar candida dacă alegerile interne vor avea loc. Două persoane descrise drept aliați ai lui Streeting sunt citate sugerând că alegerile interne sunt, în esență, inevitabile: „Vom ajunge acolo, până la urmă.” „Nu prea mai există altă opțiune, în afară de a țipa în gol.” Makerfield, testul care poate decide ritmul crizei Miza imediată se mută în Makerfield, unde Burnham ar urma să candideze pentru a deveni deputat — o condiție necesară pentru a intra credibil în cursa pentru conducerea partidului. Situația este cu atât mai complicată cu cât alegerea parțială ar pune electoratul în fața unei propuneri paradoxale: să voteze laburiștii pentru a-l înlătura pe premierul laburist. Contextul electoral descris de Politico este tensionat: Makerfield, cândva fief sigur, a avut în 2024 o majoritate laburistă redusă la 5.399 de voturi de Partidul Reformei al lui Nigel Farage, iar săptămâna trecută laburiștii au pierdut toate cele 22 de mandate pe care le apărau în Consiliul Wigan (district care acoperă o parte din circumscripție). Farage este citat spunând că partidul său va arunca „absolut totul” în această competiție, în timp ce și Verzii ar urma să preseze din stânga. Politologul John Curtice afirmă, potrivit textului, că fără Burnham laburiștii ar avea „mai puțin de 5%” șanse de victorie în Makerfield, iar o eventuală reușită a primarului ar demonstra capacitatea lui de a câștiga circumscripții pe care, în acest moment, majoritatea politicienilor laburiști ar fi așteptați să le piardă. De ce contează pentru economie și pentru companii Politico notează că unii parlamentari preferau o competiție rapidă tocmai pentru a limita perioada în care Starmer ar rămâne un lider „fără putere reală”, în condițiile în care „războiul din Iran pune în pericol economia Marii Britanii”. În paralel, Starmer le-ar fi spus membrilor cabinetului că rămâne în funcție „în numele stabilității economice” și pentru a-și duce mandatul la capăt, iar susținătorii săi consideră că simpla organizare a unei competiții pentru conducere ar paraliza guvernul. Pe plan operațional, semnele de disfuncționalitate sunt deja vizibile: înlocuitorul lui Streeting la Sănătate, James Murray, a fost anunțat la opt ore după plecarea acestuia. În plus, Starmer ar intenționa să supună la vot în această vară proiecte de lege controversate privind reforma imigrației și reducerea numărului de procese cu jurați, inițiative care ar putea declanșa noi rebeliuni interne. Ce urmează: calendar strâns, presiune externă Doi oficiali laburiști citați în material spun că cea mai timpurie dată posibilă pentru alegerile parțiale este 18 iunie , deși calendarul ar fi controlat de responsabilii pentru disciplina de vot ai lui Starmer. În același timp, premierul este așteptat la summitul G7 din Franța la începutul acelei săptămâni, ceea ce accentuează contrastul dintre turbulența internă și presiunile externe. În tabăra lui Streeting, presiunea pentru accelerarea deznodământului rămâne, potrivit unui aliat citat: „Trebuie să se întâmple mai devreme, nu mai târziu. Nu putem continua așa. Este extrem de dăunător. În opinia mea, este iminent, trebuie să fie în curând. Aceasta este și opinia lui Wes.” [...]
