Știri
Știri din categoria Externe
Traian Băsescu spune că SUA nu și-au atins obiectivele inițiale în Iran, iar între timp au apărut mize noi care pun Washingtonul „într-o situație dificilă”, potrivit HotNews.ro. Fostul președinte a făcut declarațiile vineri, la B1 TV, în contextul evoluțiilor din Orientul Mijlociu.
Băsescu a afirmat că Statele Unite ar fi intrat „în acest război împreună cu Israelul”, indicând două obiective: distrugerea uraniului îmbogățit din programul nuclear iranian și schimbarea regimului de la Teheran. În opinia sa, până acum nu a fost atins niciunul dintre aceste obiective.
„Statele Unite sunt într-o situație dificilă în Orientul Mijlociu în momentul de față.”
În schimb, fostul șef al statului susține că au apărut „obiective fundamentale noi”, primul fiind redeschiderea „în siguranță și în deplină libertate” a traficului prin Strâmtoarea Ormuz. Băsescu a argumentat că SUA nu vor putea pretinde că au câștigat un război cu Iranul atât timp cât Teheranul controlează traficul prin Ormuz și a spus că această dificultate ar fi fost subestimată.
Al doilea obiectiv nou invocat este recâștigarea încrederii aliaților SUA din regiune, în condițiile în care, spune el, infrastructuri din țările din Golf ar fi fost lovite de atacuri iraniene, deși Washingtonul „trebuia să le garanteze securitatea”. În același context, Băsescu a amintit rolul statelor furnizoare de petrol în consacrarea dolarului ca monedă de plată pentru hidrocarburi, prin mecanismul petrodolarilor.
Referitor la o ofensivă anunțată de SUA pentru redeschiderea Ormuzului, Băsescu a susținut că strâmtoarea este „ușor de apărat de către iranieni” și a insistat că nu ar fi minată, invocând faptul că Teheranul permite trecerea unor nave ale „țărilor prietene”. În evaluarea sa, scoaterea strâmtorii de sub control iranian ar fi „o operațiune extrem de dificilă”, deoarece partea de nord este dominată de teritoriul iranian, iar securizarea traficului ar presupune neutralizarea mijloacelor de lovire ale Iranului de pe propriul țărm.
Recomandate
Refuzul lui Donald Trump de a accepta planul Iranului pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz menține incertitudinea asupra unei rute maritime strategice , în condițiile în care Washingtonul contestă explicit că Teheranul ar avea control asupra pasajului, potrivit Euronews . Propunerea iraniană a fost transmisă Statelor Unite în timpul negocierilor indirecte de la New York, desfășurate săptămâna aceasta la ONU. Teheranul nu a făcut public conținutul documentului, dar a susținut că aplicarea lui ar permite redeschiderea rutei maritime în șapte zile. Donald Trump a declarat că respinge oferta și a susținut că SUA au „control total” asupra Strâmtorii Ormuz. „Resping propunerea lor. Vor să încheie un acord prin care să deschidă imediat strâmtoarea, pentru că pierd rău de tot. (...) Avem control total asupra Strâmtorii Ormuz. (...) acest acord nu poate fi acceptat.” Ce cere Iranul și cum își justifică planul „în șapte zile” Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că Iranul a transmis un „plan concret” prin intermediul Qatarului și că reluarea traficului maritim normal ar fi posibilă în termen de șapte zile, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Teheran. Iranul nu a detaliat public aceste condiții. „Iranul a transmis Statelor Unite, prin intermediul Qatarului, un plan concret pe șapte zile. Dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, strâmtoarea poate fi redeschisă (...) Alegerea aparține acum Statelor Unite.” În aceeași declarație, Araghchi a spus că Iranul „nu acceptă constrângerea, amenințările sau intimidarea” și că nu va renunța la „drepturile sale suverane sub presiune”. Poziția Washingtonului: Iranul „nu controlează” strâmtoarea Un oficial american citat în material a indicat că, în pofida refuzului exprimat de Trump, discuțiile dintre Washington și Teheran continuă prin mediatori regionali, inclusiv pe dosarul nuclear. În plus, potrivit unei surse citate de publicația Axios (menționată de Euronews), negociatorii americani le-ar fi transmis omologilor iranieni că Teheranul nu controlează calea navigabilă strategică și, „prin urmare, nu poate ridica pretenții” în legătură cu aceasta. Separat, înainte de respingerea oficială, Trump a publicat pe rețeaua sa de socializare o hartă în care Strâmtoarea Ormuz era redenumită „Strâmtoarea Trump”, ca semnal că nu intenționează să cedeze. [...]
Respingerea de către Trump a armistițiului propus de Iran prelungește riscul de șoc pe piața energiei , într-un moment în care Strâmtoarea Hormuz rămâne practic blocată, iar costurile politice și economice ale conflictului cresc pentru ambele părți, potrivit Al Jazeera . Donald Trump a spus sâmbătă că respinge propunerea Teheranului de a opri războiul și de a redeschide Hormuz, argumentând că Iranul „pierde foarte rău” și că vrea un acord, dar „acel acord nu ar fi acceptabil”. Duminică, ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul a văzut reacția inițială a lui Trump, însă nu a primit încă un răspuns prin intermediari; Qatar ar fi avut un rol de mediere în discuții purtate în marja Adunării Generale a ONU de la New York. Ce cerea Iranul și de ce contează pentru fluxurile de energie Propunerea iraniană, descrisă ca un plan pe șapte zile, includea o succesiune de pași care ar fi legat redeschiderea Strâmtorii Hormuz de concesii economice și de securitate din partea SUA. Concret, Teheranul cerea: ridicarea blocadei navale asupra porturilor iraniene; renunțarea la sancțiuni privind vânzările de petrol iranian; eliberarea a circa 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respectarea unui armistițiu regional mai larg, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar fi redeschis Hormuz și ar fi început negocieri cu Washingtonul pentru un acord final. Miza economică este directă: închiderea „esențială” a strâmtorii a perturbat fluxurile de petrol și gaze din statele din Golf, care depind de exporturile energetice pentru finanțarea bugetelor, notează publicația. De ce Casa Albă crede că poate „aștepta” un acord mai bun Experții citați de Al Jazeera spun că respingerea indică o strategie de negociere în care Washingtonul mizează pe faptul că presiunea economică asupra Iranului nu și-a epuizat efectele. Andreas Krieg (King’s College London) apreciază că Trump vede propunerea Teheranului mai degrabă ca pe un semn de slăbiciune decât ca pe o oportunitate care trebuie acceptată imediat. În acest cadru, administrația Trump ar fi intensificat presiunea prin: întărirea blocadei navale; sancțiuni care vizează veniturile Iranului din petrol; amenințarea cu sancțiuni secundare (adică penalizări pentru țări/companii terțe care fac afaceri cu Iranul); sancțiuni în domeniul aviației, menite să perturbe zborurile. Richard Weitz (NATO Defence College) a declarat că Washingtonul ar putea crede că poate „aștepta puțin și obține termeni mai buni”, inclusiv din cauza îngrijorărilor legate de ordinea pașilor propusă de Iran. Riscul politic și economic pentru SUA: prețuri mai mari și presiune electorală Așteptarea nu este lipsită de costuri pentru Trump, avertizează analiștii. Un sondaj Reuters/Ipsos din august (citat de Al Jazeera) indica faptul că 63% dintre americani se opun războiului SUA-Israel cu Iranul, iar 31% îl susțin. În plus, creșterea costurilor cu combustibilul și transportul poate alimenta nemulțumiri legate de costul vieții înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din noiembrie. Mohamad Elmasry (Doha Institute for Graduate Studies) spune că oferta Iranului poate fi interpretată ca o încercare de a-i oferi lui Trump o cale către scăderea prețurilor la petrol și gaze înainte de vot, dar avertizează că Teheranul ar putea decide să „îl facă să plătească” pentru refuz, inclusiv prin escaladare în apropierea alegerilor. De ce prelungirea conflictului poate lovi și transportul maritim global Krieg avertizează că Trump ar putea confunda „durerea” economică a Iranului cu disponibilitatea de a capitula, iar presiunea suplimentară nu garantează concesii suplimentare. În schimb, Iranul ar putea crește costurile conflictului pentru adversari, inclusiv prin Hormuz, infrastructură regională și, potențial, Bab al-Mandeb (strâmtoare între Yemen și Cornul Africii). În acest context, Al Jazeera notează că importanța Bab al-Mandeb a crescut după ce houthiții aliniați Iranului și-au extins controlul asupra coastei yemenite la Marea Roșie, obținând acces „neîngrădit” la această rută îngustă, cu implicații pentru transportul maritim. Gruparea a anunțat deja o blocadă navală asupra navelor saudite în Marea Roșie, după ce Riadul a început să folosească ruta ca alternativă pentru exporturile sale de petrol. Ce urmează: un conflict „prelungit” și o negociere pe termen Ross Harrison (Middle East Institute) apreciază că Teheranul ar putea fi acum „mai puțin îngrijorat” să nu exagereze și mai preocupat să nu pară dispus la compromisuri prea devreme. Într-un interviu difuzat sâmbătă de Al Jazeera, președintele iranian Masoud Pezeshkian a spus că Iranul nu mai are încredere în negocierile cu Washingtonul după atacuri în timpul rundelor anterioare și sancțiuni ulterioare: „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Concluzia experților citați este că „prelungirea” conflictului este scenariul cel mai probabil: ambele părți ar avea nevoie de un acord, dar fiecare crede că timpul îi va îmbunătăți poziția de negociere. Pentru piețele de energie și transport, asta înseamnă menținerea riscului de perturbări și a presiunii asupra prețurilor atât timp cât Hormuz rămâne un punct de blocaj. [...]
Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de un acord rapid, dar spune că nu mai are încredere în negocierile cu SUA , într-un moment în care ruta prin care trecea înainte de război circa o cincime din petrolul și gazele tranzacționate la nivel global rămâne principalul său instrument de presiune, potrivit Al Jazeera . Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat, într-un interviu difuzat sâmbătă, că Teheranul „nu mai are încredere” în discuțiile cu Washingtonul, după ce runde anterioare de negocieri ar fi fost urmate de atacuri și sancțiuni. „Nu avem nicio încredere în partea americană și nu știm pe ce bază se poate ajunge la o înțelegere cu ea.” Miza economică: Hormuz, pârghia Iranului în război Pezeshkian și ministrul de Externe Abbas Araghchi au fost în această săptămână în SUA, la reuniunea liderilor mondiali organizată de ONU, unde au prezentat o propunere care ar urma să ducă la încetarea luptelor în războiul SUA–Israel cu Iranul și la deblocarea Strâmtorii Hormuz în termen de șapte zile. Conform planului descris de Araghchi, „pașii inițiali” ar dura patru-cinci zile, strâmtoarea ar fi redeschisă în ziua a șasea, iar „în ziua a șaptea” ar începe discuțiile cu SUA pentru un acord final pe subiecte agreate reciproc, inclusiv programul nuclear al Iranului. Ce cere Teheranul și ce oferă în schimb În cadrul propunerii, Washingtonul ar urma să: ridice blocada navală asupra porturilor iraniene; renunțe la sancțiunile privind vânzările de petrol ale Iranului; elibereze aproximativ 12 miliarde de dolari (aprox. 54 miliarde lei) din active iraniene înghețate; respecte o încetare a focului la nivel regional, inclusiv în Liban și Yemen. În schimb, Iranul ar urma să redeschidă Strâmtoarea Hormuz, descrisă de Al Jazeera drept principala pârghie a Teheranului. Pezeshkian a mai spus că mediatorii Qatar și Pakistan transmit mesajele Iranului către Washington și că negocierile ar porni de la un memorandum de înțelegere (MoU) convenit în iunie, pe care SUA ar trebui să-și clarifice poziția, după ce acesta a expirat luna trecută. Teheranul neagă responsabilitatea pentru blocaj și leagă redeschiderea de negocieri Pezeshkian a respins ideea că Iranul ar fi responsabil pentru blocarea strâmtorii, afirmând că SUA „au închis rutele înaintea noastră” și calificând închiderea drept „un răspuns natural” când accesul Iranului este tăiat. El a susținut că ruta ar putea fi redeschisă pentru transportul comercial dacă negocierile ar duce la încheierea războiului. Separat, într-un material video NewsFeed al aceleiași publicații, Al Jazeera notează că declarațiile lui Pezeshkian au venit cu puțin timp înainte ca Donald Trump să respingă propunerea Iranului privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz în șapte zile. [...]
Administrația Trump ridică miza față de Beijing, cerând oprirea oricărui sprijin pentru Iran , după ce președintele SUA i-a transmis lui Xi Jinping că ajutorul chinez – direct sau indirect – este „total inacceptabil” și spune că a primit asigurări că acesta nu va continua, potrivit Reuters . Mesajul a fost transmis în timpul discuțiilor purtate la Washington în această săptămână, pe fondul relatărilor privind livrări chineze către Iran de lansatoare portabile de rachete antiaeriene și al unor mecanisme prin care Teheranul ar ocoli sancțiunile la exporturile de petrol cu ajutor chinez. Ambasadorul SUA în China, David Perdue , a declarat într-un interviu pentru CNBC că Trump a reiterat către Xi că sprijinul pentru Iran este „total inacceptabil”. Întrebat separat la Fox News dacă asta înseamnă că Beijingul va opri asistența, Perdue a spus că Washingtonul a primit joi asigurări din partea Chinei și că SUA au văzut deja „mișcare” în acest sens. Context: războiul cu Iran și presiunea internă din SUA Trump a confirmat ulterior, vineri, că cei doi lideri au discutat și despre războiul pe care SUA și Israel l-au lansat împotriva Iranului la final de februarie, fără a oferi detalii. În paralel, parlamentari americani i-au cerut lui Trump să îl confrunte pe Xi în legătură cu informații despre sprijin chinez pentru Iran, inclusiv temeri că entități chineze ar fi oferit „ajutor de țintire” care ar fi contribuit la pierderi americane în conflict. Ce spune Teheranul și ce indică investigațiile Reuters Un oficial iranian de rang înalt a declarat pentru Reuters că oficiali chinezi au asigurat Iranul că, și după întâlnirea Trump–Xi, China nu își va limita legăturile economice, politice sau militare cu Teheranul sub presiunea președintelui american. În iulie, Reuters a relatat că Iranul se aștepta să primească „în câteva săptămâni” un prim transport dintr-un total de până la 400 de lansatoare portabile antiaeriene fabricate în China. Tot Reuters a relatat, la începutul lunii, că Iranul a folosit un aranjament de tip barter (schimb de bunuri) pentru a ocoli sancțiunile la vânzările de petrol și pentru a cumpăra bunuri din China în valoare de miliarde de dolari, inclusiv echipamente militare, potrivit unor surse iraniene și altor persoane familiarizate cu subiectul. Agenția chineză de presă Xinhua a transmis joi că Xi a îndemnat SUA și Iranul să revină la negocieri pentru a pune capăt războiului, însă liderul chinez nu a comentat public acuzațiile privind sprijinul pentru Iran. De ce contează Pentru companii și piețe, miza imediată este riscul de înăsprire a aplicării sancțiunilor și de extindere a măsurilor secundare (care pot lovi terți implicați în tranzacții), dacă Washingtonul consideră că asigurările Beijingului nu se traduc în schimbări verificabile. În același timp, declarațiile contradictorii – asigurări către SUA, dar semnale de continuitate către Iran – indică o zonă de fricțiune care poate alimenta volatilitatea în energie și transporturi, pe fondul războiului și al presiunii asupra fluxurilor comerciale. [...]
Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz, dar refuză orice concesii nucleare , ceea ce menține riscul de șoc pe piața globală a petrolului și prelungește incertitudinea pentru transportul maritim, potrivit Reuters . Un oficial iranian de rang înalt, care a vorbit sub protecția anonimatului, a declarat că Teheranul nu va arăta „nicio flexibilitate” în privința programului nuclear nici măcar dacă Statele Unite ar accepta propunerea Iranului de a redeschide Strâmtoarea Hormuz . În același timp, oficialul a spus că această rută maritimă va rămâne închisă până când SUA îndeplinesc „toate condițiile Iranului”. Hormuz, monedă de schimb într-un conflict care apasă economia Iranului Conform propunerii prezentate de Teheran, Iranul ar fi dispus să redeschidă Strâmtoarea Hormuz, însă în schimb cere o serie de pași rapizi, inclusiv ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor iraniene. Ministrul de Externe Abbas Araqchi a afirmat că, în termen de șapte zile, ar urma să înceteze ostilitățile „pe toate fronturile”, inclusiv în Liban, iar SUA ar urma să: ridice blocada asupra porturilor iraniene; elibereze fondurile înghețate ale Iranului; renunțe la sancțiunile asupra exporturilor de petrol. Reuters notează că strâmtoarea a devenit „principalul atu de negociere” în încercările de a opri conflictul SUA–Iran: Teheranul urmărește relaxarea blocadei care „îi sufocă economia”, iar Washingtonul vrea reluarea traficului pe o rută esențială pentru aprovizionarea globală cu petrol, acum blocată de Iran. „Fără concesii” pe îmbogățirea uraniului și pe stocurile existente Deși Teheranul a transmis că ar fi pregătit să intre în negocieri detaliate despre programul nuclear doar după îndeplinirea condițiilor sale, oficialul citat de Reuters a spus că Iranul nu va face concesii privind „drepturile” sale, inclusiv: îmbogățirea uraniului; refuzul de a expedia uraniu puternic îmbogățit în afara țării (una dintre cererile principale ale SUA). Israelul, SUA și alte state occidentale acuză de mult timp Iranul că urmărește obținerea armei nucleare, invocând inclusiv îmbogățirea uraniului la 60% — nivel mult peste necesarul civil și mai aproape de 90%, prag asociat utilizării militare. Iranul neagă că ar urmări arme nucleare. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) estima că Iranul avea 440,9 kg de uraniu îmbogățit la 60% în momentul atacurilor Israelului și SUA asupra instalațiilor nucleare iraniene, în iunie 2025; cât din acest stoc a supraviețuit este neclar, potrivit Reuters. Ce urmează: fereastră politică, dar negociere blocată pe condiții Președintele iranian Masoud Pezeshkian a declarat, la ONU, că speră ca un acord cu Washingtonul pentru încetarea ostilităților să fie posibil înainte de alegerile din SUA din 3 noiembrie. Totuși, poziția transmisă de oficialul iranian sugerează că redeschiderea Hormuz poate fi negociată ca pachet de măsuri economice și de securitate, dar fără a atinge punctele-cheie cerute de SUA pe dosarul nuclear — ceea ce menține tensiunea pe o rută critică pentru comerțul energetic global. [...]
Ucraina anticipează un nou schimb major de prizonieri cu Rusia, posibil chiar săptămâna viitoare , într-unul dintre puținele canale de cooperare care au rămas funcționale între cele două părți, potrivit Kyiv Post . Șeful Biroului Prezidențial, Kirilo Budanov , a declarat duminică, 27 septembrie, pentru Novyny.LIVE, că schimbul „ar trebui să se întâmple foarte repede”, estimând un orizont de „în următoarea săptămână”. Informația a fost preluată și de RBC-Ukraine, însă Budanov nu a oferit detalii despre data exactă sau amploarea schimbului. Moscova nu confirmase independent, la momentul relatării, pregătirea acestui schimb. De ce contează: schimburile de prizonieri rămân un canal rar de dialog În condițiile în care eforturile mai largi de pace sunt blocate, schimburile de prizonieri au rămas „una dintre puținele zone” în care Kievul și Moscova continuă să coopereze, potrivit unor declarații anterioare ale lui Budanov, citate în material. Tot el a spus, într-o intervenție din 29 august, că războiul va continua „cu siguranță” pe durata iernii, respingând așteptările privind o încetare a focului pe termen scurt și calificând drept „nerealistă” o înghețare imediată a conflictului, din cauza refuzului Rusiei de a opri războiul. Context: ultimele schimburi cunoscute și dimensiunea lor Materialul trece în revistă câteva dintre schimburile recente: 24 august : Ucraina a adus acasă 10 militari prin Belarus, potrivit RBC-Ukraine. Toți luptaseră în sectorul Donețk și fuseseră declarați dispăruți (doi din 2024 și opt din 2025). Eliberarea a fost descrisă ca o etapă specială a unui schimb convenit între părți. 10 august : Ucraina și Rusia au schimbat 103 prizonieri de fiecare parte . De partea ucraineană, au fost eliberați militari din Forțele Armate, Poliția de Frontieră și Garda Națională, care luptaseră la Mariupol și în alte regiuni. aprilie : Budanov a anunțat pregătirea unui nou schimb la scurt timp după ce Ucraina a repatriat 182 de persoane în cadrul celui de-al 72-lea schimb : 175 militari și șapte civili , mulți aflați în captivitate din 2022, inclusiv apărători ai Mariupolului și ai centralei de la Cernobîl. Atunci, Budanov a invocat „întârzieri birocratice” de partea rusă ca motiv pentru care un grup mai mare nu a putut fi returnat imediat. Un element suplimentar: prezența cetățenilor străini în rândul prizonierilor Potrivit proiectului ucrainean „I Want to Live”, care încurajează soldații ruși să se predea, unul din 10 prizonieri de război deținuți în Ucraina este cetățean străin . În septembrie, printre prizonierii ruși aflați în Ucraina erau menționați cetățeni din 55 de țări . În același context, proiectul susține că aproape 29.000 de străini au semnat contracte cu forțele armate ruse de la începutul invaziei pe scară largă din 2022, pe fondul extinderii recrutării către persoane vulnerabile economic din țări mai sărace. Ce urmează Dacă schimbul anunțat de Budanov se concretizează „în următoarea săptămână”, el ar confirma continuitatea acestui canal de negociere punctuală, în pofida lipsei de progrese pe o agendă mai largă. Deocamdată, dimensiunea și calendarul exact rămân neclare, iar Rusia nu confirmase public planul la momentul publicării. [...]
