Știri
Știri din categoria Externe
Arabia Saudită a avertizat Iranul să nu o atace, invocând posibile represalii, potrivit Reuters, care citează patru surse familiarizate cu discuțiile. Mesajul, transmis pe fondul escaladării conflictului Iranului cu Statele Unite, vizează în special riscul ca loviturile asupra teritoriului saudit și a sectorului energetic să declanșeze un răspuns „în oglindă” din partea Riadului.
Conform Reuters, Arabia Saudită le-a comunicat oficialilor iranieni că preferă o soluție diplomatică și o detensionare negociată, însă atacurile repetate asupra regatului ar putea schimba această poziție. Avertizarea are o miză dublă: protejarea infrastructurii energetice a celui mai mare exportator de petrol din lume și limitarea extinderii războiului către statele din Golf.
Mesajul ar fi fost transmis înaintea unui discurs susținut sâmbătă de președintele iranian Masoud Pezeshkian, în care acesta și-a cerut scuze statelor vecine din Golf pentru „acțiunile” Teheranului, într-un gest interpretat de sursele Reuters drept o încercare de a reduce furia regională după lovituri care au atins ținte civile.
Cu două zile înainte de discurs, ministrul saudit de Externe, prințul Faisal bin Farhan, a discutat cu omologul său iranian, Abbas Araqchi, și a prezentat poziția Riadului. Sursele citate de Reuters spun că Arabia Saudită s-a declarat deschisă oricărei forme de mediere care să ducă la dezescaladare și la o înțelegere negociată, subliniind totodată că nici Riadul, nici alte state din Golf nu au permis Statelor Unite să le folosească spațiul aerian sau teritoriul pentru lovituri asupra Iranului.
În același timp, avertizarea saudită a inclus și o condiționare explicită: dacă atacurile iraniene asupra teritoriului saudit sau asupra infrastructurii energetice continuă, Riadul ar putea permite forțelor americane să folosească bazele din Arabia Saudită pentru operațiuni militare. În plus, sursele afirmă că Arabia Saudită a transmis că ar riposta dacă loviturile asupra facilităților energetice critice ale regatului persistă.
„Dacă atacurile iraniene persistau împotriva teritoriului saudit sau a infrastructurii energetice, Arabia Saudită ar fi fost forțată să permită forțelor americane să folosească bazele de acolo pentru operațiuni militare”, au declarat sursele pentru Reuters.
Contextul imediat este o săptămână de atacuri cu drone și rachete asupra mai multor state din Golf, inclusiv Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar, Bahrain și Arabia Saudită, potrivit Reuters. Agenția notează că războiul a început pe 28 februarie, după prăbușirea negocierilor privind programul nuclear iranian, iar liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, ar fi fost ucis în prima zi a conflictului, eveniment urmat de lovituri iraniene asupra Israelului și a statelor arabe care găzduiesc instalații militare americane.
Reuters consemnează că Araqchi a spus într-un interviu sâmbătă că se află în contact constant cu omologul saudit și cu alți oficiali din regat, iar Riadul ar fi asigurat Teheranul că nu va permite folosirea teritoriului, apelor sau spațiului său aerian pentru atacuri împotriva Iranului. Pezeshkian a afirmat, la rândul său, că un consiliu de conducere temporară a aprobat suspendarea atacurilor asupra țărilor vecine, cu excepția situației în care un atac asupra Iranului ar proveni din acele state.
Totuși, Reuters subliniază că nu este sigur în ce măsură declarațiile președintelui iranian indică o schimbare de linie, în condițiile în care au existat noi relatări despre lovituri îndreptate spre statele din Golf chiar sâmbătă. În plus, comandamentul unificat al forțelor armate iraniene, Khatam al-Anbiya Central Headquarters, a transmis ulterior că bazele și interesele americane și israeliene din regiune vor rămâne ținte, vorbind despre lovituri „puternice și grele”, ceea ce sugerează posibile tensiuni interne în conducerea iraniană.
Pe canal diplomatic, Reuters notează că Arabia Saudită a rămas în contact regulat cu Teheranul prin ambasadorul său de la începutul campaniei militare americano-israeliene. Ministerele de Externe saudit și iranian nu au răspuns solicitărilor de comentarii, iar două surse iraniene au confirmat existența unui apel în care Riadul a cerut oprirea atacurilor asupra Arabiei Saudite și a statelor vecine, Teheranul reiterând că țintele ar fi fost interesele și bazele americane găzduite în regiune, nu țările din Golf în sine.
Recomandate
Ucraina a început să folosească drone britanice cu rază lungă, mai ieftine decât rachetele, pentru a lovi ținte economice din Rusia , inclusiv rafinării, într-o schimbare cu potențial de presiune directă asupra veniturilor Moscovei din petrol, potrivit Antena 3 , care citează declarații pentru The Times din surse ale armatei ucrainene. De ce contează: cost mai mic, rază mai mare, presiune pe infrastructura petrolieră Sursele citate susțin că dronele britanice s-au dovedit „un instrument mai eficient” pentru astfel de ținte decât rachetele britanice Storm Shadow livrate anterior Ucrainei. În material se arată că Storm Shadow au o rază de acțiune de aproximativ 250 km, în timp ce unele dintre dronele primite pot ajunge aproape de 1.000 km. Un alt element operațional important este scalarea: dronele pot fi produse relativ rapid, stocate în număr mare și lansate în grupuri, ceea ce ar permite suprasolicitarea apărării antiaeriene ruse. Costul este indicat la 50.000–100.000 de lire sterline (aprox. 290.000–580.000 lei) pe unitate, „considerabil mai ieftine” decât multe rachete occidentale, conform aceleiași surse. Ce tipuri de drone sunt menționate și ce ținte au fost lovite În articol sunt menționate două categorii de drone britanice folosite de Ucraina în ultimele șase luni: Nyan , dronă cu reacție dezvoltată de Callen-Lenz, filială a BAE Systems : construită din fibră de carbon, cu anvergura aripilor de 2,9 metri și rază de acțiune de peste 250 km. Un alt model britanic cu rază mai lungă , produs de o companie al cărei nume nu este făcut public din motive de securitate: lansat cu catapulta și capabil să parcurgă peste 950 km. Aceste aparate ar fi fost folosite, printre altele, în atacuri asupra rafinăriilor din Volgograd și Iaroslavl , potrivit surselor citate. Context: semnal politic și planuri de livrări la scară mare O sursă militară ucraineană de rang înalt afirmă că Ucraina folosește în principal propriile drone, cu rază de acțiune de până la 1.800 km, dar că modelele britanice „s-au comportat foarte bine” în atacurile la mare distanță. Materialul include și o evaluare a impactului economic potențial: fostul director al departamentului britanic pentru operațiuni întrunite, mareșalul aerului Greg Bagwell, spune că loviturile asupra infrastructurii petroliere pot avea un efect strategic mai mare, deoarece veniturile din petrol sunt importante pentru economia Rusiei. Totodată, este menționat că, în iunie, fostul ministru britanic al apărării Dan Jarvis a anunțat planuri de a furniza până la finalul anului cel puțin 150.000 de drone , plus 350 de rachete antiaeriene și sisteme radar. Valoarea dronelor era estimată la 500 milioane de lire sterline (aprox. 2,9 miliarde lei), iar autoritățile britanice intenționau să acopere costul folosind active rusești înghețate , conform articolului. [...]
Escaladarea retoricii militare iraniene pune sub semnul întrebării șansele unui acord de pace cu SUA , cu doar 24 de ore înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut într-un memorandum semnat în iunie, potrivit HotNews . Statul Major al Armatei Iraniene a transmis duminică, într-un comunicat, că nu va ceda în fața Statelor Unite până la „înfrângerea lor completă”. Mesajul a fost emis cu ocazia aniversării întoarcerii prizonierilor din războiul Iran–Irak (1980–1988), potrivit agenției Tasnim, citată de EFE și Agerpres. „Până la înfrângerea completă a duşmanilor americano-sionişti din regiune, la restabilirea drepturilor eroicei naţiuni iraniene şi la capitularea inamicului, nu vom ceda în faţa Statelor Unite.” Termenul-limită din memorandum, pe fondul reluării ostilităților Iranul și SUA au semnat la 17 iunie un memorandum de înțelegere care prevedea încetarea imediată a operațiunilor militare și un termen de 60 de zile pentru negocierea unui acord final de pace. Declarația de duminică vine cu o zi înainte de expirarea acestui termen. În același timp, în material se arată că ostilitățile au fost reluate pe 7 iulie, după ce Washingtonul a acuzat Teheranul că a atacat nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz . Au urmat noi atacuri aeriene americane împotriva sudului Iranului, iar ulterior cele două părți s-au acuzat reciproc de încălcarea memorandumului. Ce revendică Teheranul și cum își justifică poziția Comunicatul militar invocă apărarea „cererilor legitime” și „restaurarea drepturilor” poporului iranian și ale liderului suprem, Mojtaba Khamenei, fără să detalieze care sunt aceste cereri. Totodată, Statul Major General susține că forțele iraniene, confruntate cu „cea mai bine echipată armată din lume” (o referire la SUA), ar fi reușit să „îngenuncheze” liderii acesteia. Ce urmează Din informațiile prezentate nu reiese dacă există negocieri active în ultimele 24 de ore ale termenului sau dacă părțile pregătesc o prelungire a memorandumului. Cert este că, pe fondul reluării confruntărilor și al acuzațiilor reciproce, mesajul de „înfrângere completă” indică o înăsprire a poziției publice a Teheranului exact în momentul în care ar fi trebuit închis un acord final. [...]
Pactul de apărare semnat la Mecca de Arabia Saudită, Turcia și Pakistan poate accelera reconfigurarea alianțelor din Orientul Mijlociu , cu efecte potențiale asupra echilibrelor de securitate și a cooperării regionale în care Israelul miza, până recent, pe o apropiere de state din Golf, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Acordul, semnat pe 7 august, este prezentat ca prima formalizare a apariției lente a unui bloc sunnit conservator, gândit ca o contrapondere strategică atât față de Israel, cât și față de Iran. Publicația notează că miza nu este doar simbolică: nucleul acestui demers se sprijină pe relații bilaterale în creștere în comerț, economie și cooperare militară. Ce prevede pactul și cât valorează, practic, garanția de apărare Textul comun al acordului promite întărirea „descurajării colective” și introduce o formulare de tip „un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor”, evocând Articolul 5 din NATO. Totuși, analiza avertizează că puțini cred că documentul ar obliga automat statele semnatare să intre în război în scenarii concrete (de exemplu, Turcia într-un conflict India–Pakistan sau Pakistan într-o confruntare directă cu Iranul). În plus, pactul ar fi fost deja „testat” indirect: după atacuri ulterioare ale houthiților asupra Arabiei Saudite, nu ar fi existat un răspuns din partea noilor parteneri ai Riadului din pact, ceea ce sugerează limite operaționale ale angajamentului. Motorul real: axa Turcia–Pakistan și cooperarea militară Elementul central al noii arhitecturi este relația bilaterală Turcia–Pakistan, consolidată în ultimul deceniu prin proiecte și achiziții militare. Analiza indică drept reper un contract din 2018, în valoare de 1,5 miliarde de dolari (aprox. 6,9 miliarde lei), prin care marina pakistaneză a cumpărat patru nave MILGEM din Turcia – descris ca cel mai mare export de apărare al Ankarei la acel moment. În același cadru, cele două țări cooperează la dezvoltarea dronelor, iar Turcia a contribuit la modernizarea flotei pakistaneze de avioane F-16. Turcia este, potrivit articolului, al patrulea cel mai mare furnizor de armament al Pakistanului (principalul fiind China). De ce intră Arabia Saudită în ecuație: „hedging” pe fondul retragerii SUA Pentru Arabia Saudită, participarea este descrisă ca mai complicată. Înainte de războiul început în regiune „acum trei ani”, prințul moștenitor Mohammed bin Salman era asociat cu o orientare a unor lideri din Golf (inclusiv Emiratele Arabe Unite și Bahrain) spre dezvoltare economică și tehnologică și spre o apropiere de Israel, în linia Acordurilor Abraham din 2020 . Analiza susține că Riadul nu ar fi abandonat neapărat această direcție, dar că în „noua” ordine regională, apărarea și simbolurile religioase revin în prim-plan. În acest context, Arabia Saudită ar fi luat act de ceea ce percepe drept incapacitatea SUA de a-și atinge obiectivele împotriva Iranului sau de a apăra suficient statele din Golf de atacuri iraniene, pe fondul unei tendințe mai largi a Washingtonului de a reduce angajamentele majore în Orientul Mijlociu. Concluzia: Riadul „se asigură” (hedging) pentru a semnala SUA și aliaților regionali că are alternative și parteneri potențiali, chiar dacă aceștia pot oferi, în practică, garanții limitate în fața Iranului și a rețelei sale de actori afiliați. Extinderea blocului: Qatar și noul regim din Siria, plus dimensiunea anti-Israel Pactul nu include toți actorii pe care analiza îi vede ca parte a axei emergente. Qatar și regimul islamist sunnit aflat în formare în Siria sunt descrise ca „componente” ale blocului, iar Qatar este indicat drept al treilea membru-cheie al grupului alături de Turcia și Pakistan. Din perspectiva Israelului, articolul punctează că această alianță (Turcia–Pakistan–Qatar) este, la nivel retoric, „extrem de anti-Israel”, iar retorica ar fi susținută de acțiuni: Turcia și Qatar sunt menționate drept susținători practici majori ai Hamas, alături de Iran. Analiza adaugă și un element operațional în Siria: Turcia ar fi implicată în construirea unei noi armate siriene de 200.000 de oameni, controlată și încadrată de comandanți islamiști suniți, în timp ce Turcia și Qatar sunt descrise ca principalii aliați ai noului regim de la Damasc. În final, este citat un reportaj al postului israelian Channel 11 (fără a numi țările) despre un sfat transmis între două state din Orientul Mijlociu: încheierea unui acord cu Israel pentru a câștiga timp, a construi forță, apoi a rupe acordul și a porni război. Analiza sugerează că logica strategică regională ar indica Siria drept statul „sfătuit”, iar Turcia sau Qatar drept statul „sfătuitor” – o interpretare care rămâne însă inferență, în lipsa numelor. Pentru mediul de afaceri și investitori, semnalul principal este că regiunea intră într-o fază de aliniamente mai dure, în care cooperarea economică și cea de securitate se amestecă, iar riscul geopolitic poate crește inclusiv în jurul rutelor comerciale, al energiei și al proiectelor transfrontaliere. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre „anexarea” strâmtorii Ormuz ridică miza unei crize care afectează direct piața globală de energie , într-un moment în care ruta prin care tranzitează, în mod obișnuit, circa 20% din petrolul și gazele naturale la nivel mondial rămâne blocată, potrivit HotNews . Trump a spus, vineri, la un miting politic organizat la o academie de poliție din statul New York, că va declara „în curând” strâmtoarea Ormuz „teritoriu al Statelor Unite”. În același context, el a susținut că SUA au impus o blocadă care ar permite Washingtonului să decidă ce nave trec. „Foarte curând voi declara strâmtoarea Ormuz teritoriu al Statelor Unite. Este adevărat.” „Avem blocada. Nicio navă nu trece decât dacă vrem noi.” De ce contează: Ormuz este un nod critic pentru petrol și gaze Strâmtoarea Ormuz leagă Golful Persic de Golful Oman și separă Iranul de Oman, cele două țări împărțind jurisdicția asupra strâmtorii. Importanța economică a zonei vine din rolul ei în transportul de hidrocarburi: prin acest canal maritim îngust tranzitează, de regulă, aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale la nivel mondial. Pe acest fond, retorica de tip „suveranitate” amplifică riscul de escaladare și prelungește incertitudinea pentru companiile din energie, transport maritim și asigurări, într-un moment în care accesul este deja restricționat. Reacția Iranului și stadiul blocajului Cu o zi înainte, Iranul a respins afirmațiile anterioare ale lui Trump potrivit cărora SUA ar avea „control total” asupra strâmtorii. Teheranul a transmis că Ormuz se află „sub controlul și administrarea” sa și că strâmtoarea rămâne blocată, iar accesul nu va fi reluat decât după îndeplinirea condițiilor impuse de Iran. Un oficial iranian de rang înalt, Rasoul Sanaei-Rad, a declarat că Iranul nu va redeschide strâmtoarea decât dacă cealaltă parte își respectă angajamentele din acordul interimar și că redeschiderea nu este ceva ce SUA pot realiza unilateral. Tot el a avertizat că, într-un conflict viitor, Iranul ar urma să răspundă „mai ferm”. Contextul recent: de la război la acord interimar, apoi la reluarea loviturilor Potrivit relatării, criza s-a reaprins în 2026 în contextul conflictului din Orientul Mijlociu. După izbucnirea războiului, început cu lovituri americano-israeliene asupra Iranului pe 28 februarie, Teheranul a „închis practic” strâmtoarea. Ulterior, SUA au impus o blocadă navală asupra transporturilor maritime și porturilor iraniene, afirmând în același timp că vor proteja libertatea de navigație pentru navele care călătoresc către și dinspre porturi care nu aparțin Iranului. În iunie, cele două țări au ajuns la un acord interimar care prevedea o încetare permanentă a focului și revenirea rapidă la libertatea de navigație, însă înțelegerea s-a destrămat după câteva săptămâni, pe fondul reluării unor atacuri limitate asupra navelor și al reluării loviturilor americane asupra provinciilor sudice ale Iranului. În lipsa unor pași concreți care să ducă la redeschiderea strâmtorii, declarațiile lui Trump adaugă presiune politică peste o problemă deja operațională, cu efecte directe asupra fluxurilor energetice globale. [...]
Donald Trump a justificat scumpirea benzinei ca „preț” al războiului cu Iranul , afirmând că nu își va cere scuze pentru acțiunea militară declanșată, în pofida creșterii costurilor la pompă pentru americani, potrivit news.ro . La un eveniment desfășurat vineri în comitatul Nassau , New York, Trump a spus că majorarea prețurilor la benzină este acceptabilă în contextul obiectivului de a împiedica Iranul să obțină o armă nucleară. El a descris Iranul drept „principalul stat sponsor al terorismului din lume” și le-a transmis americanilor să țină cont de acest lucru când plătesc mai mult la pompă. „Dacă trebuie să plătiţi puţin mai mult pentru benzină, amintiţi-vă că o faceţi pentru ca o ţară foarte malefică să nu poată avea — o ţară care, de fapt, este principalul stat sponsor al terorismului din lume — nu vrem ca ei să aibă o armă nucleară.” Trump a minimalizat impactul financiar al războiului asupra populației și a susținut că decizia de a ataca Iranul a fost „corectă”. „Aţi ajuns la 4 dolari. Este în regulă. Adică, eu nu... nu... nu-mi voi cere niciodată scuze. Am făcut ceea ce trebuia.” Prețurile la pompă și schimbarea de mesaj a administrației Cu câteva ore înainte de declarațiile lui Trump, Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe aflată la final de mandat, a spus că menținerea unor prețuri scăzute la benzină și garantarea faptului că Iranul nu va deține niciodată o armă nucleară sunt obiective la fel de importante pentru președinte. Potrivit relatării, această poziție sugerează o schimbare de mesaj față de linia inițială a administrației, concentrată în principal pe dosarul nuclear. În același context, publicația citează date AAA: prețul mediu național pentru un galon de benzină obișnuită era vineri de 4,07 dolari, în creștere de la 3,85 dolari în urmă cu o lună și de la 3,16 dolari în urmă cu un an. Cost politic: majoritatea americanilor nu consideră războiul „meritat” Pe parcursul războiului, Trump a susținut că scumpirea benzinei este un cost relativ mic pentru a obține garanția că Iranul nu va avea o armă nucleară. Totuși, potrivit unui sondaj CNN citat de news.ro, 74% dintre americani au declarat că războiul nu a meritat costul, invocând pierderile de vieți americane și povara financiară suportată de guvernul SUA. [...]
Ucraina susține că a scos din funcțiune 7 din cele 10 cele mai mari centre logistice Wildberries , lovind direct o infrastructură care ar acoperi circa 10% din vânzările de retail din Rusia, potrivit Kyiv Post . Ministerul ucrainean al Apărării afirmă că operațiunile recente au vizat depozite-cheie ale platformei ruse de comerț electronic, în contextul în care Kievul consideră compania o țintă militară legitimă. Ce s-a întâmplat: depozite mari oprite după atacuri cu drone Ministerul ucrainean al Apărării a transmis pe 16 august că două dintre cele mai importante facilități au încetat operațiunile după un atac cu drone în regiunea Moscovei, în dimineața aceleiași zile: hub-ul logistic din parcul industrial Koledino, lângă Podolsk, descris ca fiind cel mai mare depozit al companiei, cu o suprafață de 250.000 metri pătrați; un al doilea depozit în Domodedovo, care ar fi oprit, de asemenea, activitatea. Atacul ar fi provocat incendii de amploare la complexul Wildberries din satul Koledino și la complexul logistic multimodal Severnoye Domodedovo. În același comunicat, ministerul ucrainean a afirmat că „logistica rusă resimte acut consecințele războiului pe care Federația Rusă l-a adus în Ucraina”. Impact operațional: perturbări în lanț și efecte colaterale în transportul aerian Canale locale de Telegram au raportat explozii și activitate a apărării aeriene în mai multe zone din regiunea Moscovei (Domodedovo, Chekhov, Podolsk și districtul Stupinsky), notează publicația. După atacuri, agenția federală rusă pentru transport aerian ( Rosaviatsiya ) a anunțat suspendarea temporară a zborurilor pe aeroporturile Vnukovo, Domodedovo și Zhukovsky din Moscova, ceea ce indică o perturbare mai largă a funcționării infrastructurii din zonă, dincolo de țintele logistice. De ce contează: lovitură asupra unei rețele care susține o parte relevantă din retailul rus Kyiv Post scrie că atacurile se înscriu într-o campanie susținută, „cinetică și cibernetică”, împotriva infrastructurii fizice și digitale a Wildberries, companie despre care se afirmă că ar reprezenta aproximativ 10% din vânzările de retail din Rusia. Pe componenta cibernetică, publicația menționează că, în 10-11 august, specialiști ai Direcției Principale de Informații a Ucrainei (HUR) ar fi atacat rețelele digitale ale companiei. HUR Cyber Corps ar fi raportat perturbări majore, inclusiv: afectarea canalelor de relații cu clienții; destabilizarea infrastructurii de plăți; blocarea finalizării tranzacțiilor financiare de către utilizatori. Pierderi estimate și justificarea Ucrainei pentru țintire Potrivit Data Insight, înainte de atacurile din 16 august, Wildberries ar fi pierdut deja până la o treime din capacitatea de depozitare, iar bunurile distruse sau avariate ar fi fost evaluate la aproximativ 480 miliarde ruble, echivalentul a 5,7 miliarde dolari (aprox. 25,7 miliarde lei). Publicația notează că aceste pierderi ar fi comparabile, ca ordin de mărime, cu bugetele anuale ale unor regiuni ruse mai bogate, precum Krasnoyarsk Krai. Kievul susține că Wildberries este o țintă militară legitimă, invocând acuzația că platforma ar vinde bunuri cu utilizare duală (civilă și militară) către armata rusă. Compania neagă că ar furniza armatei, însă în material se menționează că, la începutul lunii august, pe platformă ar fi putut fi cumpărate inclusiv drone FPV și cabluri cu fibră optică. Ce urmează Kyiv Post mai notează că, din mijlocul lunii iulie, Ucraina ar fi vizat cel puțin 23 de facilități Wildberries, ceea ce sugerează continuarea presiunii asupra lanțului logistic și a infrastructurii digitale a companiei, cu potențial de extindere a efectelor asupra livrărilor și plăților în retailul online din Rusia. [...]
