Știri
Știri din categoria Economie
Economia Europei începe să resimtă efectele războiului din Iran, potrivit unei analize Bloomberg despre presiunea combinată a energiei mai scumpe, inflației în urcare și creșterii economice mai slabe în UE.
Conflictul, declanșat în urmă cu o lună prin atacuri lansate de administrația președintelui american Donald Trump, are un final incert și determină guvernele să își revizuiască în jos previziunile economice, în timp ce caută măsuri pentru a limita scumpirile alimentate de cotațiile mai mari la gaze și petrol. În paralel, revin teme deja cunoscute din perioada șocurilor anterioare: sprijin pentru gospodării și riscul ca băncile centrale să fie împinse către dobânzi mai ridicate.
„Este foarte clar că primele şi cele mai afectate sunt sectoarele mari consumatoare de energie. Dar cu cât durează mai mult, efectul se va resimţi în fiecare sector”, a apreciat Christian Keller, analist la Barclays, citat în analiza Bloomberg, potrivit Agerpres.
Pe partea industrială, Germania și Italia sunt menționate printre țările care iau în calcul reducerea previziunilor, pe fondul scăderii încrederii consumatorilor și al energiei mai scumpe, după o evaluare mai prudentă prezentată săptămâna trecută de Banca Centrală Europeană. În Germania, industria chimică avertizează că ar putea reduce producția dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne practic închisă; SKW Piesteritz GmbH a coborât activitatea la 85%, iar Evonik Industries spune că încă evaluează dificultățile, anticipând efecte indirecte.
Presiunea se vede și în transporturi și lanțuri de aprovizionare. Grupul german de transport maritim Hapag-Lloyd AG indică costuri suplimentare săptămânale de 40-50 milioane de dolari pentru combustibili, asigurări și depozitare și încearcă să recupereze o parte prin „taxe de urgență”. În retail, Next Plc avertizează că ar putea majora prețurile cu 1,5%-2% dacă războiul depășește trei luni, iar H&M spune că prelungirea conflictului ar reduce consumul. În Franța, datele Insee arată o creștere puternică a ponderii gospodăriilor care se așteaptă la scumpiri mai rapide anul viitor, iar Spania a raportat pentru martie o inflație peste estimări, deși încă sub ținta BCE de 2%.
Riscul macroeconomic invocat este stagflația, adică o combinație între creștere economică mai lentă și inflație mai ridicată. Comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, avertizează că, și în scenariul unor perturbări de scurtă durată ale aprovizionării cu energie, avansul economiei UE în 2026 ar putea fi cu aproximativ 0,4 puncte procentuale sub previziunile de toamnă, iar inflația cu până la un punct procentual mai ridicată. În același timp, el atrage atenția că majoritatea statelor membre au spațiu bugetar limitat, după șocurile precedente și pe fondul creșterii cheltuielilor de apărare, ceea ce îngustează opțiunile de răspuns.
În acest context, o accelerare a inflației ar putea pune presiune pe BCE să majoreze dobânzile, iar piețele au crescut mizele pentru o astfel de decizie în 2026. Potrivit informațiilor din articol, următoarea ședință de politică monetară a BCE este programată pentru 19 martie, însă analiștii nu se așteaptă la o schimbare atunci.
Recomandate
Ofertele de muncă din Olanda și Germania urcă la 3.100–3.200 euro pe lună (aprox. 15.500–16.000 lei), dar vin cu condiții de efort fizic sau permis auto , potrivit Newsweek . În contextul în care, conform articolului, între 50.000 și 100.000 de români pleacă anual la muncă în străinătate, diferența de venit rămâne principalul motor al migrației de muncă. Olanda: agricultură în seră, până la 3.100 euro Pentru cei fără o meserie, articolul indică joburi în agricultură, în Olanda, cu salarii „între 2.650 și 3.100 euro” (aprox. 13.250–15.500 lei). Munca este descrisă ca fiind în seră, cu activități precum recoltarea și procesarea legumelor (exemplele date: bok choy și salată), curățare și ambalare. Un element operațional important este cerința fizică: se menționează explicit că „lucrezi la genunchi”, deci e nevoie de o condiție fizică bună. Programul de lucru prezentat: 40 de ore pe săptămână, inclusiv sâmbăta dimineața; început devreme dimineața; zile lucrătoare de obicei de 7,5 ore/zi. Germania: livrator cu permis categoria B, până la 3.200 euro În Germania, oferta prezentată este pentru livrator (menționat ca livrator pentru Amazon ), cu salariu „între 2.800 și 3.200 euro” (aprox. 14.000–16.000 lei). Condiția-cheie este permisul de conducere categoria B, alături de cerințe precum flexibilitate, punctualitate, fiabilitate, orientare către clienți, spirit de echipă și rezistență fizică. Și aici programul este similar: 40 de ore pe săptămână, inclusiv sâmbăta dimineața; început devreme dimineața; zile de lucru de regulă de 7,5 ore. Articolul mai notează două elemente cu impact direct în venitul net și costuri: compania ar preciza că bacșișul rămâne la angajat; există opțiunea de cazare pentru 500 euro (aprox. 2.500 lei). Mențiune: Elveția, 3.600 euro, dar cu cerințe de experiență Newsweek mai indică faptul că, pentru un job similar de livrator în Elveția, salariul ar fi de 3.600 euro (aprox. 18.000 lei), pe fondul costurilor mai ridicate din această țară, cu condiția să existe seriozitate și experiență la volan; permisul categoria B ar fi suficient, conform articolului. Pentru context suplimentar, publicația trimite și la materiale despre munca sezonieră în Olanda, inclusiv la cules de lalele și la oferte cu plată săptămânală: Newsweek și Newsweek . [...]
Scăderea cu 3,8% a comenzilor industriale din Germania în aprilie reaprinde riscul unei contracții economice în T2 , după un martie atipic de puternic, potrivit Biziday , care citează datele publicate de Oficiul Național de Statistică (Destatis). Comenzile au coborât cu -3,8% față de luna precedentă (date ajustate sezonier), după ce în martie urcaseră cu +4,5% . Așteptările din sondajele realizate de Reuters și Bloomberg indicau o scădere mai mică, de -2% , ceea ce amplifică semnalul de slăbiciune pentru începutul trimestrului al doilea. Unde se vede reculul: intern, extern și mai ales Zona Euro Declinul a fost relativ generalizat: comenzile interne : -2,9% ; comenzile externe : -4,2% ; comenzile din Zona Euro : -11,1% (cea mai abruptă scădere); comenzile din afara Zonei Euro : +0,8% (ușoară creștere). Cele mai afectate sectoare au fost industria auto , echipamentele electrice și utilajele . Semnalul „pe trei luni” sugerează o tendință, nu o fluctuație Un indicator urmărit pentru că este mai puțin volatil – evoluția pe trei luni – arată că noile comenzi din februarie-aprilie au fost cu -3,1% sub trimestrul anterior , ceea ce sugerează o scădere susținută , nu doar un recul punctual într-o singură lună. Context: șocuri externe, energie scumpă și incertitudine înainte de ședința BCE Germania a început anul cu o creștere economică de +0,3% în T1 , însă conflictul din Orientul Mijlociu afectează tot mai mult consumatorii și companiile, iar activitatea economică s-a redus în aprilie și mai, întărind perspectiva unei contracții în trimestrul al doilea. Economistul-șef al Commerzbank , Joerg Kraemer, a avertizat că economia germană se va „contracta ușor” probabil în T2. Ministerul Economiei indică drept factori de presiune prețurile ridicate la energie și materii prime , incertitudinea geopolitică , blocajele din lanțurile de aprovizionare și reducerea cererii . La acestea se adaugă tensiunile comerciale SUA–UE și perspectiva unor noi creșteri ale dobânzilor, în condițiile în care Banca Centrală Europeană se reunește în această săptămână . Deși programul german de investiții publice în apărare și infrastructură, de sute de miliarde de euro , ar trebui să susțină economia, efectele sunt „estompate” de presiunile externe, iar date recente arată că fondul de infrastructură de 500 de miliarde de euro a avut un debut lent. [...]
Germania domină economia europeană prin exporturi și investiții în inovație , iar diferența față de următoarele țări din clasament arată cât de mult contează diversificarea industrială și capacitatea de a vinde pe piețele externe, potrivit Mediafax . Datele citate din „Raportul privind populația mondială pentru 2025” plasează Germania pe primul loc în Europa, cu un PIB de 4,74 trilioane de dolari (aprox. 21,8 trilioane de lei). Urmează Regatul Unit, cu 3,84 trilioane de dolari (aprox. 17,7 trilioane de lei), și Franța, cu 3,21 trilioane de dolari (aprox. 14,8 trilioane de lei). Italia este pe locul patru, cu 2,42 trilioane de dolari (aprox. 11,1 trilioane de lei), iar Rusia pe locul cinci, cu 2,08 trilioane de dolari (aprox. 9,6 trilioane de lei). În același context, publicația notează (cu trimitere la Express) că nu poziția Germaniei este surprinzătoare, ci dimensiunea indicatorilor: economia țării ar fi mai mare decât cea a Marii Britanii, Portugaliei și Greciei la un loc. Mai jos în clasament, Portugalia apare pe locul 18, cu 321,44 miliarde de dolari (aprox. 1,48 trilioane de lei), iar Grecia pe locul 20, cu 267,35 miliarde de dolari (aprox. 1,23 trilioane de lei). De ce contează: modelul german se sprijină pe export și producție Explicația avansată pentru performanța Germaniei ține de structura economiei: o bază industrială puternică, diversificată, și investiții consistente în cercetare și dezvoltare . La nivel global, Germania este indicată ca fiind pe locul 3, după SUA și China. Un indicator operațional relevant este rolul exporturilor. În 2024, Germania a exportat bunuri și servicii de 1,66 trilioane de dolari (aprox. 7,6 trilioane de lei) și a înregistrat un surplus comercial de 255 de miliarde de dolari (aprox. 1,17 trilioane de lei). Exporturile includ vehicule, utilaje, substanțe chimice, echipamente electrice, produse electronice, produse farmaceutice și materiale plastice. Investițiile în cercetare și dezvoltare, avantaj competitiv Pe lângă exporturi, Germania alocă aproximativ 3,1% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, direcționând resurse către inovație științifică și tehnologică. În același timp, este descrisă drept cea mai importantă națiune producătoare din Europa, responsabilă pentru aproximativ o treime din producția industrială a continentului. În termeni practici, combinația dintre industrie, export și investiții în inovație explică de ce Germania rămâne reperul economic al Europei în acest clasament și de ce diferențele față de economiile din a doua parte a topului sunt atât de mari. [...]
Modelul economic al Chinei împinge economiile avansate spre „dezindustrializare forțată” , pe fondul unui val de exporturi ieftine susținute de stat și al unui surplus comercial record, arată o analiză preluată de Digi24 din The Atlantic . Miza pentru companii și guverne este dublă: presiune directă pe locurile de muncă din industrie în afara Chinei și risc de reacții protecționiste care pot reduce prosperitatea globală. Beijingul ar sprijini producătorii prin subvenții și scutiri de taxe, dar și indirect, prin politici care limitează salariile din fabrici și mențin moneda la un nivel care face exporturile „mult mai ieftine” în mod artificial. Rezultatul, potrivit analizei citate, este un model care favorizează producătorii și „constrânge consumatorii”, inundând piețele internaționale cu bunuri la prețuri foarte mici, de la oțel și panouri solare până la mașini electrice. Impactul asupra industriilor din afara Chinei este prezentat ca fiind deja vizibil. Digi24 notează că, din cauza competiției chineze, Germania ar pierde lunar 10.000 de locuri de muncă în producție, iar Indonezia ar putea pierde „sute de mii” de joburi în industria textilă. Surplus record și presiune pe partenerii comerciali Un indicator central al dezechilibrului este surplusul comercial al Chinei, care ar fi ajuns la 1,2 trilioane de dolari anul trecut (aprox. 5.520 trilioane lei), un nou record, potrivit materialului. Analiza susține că, raportat la economia globală, un asemenea excedent de bunuri fabricate „nu a mai fost atins niciodată” de vreo altă țară. În acest context, sunt menționate și sectoare considerate sensibile pentru economiile avansate — auto, robotică, utilaje grele și semiconductori — unde politica industrială a lui Xi Jinping ar amplifica riscurile pentru securitatea națională, creștere economică și ocupare. Reacții: de la tarife la reguli de reducere a dependenței Materialul amintește că Donald Trump a impus anterior tarife asupra mărfurilor chinezești, însă, „în ultimul timp”, ar fi devenit mai puțin preocupat de amenințarea economică a Chinei, după o vizită la Beijing și un acord de cooperare pentru un „consiliu al comerțului” bilateral. În paralel, unele guverne ar fi început să-și protejeze industriile. În Uniunea Europeană, potrivit articolului, au fost introduse reguli pentru reducerea dependenței de China, prin încurajarea fabricării în Europa a produselor din domeniul energiei verzi. „Suntem într-o situație acum unde comerțul cu China distruge valoarea produselor. Atunci, marea întrebare este: De ce mai facem comerț?” De ce contează: risc de protecționism și costuri economice mai mari Concluzia analizei preluate de Digi24 este că nicio țară nu va putea elimina complet dependența de China, cel mai mare producător al lumii, însă partenerii comerciali pot pune presiune pe un sistem industrial descris drept „umflat” artificial, generator de pierderi și datorii. În același timp, textul avertizează asupra unui efect secundar: dacă partenerii Chinei sunt împinși spre strategii protecționiste, nivelul de prosperitate „pentru toată lumea” ar putea scădea, iar costurile s-ar putea vedea atât în rândul muncitorilor americani, cât și al familiilor chineze, care ar suporta consecințele unui model bazat pe supraproducție și exporturi ieftine. [...]
Documentele indică un lanț de aprobare care a generat obligații bugetare majore , inclusiv costuri de ordinul miliardelor de lei, printr-un mecanism în care decizia finală privind achizițiile de vaccinuri anti-COVID era concentrată la nivelul premierului, potrivit Mediafax , care citează documente obținute de G4Media de la Secretariatul General al Guvernului (SGG). Miza economică a acestor documente este dublă: pe de o parte, ele descriu cum România a ajuns să își asume cantități fixe în cadrul mecanismului european de achiziție centralizată; pe de altă parte, arată cum o fereastră de renegociere în 2023 a fost ratată, ceea ce a lăsat statul în condițiile inițiale ale contractului cu Pfizer și a dus la un litigiu la Bruxelles, pierdut de România, cu despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro (aprox. 3,0 miliarde lei), conform aceleiași surse. Cum se lua decizia de cumpărare: 5 zile pentru „opt-out”, dar aprobări în aceeași zi În iunie 2020, Comisia Europeană a creat un mecanism de achiziție centralizată pentru vaccinuri, în care statelor li se alocau cote pro-rata (România: 4,26%). Odată lansată o ofertă, statele aveau la dispoziție cinci zile să refuze (opțiunea de „opt-out”); dacă acceptau, trebuiau să cumpere întreaga cantitate alocată, nu mai puțin. Documentele descriu un traseu instituțional în care informația tehnică era colectată de reprezentantul României în Comitetul European de Vaccinare, ajungea la CNCAV (Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea), iar apoi la Cabinetul premierului. Decizia efectivă de achiziție era consemnată prin rezoluții de tip „Da”/„De acord”, semnate și ștampilate, uneori în aceeași zi, fără a se aștepta expirarea termenului de cinci zile. Ulterior, aprobarea era transmisă prin SGG către CNCAV și mai departe către ministrul Sănătății, în calitate de ordonator de credite, pentru semnarea „formularelor de comandă” către Comisia Europeană. Renegocierea din 2023: două variante, ambele cu impact bugetar, dar fără decizie în termen Un al doilea set de documente, din corespondența din 2023, vizează contractul pentru 39 de milioane de vaccinuri Pfizer, destinat anilor 2022–2023, semnat în mai 2021. În decembrie 2022, pe fondul ameliorării situației epidemiologice, Comisia Europeană a început negocieri cu Pfizer, finalizate la 24 mai 2023 prin „ Amendamentul 5 ”. Conform documentelor citate, statele care acceptau amendamentul primeau cantități mai mici, eșalonate pe patru ani, dar plăteau la jumătate de preț dozele pe care nu le mai doreau. Termenul-limită de acceptare sau refuz era 24 mai 2023; în lipsa acceptării, statele rămâneau obligate la cantitățile inițiale. Într-o informare din 9 mai 2023 către premierul Nicolae Ciucă, ministrul Sănătății de atunci, Alexandru Rafila, a cerut alegerea uneia dintre două opțiuni pentru România, potrivit documentelor: acceptarea Amendamentului 5, cu un „efort bugetar de puțin peste 1 miliard de lei”, din care „aproape 300 de milioane” plătibili în patru ani; refuzul Amendamentului 5, caz în care România ar fi urmat să plătească „imediat aproape 1,9 miliarde de lei”. Documentele arată că premierul a cerut analiză și aviz juridic, însă nu a luat o decizie, iar un răspuns de la Ministerul Finanțelor a venit abia în septembrie, după expirarea termenului. În consecință, România a rămas în condițiile contractului inițial, nu a plătit, iar Pfizer a deschis proces la Bruxelles, pe care statul român l-a pierdut, potrivit relatării. Reacția lui Vlad Voiculescu : decizia la Guvern, implementarea la Ministerul Sănătății Fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu susține că „lanțul de decizie a fost la nivelul Guvernului, nu al Ministerului Sănătății” și că ministrul a fost „complet exclus din circuitul informațional și din cel de decizie”. El descrie un flux în care propunerea venea din zona CNCAV, decizia era consemnată de premier, iar apoi implementarea era făcută în baza acestei decizii. În același context, Voiculescu afirmă că a refuzat să semneze documente despre care spune că nu fusese informat și că a dus subiectul în ședința de guvern prin memorandumuri. De ce contează economic Dincolo de disputa politică, documentele descrise conturează un risc de guvernanță cu efect direct asupra bugetului: decizii rapide de angajare a statului în contracte rigide, urmate de întârzieri în luarea unor decizii de renegociere cu termene-limită, într-un cadru în care costurile alternative erau cuantificate în miliarde de lei. În lipsa unor clarificări suplimentare în documentele citate, rămâne neprecizat ce mecanisme interne de control au funcționat (sau nu) pentru a asigura decizii în termen și asumarea explicită a impactului bugetar. [...]
Scăderea consumului timp de 10 luni la rând ridică semne de întrebare despre cererea internă , după ce fostul ministru al Finanțelor Adrian Câciu a susținut, într-o postare pe Facebook, că România traversează „a zecea lună consecutivă de scădere a consumului”, potrivit Mediafax . Câciu afirmă că această evoluție „nu este firească” și o pune pe seama deciziilor politice ale actualei guvernări, pe care o acuză că a contribuit la deteriorarea nivelului de trai. „A 10-a lună de scădere a consumului! Nu e nimic firesc în asta! E doar ticăloșia din capul unora, bolojeniști, «reformiști», de dreapta, influenceri plătiți, propagandiști care nu vor ca românii să trăiască decent!” În aceeași postare, fostul ministru susține că „românii o duc cu aproximativ 40% mai rău decât în 2024” și avertizează că „va fi complicată revenirea”. Ce indică datele invocate și de ce contează Câciu spune că a atașat un grafic „bazat pe date INS” privind evoluția consumului, care ar arăta trecerea de la creșteri pozitive în prima parte a lui 2025 la scăderi consecutive începând din august 2025. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre indicatorul exact folosit (de exemplu, comerț cu amănuntul sau altă măsură a consumului), afirmația rămâne la nivelul interpretării prezentate de autorul postării. Pentru economie, un consum în scădere pe o perioadă lungă poate semnala o slăbire a cererii interne, cu potențiale efecte în lanț asupra vânzărilor din retail și a veniturilor companiilor orientate către piața locală. [...]
