Diviziunile interne și proiectele comune blocate țin UE departe de deciziile de securitate care contează, în pofida discursului despre „autonomie strategică”, potrivit unei analize preluate de Digi24, care folosește summitul G7 de la Evian (15–17 iunie) ca studiu de caz.

În esență, analiza susține că, dincolo de declarațiile de unitate, marile dosare internaționale ajung să fie tranșate fără UE, care rămâne „în cel mai bun caz, un spectator informat”. Un exemplu invocat este momentul în care președintele SUA, Donald Trump, a semnat o copie fizică a acordului său cu Iranul la o cină organizată după G7 la Palatul de la Versailles, găzduită de Emmanuel Macron – un gest prezentat mai degrabă ca o reușită diplomatică a Franței decât ca un demers al Uniunii.

Ucraina: coordonare europeană, influență limitată în negocieri

G7 a emis nouă declarații comune și a folosit un limbaj ferm privind Ucraina, promițând să crească furnizarea de capabilități de apărare aeriană și să intensifice presiunea asupra economiei de război rusești. Totuși, analiza notează lipsa unor prevederi concrete și a unor termene, precum și absența angajamentului pentru „garanții de securitate solide și cu caracter juridic obligatoriu” și pentru „desfășurarea Forței Multinaționale – Ucraina”, puncte susținute separat de Franța, Germania și Regatul Unit („E3”) într-o declarație comună cu Volodimir Zelenski din 7 iunie.

În paralel, „traiectoria de la Geneva” din februarie – negocieri mediate de echipa lui Trump – a reunit Rusia și Ucraina, însă fără ca Europa să fie inclusă în următoarea rundă, deși Zelenski ceruse implicarea europeană, potrivit aceleiași analize.

Fisuri instituționale la Bruxelles și costuri de credibilitate

Un episod descris ca relevant pentru incapacitatea UE de a vorbi „cu o singură voce” este reacția liderilor europeni după ce Antonio Costa, președintele Consiliului European, ar fi cerut biroului său să contacteze Kremlinul fără consultarea statelor membre, pentru a pregăti terenul unor eventuale negocieri de pace privind Ucraina. Cancelarul german Friedrich Merz și Emmanuel Macron l-au contrazis public, iar Macron a spus că:

„El (Costa) nu poate reprezenta statele UE atunci când sunt în joc garanțiile de securitate”.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a insistat ulterior pe necesitatea unui mesaj european unitar către Vladimir Putin, dar analiza subliniază contrastul dintre această ambiție și realitatea disensiunilor expuse public.

Industria de apărare: proiecte mari, cooperare fragilă

Pe dimensiunea operațională și industrială, analiza indică drept semnal de alarmă retragerea oficializată de Germania, la 8 iunie, din Future Combat Air System (FCAS) – proiect comun de avioane de vânătoare estimat la 100 de miliarde de euro. FCAS includea și motoare, senzori și o rețea digitală de informații („combat cloud”), iar disputa ar fi vizat inclusiv rolul de lider al companiei franceze Dassault și viziuni diferite asupra produsului final.

În același context, este menționată intenția Germaniei de a-și reconstrui forțele armate cu peste 750 de miliarde de euro până în 2030, investiție care, în logica Berlinului, ar trebui să se traducă și într-un rol industrial și strategic mai mare – dar care, aplicată cooperării europene, poate deveni contraproductivă, potrivit analizei.

Separat, Regatul Unit a prezentat pe 20 iunie trei prototipuri de rachete cu rază lungă, dezvoltate fără componente fabricate în SUA, într-un program de 18 luni („Proiectul Brakestop”), cu scopul explicit de a elimina posibilitatea unui veto american asupra desfășurării lor în Ucraina. Analiza apreciază reușita tehnică, dar o vede ca inițiativă națională, nu europeană, deci insuficientă pentru „suveranitatea strategică” a Europei.

Concluzia de fond: UE își afirmă tot mai des autonomia strategică, însă rămâne cu un decalaj între ambiție și capacitatea de a acționa coerent, iar acest lucru îi reduce influența în dosarele de securitate care generează decizii, bugete și proiecte industriale pe termen lung.