Știri
Știri din categoria Diverse
Declarațiile lui Donald Trump despre „controlul” Strâmtorii Ormuz ridică miza pe piața petrolului, într-un moment în care Iranul menține ruta închisă, iar prețurile la energie au început să crească, potrivit Digi24.
Președintele SUA a spus că Statele Unite „vor prelua probabil controlul” asupra Strâmtorii Ormuz și că ar trebui „să fie răsplătite” pentru administrarea acestei căi navigabile, într-un interviu telefonic acordat emisiunii „Fox & Friends” de la Fox News, relatare atribuită de Digi24 agenției Reuters.
„Vom păstra controlul asupra strâmtorii și probabil o vom administra. Vom deveni gardienii strâmtorii. (...) Și ar trebui să fim remunerați pentru asta.”
Strâmtoarea Ormuz este descrisă drept o rută vitală pentru aprovizionarea mondială cu petrol, iar controlul asupra acesteia a devenit unul dintre principalele teatre de luptă ale conflictului. Digi24 notează că blocada efectivă a strâmtorii de către Iran a dus la creșterea prețurilor la energie și a amplificat îngrijorările privind inflația la nivel mondial.
Trump a insistat și pe ideea unei compensații financiare din partea altor state pentru rolul SUA în „paza” strâmtorii.
„O să o păzim. O să fim plătiți pentru asta – o sumă mare de bani.”
După ce Teheranul a anunțat sâmbătă închiderea căii navigabile, invocând un „tranzit neautorizat”, autoritățile iraniene au transmis duminică faptul că trecerea rămâne suspendată, iar permisele vor fi eliberate după restabilirea „stabilității și calmului”.
În paralel, Trump a lansat o amenințare directă la adresa Iranului, susținând că o înțelegere ar fi fost încălcată.
„Am avut 10 înțelegeri cu oamenii ăștia, așa că o să-i lovim foarte tare.”
Garda Revoluționară Iraniană a afirmat, într-un comunicat, că reluarea traficului maritim normal ar depinde de încetarea intervențiilor militare ale SUA în zonă și a avertizat că „interferențele continue” ar putea provoca „incidente de amploare mai mare” în sectorul mondial al petrolului și gazelor.
Digi24 mai relatează că forțele americane și iraniene au schimbat atacuri cu rachete și drone în weekend și luni, iar Teheranul a susținut că a lovit instalații militare americane din regiunea Golfului. În același timp, menținerea închiderii Strâmtorii Ormuz a fost asociată cu scumpirea petrolului.
Evoluțiile recente sunt prezentate ca o escaladare rapidă, care pune sub semnul întrebării acordul provizoriu semnat luna trecută între SUA și Iran pentru redeschiderea strâmtorii și reducerea ostilităților, în perioada unor negocieri suplimentare de 60 de zile.
Recomandate
Absența publică a liderului suprem al Iranului alimentează incertitudinea decizională într-un moment în care țara se confruntă simultan cu războiul și cu o deteriorare accelerată a economiei, potrivit Digi24 , care citează o relatare Reuters. La șase luni după atacurile aeriene care au declanșat conflictul și l-au propulsat pe Mojtaba Khamenei în funcția de lider suprem, acesta rămâne „nevăzut și neauzit” în spațiul public, fără fotografii, video sau mesaje audio. În plan intern, lipsa oricărui semn direct de la vârful puterii erodează percepția de control într-un sistem în care vocea liderului ar trebui să fie „absolută”. Alex Vatanka, de la Institutul pentru Orientul Mijlociu din Washington, spune că miza nu mai este doar dacă Mojtaba Khamenei este în viață, ci „dacă Iranul mai are un lider suprem în funcție”. Ce spun autoritățile și de ce nu apare în public Oficiali iranieni și alte surse de rang înalt afirmă că liderul suprem ar conduce „din umbră” din motive de securitate, în timp ce se recuperează după răni care i-ar fi desfigurat chipul, delegând o parte din atribuțiile curente unui cerc restrâns de persoane influente. Aceleași surse susțin că el primește rapoarte importante, se întâlnește frecvent cu lideri de rang înalt și ia deciziile finale în chestiuni majore, iar absența ar fi legată de riscul unui atentat. Președintele Masoud Pezeshkian a declarat pe 10 august că a avut o întâlnire de șapte ore cu Khamenei. Totuși, chiar și în rândul susținătorilor regimului apar îndoieli, inclusiv din cauza lipsei unei simple fotografii, despre care un membru al miliției Basij a spus că afectează moralul și încrederea. Impactul asupra economiei și asupra stabilității politice În paralel, Iranul este descris ca fiind „zdruncinat, dar încă în picioare” după șase luni de război, însă economia se află sub presiunea costurilor conflictului și a blocadei asupra exporturilor de petrol, care durează de câteva luni. În material se menționează prăbușirea monedei rial și riscul reaprinderii protestelor de masă, după ce autoritățile le-au înăbușit în ianuarie, ucigând mii de manifestanți. În acest context, absența prelungită a liderului suprem devine și o problemă de guvernanță: Vatanka avertizează că situația poate permite facțiunilor rivale să pretindă că știu „ce dorește cu adevărat liderul”, ceea ce complică deciziile strategice, inclusiv cele legate de un posibil acord cu Washingtonul sau de continuarea unui conflict îndelungat și costisitor cu SUA. Cum s-a reconfigurat centrul de putere Potrivit surselor citate de Reuters, Garda Revoluționară și-a sporit influența de la începutul războiului, iar sistemul de guvernare s-ar fi reconfigurat în jurul Consiliului Suprem de Securitate Națională. În acest eșalon ar intra comandanți de vârf ai Gărzii Revoluționare și lideri politici precum Pezeshkian și președintele parlamentului, Mohammed Baqer Qalibaf. Un înalt oficial a declarat că doar un număr redus de persoane ar avea contact direct, în persoană, cu Khamenei, iar detaliile sunt ținute sub control de teama ca informațiile să nu ajungă la SUA. O persoană apropiată cercului restrâns a spus că starea de sănătate a liderului se îmbunătățește și că acesta ar fi „lucid și implicat” în procesul decizional, în timp ce un alt oficial a invocat continuitatea serviciilor publice și coerența deciziilor ca argument că liderul suprem „deține controlul”. În lipsa unor dovezi publice directe, scepticismul rămâne însă o variabilă politică cu efecte economice: incertitudinea privind cine decide, și cu ce legitimitate, se suprapune peste o economie fragilă și peste presiunea unui război care afectează inclusiv exporturile de petrol și stabilitatea socială. [...]
Europa intră în iarnă cu stocuri de gaze mult sub normal, iar asta crește riscul unor noi scumpiri și al unor costuri mai mari pentru industrie, potrivit Digi24 , care citează o analiză CNBC . Depozitele de gaze ale Uniunii Europene sunt umplute în prezent în proporție de aproximativ 63%, cu circa 18 puncte procentuale sub media ultimilor cinci ani pentru această perioadă. În acest context, analiștii avertizează că prețurile ar putea reveni la niveluri comparabile cu cele din criza energetică din 2022. De ce sunt stocurile mai jos: ofertă mai slabă și consum mai mare Printre cauzele indicate se află reducerea exporturilor de gaze naturale lichefiate (GNL) din Orientul Mijlociu, pe fondul perturbării transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz . În paralel, o vară foarte călduroasă a ridicat consumul de energie, în timp ce producția nucleară și cea eoliană au fost mai reduse. Ce semnal dau prețurile și unde ar putea ajunge în scenarii nefavorabile Prețul gazelor europene, măsurat prin contractele de referință TTF, a depășit marți 68 de euro/MWh, cel mai ridicat nivel de la începutul anului 2023. În scenariul unei ierni reci și al menținerii problemelor de aprovizionare, Morningstar estimează un interval de 90–120 de euro/MWh. Separat, Goldman Sachs consideră că prețurile ar putea fi nevoite să depășească 100 de euro/MWh pentru ca Europa să atragă suficiente transporturi de GNL din SUA, în competiție cu Asia. Impactul economic: facturi mai mari și risc de limitare a consumului în industrie Evoluția depinde „în mare măsură” de reluarea transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz. Dacă exporturile din Orientul Mijlociu nu revin la niveluri ridicate înainte de iarnă, Europa s-ar putea confrunta cu facturi mai mari și, în scenariul cel mai dificil, cu limitarea consumului de gaze în industrie. Presiunea este amplificată și de apropierea interdicției complete asupra importurilor de GNL rusesc, prevăzută pentru începutul anului 2027. În estimările Morningstar citate, în condițiile actuale Europa ar putea avea nevoie de aproximativ 64 de miliarde de metri cubi de GNL american, echivalentul a circa 77% din exporturile totale ale SUA. [...]
Redenumirea „Lake America” arată cum disputa tarifară SUA–Canada se mută și în zona administrativă , după ce Donald Trump a semnat un decret care schimbă, pentru uzul oficial american, numele Lacului Ontario în „Lake America”, potrivit Bild . Măsura se aplică în „registrul oficial american al denumirilor geografice”, fără a obliga Canada să adopte noua denumire. Decizia vine pe fondul tensiunilor dintre cele două țări, alimentate de tarifele impuse de SUA: publicația notează că Washingtonul a introdus taxe vamale de 50% pentru multe bunuri canadiene, iar Ottawa a anunțat tarife de retorsiune. În acest context, Trump spusese cu două zile înainte că ia „în serios” schimbarea numelui și a susținut că SUA „abia vor mai face comerț” cu provincia Ontario. Ce schimbă concret decretul și ce nu poate impune Conform informațiilor din articol, decretul are efect în documentele și uzul oficial din SUA . În același timp, o astfel de redenumire: este posibilă în SUA „fără acordul statelor riverane” pentru uz intern; nu poate obliga alte state să folosească noua denumire. Lacul Ontario are o suprafață de 19.000 km² și este unul dintre cele cinci Mari Lacuri de la granița SUA–Canada; Toronto se află pe malul lacului, în provincia Ontario. Escaladare politică pe fondul tarifelor Bild relatează că premierul provinciei Ontario, Doug Ford , a reacționat dur la disputa comercială și a amenințat cu un suprapreț la exporturile de electricitate . În paralel, Trump ar fi alimentat în repetate rânduri controverse cu declarații despre posibile revendicări teritoriale, inclusiv ideea ca Canada să devină „al 51-lea stat” al SUA și discuții despre Groenlanda. În același registru, articolul amintește că Trump a redenumit anterior, prin decret, Golful Mexic în „Golful Americii”, o schimbare pe care Mexicul nu o acceptă. [...]
Islanda își poate redeschide dosarul de aderare la UE , printr-un referendum care decide dacă negocierile cu Uniunea Europeană vor fi reluate sau nu, potrivit Știrile Pro TV . Votul de sâmbătă a împărțit societatea în două tabere cu argumente economice și de control asupra resurselor. Susținătorii reluării negocierilor spun că apartenența la UE ar aduce „mai multă protecție” și beneficii economice, în timp ce oponenții consideră că Islanda are deja acces la piața europeană fără să renunțe la controlul asupra propriilor resurse. Rezultat strâns, cu miză pe pașii următori Publicația notează că rezultatul este greu de anticipat, iar sondajele indică diferențe foarte mici între cele două opțiuni. Dacă opțiunea „Da” va câștiga, procesul nu se încheie aici: ar urma un al doilea moment decisiv, un nou referendum, de această dată asupra eventualului acord de aderare. [...]
Un panou solar termic care urcă până la 150°C ar putea reduce dependența fabricilor de gaz pentru o parte importantă din consumul de căldură industrială, potrivit Libertatea . Sistemul, dezvoltat de cercetătorul Luca Thommen la ETH Zürich , este gândit din materiale „simple și ieftine” și încălzește direct apă sau aer, țintind procese unde astăzi se arde frecvent gaz. De ce contează pragul de 150°C în industrie În multe fabrici, nevoia de căldură nu ajunge la temperaturile extreme din producția de oțel sau ciment, ci se încadrează între aproximativ 100 și 150°C. În această plajă intră, conform articolului, utilizări precum: industria alimentară: pasteurizare și uscare; industria textilă: vopsirea materialelor; alte procese industriale care folosesc căldură „medie”. În prezent, această căldură este obținută adesea prin arderea gazului sau a altor combustibili, ceea ce face ca o alternativă solară la 150°C să fie relevantă economic și operațional. Ce aduce diferit panoul: simplificare și cost potențial mai mic Colectoarele solare termice există, însă soluțiile care trec de 100°C tind să devină mai complicate și mai scumpe, din cauza cerințelor legate de conducte, izolație și funcționarea la temperaturi și presiuni ridicate. Abordarea lui Thommen, descrisă în material, urmărește să reducă numărul componentelor: sistemul este „simplificat într-un singur panou”, folosește puțin metal (în special unde sunt necesare conducte rezistente la presiune), iar carcasa are rol atât structural, cât și de izolație termică. În interior sunt integrate suprafețe reflectorizante care concentrează lumina către zona de captare a căldurii. Publicația PiataAuto.md, citată de Libertatea, notează că rezultatul ar fi un panou mai ușor și, potrivit cercetătorului, „mult mai ieftin” de produs decât sistemele convenționale, iar greutatea redusă ar permite inclusiv montarea pe acoperișurile unor fabrici existente. Stadiul proiectului și limitele: soarele nu acoperă tot Prototipul testat la ETH Zürich a atins temperatura-țintă de până la 150°C. Pentru funcționare, panoul trebuie conectat la un circuit prin care circulă apa, menținută în stare lichidă prin presiunea din instalație chiar și la temperaturi ridicate. Sistemul nu ar elimina complet nevoia unei surse alternative de căldură: pentru funcționarea pe timp de noapte, fabricile pot folosi rezervoare de stocare a căldurii sau pot păstra un boiler care pornește când energia solară nu este suficientă. Ca alternativă, articolul menționează pompele de căldură industriale, care pot ajunge la temperaturi apropiate de 150°C și pot funcționa permanent. În continuare, miza principală rămâne prețul: cercetătorul urmărește o soluție suficient de ieftină încât energia solară să devină atractivă economic pentru fabrici și intenționează ca, în aproximativ un an, să ajungă la o versiune pregătită pentru producția la scară mai mare. [...]
Stocurile de interceptoare Patriot ale SUA din Europa au ajuns la un nivel „mai mult decât critic”, iar asta slăbește capacitatea de apărare antiaeriană a NATO pe flancul european , pe fondul redirecționării munițiilor către Orientul Mijlociu în contextul conflictului declanșat de administrația Trump cu Iranul, potrivit Digi24 . Informația este bazată pe declarații pentru Associated Press ale unui oficial american din domeniul apărării aflat în Europa și ale unui oficial NATO, ambii sub protecția anonimatului, care indică o lipsă acută în special la interceptoarele Patriot – muniția esențială pentru doborârea rachetelor balistice rusești de mare viteză. Într-un scenariu de atac asupra unor ținte precum un comandament militar sau o centrală electrică, NATO ar putea ajunge într-o situație similară cu cea a Ucrainei, „să încaseze lovitură după lovitură”, a avertizat oficialul american citat. Ce înseamnă operațional: apărare limitată la un atac susținut Potrivit oficialului american, forțele SUA din Europa nu ar avea suficiente sisteme Patriot pentru a opri un atac susținut cu rachete balistice și ar avea o capacitate „foarte limitată” chiar și în fața unei singure lovituri sau a unei rachete rusești rătăcite care își schimbă traiectoria. Deși un atac rusesc asupra țărilor NATO nu este considerat iminent, în material se menționează că directorul CIA, John Ratcliffe, a mers la Moscova pentru a avertiza Rusia să nu atace, informație atribuită publicației The Wall Street Journal. Întrebat despre mesaj, Donald Trump a refuzat să comenteze în detaliu: „Nu vreau să comentez acest lucru, dar nu vor ataca.” De ce s-au subțiat stocurile: transferuri către Orientul Mijlociu și Ucraina Articolul descrie un efect în lanț al conflictului cu Iranul, care a dus la transferul unor stocuri americane de rachete din Europa către Orientul Mijlociu, unde SUA și aliații din Golf au folosit un număr semnificativ de interceptoare – inclusiv Patriot – împotriva dronelor și rachetelor iraniene. În paralel, livrările către Ucraina au continuat, iar oficialii ucraineni cer insistent sisteme Patriot suplimentare, susținând că acestea sunt singurele capabile să oprească rachetele balistice avansate ale Rusiei. În text este citat și Ed Arnold (Royal United Services Institute, Londra), care spune că livrările către Ucraina au fost planificate, dar consumul din Orientul Mijlociu a epuizat rapid stocurile și a scos la iveală limitări ale lanțului de aprovizionare. Contradicții publice: NATO și Pentagonul resping ideea de „penurie” Colonelul Martin O’Donnell, purtător de cuvânt militar de rang înalt al NATO, a declarat că afirmația privind un nivel critic al rachetelor Patriot în Europa este „pur și simplu nefondată” și că Alianța ar avea suficiente muniții de apărare aeriană atât pentru propria apărare, cât și pentru sprijinirea Ucrainei. Și Pentagonul, prin purtătorul de cuvânt Sean Parnell, a calificat drept „false” afirmațiile privind penuria de muniție a SUA, susținând că armata are resursele necesare pentru operațiuni și apărarea intereselor americane. Ce urmează: producție în creștere și o linie de fabricație în Germania În material sunt prezentate estimări ale Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), citate prin Mark Cancian, potrivit cărora conflictul legat de Iran ar fi epuizat 65% din stocul american de rachete Patriot – aproximativ 1.500 din 2.330 de interceptoare. Tot în articol se menționează că în acest an ar urma să fie fabricate circa 600 de rachete, iar obiectivul de producție pentru 2030 este de 2.000 de rachete Patriot anual. NATO a anunțat că prima unitate de producție a rachetelor Patriot din Europa urmează să fie inaugurată în Germania în septembrie, iar livrările ar putea începe la începutul anului viitor. Primele livrări ar urma să meargă către statele care au plasat deja comenzi, între care sunt enumerate Germania, Olanda, România și Spania. În paralel, articolul notează că Rusia are propriile limitări: ar fi dificil pentru Moscova să susțină un război aerian pe două fronturi, iar vulnerabilitățile apărării sale antiaeriene, expuse de lovituri ucrainene pe teritoriul Rusiei, ar putea cântări în calculul riscurilor. În formularea lui Arnold: „Adevărul inconfortabil este că, probabil, cea mai bună apărare aeriană de care dispunem o reprezintă limitările Rusiei.” [...]
