Știri
Știri din categoria Diverse
Rusia condiționează reluarea negocierilor de pace de acceptarea exclusivă a noilor propuneri ale SUA, potrivit Digi24. Mesajul sugerează o repoziționare tactică: Moscova spune că este „pregătită” de discuții, dar își restrânge cadrul la o singură parte, ceea ce poate influența direct calendarul și formatul oricărei runde de negocieri.
Declarația îi aparține lui Grigori Karasin, președintele Comisiei pentru afaceri internaționale a Consiliului Federației (camera superioară a Parlamentului rus), citat de RBC-Ucraina, care la rândul său citează „Izvestia”. Karasin afirmă că, în acest moment, Moscova ar fi dispusă să discute „noile propuneri ale SUA”.
În același context, oficialul rus susține că nu vede obstacole pentru o întâlnire la Moscova cu trimisul special al președintelui SUA, Steve Witkoff, și cu Jared Kushner. Karasin mai spune că Rusia ar relua negocierile „dacă SUA vor fi interesate de rezultate concrete”, iar criteriul-cheie pentru eficiența unei noi runde ar fi tocmai „rezultatele concrete”.
„Suntem întotdeauna pregătiți pentru întâlniri și negocieri. Așadar, acest lucru se aplică atât lui Kushner, cât și lui Witkoff. Nu văd niciun obstacol în calea organizării unei astfel de întâlniri, indiferent de ce a propus Zelenski și de ce nu a propus”, a adăugat Karasin.
Digi24 notează că Ucraina încearcă de mai mult timp relansarea negocierilor de pace, iar președintele Volodimir Zelenski reamintește frecvent că vrea încheierea rapidă a războiului, însă „acest lucru este imposibil fără decizia lui Vladimir Putin”.
Pe 11 august, Kievul a transmis Washingtonului noi propuneri care, potrivit materialului, ar urma să contribuie la aducerea liderului de la Kremlin la masa negocierilor. În informațiile prezentate nu apar detalii despre conținutul acestor propuneri și nici un calendar pentru eventuale întâlniri.
Recomandate
Declarația lui Donald Trump despre „controlul total” al SUA asupra Strâmtorii Ormuz ridică miza riscului geopolitic pentru piața petrolului , într-un moment în care ruta este descrisă ca fiind blocată de Iran, potrivit Digi24 . Mesajul, publicat pe rețeaua Truth Social , sugerează o strategie de presiune pe termen lung asupra Teheranului, cu potențiale efecte în lanț asupra costurilor de transport și a volatilității la energie. Trump a susținut că SUA „dețin controlul total” asupra Strâmtorii Ormuz și că intenționează să îl mențină, descriind blocada navală drept „un zid de oțel” și afirmând că „Iranul nu poate face absolut nimic în această privință”. De ce contează pentru economie: o arteră critică pentru petrol Strâmtoarea Ormuz este prezentată ca „arteră strategică pentru comerțul mondial cu petrol”, iar orice escaladare în jurul controlului și accesului în zonă se traduce, de regulă, în prime de risc mai mari în prețuri și în costuri suplimentare pentru asigurări și transport maritim. În material se menționează că Iranul blochează strâmtoarea, în timp ce SUA impun un blocaj asupra porturilor iraniene, informație atribuită publicației franceze Le Figaro. Mesajul politic: presiune economică, nu ofensivă militară Potrivit aceleiași relatări, Trump a indicat că se concentrează pe „presiunea economică pe termen lung” asupra Teheranului și că nu mai vorbește despre noi ofensive militare sau diplomatice. În același mesaj, el a făcut afirmații despre capacitățile Iranului și despre situația internă, inclusiv că soldații „nu sunt plătiți”, că Garda Revoluționară Islamică (IRGC) ar fi „decimată” și că „conducerea” ar fi „incertă”. Trump a mai susținut că Iranul „nu are bani” și a invocat o inflație care „ar fi de 300%” în țară, fără ca materialul să indice o confirmare independentă a acestor cifre. [...]
Prelungirea armistițiului SUA–Iran ar putea reduce riscul de blocaj în Strâmtoarea Ormuz , un punct critic pentru fluxurile energetice globale, potrivit Digi24 , care citează informații transmise de dpa și Agerpres, pe baza unor surse de securitate pakistaneze. Surse apropiate negocierilor au declarat că armistițiul convenit la jumătatea lunii iunie, ca parte a unui acord-cadru între SUA și Iran, ar urma să fie extins cu încă 60 sau chiar 90 de zile. Aceleași persoane au precizat că nu este încă decis dacă noul armistițiu va fi anunțat public. Pakistanul acționează ca mediator în acest conflict, conform informațiilor citate. În paralel, un acord între Iran și Oman privind tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz „pare să fie iminent”, iar sursele pakistaneze susțin că acesta ar putea fi încheiat înainte de sâmbătă. Contextul imediat este legat de calendarul negocierilor: termenul de 60 de zile stabilit inițial în acordul-cadru dintre SUA și Iran expiră la mijlocul lunii august. În acest interval, au existat atacuri reciproce repetate, mai ales în a doua jumătate a lunii iulie, ceea ce a împiedicat, potrivit relatărilor, desfășurarea unor negocieri aprofundate. Pe fundal, SUA și Israelul au început o campanie de bombardamente împotriva Iranului la 28 februarie, iar la mijlocul lunii aprilie președintele american Donald Trump a declarat un armistițiu unilateral. Ulterior, la jumătatea lunii iunie, SUA și Iranul au convenit, prin intermediul Pakistanului, asupra acordului-cadru care prevedea armistițiul și deschiderea unei ferestre de negocieri. [...]
Rusia pune presiune pe Armenia cu un termen-limită și amenințarea unor „măsuri suplimentare”, ceea ce poate afecta direct comerțul și accesul Erevanului la piețele din spațiul eurasiatic. Potrivit Digi24 , viceministrul rus de Externe Mihail Galuzin a declarat pentru TASS că Armenia trebuie să decidă până în decembrie dacă va organiza un referendum în care să aleagă între apropierea de Uniunea Europeană și apartenența la Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA). Galuzin a spus că, în funcție de decizia Erevanului, vor fi luate „măsuri suplimentare” și că liderii „vor ține cont” dacă apelul la organizarea referendumului nu este luat în seamă. Totodată, oficialul rus a menționat că va fi prezentat un raport privind posibilele consecințe ale retragerii Armeniei din UEEA. Miza economică: UEEA versus o perspectivă UE „nu pe deplin sigură” În declarațiile citate, Galuzin a pus problema în termeni de cost-beneficiu pentru populație, întrebând dacă armenii sunt pregătiți să renunțe la calitatea de membru al UEEA pentru perspectiva – „nu pe deplin sigură” – a aderării la UE în viitor. De ce contează: UEEA este cadrul prin care Armenia are acces la o piață comună cu Rusia și alte state membre, iar o eventuală ieșire ar implica schimbări de regim comercial și de reguli pentru companii. Presiune și pe filiera de securitate: cotizațiile la CSTO În paralel, Rusia cere Armeniei să-și reia obligațiile financiare față de Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) . Galuzin a precizat că refuzul de a participa la CSTO și nesemnarea deciziilor privind bugetul nu scutesc Armenia de plata cotizației de membru. Oficialul rus a avertizat că șefii de stat din Consiliul de Securitate Colectivă ar putea limita autoritatea Armeniei în cadrul organizației la reuniunea din 11 noiembrie, la Moscova. Context: relații în deteriorare și restricții comerciale Relațiile dintre Erevan și Moscova s-au deteriorat în ultimele luni pe fondul apropierii Armeniei de UE. Începând din aprilie, după o discuție în care premierul armean Nikol Pașinian i-a vorbit lui Vladimir Putin despre democrație și despre lipsa blocării internetului în Armenia, Rusia a început să impună restricții asupra importurilor de produse armene, notează materialul. Pașinian a anunțat înghețarea participării la CSTO în februarie 2024, iar în mai Armenia a refuzat să finanțeze activitatea organizației, invocând lipsa de asistență în timpul conflictului armat cu Azerbaidjanul din Nagorno-Karabah. În iunie 2026, ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a spus că statele membre CSTO vor lua în considerare aplicarea prevederilor statutului asupra Erevanului din cauza restanțelor acumulate pe parcursul a doi ani, cu riscul pierderii dreptului de vot și al posibilității de a nominaliza cetățeni pentru posturi alocate prin cotă. În acest cadru, termenul din decembrie și reuniunea CSTO din 11 noiembrie conturează două momente-cheie în care Rusia poate transforma presiunea politică în decizii cu efecte economice și instituționale pentru Armenia. [...]
Un blocaj prelungit în Strâmtoarea Ormuz poate împinge petrolul la 140 dolari/baril (aprox. 644 lei), pe fondul scăderii stocurilor și al riscurilor de aprovizionare, potrivit unei analize citate de Digi24 . Mesajul-cheie pentru economie este că piața a reacționat încă moderat, dar această „calmare” se poate rupe rapid dacă impasul se prelungește. Marți, petrolul Brent a urcat cu 0,6%, la 88,2 dolari pe baril (aprox. 406 lei), după ce săptămâna trecută încheiase în jur de 83 de dolari. WTI, referința din SUA, a avansat similar, la 82,56 dolari pe baril (aprox. 380 lei). Chiar și așa, Brent rămâne sub maximul de peste 110 dolari pe baril atins în luna mai. De ce contează: piața pariază încă pe o soluție, dar are „termen” Potrivit CNBC, speranțele pentru un acord rapid între SUA și Iran, care să ducă la redeschiderea Strâmtorii Ormuz, s-au diminuat. Săptămâna trecută, petrolul Brent scăzuse cu peste 7% după semnale că un acord ar putea fi iminent, însă acesta nu s-a materializat, iar perspectivele s-au deteriorat în weekend. Economistul Modupe Adegbembo (Jefferies) spune că investitorii încă mizează pe un compromis care să permită creșterea fluxurilor de petrol și mărfuri prin Ormuz, însă această încredere este limitată în timp. Dacă situația se prelungește până la finalul săptămânii sau intră în săptămâna următoare fără progrese semnificative, reacția prețurilor ar putea deveni mult mai puternică. Scenariul de risc: „punct critic” al aprovizionării și salt de preț Kieran Tompkins ( Capital Economics ) explică faptul că nivelul încă relativ moderat al petrolului reflectă ideea că investitorii nu au abandonat scenariul unei redeschideri rapide. Dacă impasul continuă, piața ar putea ajunge să trateze drept mai probabilă o închidere de durată, ceea ce ar împinge în sus contractele cu livrare apropiată, mai ales dacă reapare riscul atingerii unui „punct critic” al aprovizionării — momentul în care stocurile nu mai pot acoperi deficitul de ofertă. Capital Economics estimează că, dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă și stocurile statelor dezvoltate continuă să se reducă rapid, acest punct ar putea fi atins în jurul începutului trimestrului al patrulea. Într-un asemenea scenariu, prețurile ar putea urca în zona de 120–140 dolari pe baril (aprox. 552–644 lei), pe baza reacțiilor observate în episoade istorice comparabile de deficit sever al ofertei. Factori care pot amplifica presiunea: China și riscurile din Arabia Saudită Un element care a temperat până acum creșterea a fost reducerea temporară a importurilor Chinei. Amrita Sen (Energy Aspects) apreciază că Beijingul a contribuit la echilibrarea pieței în luna mai, însă importurile și-au revenit în iulie și sunt așteptate să crească în continuare în august, ceea ce ar putea elimina un „amortizor” important al pieței. Separat de Ormuz, atacurile Houthi asupra infrastructurii din Arabia Saudită sunt prezentate ca un risc suplimentar pentru aprovizionarea globală, într-un moment în care capacitatea pieței de a compensa pierderile de producție și transport este atent urmărită. Ce urmează, pe scurt Evoluția prețului depinde de două direcții pe care piața încearcă să le evalueze simultan: reluarea rapidă a fluxurilor prin Ormuz sau o închidere prelungită. Dacă negocierile nu produc rezultate, cererea Chinei continuă să crească, iar stocurile din statele dezvoltate se reduc accelerat, analiștii citați avertizează că actualul nivel al cotațiilor poate să nu mai reziste, iar ajustarea să fie abruptă. [...]
Amânarea legii salarizării în PNRR mută presiunea bugetară mai târziu , după ce coaliția a decis că România nu putea susține simultan și noua lege a pensiilor, și o reformă amplă a salarizării, potrivit Digi24 . Sorin Grindeanu spune că, în 2023, legea salarizării a fost mutată din cererea de plată nr. 3 în cererea de plată nr. 6 tocmai pentru a evita un blocaj financiar și riscul de a rata țintele din PNRR. Într-o conferință de presă la Parlament, liderul PSD a susținut că partidul sprijină adoptarea legii, dar că proiectul nu este suficient de „închis” între ministerele implicate și nici fundamentat bugetar. El a afirmat că PSD nu a primit o formă finală a legii și nici simulări privind efectele aplicării. De ce contează mutarea din cererea 3 în cererea 6 Grindeanu a explicat că, în arhitectura PNRR, legea salarizării fusese inițial legată de cererea de plată nr. 3, dar a fost amânată pentru cererea nr. 6 deoarece bugetul nu ar fi putut suporta în același timp creșterile și ajustările din legea pensiilor și cele din legea salarizării. „Era imposibil în 2024 să faci și legea pensiilor, și legea salarizării. Nu ducea bugetul României.” Potrivit acestuia, decizia a fost una „pragmatică”, pentru a reduce riscul ca România să nu îndeplinească obiectivele aferente cererii de plată nr. 3, în condițiile în care o lege a salarizării ar fi fost mai dificil de finalizat și negociat. Blocaje între ministere și lipsa simulărilor Liderul PSD a indicat că discuțiile nu ar fi fost finalizate între Ministerul Muncii și alte ministere cu impact major (Educație, Sănătate, Justiție), dar nici între Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor. În plus, el a spus că nici la discuțiile de la Cotroceni nu ar fi fost prezentate o formă a legii sau simulări privind impactul. „Am fost la Cotroceni și nu am avut o lege în față, o formă a legii, un proiect, o simulare.” Critici privind gestionarea dialogului social Grindeanu a afirmat că procesul ar fi fost gestionat mai bine dacă Florin Manole ar fi rămas la Ministerul Muncii și a criticat relația actualei conduceri a ministerului cu partenerii sociali, susținând că o parte importantă a sindicatelor ar refuza dialogul cu ministrul Dragoș Pîslaru . În lipsa unei forme finale și a unei fundamentări bugetare prezentate public, rămâne neclar când va fi agreată varianta care să poată fi asumată politic și integrată în calendarul PNRR, însă explicația avansată de PSD indică o constrângere centrală: spațiul fiscal limitat și prioritizarea legii pensiilor în raport cu reforma salarizării. [...]
Menținerea ratingului României depinde acum de coerența politică și de mesajele publice , nu doar de corecția fiscală deja făcută, avertizează guvernatorul BNR, Mugur Isărescu , într-o declarație citată de Digi24 . În contextul deciziilor Fitch și Moody’s de a menține ratingul, Isărescu spune că riscul major pentru credibilitate vine din incertitudinea privind direcția viitoare a guvernării și din declarații politice „necântărite”, care pot schimba percepția investitorilor. Guvernatorul BNR a susținut că deciziile agențiilor au fost „corecte” și nu reprezintă o „concesie” făcută României, subliniind că dialogul dintre autorități și agențiile de rating face parte dintr-o procedură normală. Corecția fiscală a contat, dar nu închide discuția Isărescu a argumentat că România a făcut „o corecție fiscală majoră, de peste 2% din PIB”, iar o țară care trece printr-un astfel de efort nu putea fi „sancționată” prin retrogradare. În același timp, el a spus că tensiunile sociale și politice sunt de așteptat când sunt adoptate măsuri de asemenea dimensiuni. „Nu se putea ca o țară care a făcut o corecție fiscală de 2% și ceva să fie sancționată în acest fel.” Guvernatorul a apreciat și profesionalismul echipelor implicate în discuții (Ministerul Finanțelor, Consiliul Fiscal și BNR), în contextul interacțiunii cu agențiile de rating. „Vorbele” pot cântări mai mult decât faptele în ochii investitorilor Punctul central al avertismentului ține de comunicarea politică și de semnalele contradictorii. Isărescu a spus că, în perioade dificile, declarațiile făcute „la un anumit nivel” pot avea un impact mai mare decât deciziile deja luate, pentru că agențiile de rating își construiesc evaluările și pe perspectiva de politici viitoare. El a dat ca exemplu discuțiile publice despre reducerea TVA, arătând că astfel de mesaje pot alimenta îndoieli privind continuitatea corecției fiscale. „În situații din astea dificile, vorbele, mai ales dacă sunt spuse la un anumit nivel, sunt mai tari decât faptele.” Ce urmează: stabilitatea guvernării și o linie fiscală previzibilă În evaluarea guvernatorului, problema de credibilitate nu este „neapărat” legată de ceea ce s-a făcut până acum, ci de lipsa de claritate despre ce va urma. Isărescu a spus că investitorii, agențiile de rating, Comisia Europeană și instituțiile financiare internaționale „nu văd foarte clar ce vom face în viitor” și a cerut partidelor din coaliție să „se reașeze la masă” pentru a depăși impasul. Totodată, el a cerut ca disputele politice să rămână în interiorul negocierilor și să nu fie transferate constant în spațiul public, pentru a nu amplifica percepția de instabilitate. [...]
