Un discurs anti-partide la Cotroceni riscă să blocheze guvernarea și să împingă deciziile în zone opace, într-un moment în care România depinde de majorități și negocieri politice pentru a funcționa instituțional, potrivit unei opinii publicate de Libertatea.

Textul semnat de Andrei Crăciun îl descrie pe președintele Nicușor Dan ca având un „dispreț” vechi față de partidele politice și avertizează că această atitudine devine un „semnal serios de alarmă” pentru democrație. Autorul susține că, în lipsa partidelor, „nu avem democrație” și îl caracterizează pe șeful statului drept un „președinte toxic” care „trebuie înlăturat”.

În aceeași logică, articolul afirmă că Nicușor Dan și-a atins până acum obiective politice importante, inclusiv menținerea AUR departe de Palatul Victoria și o orientare „către Vest”, dar că ar avea nevoie de un partid pentru a rămâne relevant politic. Autorul indică drept posibil vehicul politic „aripa pesedistă și pesedită din PNL”.

De ce contează: stabilitatea guvernării depinde de partide și de coaliții

Miza, în lectura autorului, este una de funcționare a sistemului: România ar fi „spartă” între mai multe viziuni, ceea ce face inevitabilă guvernarea în coaliție. În acest context, textul susține că nu există, pe termen previzibil, un partid „prooccidental” capabil să depășească 15%-18%, iar alegerile ar urma să fie câștigate de o coaliție largă de forțe prooccidentale (USR, UDMR și PSD „dacă se reformează”), într-un scenariu pe care îl prezintă ca probabil, dar condiționat („dacă vor mai exista” alegeri parlamentare).

Autorul leagă riscul politic de o problemă de capacitate administrativă: dificultatea de a găsi „cincizeci de oameni cinstiți și competenți” pentru a forma un guvern, „darămite un Parlament”, ceea ce ar amplifica dependența de aranjamente de partid și de negociere.

Contextul politic invocat: „puterea n-a fost la Cotroceni”

Opinia mai susține că „puterea n-a fost niciodată la Cotroceni în ultimii 12 ani” și că, odată ajuns președinte în urma „alegerilor viciate din 2024”, Nicușor Dan ar fi devenit „propria caricatură”, cu o „sete de putere reală” descrisă ca „nestinsă”. Textul introduce și ideea că apariția lui „Păun” i-ar fi făcut rău președintelui, fără a detalia în fragmentul disponibil natura exactă a acestui episod.

În final, autorul mută accentul de pe Cotroceni pe guvern și administrație, susținând că statul este „administrat” de actuala clasă politică și că dezvoltarea României ar fi venit „din Europa”, „în contra politrucilor, nu grație lor”. În această cheie, mesajul central rămâne că atacul asupra partidelor – indiferent de cine îl conduce – ar slăbi mecanismele prin care se formează majorități și se exercită control democratic.