Știri din categoria Apărare

Acasă/Știri/Apărare/Viteză de Mach 6 din țeavă de tun – China...

Viteză de Mach 6 din țeavă de tun – China dezvoltă o nouă generație de arme hipersonice

Testare a unei rachete hipersonice dintr-un tun naval pe mare.

Cercetători chinezi testează o rachetă hipersonică miniaturală, capabilă să fie lansată din tunuri navale antiaeriene de doar 80 mm, potrivit unui articol publicat de South China Morning Post. Proiectilul atinge viteze de aproape Mach 6 imediat după lansare, depășind cu mult performanțele obuzelor convenționale. Dacă dezvoltarea ajunge la maturitate, această tehnologie ar putea redefini tacticile de apărare navală, combinând eficiența unei rachete cu ritmul de tragere al unui tun.

Performanță și precizie letală

Proiectilul, lansat de o echipă de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Nanjing, poate atinge:

  • Viteze inițiale de Mach 6, cu menținerea unei viteze de Mach 3.6 aproape de țintă
  • Raze de acțiune de peste 20 km și altitudini de lovire de până la 10.000 metri
  • Probabilitate de distrugere a țintei de 99%, chiar și în cazul unor manevre evazive bruște

Computer-simularile arată că aeronavele inamice au la dispoziție doar câteva secunde pentru reacție, detectând proiectilul abia la 3 kilometri distanță. Această fereastră de timp extrem de scurtă face aproape imposibilă evitarea loviturii, mai ales în cazul dronelor sau avioanelor rapide.

Diferențe strategice față de rachetele clasice

Spre deosebire de sistemele standard de rachete antiaeriene, aceste mini-rachete sunt:

  • Mult mai ieftine de produs
  • Compatibile cu armament naval existent, fără nevoia unor lansatoare speciale
  • Posibile de lansat cu o cadență de până la un foc pe secundă, ca un tun convențional

Aceste caracteristici ar putea transforma aceste arme într-o alternativă viabilă la sistemele de apărare pe distanță scurtă și medie, reducând costurile per misiune și crescând rata de reacție în fața amenințărilor multiple sau rapide.

Un pas înainte în cursa armelor hipersonice

Armele hipersonice – definite ca proiectile care zboară de peste 5 ori mai repede decât sunetul – au devenit o prioritate strategică pentru China. Această mini-rachetă vine în completarea arsenalului deja cunoscut, din care fac parte sistemele DF-17 și YJ-21. Dezvoltarea sa indică o nouă direcție: miniaturizarea și multiplicarea sistemelor hipersonice, în paralel cu eficientizarea acestora pentru utilizare tactică și nu doar strategică.

Experții avertizează că această inovație poate estompa granițele dintre tunuri și rachete, redefinind conceptele tradiționale de apărare antiaeriană. Proiectul poate deveni un avantaj semnificativ pentru Marina Chineză, mai ales în zonele disputate din Marea Chinei de Sud.

Răspunsul SUA și competiția tehnologică

Statele Unite lucrează, la rândul lor, la proiecte similare, cum ar fi Hypervelocity Projectile pentru tunuri de 155 mm sau sistemul Conventional Prompt Strike destinat distrugătoarelor clasa Zumwalt. Totuși, soluția chineză, aplicabilă pe calibru redus (80 mm), este distinctă prin obiectivul său: apărare antiaeriană de proximitate, nu lovituri la distanță mare.

Prin această abordare, China urmărește volum mare de foc cu cost redus, nu doar superioritate tehnologică, ci și capacitate de producție scalabilă – un avantaj major în cazul unei confruntări de durată.

Deși rămâne în stadiu de testare, mini-racheta hipersonică lansabilă din tunuri navale ar putea deveni una dintre cele mai revoluționare arme dezvoltate de China în ultimii ani. Combinația dintre viteză, precizie și cost redus creează premisele unei schimbări de paradigmă în apărarea navală, pe fondul unei competiții strategice tot mai intense între marile puteri tehnologice.

Recomandate

Articole pe același subiect

Avion de luptă Chengdu J-10C expus la Singapore Airshow, simbol al puterii militare chineze.
Apărare06 feb. 2026

China își expune capacitățile militare la Singapore Airshow - crește influența în Asia de Sud-Est într-un context geopolitic tensionat

China își demonstrează forța la Singapore Airshow , atrăgând atenția asupra eforturilor sale de a rivaliza cu Airbus și Boeing , informează Reuters . În cadrul evenimentului, China a prezentat progrese semnificative în domeniul aviației militare și comerciale, subliniind ambițiile sale de a câștiga influență în Asia de Sud-Est. Prezența militară și aeronautică a Chinei La spectacolul aerian, echipa de acrobație a Forțelor Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare a prezentat avioanele de luptă Chengdu J-10C , marcând o premieră notabilă. Aceste avioane au câștigat notorietate în 2025, când varianta de export, J-10CE, a fost utilizată de Pakistan pentru a doborî un avion Rafale al Forțelor Aeriene Indiene. De asemenea, China a expus un model la scară a avionului J-35A , un luptător multirol stealth, atrăgând atenția oficialilor din domeniul apărării din Asia de Sud-Est. „Acesta este un mesaj clar că proiecția Chinei de putere este în creștere”, a declarat Tim Robinson, redactor-șef al revistei Aerospace a Societății Regale Aeronautice. Interesul comercial și competiția cu Airbus și Boeing În domeniul aviației comerciale, China își continuă eforturile de a intra pe piața dominată de Airbus și Boeing. Compania de stat COMAC a prezentat modelul C919 și a promovat viitorul C929 , un avion de mari dimensiuni aflat în faza de proiectare detaliată. Deși procesul de certificare europeană este îndelungat, China își concentrează eforturile asupra clienților din Asia de Sud-Est, cu un interes deosebit din partea participanților indonezieni. Contextul geopolitic și impactul asupra pieței Evenimentul a avut loc într-un moment politic sensibil, în contextul în care guvernele din Asia de Sud-Est devin tot mai nesigure cu privire la angajamentele de securitate ale SUA. Această situație a creat oportunități pentru China de a-și extinde influența în regiune, în special în contextul unei politici externe americane mai izolaționiste sub președinția lui Donald Trump. Perspective și provocări Deși China face progrese în domeniul aviației, analiștii occidentali estimează că va dura ani, dacă nu decenii, până când va putea concura efectiv cu giganții Airbus și Boeing la nivel global. Totuși, delegații au observat o ofensivă comercială mai amplă, inclusiv în piața pieselor de schimb alternative, răspunzând preocupărilor companiilor aeriene legate de lipsa de aprovizionare. Această demonstrație de forță la Singapore Airshow reflectă ambițiile Chinei de a-și extinde influența și de a-și consolida poziția în industria aviației, atât pe plan militar, cât și comercial. [...]

JD Vance discută despre importanța Groenlandei în apărarea antirachetă a SUA.
Apărare05 feb. 2026

Controlul Groenlandei de către Rusia sau China ar putea face inoperabil sistemul de apărare antirachetă al SUA - risc major în securitatea națională

JD Vance susține că Groenlanda este critică pentru apărarea antirachetă a SUA , legând direct insula de capacitatea Washingtonului de a detecta și intercepta un eventual atac cu rachete balistice intercontinentale (ICBM), potrivit interviului acordat realizatoarei Megyn Kelly, publicat de YouTube . Vicepreședintele invocă explicit interesul strategic al Rusiei și Chinei în Arctica și folosește argumentul pentru a cere o abordare mai dură în discuțiile cu aliații europeni. În esență, Vance descrie Groenlanda ca un „nod” de avertizare timpurie în arhitectura americană de apărare antirachetă: poziția geografică ar conta în „lanțul” de supraveghere și reacție, iar pierderea accesului sau influența unui adversar ar vulnerabiliza întregul sistem. Mesajul său se sprijină pe ideea că, în scenariul unui atac cu ICBM, fereastra de timp pentru detectare și decizie este scurtă, iar acoperirea radar și infrastructura de monitorizare din nord devin decisive. „Dacă Rusia sau China ar controla Groenlanda, întregul sistem de apărare antirachetă al SUA ar deveni inoperabil. În cazul lansării unui ICBM împotriva Statelor Unite, nu am putea să ne apărăm. Atât China, cât și Rusia și-au exprimat deja interesul pentru Groenlanda.” — JD Vance Declarația combină însă două planuri. Pe de o parte, este un argument tehnico-militar: Groenlanda apare ca piesă de infrastructură strategică pentru avertizare timpurie și pentru menținerea unei imagini operaționale în Arctica, regiune relevantă pentru traiectorii potențiale ale rachetelor cu rază foarte lungă. Pe de altă parte, este un mesaj politic: vicepreședintele susține că SUA ar suporta o povară disproporționată pentru securitatea zonei, în timp ce state europene ar fi subinvestit în apărare în raport cu competiția cu Rusia și China. În același context, Vance descrie Groenlanda ca teritoriu foarte vast, cu populație mică, ceea ce ar face apărarea locală dificilă și ar crește dependența de garanțiile americane. El sugerează că Washingtonul caută „beneficii” mai clare în schimbul angajamentelor de securitate, fără să detalieze mecanismele concrete sau pașii operaționali care ar decurge din această repoziționare. De notat că teza „inoperabilității” întregului sistem american de apărare antirachetă, în ipoteza unui control rusesc sau chinez asupra Groenlandei, este prezentată în interviu ca afirmație politică, fără date tehnice publice sau documente oficiale invocate în fragmentul discutat. Chiar și așa, mesajul indică direcția de comunicare: Arctica este tratată ca spațiu de securitate națională, iar Groenlanda este prezentată ca punct-cheie pentru supraveghere și descurajare într-o competiție strategică în care Rusia și China ar căuta avantaje de poziționare . [...]

Sistem militar chinezesc pentru neutralizarea dronelor cu tehnologie avansată.
Apărare31 ian. 2026

China a lansat Hurricane 3000, armă cu microunde pentru neutralizarea dronelor la peste 3 km - tehnologie avansată pentru contracararea atacurilor cu roiuri de drone

China a prezentat Hurricane 3000, o armă anti-dronă cu microunde de mare putere , montată pe camion și capabilă să dezactiveze sau să distrugă drone la peste 3 kilometri, relatează BGR . Sistemul este poziționat ca o soluție pentru apărarea împotriva atacurilor cu roiuri de drone, într-un context în care dronele ieftine au devenit un instrument tot mai frecvent în conflictele moderne. Hurricane 3000 completează Hurricane 2000, o variantă similară cu rază de angajare de aproximativ 2 kilometri. În comparație, SUA au un sistem anti-dronă cu microunde de mare putere numit Leonidas, care, potrivit articolului, ar egala mai degrabă performanța Hurricane 2000 decât pe cea a noului model chinez. Miza economică și operațională a acestor sisteme este legată de raportul cost-eficiență în apărarea antiaeriană: doborârea dronelor cu interceptori și muniție dedicată poate deveni scumpă, mai ales când atacul implică multe ținte simultan. În plus, bruiajul (blocarea comunicațiilor radio dintre operator și dronă) nu funcționează în toate cazurile, deoarece unele drone pot fi conectate la operator prin cabluri de fibră optică, ceea ce le face mai greu de neutralizat prin mijloace electronice clasice. Cum funcționează, pe scurt, o armă cu microunde de mare putere (HPM): emite impulsuri de energie care pot suprasolicita electronica dronei, forțând-o să se prăbușească, iar la energii mai mari pot provoca și avarii fizice. Articolul notează că aceste sisteme folosesc o tehnologie comparabilă ca principiu cu cea a cuptoarelor cu microunde, dar la puteri mult mai ridicate, emițând impulsuri între 300 și 300.000 megaherți către țintă. Efortul Chinei în această direcție nu este nou. Publicația amintește că cercetarea pe HPM ar fi fost derulată de peste un deceniu, iar în 2017 Popular Science descria dezvoltarea unei arme suficient de compacte pentru a fi instalată pe vehicule terestre și aeronave. Mai recent, un material Reuters din septembrie 2025 menționa că China a expus la o paradă militară o gamă de sisteme anti-dronă, inclusiv arme HPM, fără a numi explicit modelele. În ceea ce privește Hurricane 3000, China ar fi detaliat instalația la începutul lunii ianuarie 2026, iar TechRadar indică faptul că sistemul este produs de Norinco. Potrivit articolului, compania susține că soluția se află „în avangarda” tehnologiei HPM, în China și la nivel internațional, și descrie o arhitectură orientată spre mobilitate și reacție rapidă. Elementele-cheie ale dezvoltării sistemelor anti-dronă, așa cum reies din descrierea Hurricane 3000, sunt: creșterea razei de angajare (peste 3 km pentru Hurricane 3000, față de circa 2 km pentru Hurricane 2000); neutralizarea fără muniție clasică, ceea ce ar reduce nevoia de reîncărcare și costurile pe angajare; integrarea senzorilor: radar pentru detectarea obiectelor aeriene și senzori optici pentru fixarea țintei; mobilitatea platformei (montaj pe camion), cu posibilă sursă proprie de energie și sistem de răcire; utilizarea în „straturi” de apărare, prin combinarea cu lasere și alte sisteme anti-dronă, pentru a crește eficiența împotriva atacurilor de tip roi. [...]

Centrul de instruire F-16 de la Fetești pregătește piloți români și ucraineni.
Apărare06 feb. 2026

Centrul de instruire F-16 din România devine operațional - Singura școală dedicată din Europa pentru piloți de vânătoare

Centrul European de Antrenament F-16 de la Fetești este operațional și instruiește piloți români și ucraineni , potrivit Newsweek România . Facilitatea, denumită EFTC (European F-16 Training Center), funcționează la Baza Aeriană 86 Fetești și este prezentată ca singura școală dedicată F-16 de acest tip din Europa, într-un moment în care cererea de pregătire pentru acest avion crește pe fondul extinderii flotelor din regiune. Reporteri ai publicației The War Zone au vizitat baza de la Fetești, unde se desfășoară pregătirea pe F-16 pentru piloți români și ucraineni, iar centrul este gândit și pentru viitori piloți din alte state europene care operează sau achiziționează diverse variante ale aparatului. Cursul de pilotaj F-16 din România durează aproximativ șase luni și este construit, în linii mari, pe modelul „Cursului de Bază” al Forțelor Aeriene ale SUA, începând cu pregătire teoretică și continuând cu simulatoare și zboruri reale. Programul include utilizarea a două simulatoare cu cupolă și mișcare completă și a două simulatoare cu cabină fixă, plus 10-12 misiuni de zbor „live”, menite să formeze deprinderi de operare în siguranță a aeronavei. Un pilot ajunge să fie singur la manșă abia la al cincilea zbor, iar după această etapă urmează o fază de instruire personalizată pentru calificarea misiunii (MQT), care acoperă manevre de luptă, tactici aer-aer și aer-sol și utilizarea armelor, inclusiv elemente precum sistemul de ochire montat pe cască (JHMCS), ochelari de vedere nocturnă (NVG) și proceduri de reacție la amenințări. Centrul EFTC a fost înființat printr-un parteneriat între Lockheed Martin , Olanda și România, inițial pentru a sprijini tranziția Forțelor Aeriene Române de la MiG-21 LanceR la F-16, dar cu o componentă importantă de instruire a piloților ucraineni. Conform articolului, la 18 octombrie 2024 a fost semnat un contract pentru începerea instruirii piloților ucraineni la EFTC, iar până acum două clase de piloți ucraineni au absolvit, în timp ce alții se află în diferite faze ale pregătirii. „România a intrat oarecum târziu în joc cu F-16, dar acum este în fruntea sprijinirii operațiunilor europene cu F-16. Acest lucru necesită viziune și leadership pentru a înființa un centru de instruire și a se implica cu națiunile partenere din regiune pentru a face parte din echipă”, spune Bill „Sluggo” Thomas, pilot cu experiență pe F-16 și conducător al EFTC pentru Lockheed Martin. Din perspectiva capacității, flota de antrenament a fost extinsă la 18 aeronave (11 F-16AM cu un singur loc și șapte F-16BM cu două locuri), toate în standardul Block 15 Mid-Life Upgrade, iar fostele aeronave olandeze au fost transferate oficial în România, notează sursa. În paralel, România își consolidează propria flotă: după 12 avioane F-16 din Portugalia și încă cinci din aceeași sursă, Bucureștiul a acceptat în 2023 achiziția a încă 32 de aparate din Norvegia, ceea ce explică presiunea pentru formarea accelerată de piloți și personal tehnic, într-un context în care locurile de instruire în SUA s-au redus pe măsură ce unități americane au trecut de la F-16 la F-35 . [...]

Un elicopter pe o platformă în Arctica, cu peisaj montan în fundal.
Apărare04 feb. 2026

Inițiativa NATO pentru securitatea Arcticii poate crește cooperarea între cele șapte țări membre cu teritorii în zonă - răspuns la preocupările strategice din regiune

NATO a început planificarea misiunii „Arctic Sentry” pentru securitatea Arcticii , potrivit Biziday , care citează Reuters . Informația a fost confirmată de colonelul Martin O’Donnell, purtător de cuvânt al Cartierului General Suprem al Puterilor Aliate din Europa, care a precizat însă că nu poate oferi detalii suplimentare, întrucât planificările sunt la început. Demersul vine pe fondul tensiunilor politice generate de declarațiile repetate ale președintelui american Donald Trump privind intenția de a achiziționa Groenlanda, precum și al acuzațiilor la adresa aliaților europeni că nu ar fi reușit să mențină securitatea insulei în fața amenințărilor din partea Rusiei și Chinei. În acest context, după întâlnirea cu Trump la Davos, în ianuarie, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a spus că discuțiile au vizat modul în care aliații ar putea coopera pentru securitatea Arcticii, nu doar în jurul Groenlandei, ci și pentru cele șapte state membre NATO care au teritorii în regiunea arctică. Deocamdată, nu este clar dacă miniștrii Apărării din NATO vor aborda subiectul la reuniunea programată pe 12 februarie, la Bruxelles. Incertitudinea indică faptul că „Arctic Sentry” se află într-o fază preliminară, în care Alianța își conturează opțiunile înaintea unei eventuale decizii politice mai largi. Un element important pentru ritmul acestor planificări este cadrul procedural intern al NATO: conform regulilor Alianței, comandantul suprem al forțelor NATO în Europa, generalul american Alexus Grynkewich, are autoritatea de a planifica și executa „activități de vigilență sporită” fără a fi necesară aprobarea unanimă a aliaților. Practic, acest mecanism poate permite inițierea rapidă a unor măsuri de prezență și monitorizare în Arctica, chiar dacă discuțiile politice dintre aliați rămân sensibile, în special pe tema Groenlandei. [...]

Nava militară britanică ancorată în port, cu steagul Regatului Unit fluturând.
Apărare03 feb. 2026

Comandanții forțelor navale din Europa avertizează – un război cu Rusia ar putea izbucni în 2-3 ani

Comandanții forțelor navale din marile state europene avertizează că un conflict deschis cu Rusia este posibil în următorii 2-3 ani, iar forțele navale ale NATO trebuie să se pregătească activ pentru un astfel de scenariu, relatează HotNews.ro , citând declarațiile făcute la Conferința navală de la Paris. Oficiali de rang înalt din Regatul Unit, Franța, SUA, Italia și Olanda au subliniat, într-un ton fără precedent, că amenințarea Rusiei pe mare este reală și în creștere, în special prin dezvoltarea continuă a flotei sale nordice și a capacităților subacvatice. Generalul britanic Gwyn Jenkins , First Sea Lord al Royal Navy, a atras atenția asupra faptului că Rusia continuă să investească masiv în submarine de ultimă generație, în ciuda costurilor ridicate ale războiului din Ucraina. În opinia sa, acest tip de amenințare impune un efort disproporționat din partea NATO, care trebuie să aloce resurse considerabile pentru a preveni pătrunderea acestor mijloace agresive în apele aliate. Submarinul, arma-cheie a Rusiei Submarinele rusești pot tranzita Atlanticul de Nord prin pasajul strategic GIUK (Groenlanda-Islanda-Regatul Unit), păstrând capacitatea de a lansa atacuri sau operațiuni de sabotaj asupra infrastructurii occidentale. În acest context, liderii NATO au identificat câteva priorități urgente: Creșterea puterii de foc navale Înlocuirea navelor vechi: fregate, distrugătoare, nave amfibii și submarine Consolidarea supravegherii aeriene și maritime Amiralul olandez Harold Liebregs a avertizat că, dacă actualele semne nu sunt luate în serios, un război naval deschis cu Rusia ar putea izbucni în 2028 sau 2029. Acesta a punctat și problema acțiunilor de tip hibrid, tot mai frecvente: bruiaje, zboruri neautorizate de drone, deteriorarea unor cabluri submarine sau conducte. Astfel de tactici subminează securitatea fără să fie considerate, formal, acte de război. Flancul sudic, tot mai vulnerabil Pe lângă pericolul reprezentat de Rusia, liderii militari europeni au mai indicat și instabilitatea flancului sudic, în special în Marea Roșie și Africa de Nord. Atacurile rebelilor Houthi, dar și înarmarea rapidă a unor state nord-africane, inclusiv cu submarine dotate cu rachete, complică situația strategică a Europei și ridică problema unui potențial conflict pe două fronturi maritime. În concluzie, toate Marile Puteri navale europene prezente la Paris cer o mobilizare accelerată a resurselor și o reformă a strategiei navale a NATO , într-o perioadă considerată crucială pentru menținerea păcii pe continent. Fără investiții rapide și coordonare între statele aliate, riscul unui război naval de amploare devine din ce în ce mai plauzibil. [...]