Știri
Știri din categoria Apărare
Cercetători chinezi testează o rachetă hipersonică miniaturală, capabilă să fie lansată din tunuri navale antiaeriene de doar 80 mm, potrivit unui articol publicat de South China Morning Post. Proiectilul atinge viteze de aproape Mach 6 imediat după lansare, depășind cu mult performanțele obuzelor convenționale. Dacă dezvoltarea ajunge la maturitate, această tehnologie ar putea redefini tacticile de apărare navală, combinând eficiența unei rachete cu ritmul de tragere al unui tun.
Proiectilul, lansat de o echipă de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Nanjing, poate atinge:
Computer-simularile arată că aeronavele inamice au la dispoziție doar câteva secunde pentru reacție, detectând proiectilul abia la 3 kilometri distanță. Această fereastră de timp extrem de scurtă face aproape imposibilă evitarea loviturii, mai ales în cazul dronelor sau avioanelor rapide.
Spre deosebire de sistemele standard de rachete antiaeriene, aceste mini-rachete sunt:
Aceste caracteristici ar putea transforma aceste arme într-o alternativă viabilă la sistemele de apărare pe distanță scurtă și medie, reducând costurile per misiune și crescând rata de reacție în fața amenințărilor multiple sau rapide.
Armele hipersonice – definite ca proiectile care zboară de peste 5 ori mai repede decât sunetul – au devenit o prioritate strategică pentru China. Această mini-rachetă vine în completarea arsenalului deja cunoscut, din care fac parte sistemele DF-17 și YJ-21. Dezvoltarea sa indică o nouă direcție: miniaturizarea și multiplicarea sistemelor hipersonice, în paralel cu eficientizarea acestora pentru utilizare tactică și nu doar strategică.
Experții avertizează că această inovație poate estompa granițele dintre tunuri și rachete, redefinind conceptele tradiționale de apărare antiaeriană. Proiectul poate deveni un avantaj semnificativ pentru Marina Chineză, mai ales în zonele disputate din Marea Chinei de Sud.
Statele Unite lucrează, la rândul lor, la proiecte similare, cum ar fi Hypervelocity Projectile pentru tunuri de 155 mm sau sistemul Conventional Prompt Strike destinat distrugătoarelor clasa Zumwalt. Totuși, soluția chineză, aplicabilă pe calibru redus (80 mm), este distinctă prin obiectivul său: apărare antiaeriană de proximitate, nu lovituri la distanță mare.
Prin această abordare, China urmărește volum mare de foc cu cost redus, nu doar superioritate tehnologică, ci și capacitate de producție scalabilă – un avantaj major în cazul unei confruntări de durată.
Deși rămâne în stadiu de testare, mini-racheta hipersonică lansabilă din tunuri navale ar putea deveni una dintre cele mai revoluționare arme dezvoltate de China în ultimii ani. Combinația dintre viteză, precizie și cost redus creează premisele unei schimbări de paradigmă în apărarea navală, pe fondul unei competiții strategice tot mai intense între marile puteri tehnologice.
Recomandate
Armata SUA a primit primul elicopter Black Hawk care poate zbura fără pilot potrivit Interesting Engineering , marcând un pas important spre integrarea zborului autonom în operațiunile militare. Noul model, denumit H-60Mx, a fost livrat pe 20 martie 2026 și va intra într-o etapă extinsă de testare în condiții reale, inclusiv în medii ostile. Elicopterul introduce un concept flexibil: poate fi operat în trei moduri – cu pilot la bord, controlat de la distanță sau complet autonom. Scopul este reducerea riscurilor pentru echipaje în misiuni periculoase, fără a compromite eficiența operațională. Cum funcționează noul Black Hawk autonom H-60Mx este construit pe platforma UH-60M, dar integrează un sistem avansat de autonomie dezvoltat de Sikorsky, parte a Lockheed Martin. Tehnologia, cunoscută drept MATRIX, funcționează ca un „copilot digital” capabil să gestioneze întregul zbor. Printre funcțiile cheie: navigație autonomă și evitare a obstacolelor decolare și aterizare automate coordonare cu alte aeronave, pilotate sau fără echipaj operare în condiții de bruiaj electronic Un element esențial este sistemul „fly-by-wire”, care înlocuiește comenzile mecanice clasice și permite manevre precise controlate de software. Ce misiuni va putea îndeplini Armata SUA vizează utilizarea elicopterului în scenarii unde riscul pentru oameni este ridicat. Printre misiunile planificate: transport logistic în zone de conflict evacuare medicală recunoaștere și supraveghere sprijin pentru trupe în teren Capacitatea rămâne similară modelelor actuale: până la 11 militari echipați sau transport de încărcături externe de peste 4 tone. Teste și planuri de extindere În 2026, aeronava va fi supusă unor teste complexe coordonate de Army Combat Capabilities Development Command. Se urmărește validarea trecerii fără probleme între modurile de operare și funcționarea în condiții dificile. Programul face parte dintr-o strategie mai amplă: dezvoltarea unui kit universal de autonomie pentru întreaga flotă Black Hawk integrarea treptată a sistemelor autonome în operațiunile curente explorarea utilizărilor civile, precum intervențiile în caz de incendii Originea tehnologiei Sistemul are la bază programul ALIAS al agenției DARPA, început în urmă cu peste un deceniu. Inițial conceput ca un modul adaptabil, acesta a evoluat într-o soluție completă, testată atât pe aeronave militare, cât și civile. În paralel, Sikorsky dezvoltă și varianta UHawk , un elicopter complet autonom, fără cockpit, gândit exclusiv pentru operare fără pilot. În ansamblu, H-60Mx devine o platformă de test pentru viitorul aviației militare , unde autonomia nu mai este un experiment, ci o direcție concretă de dezvoltare. [...]
China desfășoară o amplă operațiune de cartografiere a fundului oceanelor și de monitorizare submarină în Pacific, Indian și Arctic, iar datele strânse ar putea avea relevanță directă pentru operațiuni militare subacvatice, potrivit HotNews.ro , care citează Reuters. Miza, spun experți navali și oficiali ai Marinei SUA citați de Reuters, este că informațiile despre adâncuri, relief submarin și condiții marine pot sprijini atât desfășurarea mai eficientă a submarinelor chineze, cât și detectarea și urmărirea submarinelor adversarilor, în special ale Statelor Unite și ale aliaților acestora. Nava Dong Fang Hong 3 și zonele urmărite Un exemplu este nava de cercetare Dong Fang Hong 3 , operată de Universitatea Oceanică din China, care între 2025 și 2026 a navigat în apropierea Taiwanului și a bazei americane din Guam, dar și în zone considerate strategice din Oceanul Indian, reiese din date de urmărire a navelor analizate de Reuters. În octombrie 2024, nava ar fi verificat senzori oceanici chinezi descriși ca puternici, capabili să detecteze obiecte subacvatice în apropierea Japoniei. În martie 2025, a traversat apele dintre Sri Lanka și Indonezia, acoperind rute din jurul strâmtorii Malacca, un punct critic pentru comerțul maritim. Ce spun instituțiile și ce indică analiza experților Universitatea Oceanică din China afirmă că Dong Fang Hong 3 a efectuat studii de sedimente și cercetări climatice. Totuși, o lucrare științifică la care au contribuit și cadre universitare ale instituției a indicat că nava a realizat și cartografieri extinse ale adâncurilor marine, potrivit Reuters. Conform Reuters, experți în războiul naval și oficiali ai Marinei SUA consideră că tipul de date colectate prin cartografiere și amplasarea de senzori oferă Chinei o imagine operațională a mediului submarin. În practică, astfel de date pot influența planificarea rutelor, ascunderea acustică (modul în care sunetul se propagă în apă) și eficiența misiunilor de supraveghere sau vânătoare de submarine. O operațiune mai largă: zeci de nave și sute de senzori Dong Fang Hong 3 ar fi parte dintr-un efort mai amplu, care implică zeci de nave de cercetare și sute de senzori, notează Reuters. Agenția spune că a analizat documente ale guvernului și universităților chineze, precum și peste cinci ani de date privind mișcarea a 42 de nave active în Pacific, Indian și Arctic. Datele de urmărire arată tipare de cartografiere prin deplasări repetate înainte-înapoi pe aceleași porțiuni de ocean, metodă folosită pentru a construi hărți detaliate ale fundului mării. Reuters mai arată că o parte a eforturilor se concentrează pe ape cu importanță militară din jurul Filipinelor, în apropierea insulelor Guam și Hawaii, precum și lângă bazele americane de pe atolul Wake, în Pacificul de Nord. Oceanele vizate: Pacific, Indian, Arctic Instrumente și mijloace: nave de cercetare, cartografiere a fundului mării, amplasare/verificare de senzori oceanici Zone menționate de Reuters: în apropierea Taiwanului, Guam, Japonia, rutele din jurul strâmtorii Malacca, apele din jurul Filipinelor, Hawaii, atolul Wake Posibile utilizări ale datelor, potrivit experților citați: sprijin pentru operațiuni submarine, inclusiv desfășurarea mai eficientă a submarinelor și detectarea celor ale adversarilor De ce contează „fuziunea civil-militară” Deși o parte dintre cercetări au scopuri civile - inclusiv legate de pescuit sau de zone unde China are contracte de explorare minerală - nouă experți în război naval consultați de Reuters spun că există și o componentă militară. Jennifer Parker, profesor adjunct de apărare și securitate la Universitatea din Australia de Vest, a apreciat că amploarea activităților depășește exploatarea resurselor și indică intenția de a construi o capacitate navală expediționară în apele internaționale, bazată și pe operațiuni submarine. Tot ea și alți experți au adăugat că, sub președintele Xi Jinping , integrarea cercetării civile cu dezvoltarea tehnologiei militare a devenit o prioritate, abordare pe care Beijingul o numește „fuziune civil-militară”, potrivit Reuters. [...]
Europa trebuie să-și schimbe mentalitatea pentru a se pregăti de război , avertizează șeful apărării din Danemarca, potrivit POLITICO , într-un mesaj transmis marți la Paris, pe fondul evaluărilor tot mai apăsate din mediul militar și de informații privind riscul unei agresiuni ruse asupra teritoriului NATO până la finalul deceniului. Gen. Michael Wiggers Hyldgaard, șeful Statului Major al Apărării din Danemarca, a spus la Paris Defence and Strategy Forum că statele europene „nu sunt încă pe deplin pregătite” pentru un conflict. Conferința, ajunsă la a treia ediție, a început marți și se desfășoară până joi, Danemarca fiind invitatul de onoare. „Trebuie să ne schimbăm mentalitatea de la diagnostic la livrare. Nu mai suntem foarte surprinși, dar nici nu suntem cu adevărat pregătiți”, a declarat gen. Michael Wiggers Hyldgaard. În intervenția sa, generalul a insistat că obiectivul nu este o pregătire „perfectă”, ci una superioară adversarului. El a vorbit în fața unei audiențe formate din comandanți militari europeni și oficiali francezi, inclusiv secretarul de stat adjunct pentru apărare Alice Rufo, conform relatării POLITICO. Danemarca și-a majorat semnificativ cheltuielile de apărare după declanșarea războiului din Ucraina în 2022 și a urmărit să aprofundeze legăturile militare cu alte state europene, inclusiv prin exerciții comune. În același timp, Copenhaga a accelerat cooperarea în contextul amenințărilor repetate ale președintelui american Donald Trump privind anexarea Groenlandei, notează publicația. Un punct central al mesajului a fost legătura dintre descurajare și capacitatea industrială. Hyldgaard a argumentat că descurajarea există doar atunci când adversarul consideră costul agresiunii prea mare, iar acest calcul depinde nu doar de forța de luptă și alianțe, ci și de stocuri și producție, inclusiv de lanțurile de aprovizionare. „Dacă în Europa vrem să fim capabili să ne apărăm până în 2030, trebuie să ne pregătim pentru asta acum. Războiul de mare intensitate nu este un scenariu, este o realitate”, a adăugat el, avertizând că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat. [...]
Armata SUA a comandat peste 2.500 de drone Skydio X10D într-un contract de peste 52 milioane de dolari, potrivit DroneDJ . Acordul este prezentat ca cea mai mare achiziție de drone mici de la un singur producător din istoria Armatei SUA, iar procedura de la ofertare la atribuire s-ar fi încheiat în mai puțin de 72 de ore. Tranzacția este relevantă nu doar prin valoare și volum, ci și prin viteza de atribuire, care sugerează o urgență crescută în dotarea unităților cu sisteme autonome de dimensiuni mici. În contextul conflictelor recente, astfel de drone au devenit instrumente uzuale pentru supraveghere și sprijin în luarea deciziilor tactice, reducând dependența de platforme aeriene mai mari și mai costisitoare. Modelul comandat, Skydio X10D, este descris ca fiind destinat misiunilor de informații, recunoaștere și supraveghere (ISR) la nivel de pluton, astfel încât militarii din teren să îl poată lansa rapid pentru a obține o imagine operațională în timp real, fără a aștepta sprijin de la eșaloane superioare. Un element tehnic important este capacitatea de operare fără GPS: drona folosește camere de navigație la bord pentru a cartografia mediul în timp real, ceea ce îi permite zbor autonom în zone unde semnalul GPS este indisponibil sau bruiat. DroneDJ mai notează că X10D este proiectată să funcționeze în condiții de interferențe electronice, printr-un sistem radio multibandă care își ajustează automat frecvențele pentru a menține conexiunea. La nivel de senzori, X10D include camere vizuale de înaltă rezoluție și senzori termici radiometrici, pentru utilizare ziua și noaptea, inclusiv în condiții de lumină scăzută. Scopul este furnizarea de informații de la distanță, cu expunere redusă pentru militarii din teren. Compania afirmă că este furnizor pentru toate categoriile de forțe armate ale SUA și pentru 29 de națiuni aliate. Armata SUA ar fi selectat Skydio de două ori în programul Short Range Reconnaissance (SRR) Program of Record, în 2022 și din nou în 2025, ceea ce ar face din Skydio singurul producător cu această performanță în ambele cicluri. Producția ar avea loc integral în SUA, la unitatea Skydio din Hayward, California, iar fiecare dronă ar trece prin 550 de puncte de verificare a calității înainte de livrare. [...]
Pentagonul ar urma să trimită încă 3.000–4.000 de militari în Orientul Mijlociu , potrivit Reuters , care citează două persoane familiarizate cu subiectul. Mișcarea ar adăuga noi efective la consolidarea militară americană din regiune, în timp ce președintele Donald Trump vorbește despre posibilitatea unui acord cu Teheranul pentru a pune capăt războiului. Sursele Reuters spun că militarii ar proveni din Divizia 82 Aeropurtată , o unitate de elită a armatei SUA, staționată la Fort Bragg, Carolina de Nord. Oficialii au vorbit sub protecția anonimatului și nu au indicat unde anume în Orientul Mijlociu ar urma să fie dislocați soldații sau când ar ajunge în regiune. Dislocarea și ce se știe despre misiune Potrivit Reuters, nu a fost luată o decizie privind trimiterea de trupe americane pe teritoriul Iranului, însă dislocarea ar crește capacitatea pentru eventuale operațiuni viitoare în regiune. Armata SUA a direcționat întrebările către Casa Albă, care nu a răspuns imediat solicitării de comentariu. Divizia 82 Aeropurtată este descrisă ca având capacitatea de a se desfășura în 18 ore de la primirea ordinelor și este specializată în asalturi cu parașuta. În termeni operaționali, o astfel de unitate este folosită, de regulă, pentru reacție rapidă și pentru misiuni care cer mobilitate ridicată. Consolidarea prezenței SUA în regiune, pe fondul războiului Reuters amintește că a relatat anterior, pe 20 martie, despre decizia SUA de a trimite mii de pușcași marini și marinari la bordul navei USS Boxer (navă de asalt amfibiu), împreună cu unitatea sa expediționară de pușcași marini și navele însoțitoare, tot către Orientul Mijlociu. Înainte de aceste întăriri, în regiune se aflau aproximativ 50.000 de militari americani, potrivit aceleiași surse. Reuters notează că războiul este deja în a patra săptămână și a afectat piețele globale. Opțiuni discutate de administrația Trump și mizele politice Conform Reuters, administrația Trump a analizat opțiuni care ar putea include acțiuni legate de Strâmtoarea Hormuz , inclusiv posibilitatea de a desfășura forțe americane pe țărmul Iranului. De asemenea, au fost discutate variante privind trimiterea de forțe terestre pe insula Kharg, descrisă drept nod pentru 90% din exporturile de petrol ale Iranului. În același timp, știrea despre întăriri vine la o zi după ce Trump a amânat amenințările de a bombarda centrale electrice iraniene, invocând discuții „productive” cu Iranul, potrivit Reuters. Iranul a negat ulterior că ar fi avut loc discuții. Date despre sprijinul public și amploarea loviturilor Reuters relatează că o eventuală folosire a trupelor terestre americane, chiar și pentru o misiune limitată, ar putea aduce riscuri politice pentru Trump, în contextul sprijinului public redus pentru campania din Iran și al promisiunilor electorale de a evita noi implicări în conflicte din Orientul Mijlociu . Un sondaj Reuters/Ipsos publicat marți arată că 35% dintre americani aprobă loviturile SUA asupra Iranului, în scădere de la 37% într-un sondaj realizat săptămâna trecută, în timp ce 61% le dezaprobă (față de 59% anterior). Reuters mai notează că SUA au efectuat lovituri asupra a 9.000 de ținte din interiorul Iranului de la începutul operațiunilor militare americane și israeliene, pe 28 februarie. Efective suplimentare discutate: între 3.000 și 4.000 de militari, potrivit uneia dintre surse Unitatea indicată: Divizia 82 Aeropurtată (reacție rapidă, asalturi cu parașuta) Prezența SUA în regiune înainte de întăriri: circa 50.000 de militari Sprijin public în SUA pentru lovituri (Reuters/Ipsos): 35% aprobă, 61% dezaprobă Număr de ținte lovite în Iran, potrivit Reuters: 9.000 de la 28 februarie [...]
Volkswagen discută cu Rafael mutarea unei fabrici de la auto la apărare antirachetă , potrivit Mediafax , în cadrul unui plan care vizează salvarea a 2.300 de locuri de muncă. Proiectul ar presupune ca uzina VW din Osnabrück să producă componente pentru sistemul israelian de apărare aeriană Iron Dome, pe fondul creșterii cheltuielilor europene pentru apărare în contextul războiului din Ucraina. Volkswagen poartă discuții cu compania israeliană Rafael Advanced Defence Systems pentru un acord care ar reorienta producția de la automobile către echipamente pentru apărare antirachetă. Publicația notează că planul este relatat pe baza a două surse citate de Financial Times și ar implica o uzină „aflată în dificultate”, amenințată anterior cu închiderea. Miza este dublă: păstrarea locurilor de muncă și valorificarea capacităților industriale într-o perioadă în care industria auto germană se confruntă cu scăderea profiturilor, pe fondul concurenței chineze și al tranziției către vehicule electrice. În paralel, sectorul apărării este în expansiune, iar guvernele europene își accelerează programele de consolidare a apărării aeriene. „Scopul este de a salva pe toată lumea, poate chiar de a crește afacerea”, a spus una dintre persoanele familiarizate cu planurile. „Potențialul este foarte mare. Dar este, de asemenea, o decizie individuală a lucrătorilor dacă vor să facă parte din idee.” Conform planurilor descrise, fabrica din Osnabrück ar urma să producă mai multe elemente asociate sistemului Iron Dome, însă nu și rachetele propriu-zise. În forma prezentată în articol, ar intra în sarcina uzinei: camioanele grele care transportă rachetele sistemului; lansatoarele; generatoarele de electricitate. Mediafax mai scrie că producția ar putea fi pornită în 12–18 luni, dacă angajații acceptă trecerea la producția de armament, iar investițiile noi ar fi „minime”. Separat, Rafael ar intenționa să înființeze în Germania o unitate distinctă pentru producția rachetelor, care necesită un amplasament specializat. Pe partea de cerere, compania israeliană ar urmări vânzarea sistemului către guverne din întreaga Europă, inclusiv către Germania. În același timp, articolul menționează că unii experți pun sub semnul întrebării adecvarea Iron Dome pentru amenințări pe distanțe lungi, în condițiile în care sistemul are o rază de acțiune de circa 70 km și a fost folosit în principal împotriva rachetelor lansate din Gaza. În Germania, guvernul ar susține activ propunerea, iar contextul mai larg include intenția Berlinului de a cheltui peste 500 de miliarde de euro pentru apărare până la finalul deceniului, cu apărarea aeriană între priorități, mai notează publicația. [...]
