Știri
Știri din categoria Apărare
Cercetători chinezi testează o rachetă hipersonică miniaturală, capabilă să fie lansată din tunuri navale antiaeriene de doar 80 mm, potrivit unui articol publicat de South China Morning Post. Proiectilul atinge viteze de aproape Mach 6 imediat după lansare, depășind cu mult performanțele obuzelor convenționale. Dacă dezvoltarea ajunge la maturitate, această tehnologie ar putea redefini tacticile de apărare navală, combinând eficiența unei rachete cu ritmul de tragere al unui tun.
Proiectilul, lansat de o echipă de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Nanjing, poate atinge:
Computer-simularile arată că aeronavele inamice au la dispoziție doar câteva secunde pentru reacție, detectând proiectilul abia la 3 kilometri distanță. Această fereastră de timp extrem de scurtă face aproape imposibilă evitarea loviturii, mai ales în cazul dronelor sau avioanelor rapide.
Spre deosebire de sistemele standard de rachete antiaeriene, aceste mini-rachete sunt:
Aceste caracteristici ar putea transforma aceste arme într-o alternativă viabilă la sistemele de apărare pe distanță scurtă și medie, reducând costurile per misiune și crescând rata de reacție în fața amenințărilor multiple sau rapide.
Armele hipersonice – definite ca proiectile care zboară de peste 5 ori mai repede decât sunetul – au devenit o prioritate strategică pentru China. Această mini-rachetă vine în completarea arsenalului deja cunoscut, din care fac parte sistemele DF-17 și YJ-21. Dezvoltarea sa indică o nouă direcție: miniaturizarea și multiplicarea sistemelor hipersonice, în paralel cu eficientizarea acestora pentru utilizare tactică și nu doar strategică.
Experții avertizează că această inovație poate estompa granițele dintre tunuri și rachete, redefinind conceptele tradiționale de apărare antiaeriană. Proiectul poate deveni un avantaj semnificativ pentru Marina Chineză, mai ales în zonele disputate din Marea Chinei de Sud.
Statele Unite lucrează, la rândul lor, la proiecte similare, cum ar fi Hypervelocity Projectile pentru tunuri de 155 mm sau sistemul Conventional Prompt Strike destinat distrugătoarelor clasa Zumwalt. Totuși, soluția chineză, aplicabilă pe calibru redus (80 mm), este distinctă prin obiectivul său: apărare antiaeriană de proximitate, nu lovituri la distanță mare.
Prin această abordare, China urmărește volum mare de foc cu cost redus, nu doar superioritate tehnologică, ci și capacitate de producție scalabilă – un avantaj major în cazul unei confruntări de durată.
Deși rămâne în stadiu de testare, mini-racheta hipersonică lansabilă din tunuri navale ar putea deveni una dintre cele mai revoluționare arme dezvoltate de China în ultimii ani. Combinația dintre viteză, precizie și cost redus creează premisele unei schimbări de paradigmă în apărarea navală, pe fondul unei competiții strategice tot mai intense între marile puteri tehnologice.
Recomandate
China își extinde capacitatea de a detecta și urmări portavioane în Pacific , ceea ce poate crește presiunea operațională asupra apărării antiaeriene și antirachetă a grupărilor navale americane, potrivit Focus . Publicația descrie o combinație de drone de recunoaștere, roiuri de drone și platforme purtătoare, care ar putea îmbunătăți identificarea țintelor și transmiterea datelor către rachete anti-navă. China ar miza, potrivit materialului, pe două modele principale pentru detectarea timpurie a portavioanelor. Drona de recunoaștere WZ-8 ar avea propulsie cu rachetă și ar putea localiza nave de la o altitudine de 18 kilometri, atingând viteze de până la Mach 3. Separat, WZ-7 ar fi destinată supravegherii grupărilor de portavioane și transmiterii datelor de țintire către rachete anti-navă, conform revistei militare americane 19FortyFive, citată de Focus. Roiuri de drone și platforme purtătoare: risc de „saturare” a apărării Dincolo de dronele individuale, articolul indică o extindere a arsenalului cu roiuri de drone, senzori interconectați și platforme mai mari capabile să lanseze multe aparate mici. Sistemul de lansare Atlas Swarm-2 ar putea transporta până la 48 de drone și le-ar putea lansa la intervale scurte, iar un vehicul de comandă asociat ar putea coordona roiuri de până la 96 de drone, conform informațiilor chineze citate. O altă platformă menționată este Jiu Tian SS-UAV, descrisă ca având o anvergură de aproximativ 25 de metri și rol de „transportor” pentru cantități mari de drone mai mici. Software-ul susținut de inteligență artificială ar urma să ajute la planificarea rutelor, coordonarea roiului și alocarea țintelor. Implicația operațională pentru US Navy, în logica prezentată, este că dronele de recunoaștere pot urmări mai mult timp mișcările pe mare, iar roiurile pot încărca sistemele de apărare. Focus notează, citând 19FortyFive, că un distrugător din clasa Arleigh Burke ar avea „aproximativ 90 până la 96” celule de lansare pentru muniții; odată consumate, capacitatea de apărare scade semnificativ. CH-7, încă un element în arhitectura de recunoaștere Pe lângă aceste capabilități, Focus mai arată că noi imagini din China ar indica primul zbor observat al dronei „stealth” (cu semnătură radar redusă) CH-7, informație atribuită portalului militar american The War Zone . Potrivit acestuia, CH-7 ar avea 10 metri lungime, ar putea rămâne în aer până la 15 ore și ar opera la altitudine mare, aproape de spațiul aerian al adversarului, cu misiune principală de culegere de informații. În ansamblu, informațiile prezentate sugerează o orientare către recunoaștere persistentă și transmiterea rapidă a coordonatelor către mijloace de lovire, cu potențialul de a complica apărarea navală prin volum (roiuri) și prin detectare mai timpurie a țintelor. [...]
Marina SUA mizează pe lasere ca să nu-și consume rachetele pe drone ieftine , iar nouă distrugătoare au fost deja echipate cu astfel de sisteme, arată o trecere în revistă publicată de Interesting Engineering . Miza este una operațională: păstrarea rachetelor pentru ținte cu valoare mare și evitarea epuizării rapide a „magaziei” de la bord în fața atacurilor cu drone și muniții rătăcitoare. Laserele sunt prezentate ca un strat complementar de apărare, nu ca înlocuitor al armelor existente. Contextul care a accelerat interesul este dat de operațiunile susținute ale SUA în Marea Roșie și Orientul Mijlociu, unde distrugătoarele s-au confruntat repetat cu amenințări din partea dronelor și rachetelor. „Fiecare celulă VLS folosită pentru o rachetă defensivă este o oportunitate pierdută pentru o lovitură ofensivă cu rază lungă.” Ce sisteme laser sunt folosite și de ce contează Potrivit materialului, Marina SUA folosește două tipuri de sisteme: HELIOS (High Energy Laser with Integrated Optical-dazzler and Surveillance) – un sistem Lockheed Martin evaluat la peste 60 kilowați , integrat în arhitectura de luptă Aegis și conceput atât pentru „orbirea” senzorilor, cât și pentru angajarea fizică a țintelor (de tip drone și ambarcațiuni mici). ODIN (Optical Dazzling Interdictor Navy) – un sistem orientat spre perturbarea sau orbirea senzorilor optici ai dronelor și platformelor de supraveghere, nu un laser „distructiv” de mare energie. Rațiunea este în primul rând de „anduranță” în luptă: interceptoarele pot costa sute de mii sau milioane de dolari, în timp ce multe drone de atac costă mult mai puțin. În plus, distrugătoarele din clasa Arleigh Burke au 90–96 celule VLS (Vertical Launch System – lansator vertical de rachete), iar după consumarea lor nu pot fi realimentate simplu pe mare în condiții de luptă , notează publicația. Cele nouă distrugătoare identificate cu arme laser Materialul enumeră nouă nave echipate, în baza informațiilor publice: USS Preble (DDG-88) – singurul distrugător menționat ca fiind echipat cu HELIOS . USS Kidd (DDG-100) – ODIN . USS Sterett (DDG-104) – ODIN . USS Dewey (DDG-105) – ODIN ; nava este descrisă ca un „pod” între programele experimentale și implementarea operațională. USS Stockdale (DDG-106) – ODIN . USS Spruance (DDG-111) – ODIN ; publicația menționează că The War Zone a notat nava în legătură cu desfășurări în zona CENTCOM. USS John Finn (DDG-113) – ODIN . USS Gridley (DDG-101) – ODIN . USS Halsey (DDG-97) – ODIN ; homeport în Yokosuka, Japonia, cu operare în Indo-Pacific. Ce urmează, din perspectiva capacității de luptă Concluzia operațională a materialului este că Marina SUA vede laserele ca pe o metodă de a gestiona mai eficient ținte „ieftine” (drone, ambarcațiuni rapide), pentru a conserva interceptoarele destinate amenințărilor cu valoare ridicată și pentru a reduce presiunea asupra numărului limitat de rachete disponibile în celulele VLS. În cazul HELIOS, publicația indică și o direcție de evoluție: trecerea de la perturbarea senzorilor la capabilități de „hard-kill” și, pe termen mai lung, către sisteme cu putere mai mare, inclusiv pentru roluri de apărare antirachetă. [...]
SUA iau în calcul un „plan B” militar pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , iar Washingtonul sugerează că aliații ar putea fi chemați să contribuie, pe fondul riscului ca Iranul să mențină blocată ruta maritimă sau să condiționeze tranzitul navelor comerciale, potrivit Știrile Pro TV . Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat, la o reuniune ministerială NATO desfășurată în Helsingborg (Suedia), că obiectivul preferat rămâne un acord prin care Iranul „să deschidă strâmtoarea” și „să abandoneze ambițiile sale nucleare”, însă SUA analizează și varianta unei intervenții dacă Teheranul refuză să deblocheze artera navigabilă. În declarațiile sale, Rubio a avertizat că, în scenariul în care Iranul ar continua să țină strâmtoarea închisă sau ar amenința navele care nu i se supun ori nu plătesc o taxă de traversare, „cineva va trebui să facă ceva” și a punctat că există state care ar fi afectate de închidere „mai mult decât chiar Statele Unite”. Coaliție, nu neapărat misiune NATO Rubio nu a indicat ce țări ar fi interesate să participe la o eventuală operațiune, dar a spus că, deși SUA au capacitatea de a acționa unilateral, ar prefera o acțiune în cadrul unei coaliții. Totodată, șeful diplomației americane a nuanțat că nu este obligatoriu ca intervenția să fie o misiune NATO, însă „țările NATO ar putea contribui”. Inițiativa franco-britanică și limita ei: scenariul necooperării Iranului Rubio a făcut referire și la o inițiativă franco-britanică ce ar preconiza desfășurarea unor dragoare de mine pentru curățarea strâmtorii după încetarea ostilităților, în contextul unui armistițiu. El a susținut însă că mecanismul respectiv nu acoperă situația în care Iranul refuză să coopereze. „Avem un plan pentru momentul când focul va înceta. Dar ceea ce eu spun este că avem nevoie de un plan B pentru cazul în care focul va continua.” Franța respinge o intervenție NATO În ziua precedentă, Franța a reafirmat că respinge o eventuală intervenție NATO pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz, argumentând că Orientul Mijlociu nu este acoperit de dispozițiile Tratatului Atlanticului de Nord, mai notează materialul. Rubio a mai spus că vede un „ușor progres” în discuțiile cu Iranul, dar a avertizat că SUA nu vor accepta ca Teheranul să impună un sistem de taxare a navelor comerciale care traversează Strâmtoarea Ormuz. [...]
MApN vrea să ducă pe agenda NATO integrarea capabilităților anti-dronă pe Flancul estic , după un incident recent în spațiul aerian baltic, în care un pilot român a neutralizat o dronă. Informațiile apar într-un comunicat al ministerului, citat de Agerpres , după o vizită a conducerii MApN la baza aeriană Šiauliai din Lituania, unde este dislocat detașamentul românesc „ Carpathian Vipers ”. Anti-dronă și dezinformarea, teme împinse spre nivelul NATO Potrivit comunicatului, ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, s-a întâlnit la Šiauliai cu omologul lituanian, Robertas Kaunas, discuțiile vizând securitatea Flancului estic al NATO și adaptarea capacităților de apărare la „noile tipuri de amenințări”. MApN precizează că discuțiile bilaterale s-au concentrat pe: dezvoltarea și integrarea capabilităților anti-dronă pe Flancul estic; importanța cooperării operaționale dintre statele aliate și interoperabilitate (capacitatea forțelor de a opera împreună cu proceduri și echipamente compatibile); menținerea sprijinului populației pentru efortul de apărare și consolidarea rezilienței societale, în contextul războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei; intensificarea campaniilor de propagandă și dezinformare. În acest context, Miruță a propus introducerea pe agenda summitului NATO de la Ankara a unei discuții „consistente” despre dezinformare ca risc major de securitate, susținând necesitatea unei abordări comune a statelor din estul Alianței și a țărilor baltice, pe baza experiențelor din teren, potrivit comunicatului. Vizită la „Carpathian Vipers” și decorarea pilotului În timpul vizitei la baza din Lituania, conducerea MApN s-a întâlnit cu militarii detașamentului românesc „Carpathian Vipers”, cărora le-au fost prezentate responsabilitățile din misiunea de Poliție Aeriană Întărită în spațiul baltic, cooperarea cu aliații și „principalele provocări” ale misiunii. În cadrul unei ceremonii, ministrul Apărării a conferit „Emblema de emisar pentru pace, clasa I” pilotului român care a doborât o dronă în spațiul aerian estonian. Miruță a transmis, în comunicat, că reușita a fost rezultatul pregătirii și al muncii întregii echipe, menționând că în Lituania execută misiunea „aproape 100 de militari români”. Totodată, ministrul a afirmat că Forțele Aeriene Române se află la a patra dislocare în Lituania și că, din 2007 până în prezent, aviatorii români au contribuit la protejarea spațiului aerian baltic și la consolidarea posturii de apărare și descurajare a Alianței, potrivit aceleiași surse. [...]
România își pregătește rolul în răspunsul NATO la amenințările hibride , după ce ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , a avertizat că numărul și intensitatea acestora – „în special venite dinspre Rusia” – vor crește în perioada următoare în spațiul aliat, potrivit Digi24 , care citează un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe (MAE) . Declarațiile au fost făcute în marja reuniunii miniștrilor de externe din statele membre NATO, desfășurate la Helsingborg, în Suedia, întâlnire dedicată pregătirii Summitului NATO de la Ankara. Pe agenda summitului ar urma să fie implementarea angajamentelor asumate la Haga, consolidarea apărării colective și continuarea sprijinului pentru Ucraina. Ce înseamnă pentru România: simpozion NATO la București, în octombrie În acest context, Oana Țoiu a anunțat că România va găzdui, în luna octombrie, la București, un simpozion aliat dedicat combaterii amenințărilor hibride, cu participarea unor experți din toate statele aliate. Potrivit ministrului, obiectivul este construirea unui răspuns comun, pe fondul evaluării că aceste amenințări se vor intensifica. „Experți din toate statele aliate se vor reuni la București pentru a construi un răspuns comun, deoarece evaluăm că numărul și intensitatea amenințărilor hibride, în special venite dinspre Rusia, vor crește în spațiul aliat în viitor.” Contextul discuțiilor din NATO: cheltuieli de apărare, industrie și Flancul estic MAE arată că discuțiile dintre miniștrii de externe s-au concentrat pe: consolidarea descurajării și apărării pe întreg Flancul estic; creșterea cheltuielilor pentru apărare; dezvoltarea industriei de apărare transatlantice. În intervenția sa, ministrul interimar a susținut consolidarea relației transatlantice și întărirea contribuției europene la securitatea colectivă, inclusiv prin atingerea obiectivelor NATO. Totodată, a prezentat prioritățile României privind modernizarea forțelor armate și dezvoltarea industriei de apărare. „Summitul de la Ankara trebuie să reprezinte o reconfirmare a unității și solidarității transatlantice și a angajamentelor comune pentru consolidarea apărării colective și o descurajare eficientă, pe baza unei împărțiri echitabile a responsabilităților între statele membre.” Ucraina și Marea Neagră, în ecuația de securitate Oana Țoiu a reiterat necesitatea continuării sprijinului pentru Ucraina, argumentând că securitatea acesteia este esențială pentru stabilitatea euroatlantică. „Securitatea Ucrainei este cel mai puternic indicator al menținerii și consolidării securității euroatlantice.” Ministrul a mai pledat pentru reluarea eforturilor de pace și pentru intensificarea presiunilor asupra Rusiei în vederea revenirii la masa negocierilor, atrăgând atenția și asupra implicațiilor războiului din Ucraina pentru regiunea Mării Negre și asupra vulnerabilităților Republicii Moldova. [...]
Guvernul testează o platformă digitală care ar trebui să ducă la localizarea a cel puțin 50% din producția pentru proiectele SAFE , un program prin care România are la dispoziție 16,68 miliarde de euro (aprox. 83,4 miliarde lei) pentru apărare și infrastructură strategică, potrivit Știrile Pro TV . Miza pentru companiile românești este accesul mai rapid la parteneriate industriale din proiectele finanțate prin instrumentul european SAFE, fără ca statul să intervină manual în potrivirea cererii cu oferta. Cancelaria prim-ministrului și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) au organizat la Palatul Victoria un workshop de testare a prototipului platformei guvernamentale de „matchmaking industrial” SAFE – un instrument digital care conectează contractorii implicați în proiecte SAFE cu operatori economici din România care au capabilități industriale relevante. În comunicatul Guvernului citat de publicație, obiectivul este ca, în cadrul Planului național SAFE pentru industria europeană de apărare, să fie încheiate acorduri de cooperare cu cerințe și obligații pentru contractori, iar prin aceste acorduri să se atingă un „nivel de localizare de minim 50%”. Platforma ar urma să sprijine creșterea acestui procent și să contribuie la dezvoltarea lanțurilor valorice și de aprovizionare aferente proiectelor SAFE. Cum funcționează platforma și ce nu face Platforma este construită pe un mecanism automatizat: contractorii SAFE își publică nevoile industriale, iar companiile interesate își încarcă profilul cu informații despre capacități de producție, domenii de activitate, certificări și experiență relevantă. Sistemul face potriviri automate între cerere și ofertă, „fără intervenție manuală din partea autorităților”, conform comunicatului. Guvernul precizează și limitările instrumentului: include un grad ridicat de automatizare, cu verificări administrative și fiscale automate; nu este folosită pentru derularea achizițiilor publice ; nu este o platformă de atribuire a contractelor , rolul fiind exclusiv de facilitare a conectării și identificării rapide de potențiali parteneri industriali. Ce au testat firmele și organizațiile invitate La workshop, participanții au putut vedea prototipul și au analizat fluxurile funcționale pentru: înregistrarea operatorilor economici; completarea profilului companiei; identificarea automată a partenerilor industriali compatibili. Evenimentul a fost organizat în format-pilot pentru testarea funcționalităților și colectarea de feedback tehnic și operațional. Au participat reprezentanți ai unor structuri asociative, între care Organizația Patronală Industria de Apărare (OPIA), ROMDEF, Alianța Sindicatelor din Industria de Apărare, Aeronautică și Navală, Confederația Patronală Concordia, Romanian Business Leaders și Asociația Unmanned Vehicle Systems România. În context, România va beneficia de finanțarea europeană de 16,68 miliarde de euro prin programul SAFE , după ce Comisia Europeană a finalizat procedura de semnare a acordului de împrumut, mai arată articolul. [...]
