Știri
Știri din categoria Apărare
Marina SUA mizează pe lasere ca să nu-și consume rachetele pe drone ieftine, iar nouă distrugătoare au fost deja echipate cu astfel de sisteme, arată o trecere în revistă publicată de Interesting Engineering. Miza este una operațională: păstrarea rachetelor pentru ținte cu valoare mare și evitarea epuizării rapide a „magaziei” de la bord în fața atacurilor cu drone și muniții rătăcitoare.
Laserele sunt prezentate ca un strat complementar de apărare, nu ca înlocuitor al armelor existente. Contextul care a accelerat interesul este dat de operațiunile susținute ale SUA în Marea Roșie și Orientul Mijlociu, unde distrugătoarele s-au confruntat repetat cu amenințări din partea dronelor și rachetelor.
„Fiecare celulă VLS folosită pentru o rachetă defensivă este o oportunitate pierdută pentru o lovitură ofensivă cu rază lungă.”
Potrivit materialului, Marina SUA folosește două tipuri de sisteme:
Rațiunea este în primul rând de „anduranță” în luptă: interceptoarele pot costa sute de mii sau milioane de dolari, în timp ce multe drone de atac costă mult mai puțin. În plus, distrugătoarele din clasa Arleigh Burke au 90–96 celule VLS (Vertical Launch System – lansator vertical de rachete), iar după consumarea lor nu pot fi realimentate simplu pe mare în condiții de luptă, notează publicația.
Materialul enumeră nouă nave echipate, în baza informațiilor publice:
Concluzia operațională a materialului este că Marina SUA vede laserele ca pe o metodă de a gestiona mai eficient ținte „ieftine” (drone, ambarcațiuni rapide), pentru a conserva interceptoarele destinate amenințărilor cu valoare ridicată și pentru a reduce presiunea asupra numărului limitat de rachete disponibile în celulele VLS. În cazul HELIOS, publicația indică și o direcție de evoluție: trecerea de la perturbarea senzorilor la capabilități de „hard-kill” și, pe termen mai lung, către sisteme cu putere mai mare, inclusiv pentru roluri de apărare antirachetă.
Recomandate
Marina SUA testează drona subacvatică „Orca”, iar miza este extinderea operațiunilor pe distanțe mari în Indo-Pacific , într-un context în care astfel de sisteme pot schimba atât modul de desfășurare a misiunilor, cât și costurile și riscurile pentru flotele cu echipaj, potrivit Focus . Vehiculul, denumit „Orca”, este un submarin fără echipaj de 25 de metri, dezvoltat împreună cu Boeing , care ar putea parcurge până la 6.500 de mile marine (12.000 de kilometri), conform datelor producătorului. În termeni operaționali, autonomia mare îl face potrivit pentru misiuni în zone unde SUA își propune să-și consolideze prezența navală. Ce poate face „Orca” și cum ar urma să fie folosită „Orca” este încadrată ca „Extra Large Uncrewed Undersea Vehicle” (vehicul subacvatic fără echipaj, de dimensiuni foarte mari) și are un spațiu interior „flexibil”, care poate fi configurat cu încărcături diferite în funcție de misiune. Conform National Security Journal, sistemul este gândit să opereze împreună cu submarine cu echipaj și nave de suprafață, cu roluri precum: supravegherea mișcărilor navelor și colectare suplimentară de date, inclusiv alături de submarine din clasa Virginia; recunoaștere subacvatică mai detaliată, inclusiv pentru navigație și cartografierea fundului mării; sprijin pentru grupările navale din jurul portavioanelor, prin avertizare timpurie privind nave sau submarine adverse; posibilă utilizare pentru plasarea de mine marine, inclusiv în strâmtori cu importanță strategică, ceea ce ar extinde opțiunile tactice ale Marinei SUA. Întârzieri, costuri mai mari și o problemă-cheie: comunicarea sub apă Proiectul nu este încă „matur”, iar materialul notează întârzieri și costuri mai ridicate în dezvoltare și achiziție. Cauzele invocate țin de complexitatea conducerii autonome și de sistemul de propulsie necesar pentru un vehicul de asemenea dimensiuni. O dificultate separată este integrarea în formații navale existente, unde comunicarea subacvatică este mai complicată decât la suprafață. Captain Matt Lewis, responsabil de programul pentru sisteme maritime fără echipaj, a explicat pentru The War Zone că interfața dintre aer și apă generează întârzieri în control și în transferul de date: „De îndată ce intri sub apă, trebuie să stăpânești interfața dintre aer și apă.” De ce contează: competiția cu China și riscul de perturbare a comerțului În fundal, Focus plasează programul și în competiția strategică cu China, care lucrează la propriile vehicule subacvatice fără echipaj. Publicația menționează că Beijingul ar pregăti aparent drone de tip AJX002, care ar putea plasa mine de-a lungul așa-numitului „Prim lanț de insule” (Japonia–Taiwan–Filipine). Impactul nu ar fi doar militar: sisteme greu de detectat și suspiciunea existenței unor câmpuri de mine ar putea perturba semnificativ comerțul în regiune, chiar și fără atacuri directe, prin creșterea riscului perceput și complicarea rutelor maritime. [...]
SUA iau în calcul un „plan B” militar pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , iar Washingtonul sugerează că aliații ar putea fi chemați să contribuie, pe fondul riscului ca Iranul să mențină blocată ruta maritimă sau să condiționeze tranzitul navelor comerciale, potrivit Știrile Pro TV . Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat, la o reuniune ministerială NATO desfășurată în Helsingborg (Suedia), că obiectivul preferat rămâne un acord prin care Iranul „să deschidă strâmtoarea” și „să abandoneze ambițiile sale nucleare”, însă SUA analizează și varianta unei intervenții dacă Teheranul refuză să deblocheze artera navigabilă. În declarațiile sale, Rubio a avertizat că, în scenariul în care Iranul ar continua să țină strâmtoarea închisă sau ar amenința navele care nu i se supun ori nu plătesc o taxă de traversare, „cineva va trebui să facă ceva” și a punctat că există state care ar fi afectate de închidere „mai mult decât chiar Statele Unite”. Coaliție, nu neapărat misiune NATO Rubio nu a indicat ce țări ar fi interesate să participe la o eventuală operațiune, dar a spus că, deși SUA au capacitatea de a acționa unilateral, ar prefera o acțiune în cadrul unei coaliții. Totodată, șeful diplomației americane a nuanțat că nu este obligatoriu ca intervenția să fie o misiune NATO, însă „țările NATO ar putea contribui”. Inițiativa franco-britanică și limita ei: scenariul necooperării Iranului Rubio a făcut referire și la o inițiativă franco-britanică ce ar preconiza desfășurarea unor dragoare de mine pentru curățarea strâmtorii după încetarea ostilităților, în contextul unui armistițiu. El a susținut însă că mecanismul respectiv nu acoperă situația în care Iranul refuză să coopereze. „Avem un plan pentru momentul când focul va înceta. Dar ceea ce eu spun este că avem nevoie de un plan B pentru cazul în care focul va continua.” Franța respinge o intervenție NATO În ziua precedentă, Franța a reafirmat că respinge o eventuală intervenție NATO pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz, argumentând că Orientul Mijlociu nu este acoperit de dispozițiile Tratatului Atlanticului de Nord, mai notează materialul. Rubio a mai spus că vede un „ușor progres” în discuțiile cu Iranul, dar a avertizat că SUA nu vor accepta ca Teheranul să impună un sistem de taxare a navelor comerciale care traversează Strâmtoarea Ormuz. [...]
MApN vrea să ducă pe agenda NATO integrarea capabilităților anti-dronă pe Flancul estic , după un incident recent în spațiul aerian baltic, în care un pilot român a neutralizat o dronă. Informațiile apar într-un comunicat al ministerului, citat de Agerpres , după o vizită a conducerii MApN la baza aeriană Šiauliai din Lituania, unde este dislocat detașamentul românesc „ Carpathian Vipers ”. Anti-dronă și dezinformarea, teme împinse spre nivelul NATO Potrivit comunicatului, ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, s-a întâlnit la Šiauliai cu omologul lituanian, Robertas Kaunas, discuțiile vizând securitatea Flancului estic al NATO și adaptarea capacităților de apărare la „noile tipuri de amenințări”. MApN precizează că discuțiile bilaterale s-au concentrat pe: dezvoltarea și integrarea capabilităților anti-dronă pe Flancul estic; importanța cooperării operaționale dintre statele aliate și interoperabilitate (capacitatea forțelor de a opera împreună cu proceduri și echipamente compatibile); menținerea sprijinului populației pentru efortul de apărare și consolidarea rezilienței societale, în contextul războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei; intensificarea campaniilor de propagandă și dezinformare. În acest context, Miruță a propus introducerea pe agenda summitului NATO de la Ankara a unei discuții „consistente” despre dezinformare ca risc major de securitate, susținând necesitatea unei abordări comune a statelor din estul Alianței și a țărilor baltice, pe baza experiențelor din teren, potrivit comunicatului. Vizită la „Carpathian Vipers” și decorarea pilotului În timpul vizitei la baza din Lituania, conducerea MApN s-a întâlnit cu militarii detașamentului românesc „Carpathian Vipers”, cărora le-au fost prezentate responsabilitățile din misiunea de Poliție Aeriană Întărită în spațiul baltic, cooperarea cu aliații și „principalele provocări” ale misiunii. În cadrul unei ceremonii, ministrul Apărării a conferit „Emblema de emisar pentru pace, clasa I” pilotului român care a doborât o dronă în spațiul aerian estonian. Miruță a transmis, în comunicat, că reușita a fost rezultatul pregătirii și al muncii întregii echipe, menționând că în Lituania execută misiunea „aproape 100 de militari români”. Totodată, ministrul a afirmat că Forțele Aeriene Române se află la a patra dislocare în Lituania și că, din 2007 până în prezent, aviatorii români au contribuit la protejarea spațiului aerian baltic și la consolidarea posturii de apărare și descurajare a Alianței, potrivit aceleiași surse. [...]
România își pregătește rolul în răspunsul NATO la amenințările hibride , după ce ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , a avertizat că numărul și intensitatea acestora – „în special venite dinspre Rusia” – vor crește în perioada următoare în spațiul aliat, potrivit Digi24 , care citează un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe (MAE) . Declarațiile au fost făcute în marja reuniunii miniștrilor de externe din statele membre NATO, desfășurate la Helsingborg, în Suedia, întâlnire dedicată pregătirii Summitului NATO de la Ankara. Pe agenda summitului ar urma să fie implementarea angajamentelor asumate la Haga, consolidarea apărării colective și continuarea sprijinului pentru Ucraina. Ce înseamnă pentru România: simpozion NATO la București, în octombrie În acest context, Oana Țoiu a anunțat că România va găzdui, în luna octombrie, la București, un simpozion aliat dedicat combaterii amenințărilor hibride, cu participarea unor experți din toate statele aliate. Potrivit ministrului, obiectivul este construirea unui răspuns comun, pe fondul evaluării că aceste amenințări se vor intensifica. „Experți din toate statele aliate se vor reuni la București pentru a construi un răspuns comun, deoarece evaluăm că numărul și intensitatea amenințărilor hibride, în special venite dinspre Rusia, vor crește în spațiul aliat în viitor.” Contextul discuțiilor din NATO: cheltuieli de apărare, industrie și Flancul estic MAE arată că discuțiile dintre miniștrii de externe s-au concentrat pe: consolidarea descurajării și apărării pe întreg Flancul estic; creșterea cheltuielilor pentru apărare; dezvoltarea industriei de apărare transatlantice. În intervenția sa, ministrul interimar a susținut consolidarea relației transatlantice și întărirea contribuției europene la securitatea colectivă, inclusiv prin atingerea obiectivelor NATO. Totodată, a prezentat prioritățile României privind modernizarea forțelor armate și dezvoltarea industriei de apărare. „Summitul de la Ankara trebuie să reprezinte o reconfirmare a unității și solidarității transatlantice și a angajamentelor comune pentru consolidarea apărării colective și o descurajare eficientă, pe baza unei împărțiri echitabile a responsabilităților între statele membre.” Ucraina și Marea Neagră, în ecuația de securitate Oana Țoiu a reiterat necesitatea continuării sprijinului pentru Ucraina, argumentând că securitatea acesteia este esențială pentru stabilitatea euroatlantică. „Securitatea Ucrainei este cel mai puternic indicator al menținerii și consolidării securității euroatlantice.” Ministrul a mai pledat pentru reluarea eforturilor de pace și pentru intensificarea presiunilor asupra Rusiei în vederea revenirii la masa negocierilor, atrăgând atenția și asupra implicațiilor războiului din Ucraina pentru regiunea Mării Negre și asupra vulnerabilităților Republicii Moldova. [...]
Guvernul testează o platformă digitală care ar trebui să ducă la localizarea a cel puțin 50% din producția pentru proiectele SAFE , un program prin care România are la dispoziție 16,68 miliarde de euro (aprox. 83,4 miliarde lei) pentru apărare și infrastructură strategică, potrivit Știrile Pro TV . Miza pentru companiile românești este accesul mai rapid la parteneriate industriale din proiectele finanțate prin instrumentul european SAFE, fără ca statul să intervină manual în potrivirea cererii cu oferta. Cancelaria prim-ministrului și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) au organizat la Palatul Victoria un workshop de testare a prototipului platformei guvernamentale de „matchmaking industrial” SAFE – un instrument digital care conectează contractorii implicați în proiecte SAFE cu operatori economici din România care au capabilități industriale relevante. În comunicatul Guvernului citat de publicație, obiectivul este ca, în cadrul Planului național SAFE pentru industria europeană de apărare, să fie încheiate acorduri de cooperare cu cerințe și obligații pentru contractori, iar prin aceste acorduri să se atingă un „nivel de localizare de minim 50%”. Platforma ar urma să sprijine creșterea acestui procent și să contribuie la dezvoltarea lanțurilor valorice și de aprovizionare aferente proiectelor SAFE. Cum funcționează platforma și ce nu face Platforma este construită pe un mecanism automatizat: contractorii SAFE își publică nevoile industriale, iar companiile interesate își încarcă profilul cu informații despre capacități de producție, domenii de activitate, certificări și experiență relevantă. Sistemul face potriviri automate între cerere și ofertă, „fără intervenție manuală din partea autorităților”, conform comunicatului. Guvernul precizează și limitările instrumentului: include un grad ridicat de automatizare, cu verificări administrative și fiscale automate; nu este folosită pentru derularea achizițiilor publice ; nu este o platformă de atribuire a contractelor , rolul fiind exclusiv de facilitare a conectării și identificării rapide de potențiali parteneri industriali. Ce au testat firmele și organizațiile invitate La workshop, participanții au putut vedea prototipul și au analizat fluxurile funcționale pentru: înregistrarea operatorilor economici; completarea profilului companiei; identificarea automată a partenerilor industriali compatibili. Evenimentul a fost organizat în format-pilot pentru testarea funcționalităților și colectarea de feedback tehnic și operațional. Au participat reprezentanți ai unor structuri asociative, între care Organizația Patronală Industria de Apărare (OPIA), ROMDEF, Alianța Sindicatelor din Industria de Apărare, Aeronautică și Navală, Confederația Patronală Concordia, Romanian Business Leaders și Asociația Unmanned Vehicle Systems România. În context, România va beneficia de finanțarea europeană de 16,68 miliarde de euro prin programul SAFE , după ce Comisia Europeană a finalizat procedura de semnare a acordului de împrumut, mai arată articolul. [...]
SUA au aprobat un pachet de 108,1 milioane de dolari (aprox. 486 milioane lei) pentru mentenanța și susținerea operațională a sistemelor de apărare aeriană HAWK folosite de Ucraina , într-o formulă care vizează prelungirea funcționării acestora în rețeaua integrată de apărare antiaeriană, potrivit Kyiv Post . Vânzarea militară externă (Foreign Military Sale – mecanism prin care SUA furnizează echipamente și servicii de apărare către aliați) a fost aprobată de Departamentul de Stat al SUA și include, la cererea Kievului, remorci cu catarg montabil, servicii de mentenanță și suport pentru modificări majore, piese de schimb, consumabile, servicii de reparație și returnare, precum și asistență de inginerie, tehnică și logistică din partea guvernului american și a contractorilor pentru sistemele „FrankenSAM HAWK”. Contractorul principal al proiectului este Sierra Nevada Corporation , cu sediul în Englewood, Colorado. Washington a transmis că pachetul urmărește întărirea capacităților Ucrainei de a răspunde „amenințărilor curente și viitoare”, prin consolidarea apărării aeriene integrate pentru autoapărare și misiuni de securitate regională. În același timp, Departamentul de Stat a susținut că tranzacția „nu va modifica echilibrul militar de bază din regiune” și că transferul nu va avea „niciun impact negativ asupra pregătirii de apărare a SUA”. Ce susține, concret, pachetul pentru HAWK Din informațiile publicate, sprijinul aprobat acoperă în principal zona de operare și întreținere, nu livrări noi de sisteme complete: mentenanță și suport pentru modificări majore; piese de schimb și consumabile; servicii de reparație și returnare; asistență de inginerie, tehnică și logistică; remorci cu catarg montabil (erectable mast trailers) pentru sistem. Context: HAWK și „FrankenSAM”, soluția de integrare rapidă HAWK („Homing All the Way Killer”) este un sistem american de rachete sol-aer cu rază medie, proiectat inițial în Războiul Rece pentru distrugerea aeronavelor și adaptat ulterior pentru interceptarea rachetelor de croazieră și a dronelor. Deși este mai vechi decât sisteme precum Patriot, bateriile HAWK modernizate sunt încă folosite în mai multe țări pentru acoperire antiaeriană de rază medie. Ucraina a primit sisteme și rachete HAWK de la aliați occidentali de la începutul invaziei la scară largă a Rusiei, ca parte a unei apărări stratificate împotriva atacurilor cu rachete și drone. Potrivit site-ului de monitorizare open-source Oryx, Ucraina ar fi primit probabil în jur de cinci sisteme HAWK din SUA, Spania și Țările de Jos. Programul „FrankenSAM”, menționat în anunț, combină platforme ucrainene de apărare aeriană de origine sovietică cu rachete și tehnologie radar occidentală, pentru a integra mai rapid muniții standard NATO în sistemele existente, la costuri mai mici. [...]
