Știri
Știri din categoria Apărare
Donald Trump a semnat un ordin care prioritizează vânzările de arme către state cu bugete mari de apărare, potrivit Anadolu Agency, într-o schimbare de politică ce poate avantaja în special aliați NATO aflați pe flancuri considerate sensibile din punct de vedere strategic.
Ordinul executiv instituie „America First Arms Transfer Strategy”, un cadru care modifică regulile exportului de armament american și pune în față două criterii: țările care „au investit în propria apărare” și cele care ocupă regiuni cu importanță strategică. În practică, această prioritizare poate influența atât ritmul aprobărilor, cât și ordinea livrărilor, într-un context în care cererea externă a pus presiune pe capacitățile de producție ale industriei americane.
„Ordinul executiv impune prioritizarea țărilor care «au investit în propria apărare și ocupă regiuni importante din punct de vedere strategic».”
Din perspectiva „prioritizării țărilor cu cheltuieli mari de apărare”, mesajul este direct: Washingtonul semnalează că accesul mai rapid la echipamente americane va fi corelat mai strâns cu efortul bugetar al partenerilor. Administrația argumentează că politicile anterioare au permis ca cererea externă să influențeze deciziile de producție din SUA, ceea ce a dus la întârzieri și blocaje în livrări.
În următoarele 120 de zile, Departamentele Apărării, de Stat și Comerțului trebuie să elaboreze un „catalog al vânzărilor prioritare de platforme” pe care SUA îl va promova către aliați, iar o grupare de lucru dedicată va monitoriza implementarea strategiei, consemnează Breaking Defense. Miza este dublă: accelerarea transferurilor către parteneri și întărirea bazei industriale de apărare americane, inclusiv printr-o mai bună aliniere între comenzi și capacitatea de producție.
Deși ordinul nu nominalizează țări, Polonia este indicată ca posibil beneficiar, pe fondul nivelului ridicat al cheltuielilor sale militare și al poziției pe flancul estic al NATO. Conform datelor NATO citate în material, Varșovia ar aloca aproximativ 4,5% din PIB pentru apărare în 2025 și ar planifica o creștere la 4,8% în 2026, iar ministrul apărării Wladyslaw Kosiniak-Kamysz a anunțat un buget de 200 miliarde zloți (circa 46,8 miliarde euro) pentru 2026 În paralel, Polonia a rămas un cumpărător major de tehnică americană (inclusiv F-35, tancuri M1 Abrams, HIMARS și Patriot), iar Departamentul de Stat a aprobat în 2025 o vânzare de 400 de rachete AIM-120D în valoare de 1,33 miliarde dolari.
Schimbarea vine pe fondul tensiunilor persistente de pe flancul estic al NATO după invazia Rusiei în Ucraina din 2022, menționează Kyiv Post, și se leagă de alte inițiative ale administrației Trump de a accelera procesele și de a proteja capacitatea industrială internă. În ianuarie 2026, Trump a semnat un ordin care cere contractorilor din apărare să prioritizeze capacitatea de producție în detrimentul răscumpărărilor de acțiuni. În acest cadru, statele care alocă procente ridicate din PIB pentru apărare și au relevanță strategică ar putea urca în „coada” de aprobare și livrare a echipamentelor americane, cu efecte directe asupra planificării bugetare și a programelor de înzestrare din Europa de Est și nu numai.
Recomandate
Varșovia încearcă să limiteze riscul de percepție al unei retrageri americane , după ce Pentagonul a anulat trimiterea în Polonia a unei brigăzi blindate cu 4.000 de soldați, iar premierul Donald Tusk a prezentat decizia drept una „logistică”, fără efect asupra descurajării NATO, potrivit HotNews . Tusk a spus, într-o conferință de presă la Școala de ofițeri ai Gărzii de Frontieră din apropierea Varșoviei, că este în „contact permanent” cu comandamentul NATO și cu cel american pentru a urmări situația și eventuale modificări ale desfășurării militare americane în Polonia. Mesajul vine pe fondul reconfigurării prezenței SUA în Europa și al concentrării forțelor americane în alte zone considerate strategice. „Am primit asigurări că aceste decizii au un caracter logistic și nu vor afecta în mod direct capacitățile de descurajare sau securitatea noastră.” „Reorganizare”, nu reducere a prezenței În aceeași linie, ministrul polonez al apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz , și purtătorul de cuvânt Adam Szłapka au indicat că nu ar urma o reducere a prezenței militare americane față de nivelul actual, ci o „reorganizare”. Szłapka a declarat, într-un interviu la Radio MFZ, că trupele americane „se află și vor rămâne” în Polonia și a descris țara drept „pilonul descurajării” aliate pe flancul estic. Contextul mai larg: presiune pentru preluarea sarcinii de către Europa Pentagonul a transmis în repetate rânduri că obiectivul pe termen lung este ca aliații europeni să preia cea mai mare parte a sarcinii apărării convenționale, ceea ce ar permite reducerea rolului militar al Statelor Unite pe continent. În acest context, articolul notează și anunțul președintelui Donald Trump privind retragerea a 5.000 de soldați din Germania, care ar coborî efectivele americane din Europa la aproximativ 80.000 de militari, potrivit estimărilor Departamentului Apărării — un nivel similar celui de dinaintea începerii războiului din Ucraina, în februarie 2022. Germania rămâne principala zonă de concentrare a trupelor americane în Europa (aprox. 36.400 de militari), urmată de Regatul Unit (10.156). În total, SUA au 31 de baze permanente în Europa și 19 amplasamente suplimentare la care Departamentul Apărării are acces. [...]
Un scenariu de „ocupare temporară” a unei insule din Marea Baltică ar putea forța NATO să decidă rapid dacă activează apărarea colectivă , cu efecte directe asupra riscului de escaladare și asupra costurilor de securitate în regiune, potrivit Newsweek . Avertismentul vine de la șeful Apărării din Suedia, Michael Claesson , care le-a transmis Danemarcei și aliaților că Rusia ar putea încerca o operațiune limitată, cu miză politică și strategică, mai degrabă decât declanșarea unui război convențional de amploare. Informația este relatată de Defence24.com, citată de Newsweek. De ce contează: un „test al nervilor” sub pragul războiului Scenariul descris se înscrie în logica războiului hibrid – acțiuni calibrate „sub pragul” unui conflict militar direct, menite să evite inițial o confruntare totală cu NATO, dar să pună presiune pe decizia politică a Alianței. Miza ar fi verificarea coeziunii: dacă NATO ar reacționa militar pentru apărarea unui obiectiv „aparent minor” (o insulă sau un teritoriu redus). Potrivit materialului, analiști militari avertizează că o ezitare ar putea fi interpretată la Moscova ca semn de slăbiciune și lipsă de unitate. Mesajul statelor nordice: pregătire și cooperare în Alianță În același context, Newsweek redă o declarație a lui Michael Huldgaard, citat de publicația Militarnyi, care spune că prioritatea este cooperarea națională și colectivă pentru a demonstra disponibilitatea de apărare: „Nu cunosc niciun plan rusesc pentru un astfel de scenariu. Pentru noi, prioritatea este cooperarea în cadrul național și colective pentru a demonstra disponibilitatea noastră. Suntem capabili să apărăm atât Danemarca, cât și NATO în ansamblu, iar acesta este exact mesajul strategic pe care îl transmitem lumii.” Context: consolidarea prezenței NATO în jurul Mării Baltice Avertismentele apar pe fondul războiului din Ucraina și al intensificării activităților militare ruse în apropierea granițelor Alianței, în timp ce statele NATO din nordul Europei își întăresc prezența militară în regiune. Newsweek notează că Suedia și Finlanda, intrate recent în NATO, sunt considerate esențiale pentru securitatea regională, iar Marea Baltică devine tot mai importantă în planurile defensive occidentale. În această logică, o operațiune limitată asupra unei insule ar putea avea un impact psihologic și politic disproporționat față de dimensiunea teritoriului vizat, ceea ce explică accentul pus pe reacție rapidă și descurajare. [...]
NATO pregătește o accelerare a producției de armament în Europa , prin presiuni directe asupra marilor companii din industrie, într-un demers care poate împinge investițiile în noi capacități și poate reconfigura lanțurile de aprovizionare ale sectorului, potrivit Digi24 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , urmează să se întâlnească săptămâna viitoare la Bruxelles cu reprezentanți ai principalelor grupuri europene din domeniul apărării, pentru a le cere să-și crească investițiile și să-și intensifice producția. Miza este ca alianța să poată arăta rezultate concrete la summitul anual NATO de la Ankara , programat în iulie, într-un context în care NATO vrea să-și consolideze capacitățile militare și, totodată, să răspundă așteptărilor președintelui american Donald Trump, relatează Financial Times. Ce li se cere companiilor și unde se pune accentul Înaintea reuniunii, companiile au fost invitate să transmită informații despre investiții majore și despre cât de repede își pot crește capacitatea de producție. Accentul este pus pe segmente considerate critice: apărare aeriană; rachete cu rază lungă de acțiune. Întâlnirea, descrisă ca neobișnuită prin numărul mare de companii reunite, ar urma să includă producători precum Rheinmetall, Safran, Airbus, Saab, MBDA și Leonardo, conform informațiilor citate de Financial Times. Airbus a precizat că nu comentează detaliile întâlnirilor private, Rheinmetall, MBDA și Leonardo au refuzat să comenteze, iar Safran și Saab nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii. De ce contează: investiții înainte de comenzi și reducerea dependențelor Un element important al mesajului pe care Rutte ar urma să-l transmită este că NATO vrea investiții rapide, fără ca firmele să aștepte noi comenzi guvernamentale „semnificative”. În paralel, NATO ar încerca să identifice, împreună cu industria, obstacolele care frânează creșterea producției. Tensiunile dintre guverne și industrie rămân parte din ecuație: companiile au acuzat statele că nu semnează suficiente contracte de achiziții publice pe termen lung, în timp ce guvernele susțin că sectorul nu și-a extins suficient de repede capacitățile. Pe lângă extinderea capacităților (fabrici, personal, materii prime), discuțiile ar urma să atingă și reducerea dependenței de componente din China și Taiwan, potrivit uneia dintre sursele citate. Contextul bugetar și „dovada” de la Ankara La summitul NATO de anul trecut de la Haga, statele membre au acceptat propunerea lui Trump de majorare a cheltuielilor pentru apărare la 5% din PIB. Potrivit oficialilor citați, concentrarea summitului de la Ankara pe contracte de armament ar fi menită să arate impactul acelei decizii și să facă majorarea cheltuielilor „mai reală”. Financial Times notează și o estimare cu miză economică majoră: dacă aliații europeni din NATO ar atinge ținta de 5% din PIB, cheltuielile anuale de apărare ar crește cumulat cu 1 trilion de dolari în 2035 față de 2024 (aprox. 4,6 trilioane lei, la un curs orientativ de 4,6 lei/dolar). Un oficial NATO a rezumat direcția printr-o declarație citată de publicație: „Secretarul general se întâlnește periodic cu reprezentanți ai industriei și ai instituțiilor financiare din întreaga alianță pentru a încuraja creșterea producției, inovarea și investițiile, în vederea satisfacerii nevoilor noastre în materie de capacități.” Unde sunt vulnerabilitățile: rachetele cu rază lungă și dependența de SUA Deși Europa a încercat să reducă penuria de muniție, accesul la rachete cu rază lungă de acțiune este prezentat drept una dintre problemele principale. În acest context, Berlinul încearcă să achiziționeze rachete de croazieră americane Tomahawk pentru a-și consolida apărarea împotriva Rusiei, iar în paralel Europa presează companiile locale să accelereze dezvoltarea unor alternative. Materialul menționează și anunțul Pentagonului de la începutul lunii mai privind planuri de retragere a 5.000 de soldați din Germania, pe fondul unei dispute între Trump și cancelarul Friedrich Merz legate de războiul din Iran, precum și consumul de muniție esențială de către SUA. Aceste evoluții sunt descrise ca „semnale de alarmă” pentru europeni privind urgența extinderii capacităților industriale. În plan operațional, NATO ar urmări acorduri-cadru în domenii în care armatele europene depind puternic de SUA: apărare aeriană, rachete cu rază lungă și capabilități de informații și supraveghere (inclusiv sateliți). [...]
Amenințările Iranului cresc riscul de alertă NATO, iar România devine mai vizibilă strategic prin Deveselu , într-un context în care Teheranul a avertizat Franța și Marea Britanie să nu trimită forțe în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Adevărul . Generalul (r) Alexandru Grumaz susține că, deși probabilitatea unui război NATO-Iran rămâne redusă, escaladarea poate împinge Alianța spre măsuri defensive extinse, cu implicații inclusiv pentru flancul estic. Ce a transmis Iranul și ce fac Franța și Marea Britanie Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă Franța și Marea Britanie desfășoară forțe militare în Strâmtoarea Hormuz, avertisment formulat de ministrul adjunct de Externe Kazem Gharibabadi, potrivit AFP. În paralel, cele două state își consolidează prezența militară în regiune: Marea Britanie a anunțat desfășurarea unei nave de război a Marinei Regale în Orientul Mijlociu; Franța mută grupul de luptă al portavionului „Charles de Gaulle” la Marea Roșie. Miza pentru NATO: Turcia și pragul Articolului 5 Grumaz arată că NATO se poziționează oficial defensiv, nu ofensiv, și amintește declarația secretarului general Mark Rutte că „NATO nu este implicat” direct în conflict, deși Iranul este văzut ca o amenințare și pentru Europa. În același timp, generalul indică o realitate mai complicată pe teren, inclusiv prin incidente în care NATO ar fi interceptat o rachetă balistică iraniană intrată în spațiul aerian turcesc, al doilea caz într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, iar Iranul a negat intenția de a lovi teritoriul turc. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5 , însă Ankara ar putea invoca Articolul 4 (consultări între aliați când un stat consideră că securitatea sa este amenințată). În analiza generalului, „nodul turcesc” rămâne principalul punct de risc: dacă Iranul ar lovi deliberat Turcia, presiunea pentru Articolul 5 ar deveni greu de evitat. România și Bulgaria, în raza „tehnică” a Iranului, dar cu vulnerabilități diferite Generalul afirmă că, „tehnic vorbind”, Bulgaria și România se află în raza de acțiune, invocând o evaluare a Ministerului de Externe al Israelului potrivit căreia părți din Balcani și Europa de Sud-Est, inclusiv capitale precum Atena, Sofia și București, sunt în raza potențială iraniană. Diferența majoră ține de infrastructura de apărare și de valoarea strategică a țintelor: Bulgaria ar fi mai preocupată din motive geografice (este menționată o distanță de aproximativ 2.100 km față de Iran) și are sisteme antiaeriene de proveniență sovietică, inclusiv opt lansatoare S-300PMU, dar ar avea nevoie de interceptori moderni pentru rachete balistice; generalul notează că o singură baterie Patriot nu ar acoperi întreg teritoriul bulgar. România este descrisă ca „semnificativ mai bine protejată” prin includerea în arhitectura NATO de apărare antirachetă, cu situl Aegis Ashore de la Deveselu și baterii Patriot. Totuși, tocmai Deveselu poate crește expunerea strategică: baza este prezentată ca „nod critic” în scutul antirachetă NATO, ceea ce ar putea-o transforma într-o țintă cu valoare mai mare pentru Iran decât alte locații din regiune, în logica avertismentelor mai vechi ale Teheranului privind instalații NATO. Trei scenarii de risc pentru România: de la „rătăcire” la țintire deliberată Grumaz conturează trei scenarii distincte: Scenariul 1 – rătăcire accidentală (risc moderat): o rachetă lansată spre altă țintă deviază sau este interceptată deasupra spațiului aerian al unui stat NATO, similar incidentelor invocate în cazul Turciei. Scenariul 2 – atac deliberat cu motivație strategică (risc scăzut, dar neignorat): Iranul ar putea viza Deveselu dacă ar considera că scutul antirachetă NATO îi degradează capacitățile ofensive; generalul îl numește cel mai îngrijorător scenariu pentru România, prin prisma infrastructurii critice. Scenariul 3 – amenințare teroristă sau drone rătăcite (risc real): drone de tip Shahed, care zboară lent și la altitudine joasă, ar fi mai greu de detectat decât rachetele balistice; o dronă rătăcită sau lansată de forțe proxy ajunsă deasupra României sau Bulgariei „nu este de neimaginat”. De ce contează economic și operațional pentru România Concluzia generalului este că nu există motive de panică, dar există motive de prudență. Dincolo de riscul militar direct, el indică drept „real” un impact indirect: economic , prin posibile efecte asupra prețurilor la energie și asupra rutelor comerciale, în contextul tensiunilor din zona Strâmtorii Hormuz; logistic , prin presiune pe stocurile NATO, deja parțial epuizate din cauza sprijinului pentru Ucraina. În acest cadru, România apare simultan mai bine apărată decât Bulgaria, dar și mai „vizibilă” strategic, tocmai prin rolul Deveselu în arhitectura NATO. [...]
Exercițiul NATO din jurul insulei Gotland a scos la iveală un decalaj operațional în războiul cu drone , după ce piloți ucraineni au „învins” forțele suedeze în scenariul de luptă, potrivit Bild . Miza pentru aliați nu este rezultatul simbolic al unui joc de război, ci lecția practică: experiența de front a Ucrainei pare să ofere un avantaj imediat într-un domeniu care devine central în apărarea modernă. În scenariul exercițiului, Suedia era amenințată de o țară nenumită, iar insula Gotland – poziție strategică în Marea Baltică – intra în vizor, pe fondul unor efecte precum pene de curent și penurie de alimente. Ucrainenii au jucat rolul agresorului, iar, conform evaluării militare ucrainene citate de publicație, forțele suedeze ar fi fost „moarte” într-o situație reală. Un detaliu cu relevanță operațională este că exercițiul ar fi fost întrerupt de mai multe ori, pentru ca partea suedeză să se reorganizeze și să își ajusteze apărarea. Concluzia transmisă de militarii ucraineni este că există potențial, dar și „un mare deficit” la capitolele drone, tactică și contramăsuri. „Învățare accelerată” pe drone: mesajul conducerii militare suedeze Comandantul suprem al forțelor armate suedeze, Michael Claesson, avertizează că armatele occidentale trebuie să învețe „rapid” cum funcționează atacurile cu drone și apărarea anti-dronă, iar cea mai scurtă cale este să asculte de ucraineni, potrivit relatării. Un militar ucrainean citat în articol descrie diferența de mentalitate și proceduri de luptă: ucrainenii sunt nevoiți adesea să zboare „orb” împotriva rușilor, adică fără sprijinul dronelor de recunoaștere – o situație pe care, în evaluarea sa, trupele occidentale o pot înțelege greu fără să o vadă direct. „Trebuie să vezi cu ochii tăi.” Context: nu ar fi primul semnal de alarmă pentru NATO Materialul plasează episodul din Suedia într-o serie mai largă de exerciții în care ucrainenii ar fi avut un avantaj net pe componenta de drone. Ca exemplu, publicația amintește un exercițiu din Estonia, unde zece militari ucraineni ar fi „scos din joc” două batalioane aliate în jumătate de zi, inclusiv prin „distrugerea” a 17 vehicule blindate. Tot ca precedent, este menționată o aplicație navală NATO în care ucrainenii ar fi reușit, într-un scenariu, să „scufunde” o fregată aliată. De ce contează Dincolo de retorica de tip „victorie/înfrângere” într-un exercițiu, mesajul practic este că integrarea dronelor în tactică și dezvoltarea apărării anti-dronă devin un test de pregătire cu efect direct asupra modului în care armatele NATO își planifică instruirea, dotarea și procedurile. În lipsa unor detalii suplimentare în sursă despre măsuri concrete, rămâne de urmărit dacă aceste concluzii se vor traduce în schimbări accelerate de antrenament și doctrină în statele aliate, inclusiv prin preluarea sistematică a lecțiilor din Ucraina. [...]
Pentagonul a suspendat brusc desfășurarea unei brigăzi blindate americane în Polonia , o decizie fără explicații publice care complică planificarea operațională a prezenței SUA pe flancul estic al NATO, potrivit G4Media . Miza imediată este una de execuție militară: o parte din echipamente și personal erau deja în drum spre Polonia, iar oprirea desfășurării i-a luat prin surprindere pe unii oficiali militari americani, conform informațiilor publicate de The Wall Street Journal și preluate de G4Media. Ce unitate era vizată și cum a fost comunicată decizia Potrivit The Wall Street Journal (WSJ), era vorba despre detașarea Brigăzii a 2-a blindate din cadrul Diviziei 1 Cavalerie, cu un efectiv de peste 4.000 de soldați. Decizia de a opri desfășurarea a fost comunicată în timpul unei întâlniri de miercuri dimineață între Comandamentul European al SUA și personalul Armatei SUA din Europa și Africa, potrivit unui oficial al Departamentului Apărării citat de WSJ. Context: reconfigurarea prezenței SUA în Europa Suspendarea desfășurării este prezentată ca parte a unei reconfigurări mai ample a prezenței militare americane în Europa. În plus, Comandamentul European al SUA ar fi recomandat ca efectivul brigăzii blindate să nu fie înlocuit după rotația regulată de nouă luni, însă „nu a insistat” ca desfășurarea să fie oprită pe parcurs, mai notează WSJ. În același context, Pentagonul a anunțat recent că va retrage aproximativ 5.000 de soldați americani din Germania, pe fondul unor tensiuni politice legate de criticile cancelarului german Friedrich Merz privind modul în care Casa Albă a gestionat conflictul cu Iranul, potrivit materialului citat. Publicația mai amintește că administrația Trump ar urmări ca efectivele militare americane din Europa să revină la nivelul din 2022, de dinaintea izbucnirii războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Tot WSJ a relatat luna trecută că administrația lua în considerare sancționarea unor țări europene care nu au susținut SUA în conflictul cu Iranul, prin retragerea trupelor americane din bazele lor, fără a nominaliza statele vizate. Ce rămâne neclar Materialul nu oferă o explicație oficială pentru suspendarea desfășurării brigăzii blindate în Polonia și nici nu precizează dacă decizia este temporară sau se transformă într-o anulare pe termen mai lung. [...]
