Știri
Știri din categoria Apărare
Posibilele întârzieri ale livrărilor de armament american către Europa riscă să creeze un blocaj operațional în apărarea antiaeriană a aliaților, pe fondul consumului de stocuri al SUA în războiul cu Iranul, potrivit Adevărul.
Informația, atribuită de publicație agenției Reuters, indică faptul că oficiali americani i-au informat pe unii omologi europeni că livrările pentru anumite categorii de armament contractate anterior „ar putea fi întârziate”. Conform Reuters, care citează cinci surse familiarizate cu situația, ar fi vizate mai multe țări europene, inclusiv din regiunea baltică și din Scandinavia.
O parte dintre armele vizate ar fi fost cumpărate prin programul Foreign Military Sales (FMS) – mecanism prin care statele achiziționează armament american cu sprijinul Washingtonului – însă nu au fost încă livrate, potrivit surselor citate. Mesajul transmis europenilor ar fi că aceste livrări „vor fi probabil amânate”.
Casa Albă și Departamentul de Stat au direcționat solicitările de presă către Pentagon, care nu a răspuns unei cereri de comentarii, mai notează materialul.
În același context, Adevărul amintește că și Ucraina ar putea fi afectată, pe fondul nevoii de muniție pentru apărarea antiaeriană. Într-un videoclip difuzat de Forțele aeriene ucrainene și citat în articol (prin Agerpres), un inginer-șef al unui sistem Patriot afirmă că rezervele de rachete se epuizează și că este nevoie de mai multe rachete PAC-3.
Tot potrivit relatării, militarii ucraineni spun că sistemul de fabricație americană a permis interceptarea a peste 40 de rachete balistice în timpul recentei campanii de iarnă a Rusiei împotriva sistemului energetic, dar rezultatul ar fi putut fi mai bun dacă ar fi existat suficientă muniție.
Din informațiile prezentate nu rezultă un termen sau o listă completă a echipamentelor care ar urma să fie întârziate. Miza imediată pentru statele europene și pentru Ucraina rămâne accesul la livrări deja contractate, într-un moment în care cererea de muniție și sisteme de apărare aeriană este ridicată, iar stocurile SUA sunt puse sub presiune de conflictul din Orientul Mijlociu.
Recomandate
Epuizarea accelerată a stocurilor de rachete în războiul cu Iranul creează un risc pe termen scurt ca SUA să nu mai aibă muniții-cheie suficiente pentru un nou conflict major , mai ales în scenariul unei confruntări cu un adversar „aproape egal” precum China, potrivit unei analize citate de CNN și unor persoane familiarizate cu evaluări interne recente ale Pentagonului. În ultimele șapte săptămâni de război, armata americană a consumat cel puțin 45% din stocul de Precision Strike Missiles, cel puțin jumătate din inventarul de rachete THAAD (destinate interceptării rachetelor balistice) și aproape 50% din stocul de interceptori Patriot, arată o analiză a Center for Strategic and International Studies (CSIS). Potrivit surselor citate, aceste estimări sunt aliniate cu date clasificate ale Pentagonului privind stocurile. Reaprovizionarea durează ani, chiar și cu producție extinsă Deși Pentagonul a semnat la începutul anului o serie de contracte pentru a crește producția de rachete, termenele de livrare pentru înlocuirea acestor sisteme sunt de trei până la cinci ani, chiar și cu capacitate sporită, potrivit experților CSIS și surselor. Pentru alte tipuri de muniții, intervalul de refacere este și mai lung. CSIS mai estimează că SUA au cheltuit aproximativ: 30% din stocul de rachete Tomahawk ; peste 20% din stocul de rachete JASSM (Joint Air-to-Surface Standoff Missiles, muniții aer-sol cu rază lungă); aproximativ 20% din stocurile de rachete SM-3 și SM-6. În aceste cazuri, înlocuirea ar dura în jur de patru până la cinci ani, potrivit analizei și surselor. Implicația operațională: vulnerabilitate în Pacificul de Vest Pe termen scurt, SUA ar avea probabil suficiente bombe și rachete pentru a continua operațiunile împotriva Iranului, în orice scenariu, dacă armistițiul fragil ar eșua. Problema, potrivit concluziilor CSIS, este că nivelul munițiilor critice rămase nu mai este suficient pentru a face față unui adversar „near-peer”, precum China, iar revenirea la nivelurile de dinaintea războiului ar putea dura ani. Mark Cancian, colonel în retragere al Marine Corps și coautor al raportului CSIS, a declarat pentru CNN: „Cheltuielile ridicate de muniții au creat o fereastră de vulnerabilitate crescută în Pacificul de Vest. Va dura între unu și patru ani să refacem aceste inventare și încă câțiva ani după aceea să le extindem la nivelul de care au nevoie.” Poziția Pentagonului și tensiunea politică de la Washington Într-o declarație pentru CNN, purtătorul de cuvânt-șef al Pentagonului, Sean Parnell, a susținut că armata „are tot ce îi trebuie pentru a executa la momentul și în locul ales de președinte”. În același timp, „matematica” stocurilor intră în contradicție cu afirmațiile recente ale președintelui Donald Trump, care a spus că SUA nu duc lipsă de armament, deși a cerut finanțare suplimentară pentru rachete din cauza impactului războiului cu Iranul asupra stocurilor existente. Înainte de izbucnirea războiului, șeful Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, și alți lideri militari l-au avertizat pe Trump că o campanie prelungită ar putea afecta stocurile de armament, inclusiv pe cele folosite pentru sprijinirea Israelului și Ucrainei, mai notează CNN. Între timp, democrați din Congres și-au exprimat îngrijorarea privind ritmul de consum al munițiilor și consecințele pentru postura de apărare a SUA în Orientul Mijlociu și dincolo de acesta. [...]
Contractul F-35 al României primește o suplimentare de 70 milioane dolari (aprox. 322 milioane lei), bani direcționați către integrare, logistică și mentenanță , potrivit Profit , care citează un anunț al Departamentului Apărării din SUA. Ajustarea extinde domeniul contractului pentru a susține eforturile continue necesare României ca beneficiar în cadrul programului Foreign Military Sales (FMS). Actul adițional a fost atribuit companiei Lockheed Martin Aeronautics de către Comandamentul Sistemelor Aeriene Navale (NAVAIR) al SUA, în calitate de autoritate contractantă. Lucrările urmează să fie realizate în „diverse locații nedezvăluite” din interiorul și din afara teritoriului continental al SUA și sunt estimate să se încheie în noiembrie 2028. Ce acoperă suplimentarea și de ce contează Extinderea contractului vizează, conform anunțului Departamentului Apărării, activități de: management al programului; logistică și mentenanță; inginerie de sistem. Din perspectivă operațională, suplimentarea indică faptul că programul intră într-o etapă în care serviciile de integrare și suport (nu doar achiziția platformelor) devin componente bugetare distincte, cu termene multianuale. Context: dimensiunea programului și calendarul România are în derulare achiziția a 32 de avioane F-35, proiect de lege promulgat în noiembrie 2024. Costul total al contractului F-35 este estimat la 6,5 miliarde dolari plus TVA (aprox. 29,9 miliarde lei plus TVA), cu mențiunea că valoarea finală „ar putea fi diferită”, potrivit informațiilor citate. Prima livrare a aeronavelor F-35A către România este așteptată până în 2031. Faza I include, pe lângă cele 32 de avioane, motoare, suport logistic inițial, servicii de instruire, simulatoare de zbor și muniții aer-aer și sol-sol, precum și un pachet de cooperare industrială. Pentru context, Profit amintește că Lockheed Martin este și furnizor de componente pentru sisteme de rachete Patriot, România fiind implicată și în alte programe majore de înzestrare (detalii aici ). De asemenea, publicația a relatat anterior despre contractul F-35 estimat la peste 6,5 miliarde de dolari (context aici ). [...]
Epuizarea accelerată a muniției Patriot și THAAD riscă să întârzie livrările de armament către Europa , pe fondul consumului masiv din războiul de aproape două luni cu Iranul, potrivit Digi24 . Datele invocate indică o presiune operațională și industrială care poate afecta atât aliații europeni, cât și capacitatea SUA de a susține simultan mai multe teatre de conflict. O analiză a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), citată de Kyiv Independent, arată că SUA și aliații au consumat între 1.060 și 1.430 de rachete pentru sistemele Patriot, dintr-un stoc de 2.330 înainte de război. Pentru THAAD (sistem american de apărare antirachetă la mare altitudine), estimarea este de 190–290 de rachete lansate, dintr-un stoc de 360. Efectul imediat: întârzieri probabile la livrările către state europene În acest context, la câteva zile după publicarea analizei, oficiali americani le-au transmis omologilor europeni că unele livrări de arme contractate anterior vor fi probabil amânate, potrivit unor surse familiarizate cu subiectul, citate de Reuters. Ar urma să fie afectate mai multe țări, inclusiv din regiunea baltică și Scandinavia. O parte dintre echipamentele vizate au fost cumpărate prin programul Foreign Military Sales (FMS) – mecanism prin care statele achiziționează armament american prin guvernul SUA – însă nu au fost încă livrate. Constrângerea industrială: producție extinsă, dar cu termene lungi Pe partea de producție, Digi24 notează că Raytheon , producătorul rachetelor Patriot, își extinde producția de rachete Patriot GEM-T în Germania, însă facilitățile nu sunt încă operaționale. În paralel, analiza CSIS estimează că rachetele PAC-3 MSE (interceptori Patriot) au nevoie de 29 de luni pentru a fi contractate înainte de a începe chiar și producția, ceea ce sugerează o capacitate limitată de refacere rapidă a stocurilor. Context: presiune și pe sprijinul pentru Ucraina Materialul mai arată că Ucraina s-a plâns în mod constant că SUA folosesc rachete Patriot pentru a doborî drone iraniene Shahed, în condițiile în care stocurile ucrainene de rachete Patriot, în special PAC-3 MSE, s-au redus „periculos de mult”. În același timp, Ucraina ar fi dezvoltat alternative mai ieftine pentru apărarea aeriană împotriva dronelor, inclusiv drone anti-dronă, dar rămâne dependentă de ajutor extern pentru interceptarea rachetelor balistice rusești, precum Iskander-M sau Kinjal. Statele Unite și Israelul au lansat atacuri aeriene împotriva Iranului pe 28 februarie, campanie care, potrivit Digi24, a alimentat îngrijorări în rândul unor oficiali americani că industria de apărare a SUA nu va putea ține pasul cu cererea și ar putea fi nevoită să încetinească livrările către o serie de cumpărători. [...]
Loviturile ucrainene asupra centrelor de comandă și control ale armatei ruse, inclusiv în Crimeea ocupată, indică o presiune operațională directă pe coordonarea Flotei ruse a Mării Negre , potrivit informațiilor publicate de Adevărul . Ținta menționată este un centru de control al traficului naval din Sevastopol, lovit în cadrul unor operațiuni desfășurate pe 21 aprilie și în noaptea de 21 spre 22 aprilie. Conform Statului Major al armatei ucrainene, citat de United24 Media , una dintre țintele principale a fost instalația de comandă „Strelețki”, descrisă ca responsabilă de coordonarea navelor Flotei ruse din Marea Neagră în Crimeea. Lovitura ar face parte dintr-o serie mai amplă de atacuri asupra unor obiective pe care partea ucraineană le consideră strategice. Extinderea loviturilor dincolo de Crimeea Aceleași operațiuni ar fi vizat și infrastructură de comandă pentru drone în regiunea rusă Kursk, inclusiv în apropierea localităților Koroviakovka și Tyotkino. Totodată, a fost menționat un centru de control pentru vehicule aeriene fără pilot de tip „Molnia”, situat în apropiere de Dobroliubivka, în regiunea Harkov. În plus, au fost raportate lovituri asupra: unui post de comandă al unei unități ruse de lângă Viazove (regiunea Belgorod); unor puncte de comandă și observație din apropiere de Zatișne (regiunea Donețk ocupată) și Visoke (Belgorod); unei concentrări de personal militar rus în apropiere de Hrafske (Donețk). Ce se știe despre efecte Armata ucraineană a transmis că evaluarea completă a impactului este încă în curs și nu a oferit detalii despre rezultate sau pagube. În context, Adevărul notează că atacurile ucrainene asupra infrastructurii militare ruse din Crimeea ocupată s-au intensificat. Ca exemplu anterior, publicația amintește că pe 19 martie drone ucrainene ar fi lovit o instalație asociată apărării antiaeriene ruse din Sevastopol, avariind baza de reparații „Granit”, potrivit canalului de Telegram Crimean Wind. [...]
Bugetul de apărare al SUA urcă la 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6,9 trilioane lei) în anul fiscal 2027, iar structura propusă indică o accelerare a achizițiilor și a investițiilor în tehnologii militare, cu efect direct asupra marilor contractori și a lanțului de furnizori din industria de apărare, potrivit Agerpres , care citează Reuters. Pentagonul a prezentat detalii despre bugetul solicitat de președintele Donald Trump pentru 2027, descris ca fiind „de departe cea mai mare creștere anuală” a cheltuielilor de apărare din perioada de după al Doilea Război Mondial. Unde se duc banii: nave, avioane, drone și „Golden Dome” O noutate este introducerea unei categorii numite „priorități prezidențiale”, care include apărarea antirachetă „Golden Dome”, supremația în domeniul dronelor, inteligența artificială și infrastructura de date, precum și baza industrială de apărare, potrivit oficialilor Pentagonului citați în material. Pe componente, bugetul include: Construcții navale: peste 65 miliarde dolari (aprox. 300 miliarde lei) pentru achiziția a 18 nave de război și 16 nave de sprijin , construite de General Dynamics și Huntington Ingalls Industries, în cadrul inițiativei „Flota de Aur”, descrisă drept cea mai mare comandă în domeniu din 1962. Aviație militară: creșterea achizițiilor de F-35 (Lockheed Martin) la 85 de unități pe an și 102 miliarde dolari (aprox. 470 miliarde lei) pentru achiziții, cercetare și dezvoltare, o creștere de 26% față de anul precedent. Sunt menționate și programe de nouă generație, inclusiv avionul de vânătoare F-47 (Boeing), plus o solicitare de 6,1 miliarde dolari (aprox. 28 miliarde lei) pentru bombardierul B-21 (Northrop Grumman). Drone și anti-drone: 53,6 miliarde dolari (aprox. 247 miliarde lei) pentru platforme autonome de drone și logistică pentru utilizare în zone de război și 21 miliarde dolari (aprox. 97 miliarde lei) pentru muniții, tehnologii anti-drone și sisteme avansate. Contracte pe termen lung și extinderea efectivelor Bugetul propune și contracte de achiziții publice plurianuale pentru mai multe programe de muniții, argumentul fiind că termenele mai lungi oferă stabilitate atât marilor companii, cât și furnizorilor mici și mijlocii, pentru a-și extinde producția. Pe partea de personal, se are în vedere o majorare salarială diferențiată și o extindere a trupelor: creștere a remunerației cu 7% pentru soldații de rang inferior; 6% pentru comandanții lor; 5% pentru gradele superioare; +44.000 de membri suplimentar ai trupelor în anul fiscal 2027 (față de o suplimentare prevăzută de 20.000 în anul fiscal în curs). Ce lipsește: finanțarea conflictului cu Iranul Bugetul nu include fonduri pentru conflictul cu Iranul. Un oficial de rang înalt al Pentagonului a spus că, din cauza calendarului alocărilor, ar putea fi necesară o cerere de buget suplimentară pentru costurile operaționale pe termen scurt și pentru reaprovizionare generate de conflict. În context, materialul amintește că Trump a cerut anterior Congresului un buget de apărare națională de 892,6 miliarde dolari , la care a adăugat 150 miliarde dolari printr-o solicitare suplimentară, ducând totalul la peste 1 trilion de dolari pentru prima dată în istoria SUA. [...]
Europa trebuie să-și asume mai mult din povara propriei apărări și a schimbului de informații , pe fondul unei politici americane descrise drept „imprevizibilă” și al creșterii amenințărilor, potrivit G4Media , care citează declarațiile șefului serviciului olandez de informații militare (MIVD), Peter Reesink , făcute odată cu publicarea raportului anual pe 2025. Mesajul MIVD are o miză de reglementare și de politică publică pentru statele europene: dacă Europa trebuie „să se descurce singură”, atunci presiunea se mută spre decizii interne privind bugete, priorități și cooperare între servicii, nu doar spre dependența de garanțiile tradiționale ale alianțelor occidentale. De ce cere MIVD o schimbare de abordare Reesink argumentează că „sistemul internațional” bazat pe reguli și instituții care au funcționat ca „gardieni” ai acordurilor este „sub presiune”, iar într-un context în care „regulile se estompează” și „puterea devine mai decisivă”, amenințările cresc. În acest cadru, șeful MIVD spune că Europa trebuie să-și asume „din ce în ce mai mult” responsabilitatea pentru propria securitate. Declarațiile sunt făcute în contextul publicării raportului anual al MIVD pentru 2025 și sunt atribuite de G4Media agenției Agerpres . Ce riscuri punctează raportul: Ucraina și atacurile cibernetice Potrivit raportului, cea mai mare amenințare la adresa securității Țărilor de Jos rămâne războiul din Ucraina, descris drept cel mai mare conflict din Europa de după Al Doilea Război Mondial. Reesink menționează și cooperarea militară dintre Rusia, Coreea de Nord, China și Iran. Separat, MIVD avertizează asupra riscurilor tot mai mari legate de atacurile cibernetice din partea Chinei și spune că se așteaptă ca intensitatea acestora să crească în acest an. Raportul mai notează că repercusiunile altor conflicte – inclusiv disputa SUA–Venezuela și tensiunile din Orientul Mijlociu – pot constitui amenințări pentru Țările de Jos și interesele sale. Relația cu SUA și impulsul pentru cooperare europeană Raportul apare pe fondul tensiunilor crescânde dintre NATO și președintele american Donald Trump, care, potrivit materialului, a amenințat că va părăsi alianța din cauza reticenței acesteia de a se alătura războiului declanșat de ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului. Reesink spune că Țările de Jos mențin o relație strânsă cu SUA, dar, în același timp, afirmă că agențiile europene de informații încearcă tot mai mult să-și consolideze cooperarea și să se bazeze mai puțin pe ceea ce MIVD numește politica „imprevizibilă” a Washingtonului. „Europa trebuie să se descurce singură. Acest lucru este valabil atât pentru sectorul apărării, cât şi pentru comunitatea serviciilor de informaţii.” [...]
