Știri
Știri din categoria Apărare
Ucraina își extinde capacitatea de a lovi logistică și infrastructură militară rusă cu drone de rază medie, mai ieftine decât rachetele de croazieră, într-o campanie care vizează blocarea rutelor de aprovizionare către front, potrivit unei analize Kyiv Post bazate pe operațiuni aeriene din mai și început de iunie.
În centrul acestei „arhitecturi de lovituri pe straturi” se află folosirea combinată a dronelor de atac și a celor de recunoaștere, inclusiv în roiuri, care ar fi surprins repetat atât șoferi de camioane militare, cât și apărarea antiaeriană rusă, conform publicației.
Sâmbătă, în nordul Crimeei ocupate, o formație de drone ucrainene Begemot a atacat o șosea-pod (causeway) peste o zonă mlăștinoasă lată de mai mulți kilometri. Dronele, echipate cu focoase de 75 kg, au produs găuri de cel puțin un metru în carosabilul din beton armat, iar autoritățile de ocupație au spus că reparațiile ar dura aproximativ o lună.
Miza operațională: ruta atacată ar fi una dintre doar două șosele principale care leagă peninsula de bazele militare ruse de acolo și de teritoriul Federației Ruse.
Publicația notează că ținta – cunoscută drept Chongar – ar fi fost identificată de informațiile ucrainene ca prioritară din cauza utilizării intense de către unități ruse din zonă, inclusiv Brigada 37 Infanterie Motorizată. Cercetătorii Kyiv Post spun că au confirmat atacul, pagubele și prezența generală a unității în vecinătate. Distanța până la posibile puncte de lansare ucrainene este estimată la 180–200 km.
Begemot are o anvergură de 2,3 metri și o rază publicată de până la 300 km. Kyiv Post susține că, înainte de introducerea lui, Ucraina avea dificultăți în a lovi „ținte dure” cu precizie „la metru” în adâncimea dispozitivului rus, deoarece armele capabile de astfel de lovituri erau rachete de croazieră franco-britanice rare și livrate sporadic.
Unitatea ucraineană care ar fi lansat atacul, „Code 9.2”, a indicat (prin imagini și audio publicate) că drona a fost proiectată să ducă un focos mai greu decât Shahed (dronă iraniană folosită de Rusia), iar încărcătura ar fi optimizată pentru penetrarea unor ținte precum carosabilul sau adăposturi întărite pentru aeronave.
Comparativ de costuri menționat în analiză (din surse deschise, potrivit publicației):
Kyiv Post descrie și folosirea unei drone de tip avion numite Hornet, cu focos de 5 kg și rază de 150 km, dezvoltată de compania Perennial Autonomy (SUA) și vândută Ucrainei la un preț raportat de 5.000 dolari per aparat (aprox. 23.000 lei). Conform relatării, Rusia ar fi considerat luni la rând drona o amenințare redusă din cauza numărului mic, atribuindu-i și un nume de urmărire („Martian”).
Începând cu începutul lui mai, forțele ucrainene SBS ar fi trecut de la utilizare rară la patrule masate cu Hornet pe șosele majore din sud-estul Ucrainei ocupate, cu accent pe axele dintre Donețk, Mariupol și Melitopol. Publicația spune că a analizat imagini video în care apar două sau trei drone în aceeași zonă și lovituri succesive la câteva secunde după impactul inițial.
Un element operațional important din relatare este folosirea unui sistem de țintire cu inteligență artificială (IA), care ar identifica obiecte de tip camion și ar „bloca” ținta, lăsând operatorului decizia finală de atac.
Până la începutul lui iunie, cercetări OSINT ar fi identificat cel puțin 300 de epave de camioane medii sau grele de-a lungul unor șosele utilizate de forțele ruse (M03 și M14), iar autoritățile de ocupație ar fi interzis traficul civil pe aceste rute din cauza amenințării dronelor.
Separat, platforme ucrainene de știri militare sunt citate cu informația că Norda Dynamics livrează o dronă de atac „Darts-2”, cu rază de 50–100 km și cost estimat la 1.000–3.000 dolari (aprox. 4.600–14.000 lei), cu focos de 8–10 kg și un sistem IA numit „Bulldog”. Detaliile sunt descrise ca fiind secrete, iar comparațiile de performanță se bazează pe imagini video și comentarii ale piloților, obținute de Kyiv Post „pe surse”.
Analiza indică faptul că sunt planificate atacuri suplimentare cu drone Begemot asupra unor ținte de valoare ridicată, mizând pe combinația dintre precizie și costuri mai mici decât munițiile occidentale rare. În paralel, campania de rază medie descrisă de publicație se sprijină pe o rețea de recunoaștere și pe coordonare prin software de „fuziune de date” (integrarea mai multor fluxuri de informații într-o imagine operațională unică), pentru a identifica și lovi rute de transport rutier și feroviar folosite de Rusia.
Recomandate
SUA au acceptat livrări lunare de rachete Patriot pentru Ucraina, dar volumele sunt sub nivelul anilor trecuți , iar Kievul încearcă să acopere deficitul prin parteneri europeni, potrivit Kyiv Post . Președintele Volodîmîr Zelenski a spus că există un acord cu Washingtonul pentru livrări în fiecare lună, însă cantitățile din 2026 nu sunt suficiente pentru nevoile apărării antiaeriene. Zelenski a făcut declarațiile pe 8 august, la Belgrad, într-o conferință de presă comună cu președintele Serbiei, Aleksandar Vučić. El nu a precizat câte interceptoare (rachete defensive folosite pentru doborârea țintelor aeriene) vor fi livrate și nici motivul reducerii față de anii anteriori. „Ne vor furniza rachete în fiecare lună? Da, avem acorduri. Sunt aceste rachete suficiente? Nu.” Presiune pe Europa pentru completarea stocurilor În condițiile în care livrările din SUA nu acoperă necesarul, Zelenski a spus că Ucraina negociază cu parteneri europeni pentru interceptoare suplimentare. El a indicat explicit Germania și Polonia, dar și țări scandinave, ca potențiali furnizori care ar avea astfel de armament în arsenale. „Germanii și polonezii pot ajuta serios. Alte țări ajută puțin câte puțin.” Producția locală de interceptoare Patriot rămâne blocată Efortul de a obține mai multe interceptoare prin import vine pe fondul unor blocaje în acordurile de producție comună cu SUA. La începutul lunii august, ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a confirmat că Washingtonul nu va permite Ucrainei să producă pe plan intern interceptoare Patriot, invocând regimul strict de control la export pentru această tehnologie. Potrivit articolului, poziția actuală contrazice discuții anterioare în care președintele american Donald Trump a sugerat, la un summit NATO din iulie, posibilitatea licențierii producției, idee pe care ulterior a nuanțat-o, argumentând că transferul unei tehnologii sensibile este dificil deoarece statele beneficiare „se pot întoarce într-o zi împotriva ta”. [...]
Ucraina spune că este aproape de un scut antirachetă propriu , o mișcare care ar putea reduce pe termen mediu dependența de sistemele occidentale și presiunea asupra stocurilor de interceptoare, potrivit Agerpres , care citează dpa. Președintele Volodimir Zelenski a afirmat că Ucraina face progrese în dezvoltarea unui sistem de apărare împotriva rachetelor balistice, în condițiile în care țara se confruntă cu atacuri aeriene zilnice din partea Rusiei. Mesajul a fost publicat pe Telegram după o întâlnire cu experți din domeniul apărării și securității. „Pot să confirm că producătorii noștri de arme au ajuns deja la standardele cerute.” Zelenski a indicat că autoritățile de la Kiev se așteaptă la „rezultatele dorite” în intervalul 2026–2027. Alternativă la Patriot, dar vulnerabilitate pe termen scurt Kievul urmărește ca sistemul emergent FREYJA să devină o alternativă „eficientă din punctul de vedere al costurilor” și cu „performanțe ridicate” la sistemul american Patriot, livrat Ucrainei de SUA și de alte state NATO după invazia rusă din 2022. Totuși, Ucraina rămâne „foarte vulnerabilă” din cauza unei crize de interceptoare, iar Zelenski le-a cerut în mod repetat aliaților să trimită rachete interceptoare din propriile stocuri până când sistemul ucrainean va fi operațional. [...]
SUA mențin pe agendă o posibilă producție de interceptoare Patriot pentru Ucraina , deși președintele Donald Trump și-a exprimat recent rezervele față de un astfel de acord, potrivit Agerpres , care citează patru surse familiarizate cu discuțiile. Miza este una operațională: Kievul caută urgent rachete PAC-3, printre puținele capabile să intercepteze rachete balistice, într-un context în care Ucraina susține că a rămas fără interceptoare Patriot. Discuțiile vizează inclusiv varianta ca Ucraina să producă unele componente, iar asamblarea finală să aibă loc în altă parte a Europei. O opțiune menționată de surse este trimiterea componentelor în Germania pentru asamblare finală. Contextul politic rămâne însă volatil. Luna trecută, Trump i-a spus lui Volodimir Zelenski, la o întâlnire la Ankara, că SUA ar urma să acorde o licență pentru fabricarea rachetelor PAC-3, dar săptămâna trecută a declarat presei că SUA nu au fost de acord să permită Ucrainei să construiască rachete Patriot și că Washingtonul trebuie să fie „foarte atent” când permite altora să le producă. Potrivit a două surse, schimbarea de ton a venit după o întâlnire „dificilă” cu Zelenski la Casa Albă. Ce opțiuni sunt analizate Potrivit celor patru surse citate, pe masă sunt mai multe variante, între care: fabricarea de componente Patriot în Ucraina și asamblarea lor în Germania; includerea Ucrainei într-un program americano-european existent pentru interceptoare Patriot; permisiunea ca Ucraina să construiască o versiune mai ieftină a PAC-3. Emisarul Washingtonului la NATO, Matthew Whitaker , conduce eforturile de a ajunge la un acord și a fost la Kiev luna trecută pentru discuții cu oficiali ucraineni și directori din industria de armament. Una dintre surse a precizat că „nu a fost dat niciun ordin de oprire a discuțiilor”. Casa Albă a refuzat să comenteze. Limitarea-cheie: livrările nu ar veni rapid Chiar dacă se ajunge la un acord, Ucraina nu ar începe să primească rachete noi mai devreme de un an, potrivit sursei. Pentru nevoile imediate, Kievul îndeamnă aliații să transfere o parte din propriile stocuri. În paralel, fosta ambasadoare a Ucrainei în SUA, Olga Stefanișîna, a declarat că Kievul explorează achiziții pe termen lung de PAC-3 și un schimb de livrări cu alte țări pentru a primi rachete mai devreme; ea a mai spus că Lockheed Martin este implicată și ar urma să trimită o echipă în Ucraina. Compania nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform materialului. Pe fundal, oficiali americani citați indică faptul că licențierea producției de arme americane în Europa este discutată activ din 2022, dar avertizează că deschiderea de noi linii de producție nu este simplă, iar producția începe de obicei la trei până la șapte ani după semnarea unui acord de licență. Totodată, stocurile globale de rachete de ultimă generație ar fi scăzut după războiul din Iran, iar interceptoare Patriot destinate Ucrainei ar fi fost redirecționate către armata americană și aliații SUA din Golf, potrivit sursei. [...]
Fire Point vrea să coboare costul interceptării rachetelor balistice sub pragul de 1 milion de euro pe unitate , mizând pe integrarea rapidă a tehnologiilor europene într-un nou sistem antirachetă, într-un moment în care Ucraina se confruntă cu penurii globale de interceptori Patriot. Potrivit The Jerusalem Post , compania ucraineană a semnat acorduri cu peste o duzină de firme europene pentru proiectul Freyja și a intrat în etapa de integrare a componentelor. Ținta declarată este un interceptor balistic sub 1 milion de euro (aprox. 5,1 milioane lei) pe rachetă, „un sfert până la o șesime” din costul unui interceptor Patriot, a spus CEO-ul Fire Point, Iryna Terekh, într-o declarație pentru Reuters preluată de publicație. Miza economică este directă: un cost mai mic pe interceptare ar putea permite Ucrainei să susțină apărarea antirachetă cu volume mai mari, într-un context în care livrările sunt constrânse de stocuri și de cererea globală. Integrarea europeană: radare, ghidaj și comandă-control Fire Point afirmă că are „aproape totul agreat”, cu 13 parteneri industriali deja alăturați, și că lucrează la asamblarea finală a sistemului, inclusiv conectarea interceptorului cu radare de supraveghere, radare de urmărire și sistemul de ghidaj (seeker – senzorul care „vede” ținta în faza finală). Proiectul Freyja a fost lansat oficial la Paris luna trecută, ca inițiativă pan-europeană cu 10 guverne și 12 companii de apărare, între care Eurosam, Leonardo și SAAB, conform informațiilor din articol. Pe partea de integrare operațională: Fire Point furnizează interceptorul FP7.X, o versiune mai rapidă a rachetei sale balistice FP7. Kongsberg (Norvegia) lucrează la centrul de comandă care integrează sistemele; compania nu a răspuns imediat solicitării de comentarii, potrivit materialului. Presa de specialitate a relatat că Diehl Defence (Germania) ar urma să furnizeze sistemul de ghidaj; un purtător de cuvânt Diehl a confirmat discuțiile, fără detalii, iar Terekh a refuzat să comenteze. Calendar și condiția „produsului minim viabil” Obiectivul Fire Point este o primă interceptare reușită până la mijlocul lui 2027. Terekh a mai spus că au avut loc cel puțin cinci teste ale interceptorului. Finanțarea cercetării și dezvoltării ar urma să fie asigurată de companiile participante până la atingerea unui „produs minim viabil” (MVP), definit de Fire Point ca o interceptare reușită a unei rachete balistice. În configurația estimată, lansatorul ar urma să aibă între patru și șase interceptori. În analiza citată, expertul Fabian Hoffmann (Norwegian Institute for Defence Studies) arată că, pentru a menține probabilitatea ca șase interceptori consecutivi să rateze sub 5% (standard de industrie), fiecare interceptor ar trebui să aibă o probabilitate de lovire de circa 40%. El notează că un cost de 1 milion de euro pe interceptor ar fi „impresionant” și „foarte ieftin”, dacă poate fi atins în practică. Arhitectură „deschisă” și extinderea rețelei de furnizori Proiectul ar urma să folosească o arhitectură „open-source” (în sensul de arhitectură deschisă, care permite înlocuirea componentelor), astfel încât diferite opțiuni să poată fi schimbate între ele – de exemplu, un radar Weibel în locul unuia produs de Saab, potrivit unor oficiali ucraineni citați. Numărul partenerilor industriali ar putea crește spre 20, ceea ce, potrivit CEO-ului, ar mări capacitatea de producție. Fire Point spune că discută și cu producători ucraineni de rachete deținuți de stat, fără a-i numi. Context: presiunea pe Patriot și expunerea Ucrainei Ucraina se bazează în prezent pe sistemul american Patriot pentru a doborî rachete balistice, însă penuria globală de interceptori – agravată, potrivit articolului, de războiul din Iran – a crescut vulnerabilitatea apărării antiaeriene. În acest cadru, Freyja este prezentat ca o încercare de a comprima un program care, „de obicei, durează 20 sau 30 de ani”, într-un interval de câțiva ani, cu accent pe cost și pe scalare industrială. [...]
Turcia încearcă să limiteze riscurile de escaladare regională după semnarea acordului trilateral de apărare de la Mecca cu Arabia Saudită și Pakistan, insistând că pactul nu vizează Iranul, potrivit Al Jazeera . Mesajul vine pe fondul întrebărilor despre cum ar funcționa în practică o clauză de apărare mutuală de tip „Articolul 5” și cum va reacționa Teheranul. Acordul – „ Mecca Joint Defence Agreement ” – a fost semnat vineri de președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și premierul pakistanez Shehbaz Sharif. Documentul prevede că un atac armat asupra uneia dintre cele trei țări ar fi considerat un atac asupra tuturor. Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , a declarat sâmbătă că pactul nu identifică Iranul sau orice alt stat drept „amenințare comună” și că țările care nu atacă semnatarii nu ar trebui considerate ținte. Cum ar urma să funcționeze clauza de apărare mutuală Fidan a descris angajamentul drept „tehnic” similar cu Articolul 5 al NATO, dar a subliniat că răspunsul ar depinde de circumstanțe. Potrivit explicațiilor sale, statul atacat ar trebui să ceară asistență și să precizeze tipul de sprijin necesar, care ar putea include: informații (intelligence) și logistică; muniție; desfășurarea de unități militare. Acordul prevede și crearea unor comitete politice și militare – cu miniștri de externe și ai apărării, precum și șefi militari – plus un secretariat permanent în Arabia Saudită. Turcia spune că cele trei state vor lucra la instruire comună, schimb de informații, logistică, evaluări de risc și interoperabilitate militară (capacitatea forțelor de a opera împreună). Industrie de apărare și calendarul negocierilor Cooperarea în industria de apărare este prezentată ca o componentă importantă a pactului. Fidan a spus că liderii au discutat inclusiv despre modul în care cele trei țări ar putea beneficia de tehnologiile militare ale celorlalți. Tot el a afirmat că pregătirile pentru acord au durat aproape doi ani și opt luni, sugerând că înțelegerea nu a fost redactată doar ca reacție la tensiunile actuale în care este implicat Iranul. Reacția Iranului și miza extinderii În pofida asigurărilor Ankarei, oficiali iranieni au pus sub semnul întrebării acordul și au avertizat Arabia Saudită să nu se bazeze pe noii parteneri pentru securitate. Mahmoud Nabavian, membru al Comisiei pentru securitate națională și politică externă din parlamentul Iranului, a spus că o cooperare cu Turcia și Pakistan nu ar garanta securitatea saudiților, iar un alt membru, Ebrahim Rezaei, a catalogat pactul drept un „acord pe hârtie”. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, nu a menționat direct acordul într-un mesaj publicat vineri pe X, însă a cerut statelor din regiune să se bazeze pe propriile forțe și să urmărească „o fraternitate adevărată”, subliniind totodată „forța și pregătirea” armatei iraniene. Pe partea turcă, Fidan a prezentat acordul ca parte a unui demers mai amplu de a crește responsabilitatea regională pentru securitate și a criticat rolul „hegemonilor externi”, despre care a spus că agravează problemele. El a indicat că Ankara vrea extinderea aranjamentului și a afirmat că Egiptul ar putea adera după rezolvarea unor chestiuni tehnice. În acest stadiu, rămân neclare detalii-cheie despre coordonarea militară într-o criză, însă arhitectura propusă – comitete, secretariat și accent pe interoperabilitate și industrie de apărare – sugerează că pactul este gândit să depășească nivelul unei simple declarații de apărare mutuală. [...]
Autoritățile au emis un nou RO-Alert în Tulcea după detectarea unei ținte aeriene la graniță. Potrivit Mediafax , sistemele de supraveghere ale Ministerului Apărării Naționale (MApN) au identificat în noaptea de sâmbătă spre duminică o țintă aeriană în apropierea frontierei cu Ucraina, iar populația a fost avertizată prin mesaj RO-Alert. Drona a fost identificată la ora 23:35, iar Centrul Național Militar de Comandă a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență pentru emiterea mesajului. Conform mesajului publicat de MApN pe Facebook, RO-Alert a fost transmis începând cu ora 00:22. „Centrul Național Militar de Comandă (nucleu) a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență cu privire la instituirea măsurilor de alertare a populației din județul Tulcea, care a transmis un mesaj RO-Alert începând cu ora 00:22.” Alertă limitată în timp și fără pătrundere în spațiul aerian național Măsurile de alertare au fost menținute până la ora 00:48, când alerta aeriană a încetat. Autoritățile au precizat că ținta a dispărut de pe sistemele radar, a evoluat în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina și nu a intrat în spațiul aerian al României. „Ținta aeriană a dispărut de pe sistemele de monitorizare radar. Aceasta a evoluat în proximitatea frontierei fluviale cu Ucraina și nu a pătruns în spațiul aerian național. Alerta aeriană a încetat la ora 00:48.” Context: avertizări repetate în 2026 Nu este primul episod de acest tip în județul Tulcea. Mediafax notează că marți a mai fost emisă o avertizare privind „posibilitatea căderii unor obiecte din spațiul aerian”, iar duminica trecută au fost transmise două mesaje RO-Alert după detectarea, în două rânduri, a unor ținte aeriene în apropierea frontierei fluviale cu Ucraina. În 2026, autoritățile au emis 61 de mesaje de avertizare, potrivit datelor transmise de ISU Tulcea. [...]
