Știri
Știri din categoria Apărare
Un posibil atac antisatelit rusesc, inclusiv cu opțiuni nucleare, ar putea lovi direct infrastructura spațială de care depind comunicațiile, GPS-ul și operațiunile militare occidentale, potrivit Focus. Îngrijorarea SUA vizează în special dezvoltarea unor sateliți capabili să se apropie de alți sateliți, să-i supravegheze și, potențial, să-i neutralizeze.
Articolul descrie, pe baza informațiilor atribuite postului francez BFM TV, că US Space Command urmărește de ani buni testele unor așa-numiți „sateliți păpușă”, care ar elibera unități mai mici, manevrabile independent. Într-un test din 2020, ar fi fost ejectat un obiect cu viteză mare, interpretat de analiști americani drept posibil proiectil.
Cea mai recentă platformă considerată „suspectă” de autoritățile americane ar fi un satelit din programul rusesc „Nivelir”, despre care BFM TV scrie că a fost lansat în mai de la cosmodromul Plessețk (nord-vestul Rusiei), într-un moment care ar fi coincis cu survolul unui satelit american de spionaj. Conform aceleiași relatări, sistemul ar fi testat din 2013 și, din 2019, s-ar fi apropiat în mod repetat de sateliți americani.
Generalul Stephen Whiting a declarat, la un eveniment al Center for Strategic and International Studies (CSIS) din Washington, citat de Ars Technica, că Rusia a plasat o armă spațială pe o orbită de pe care poate ajunge la sateliți „esențiali pentru securitatea națională” a SUA.
Pe lângă conceptul „sateliți contra sateliți”, materialul mai notează că Rusia ar avea și rachete capabile să lovească obiecte aflate pe orbită, iar în istoria dezvoltării acestor capabilități au fost luate în calcul și opțiuni precum focoase nucleare (inițial, pentru a compensa imprecizii tehnice), respectiv proiectile, „nori” de fragmente sau lovituri cinetice (impact direct).
Cea mai sensibilă ipoteză, potrivit BFM TV, este posibilitatea unor arme nucleare în spațiu. Focus arată că un exercițiu secret al US Space Command, „Apollo Insight”, a simulat folosirea armelor de distrugere în masă pe orbită, împreună cu aliați și peste 60 de companii din industria de apărare, pentru a evalua consecințele unui atac nuclear antisatelit.
În acest context, The Times este citat cu o estimare potrivit căreia o explozie pe orbită joasă ar putea avaria sau distruge până la 10.000 de sateliți, adică aproximativ 80% din flota activă. Ar fi afectate atât capabilități militare (recunoaștere, identificare de ținte), cât și servicii civile critice: comunicații, internet, telefonie și GPS — motiv pentru care publicația britanică descrie scenariul drept un posibil „Pearl Harbor în spațiu”.
În lipsa unor detalii tehnice publice verificabile despre aceste sisteme, rămâne neclar cât din capabilitățile descrise este deja operațional și cât ține de testare și planificare, însă mesajul central al evaluărilor americane este că riscul pentru infrastructura spațială a crescut și are consecințe directe asupra funcționării economiei moderne.
Recomandate
Războiul din Iran a scos în evidență vulnerabilități care pot deveni costuri directe pentru apărarea europeană , de la penuria de muniții la flote subdimensionate și tensiuni politice interne, într-un moment în care oficiali militari europeni avertizează că Rusia ar putea fi în poziția de a ataca un stat membru NATO până în 2029, potrivit Adevărul . Conflictul dintre SUA-Israel și Iran nu a implicat NATO, dar a funcționat ca un „test de stres” pentru capacitatea Alianței de a susține un efort militar de durată. Generalul Dominique Tardif, adjunctul șefului Forțelor Aeriene franceze, a spus că lecțiile din Ucraina și Orientul Mijlociu trebuie privite împreună atunci când sunt proiectate „războaiele de mâine” și dezvoltarea capabilităților. Cinci deficiențe cu impact operațional și bugetar Lista de vulnerabilități discutată de POLITICO cu diplomați, oficiali NATO și experți în apărare indică probleme care, dacă sunt confirmate în planificarea militară, ar împinge statele europene spre investiții accelerate în muniții, apărare aeriană, capabilități de lovire la distanță și flote. Principalele puncte: Penurie de muniție și interceptori : SUA ar fi consumat aproape jumătate din stocul total de rachete critice Patriot, iar oficiali francezi au avertizat că rezervele de rachete Aster și Mica s-au epuizat în primele două săptămâni de război. Un diplomat NATO a spus că, dacă SUA își mută atenția spre Indo-Pacific, „vor fi retrase resurse substanțiale” din Europa. Justin Bronk ( Royal United Services Institute ) a avertizat că, în ritmul actual, aliații ar putea rămâne fără rachete de apărare aeriană de mare valoare în „câteva săptămâni”, pe fondul producției ruse de „6.000 până la 7.000” de drone de atac pe lună, și a pledat pentru interceptori mai accesibili și pentru măsuri de protecție pasivă (de exemplu, adăposturi fortificate pentru avioane). Lipsa muniției ar urma să fie un subiect important la summitul NATO din iulie , potrivit unei persoane familiarizate cu discuțiile. Limite ale superiorității aeriene : capacitatea Iranului de a continua atacuri cu rachete și drone, în pofida campaniei aeriene americane, arată limitele ideii că o țară poate fi „trimisă în genunchi” doar prin bombardamente convenționale, potrivit lui Pieter Wezeman (SIPRI). În acest context, Bronk a indicat nevoia de investiții accelerate în arme de precizie cu rază lungă, inclusiv pentru a lovi producția de drone și ținte militare în adâncime. Flote subdimensionate și disponibilitate scăzută : desfășurarea limitată a Europei pentru a sprijini aliații din Golf a evidențiat investiții insuficiente în forțele navale. Exemplul dat este Marea Britanie, care a avut nevoie de trei săptămâni pentru a trimite distrugătorul HMS Dragon spre Mediterană, iar nava s-a întors în port din cauza unei defecțiuni tehnice. Șeful marinei britanice, Gwyn Jenkins, a recunoscut că Royal Navy nu este pregătită de război, iar premierul canadian Mark Carney a spus anterior că mai puțin de jumătate din flota Canadei este operațională. Experți citați arată că, într-un conflict cu Rusia, flotele ar fi esențiale pentru misiuni anti-submarin și pentru contracararea navelor cu rachete de croazieră Kalibr. Dezbinare politică persistentă : războiul ar fi adâncit prăpastia în interiorul NATO, în condițiile în care Europa a refuzat cererile președintelui american Donald Trump de sprijin militar, iar Washingtonul ar fi elaborat opțiuni de represalii. În paralel, Trump a continuat să atace NATO, numind-o în mod repetat „tigru de hârtie”. Riscul, potrivit lui Ed Arnold (fost oficial NATO), este ca SUA să decidă „de data aceasta nu ne implicăm” sau să se limiteze la o desfășurare redusă în cazul unei invazii ruse. Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, a susținut că europenii ar trebui să adopte o abordare „tranzacțională”, legând sprijinul pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz de angajamentul Washingtonului față de NATO. Ucraina ca furnizor de capabilități : Ucraina a trimis experți în drone pentru a ajuta țări din Orientul Mijlociu și a semnat parteneriate de apărare pe zece ani cu națiuni din Golf. NATO și-a extins legăturile instituționale cu Ucraina, inclusiv printr-un centru comun de instruire și cercetare în Polonia și printr-un program industrial pentru achiziția de tehnologie din Ucraina (UNITE-Brave NATO). Un diplomat NATO a spus că „Ucraina acționează ca un furnizor de securitate”. Ce urmează: presiune pe planificare și pe stocuri În lectura prezentată, miza imediată pentru NATO este trecerea de la constatări la decizii de planificare și achiziții, în special pe zona de muniții și apărare aeriană, unde consumul rapid poate deveni un punct de vulnerabilitate într-un conflict de durată. În paralel, problemele de disponibilitate ale flotelor și tensiunile politice transatlantice rămân factori care pot întârzia sau limita răspunsul Alianței într-un scenariu de criză. Pentru context suplimentar din aceeași publicație: Adevărul și Adevărul . [...]
România vrea să scurteze achizițiile militare pentru drone și antidrone prin intrarea într-o platformă comună de producție și distribuție „în timp real” agreată cu SUA și Marea Britanie, astfel încât să fie evitate procedurile clasice de achiziție, potrivit News . Președintele Nicușor Dan a spus, într-o declarație făcută în Croația, că această abordare răspunde unei nevoi generate de ritmul foarte rapid de evoluție a tehnologiei din zona dronelor și a sistemelor antidrone. În acest context, șeful statului a indicat că România și partenerii săi urmăresc să „lucreze în timp real” și că se fac progrese. Context: incidente cu drone și optimizarea apărării În același cadru, președintele a afirmat că România are capacitatea de a se proteja în cazul incidentelor cu drone care ajung accidental pe teritoriul național, pe fondul atacurilor asupra orașelor ucrainene de la graniță. El a menționat că astfel de intrări au fost „neobișnuite” în zona Galațiului, România fiind „obișnuită” cu situații similare în zona Deltei Dunării. Nicușor Dan a mai declarat că actuala capacitate de protecție a fost îmbunătățită față de anii anteriori și că, în prezent, autoritățile „optimizează”. Potrivit președintelui, „pe termen de un an, din momentul acesta, vom fi complet apărați”. Protocol SUA–România , semnat săptămâna trecută Șeful statului a mai spus că, săptămâna trecută, secretarul Forțelor Terestre americane a semnat un protocol cu ministrul apărării, document pe care l-a legat de necesitatea accelerării cooperării într-un domeniu tehnologic care se schimbă rapid. [...]
România își accelerează planurile de apărare anti-dronă după ce o dronă rusească s-a prăbușit într-o gospodărie din Galați, un incident pe care președintele Nicușor Dan îl descrie drept „neobișnuit” prin extinderea zonei de risc dincolo de Delta Dunării, potrivit Antena 3 . Declarațiile au fost făcute miercuri, după Summitul Inițiativei celor Trei Mări din Croația. Șeful statului a spus că România își consolidează capacitatea de apărare și lucrează la îmbunătățirea sistemelor de protecție, în contextul în care astfel de drone au intrat „în mod neobișnuit” pe teritoriul României, fiind anterior asociate mai ales cu zona Deltei. „Capacitatea noastră actuală, care a fost îmbunătățită față de anii anteriori, ne permite o protecție pe o zonă, iar acum optimizăm pe termen de, să zicem, 1 an. Din momentul acesta vom fi complet apărați.” Cooperare cu SUA și Marea Britanie pentru sisteme de drone și anti-dronă Nicușor Dan a mai afirmat că România colaborează cu parteneri precum Statele Unite și Marea Britanie pentru dezvoltarea unor sisteme moderne de drone și anti-dronă, adaptate la evoluțiile rapide din domeniu. În acest cadru, președintele a indicat că România a agreat să fie parte a unei „platforme de producție și distribuție” pentru astfel de sisteme, cu obiectivul de a lucra „în timp real” și de a evita procedurile de achiziție. „Este o zonă tehnologică care se dezvoltă extrem de rapid și România a agreat, împreună cu Statele Unite și Marea Britanie, să fie parte a unei platforme de producție și distribuție a sistemelor de drone și anti drone în timp real, care să evite toate aceste proceduri de achiziție.” Ce s-a întâmplat la Galați și ce efecte a avut incidentul Ministerul Apărării Naționale (MApN) a anunțat sâmbătă dimineață că resturi de dronă au căzut în Galați, iar anexa unei gospodării și un stâlp de electricitate au fost avariate. Incidentul a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă, pe fondul unor noi atacuri cu drone în Ucraina, în apropierea frontierei fluviale cu România; radarele MApN au detectat drone care evoluau în apropierea spațiului aerian românesc. În același context, două aeronave Eurofighter Typhoon au fost ridicate de la sol, autoritățile au făcut verificări la fața locului, iar în județul Tulcea a fost emis un mesaj Ro-Alert . Pe plan operațional, incidentul a avut și un impact asupra utilităților: aproximativ 550 de consumatori casnici și non-casnici din municipiul Galați au rămas fără gaze naturale sâmbătă dimineață, după ce alimentarea a fost oprită de operatorul Distrigaz Sud Rețele la cererea Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU), potrivit informațiilor din articol. [...]
Noile drone FPV ghidate prin fibră optică folosite de Hezbollah complică apărarea Israelului în zona-tampon din sudul Libanului , pentru că își păstrează controlul chiar și când sunt folosite contramăsuri electronice, potrivit Focus . Miza operațională este directă: crește riscul pentru trupe și pentru liniile de aprovizionare într-un spațiu relativ îngust, unde astfel de drone pot ajunge „aproape oriunde”. Un exemplu invocat este un videoclip din apropierea orașului Taybeh, în care un proiectil trece la mică distanță de un elicopter israelian de evacuare medicală Black Hawk, în timp ce soldații transportau un rănit; explozia are loc lângă aparat, relatează publicația britanică The Telegraph , citată de Focus. De ce contează: cablul înlocuiește radioul, iar bruiajul devine mai puțin eficient Potrivit specialiștilor citați de The Telegraph , este vorba despre drone „First-Person View” (FPV) – adică aparate pilotate „din ochii” dronei, printr-o cameră la bord. Diferența-cheie este modul de control: nu prin semnal radio, ci printr-un cablu subțire (fibră optică) care leagă drona de operator. Consecința operațională este că, în condiții de bruiaj (perturbarea semnalelor radio), controlul rămâne stabil, ceea ce face aceste drone mai greu de oprit prin mijloace electronice uzuale. Focus notează că această soluție este o evoluție a dronelor mici folosite pe scară largă în războiul Rusia–Ucraina , tocmai pe fondul intensificării bruiajului. Costuri mici, efecte mari în teren Un alt element care apasă pe ecuația apărării este raportul cost–efect. Expertul Jakub Janovsky, citat de The Telegraph, spune că un kilometru de cablu de fibră optică ar costa circa 30 de dolari (aprox. 140 lei) la achiziție en-gros. În plus, multe componente ar fi ușor de procurat sau realizate prin imprimare 3D. Deși sunt relativ simple, unele modele ar atinge „raze de acțiune” notabile, iar în zona de securitate din sudul Libanului – descrisă ca relativ îngustă – ar putea lovi practic orice punct, potrivit materialului. Presiune în creștere asupra vehiculelor și trupelor Focus relatează că, în ultimele săptămâni, atacurile asupra vehiculelor israeliene au crescut semnificativ, inclusiv asupra tancurilor și transportoarelor blindate. Sunt menționate și raportări potrivit cărora dronele ar urmări soldați individuali, uneori până în interiorul clădirilor. În același timp, publicația indică un bilanț „potrivit datelor de până acum”: 16 soldați israelieni uciși în sudul Libanului și mulți alții răniți (fără a detalia sursa primară a acestor cifre). Ce urmează: căutarea de contramăsuri și apel către industrie Confruntată cu această amenințare, conducerea armatei israeliene caută soluții de protecție. Potrivit The Telegraph, autoritatea relevantă din cadrul Ministerului Apărării ar fi făcut un apel public către companii și dezvoltatori să propună contramăsuri împotriva acestui tip de drone. În evaluarea expertului Federico Borsari, citat în material, astfel de sisteme ar oferi Hezbollah o opțiune relativ ieftină pentru lovituri precise de la distanță mai mare – un avantaj care, în practică, poate forța adaptări rapide în tactici, protecția convoaielor și procedurile de evacuare medicală în zona de contact. [...]
Apariția în Ucraina a blindatelor finlandeze Sisu GTP , fără o livrare anunțată oficial, ridică semne de întrebare privind traseul și transparența transferurilor de armament către Kiev , potrivit Focus . Vehiculele ar fi fost observate pentru prima dată la unități de forțe speciale ucrainene, însă nu este clar cine le-a furnizat și în ce număr. Informația a fost relatată inițial de portalul ucrainean Militarnyi , care indică faptul că istoricul militar Andri Haruk a publicat o fotografie pe blogul său, despre care spune că ar arăta un Sisu GTP în dotarea Regimentului 8 al forțelor speciale ucrainene. Haruk susține că până acum nu erau cunoscute livrări ale acestui model către Ucraina, „cu atât mai puțin numărul lor”. Cine ar fi putut livra vehiculele Finlanda nu a confirmat oficial vreo livrare de Sisu GTP către Ucraina. În același timp, Focus notează că Helsinki oferă rareori detalii despre pachetele de armament, iar informațiile despre tipul și cantitatea sistemelor livrate sunt, de regulă, nepublice. O ipoteză avansată de Militarnyi este că vehiculele ar fi putut ajunge din Suedia: țara a comandat peste 300 de unități Sisu GTP și ar fi putut transfera unele către forțele speciale ucrainene. În prezent, doar Finlanda și Suedia operează acest model, conform aceleiași surse. Rămâne neclar și dacă Sisu GTP sunt folosite exclusiv de forțele speciale sau au ajuns și la alte unități ale armatei ucrainene. De ce contează: un vehicul nou, gândit pentru amenințări specifice frontului Sisu GTP este un vehicul blindat proiectat pentru misiuni cu risc ridicat, cu accent pe reducerea efectelor minelor și ale dispozitivelor explozive improvizate. În contextul războiului din Ucraina, unde minele și capcanele explozive de pe marginea drumurilor sunt printre cele mai mari pericole pentru vehicule, astfel de platforme pot avea un impact operațional direct, mai ales pentru unități care se deplasează rapid și discret, aproape de linia frontului sau în spatele acesteia. Militarnyi mai arată că mobilitatea ridicată în teren dificil și pe infrastructură degradată este un avantaj în zonele unde drumurile au fost afectate de lupte. Date tehnice menționate în material Conform Focus, Sisu GTP: transportă până la 10 persoane (variantă transport trupe); în varianta pickup cu cabină dublă, 4–5 persoane; are blindaj la standardul STANAG 4569 Level 1 (protecție menționată împotriva muniției 7,62×51 mm de la 30 m); folosește un motor diesel Mercedes-Benz OM926, 308 CP, cu transmisie automată Allison 3500 (6 trepte) și cutie de transfer ZF VG750; are masă maximă de 16,5 tone și sarcină utilă de până la 5 tone; are 6,0 m lungime, 2,5 m lățime, 2,55 m înălțime și gardă la sol de 40 cm; depășește 100 km/h și are autonomie de până la 700 km. În material se mai menționează că utilizarea de vehicule occidentale la forțele speciale ucrainene nu este o noutate, fiind observate anterior și platforme Rheinmetall, inclusiv modelul Caracal, deja livrat Ucrainei. [...]
Armata SUA își strânge controlul asupra ieșirilor la pensie, impunând un interval fix de depunere a cererilor între 24 și 12 luni înainte de data dorită , o schimbare cu impact operațional direct asupra planificării personalului și a continuității misiunilor, potrivit Focus . Noua regulă este permanentă și vizează „pensionarea voluntară”, care va putea fi solicitată doar în fereastra de timp stabilită. Măsura urmărește, conform explicațiilor din documentul oficial citat, o planificare mai precisă și o tranziție mai bine gestionată către viața civilă, fără a afecta capacitatea de luptă a unităților. Ce se schimbă: fereastră de 24–12 luni pentru cererile de pensionare Conform relatării platformei „AL”, Armata SUA va accepta cereri de pensionare voluntară doar dacă sunt depuse între 24 și 12 luni înainte de data la care militarul vrea să iasă la pensie. Practic, soldații trebuie să-și fixeze intenția cu până la doi ani înainte, dar și să respecte un termen-limită: nu mai târziu de 12 luni înainte de data dorită. Cine poate cere pensionarea și cine este exclus Regulile includ și criterii de eligibilitate și excluderi operaționale: cererea poate fi depusă doar după minimum 18 ani de serviciu federal activ; toate obligațiile de serviciu trebuie îndeplinite înainte de pensionare; nu pot solicita pensionarea cei deja planificați pentru un nou post sau care au primit un ordin oficial de schimbare permanentă a bazei (relocare). Măsura nu se aplică doar militarilor activi, ci și Gărzii Naționale și Rezervei Armatei SUA, potrivit aceleiași surse. Tranziția către civil: permisă, dar fără să afecteze misiunea Odată depusă cererea, militarii pot folosi mai intens programele de sprijin pentru tranziție (consiliere pentru carieră și pași administrativi pentru viața după armată). Condiția este ca aceste activități să nu perturbe activitatea curentă a unității. În documentul oficial citat, armata precizează că măsurile de pregătire a ieșirii nu trebuie să afecteze sarcinile alocate sau misiunea unității, atât timp cât militarul se află la mai mult de 365 de zile de data separării. În principiu, tranziția ar urma să înceapă cu un an înainte de plecare. Printre măsurile menționate se află participarea la programe de calificare profesională, formalități de „check-out” din bază și inițiative precum SkillBridge , destinată sprijinirii intrării în profesii civile. [...]
