Știri
Știri din categoria Apărare
Țările europene din NATO și Canada au cheltuit anul trecut de peste trei ori mai mult decât Rusia pentru apărare, iar acest avantaj bugetar se vede și în capacități militare precum aviația de luptă, flota de război și artileria, potrivit unui raport Greenpeace citat de Agerpres. Concluzia raportului este că europenii ar depăși în continuare Rusia în domenii militare-cheie chiar și în scenariul unei retrageri a Statelor Unite din Alianță.
Raportul, intitulat „Europa singură acasă?”, indică faptul că statele europene membre NATO, împreună cu Canada, au alocat circa 626 de miliarde de dolari (aprox. 2.850 de miliarde de lei) pentru apărare anul trecut, comparativ cu 190 de miliarde de dolari (aprox. 865 de miliarde de lei) cheltuite de Rusia.
Studiul arată diferențe semnificative în mai multe categorii de capabilități:
Autorii raportului susțin că Europa are „resurse enorme de apărare”, inclusiv în ipoteza în care SUA s-ar retrage din NATO. În același timp, ei avertizează că politica de securitate a Europei este afectată de o „cursă necoordonată și costisitoare” pentru proiecte de apărare, ceea ce sugerează riscuri de fragmentare, suprapuneri și cheltuieli ineficiente.
Recomandate
Un atac rapid asupra statelor baltice ar putea bloca reacția NATO prin întârzierea deciziei politice și a întăririlor , într-un scenariu discutat de Știrile Pro TV , pe baza unei analize din Foreign Policy despre vulnerabilitățile alianței în fața unei Rusii care ar ieși din războiul din Ucraina cu o armată mai mare și mai experimentată. Miza, potrivit analizei citate, este că o eventuală încetare a focului în Ucraina nu ar reduce automat riscurile de securitate pentru Europa. Din contră, odată oprite luptele, raportul de forțe ar putea deveni mai nefavorabil pentru europeni, iar capacitatea de descurajare (abilitatea de a preveni un atac prin riscul de represalii) ar ajunge la un minim relativ față de puterea Rusiei. De ce contează: „fereastra” de vulnerabilitate după un armistițiu Foreign Policy argumentează că, într-un orizont în care războiul s-ar apropia de un armistițiu spre finalul acestui an sau în 2027, Europa ar putea intra „în cea mai periculoasă perioadă” în raport cu Rusia. Rațiunea ține de ritmul diferit de acumulare a capacităților: Rusia ar avea o armată crescută numeric, cu aproape cinci ani de experiență de luptă, în timp ce statele europene încă încearcă să recupereze întârzieri, inclusiv în „războiul la distanță” și lovirea țintelor din spatele frontului. În același cadru, analiza susține că pentru Vladimir Putin armata rămâne instrumentul principal de impunere a obiectivelor legate de refacerea unei sfere de influență, ceea ce ar face ca riscurile să fie mai ușor de anticipat: presiunea militară ar deveni opțiunea recurentă. Mecanismul „paralizării”: viteză, fapt împlinit și descurajare nucleară Scenariul descris pornește dintr-un joc de război desfășurat în decembrie 2025 la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehr-ului german din Hamburg, axat pe decizia politică, nu pe testarea unui plan operațional. Autorul citat spune că, jucând rolul șefului Statului Major rus într-o „Echipă Roșie”, a creat o criză pe flancul estic și a atacat Lituania „din prima mișcare”, ceea ce ar fi copleșit procesul decizional politic și militar german, iar Germania „nu a făcut nimic”. În logica acestui scenariu, trei elemente ar putea bloca reacția alianței: Viteza : Rusia ar avea deja trupe în zonă într-o criză, în timp ce NATO „are nevoie de timp” pentru întăriri – „zile în cel mai bun caz”, dar „săptămâni sau chiar mai mult” în cel mai rău caz. Ocuparea rapidă a unui teritoriu într-o ofensivă limitată, înainte ca un contraatac să se materializeze. Menținerea teritoriului și amenințarea cu escaladarea nucleară , pentru a descuraja un contraatac al NATO. Analiza pune accent și pe o întrebare politică sensibilă, atribuită în special liderilor germani: dacă ar accepta riscul unui război direct, „posibil nuclear”, cu Rusia pentru apărarea unui stat baltic. Ce urmează, în termenii discuției din analiză Textul nu avansează un calendar sau măsuri concrete ale NATO, dar sugerează că punctul critic este timpul de reacție – atât militar (mobilizarea și deplasarea întăririlor), cât și politic (decizia de a răspunde). În această cheie, vulnerabilitatea majoră nu este doar geografică, ci și de guvernanță: capacitatea de a lua rapid decizii într-o criză care evoluează în ore și zile. [...]
NATO pregătește o structură de comandă suplimentară pentru apărarea Țărilor Baltice , o schimbare cu impact operațional direct asupra vitezei de desfășurare a trupelor în Letonia și Estonia, potrivit Biziday , care citează informații Reuters din surse familiarizate cu planurile alianței. În prezent, forțele NATO din Țările Baltice și din nordul Poloniei sunt sub comanda unui cartier general multinațional cu sediul la Szczecin, în Polonia. Alocarea unui al doilea corp de armată pentru regiune ar urma să faciliteze trimiterea mai rapidă de trupe și echipamente militare în cazul unui conflict cu Rusia. Ce înseamnă „al doilea corp de armată” în termeni practici Conform explicațiilor Reuters, un corp de armată, când este complet operațional, comandă de regulă trei divizii, adică între 40.000 și 60.000 de militari. În timp de pace, funcționează ca o structură de comandă redusă, cu roluri specializate (de exemplu, artilerie, apărare aeriană și servicii medicale). Potrivit surselor Reuters, Germania și Olanda ar fi ajuns la un acord pentru ca apărarea Letoniei și Estoniei să fie sprijinită de corpul cu sediul în Münster (Germania). Rămâne neclar când ar intra în vigoare decizia și câți militari ar urma să intre sub comanda noii structuri în eventualitatea unui conflict. Contextul de securitate și avertismentele NATO Oficiali NATO au avertizat în repetate rânduri că Rusia ar putea lansa un atac la scară largă pe teritoriul aliaților începând din 2029. Kremlinul a respins această evaluare, acuzând NATO că alimentează tensiunile. Finanțare UE: 1,5 miliarde de euro din coeziune pentru apărare și frontiere Separat, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a anunțat că Lituania, Letonia și Estonia vor primi 1,5 miliarde de euro (aprox. 7,5 miliarde lei) din fondurile de coeziune pentru cheltuieli legate de apărare, supravegherea frontierelor și securitate economică, prezentată drept o premieră la nivelul Uniunii Europene. Ea a mai amintit că cele trei state ar urma să primească 12 miliarde de euro (aprox. 60 miliarde lei) din programul SAFE de reînarmare. În plus, șefa Comisiei a indicat posibilitatea unei evaluări comune, împreună cu NATO, a capacităților antidronă și de avertizare timpurie din regiune, pentru identificarea și corectarea eventualelor vulnerabilități. Înaintea acestor discuții, președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, a cerut Uniunii Europene măsuri concrete, nu doar mesaje de solidaritate. [...]
Propunerea NATO de a fixa un prag de 0,25% din PIB pentru sprijinul Ucrainei riscă să se blocheze politic , după ce Mark Rutte a admis că unele dintre cele mai mari puteri ale Alianței ar respinge ideea, potrivit Euronews . Miza este una bugetară și de coordonare: un prag comun ar împinge statele europene către un efort anual aproape triplat, dar întâmpină rezistență tocmai în capitale cu greutate în NATO. De ce contează: fără un prag comun, crește riscul de „ajutor în valuri” și negocieri prelungite Rutte a discutat deja propunerea ca țările europene să aloce Ucrainei echivalentul a 0,25% din PIB, argumentând că întărirea militară a Kievului ar contribui implicit la securitatea Europei. Potrivit estimărilor menționate de Rutte, o astfel de decizie ar duce la aproape triplarea ajutorului anual, până la 143 de miliarde de dolari pe an (aprox. 657 miliarde lei). Totuși, șeful NATO a recunoscut că există „multă rezistență” față de ideea unei cifre fixe. „Nu cred că această propunere va fi acceptată, deoarece există multă rezistență față de această cifră fixă de 0,25%. Nu sunt foarte entuziasmați de idee.” Cine ar putea bloca propunerea și care este contextul Potrivit The Guardian , care citează surse apropiate lui Rutte, printre statele care ar refuza se numără Marea Britanie, Franța, Canada, Italia și Spania — adică aliați cu pondere mare, a căror opoziție poate face dificilă transformarea propunerii într-un angajament colectiv. În paralel, articolul notează că există semnale de relaxare a unor sancțiuni: pe 19 mai, Marea Britanie a emis o licență temporară care permite importuri de motorină și kerosen din țiței rusesc, dacă produsele sunt procesate într-o țară terță. Totodată, a fost acordată o licență care permite transportul sau livrarea de gaze naturale lichefiate de la terminalele rusești LNG Sakhalin-2 și Yamal. Ce susținătorii propunerii pot invoca mai departe Euronews arată că propunerea lui Rutte este susținută de cel puțin șapte țări NATO, inclusiv state nordice care ar oferi chiar mai mult de 0,25% din PIB pentru susținerea Ucrainei. În practică, susținerea unui grup de state nu rezolvă însă problema centrală: fără acordul marilor contributori, un prag comun riscă să rămână o țintă politică, nu un mecanism predictibil de finanțare. [...]
Zelenski avertizează că Rusia ar putea folosi rachete Oreșnik într-un atac combinat, greu de interceptat , iar populația este îndemnată să trateze cu maximă seriozitate alertele de raid aerian „începând din această seară”, potrivit Biziday . Președintele Ucrainei spune că serviciile ucrainene de informații, împreună cu parteneri americani și europeni, au date că Rusia s-ar pregăti să folosească racheta strategică cu rază medie Oreșnik ca parte a unui atac mai amplu, care ar putea viza inclusiv Kievul. Zelenski precizează că informațiile sunt în curs de verificare. În același mesaj, liderul ucrainean afirmă că au fost observate pregătiri care indică posibilitatea unui „atac combinat”, adică o lovitură cu mai multe tipuri de armament, în care ar putea fi incluse și armele cu rază medie de acțiune menționate. Ce înseamnă riscul operațional: viteză mare și interceptare dificilă În contextul avertismentului, Biziday notează că Rusia a lansat până acum două rachete Oreșnik asupra Ucrainei, fără încărcătură. Racheta este descrisă cu următoarele caracteristici, care îi cresc potențialul de impact într-un atac amplu: greutate de circa 35 de tone; poate transporta șase focoase (nucleare sau convenționale); rază operațională „prezumată” la 6.000 km; viteză de peste 12.000 km/h, ceea ce o face „foarte dificil de interceptat”. Avertisment și către aliați: presiune „preventivă” asupra Moscovei Zelenski le transmite aliaților că, dacă Rusiei „i se permite să distrugă vieți la o asemenea scară”, atunci „niciun acord” nu va împiedica alte regimuri similare să comită agresiuni. El cere un răspuns al comunității internaționale care să fie „preventiv, nu post factum” și solicită presiune asupra Moscovei „pentru ca aceasta să nu extindă războiul”. Informațiile sunt atribuite de Biziday surselor Kyiv Independent și RBC-Ukraine , fără ca în material să fie indicate linkuri către acestea. [...]
SUA iau în calcul un „plan B” militar pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , iar Washingtonul sugerează că aliații ar putea fi chemați să contribuie, pe fondul riscului ca Iranul să mențină blocată ruta maritimă sau să condiționeze tranzitul navelor comerciale, potrivit Știrile Pro TV . Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat, la o reuniune ministerială NATO desfășurată în Helsingborg (Suedia), că obiectivul preferat rămâne un acord prin care Iranul „să deschidă strâmtoarea” și „să abandoneze ambițiile sale nucleare”, însă SUA analizează și varianta unei intervenții dacă Teheranul refuză să deblocheze artera navigabilă. În declarațiile sale, Rubio a avertizat că, în scenariul în care Iranul ar continua să țină strâmtoarea închisă sau ar amenința navele care nu i se supun ori nu plătesc o taxă de traversare, „cineva va trebui să facă ceva” și a punctat că există state care ar fi afectate de închidere „mai mult decât chiar Statele Unite”. Coaliție, nu neapărat misiune NATO Rubio nu a indicat ce țări ar fi interesate să participe la o eventuală operațiune, dar a spus că, deși SUA au capacitatea de a acționa unilateral, ar prefera o acțiune în cadrul unei coaliții. Totodată, șeful diplomației americane a nuanțat că nu este obligatoriu ca intervenția să fie o misiune NATO, însă „țările NATO ar putea contribui”. Inițiativa franco-britanică și limita ei: scenariul necooperării Iranului Rubio a făcut referire și la o inițiativă franco-britanică ce ar preconiza desfășurarea unor dragoare de mine pentru curățarea strâmtorii după încetarea ostilităților, în contextul unui armistițiu. El a susținut însă că mecanismul respectiv nu acoperă situația în care Iranul refuză să coopereze. „Avem un plan pentru momentul când focul va înceta. Dar ceea ce eu spun este că avem nevoie de un plan B pentru cazul în care focul va continua.” Franța respinge o intervenție NATO În ziua precedentă, Franța a reafirmat că respinge o eventuală intervenție NATO pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz, argumentând că Orientul Mijlociu nu este acoperit de dispozițiile Tratatului Atlanticului de Nord, mai notează materialul. Rubio a mai spus că vede un „ușor progres” în discuțiile cu Iranul, dar a avertizat că SUA nu vor accepta ca Teheranul să impună un sistem de taxare a navelor comerciale care traversează Strâmtoarea Ormuz. [...]
MApN vrea să ducă pe agenda NATO integrarea capabilităților anti-dronă pe Flancul estic , după un incident recent în spațiul aerian baltic, în care un pilot român a neutralizat o dronă. Informațiile apar într-un comunicat al ministerului, citat de Agerpres , după o vizită a conducerii MApN la baza aeriană Šiauliai din Lituania, unde este dislocat detașamentul românesc „ Carpathian Vipers ”. Anti-dronă și dezinformarea, teme împinse spre nivelul NATO Potrivit comunicatului, ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, s-a întâlnit la Šiauliai cu omologul lituanian, Robertas Kaunas, discuțiile vizând securitatea Flancului estic al NATO și adaptarea capacităților de apărare la „noile tipuri de amenințări”. MApN precizează că discuțiile bilaterale s-au concentrat pe: dezvoltarea și integrarea capabilităților anti-dronă pe Flancul estic; importanța cooperării operaționale dintre statele aliate și interoperabilitate (capacitatea forțelor de a opera împreună cu proceduri și echipamente compatibile); menținerea sprijinului populației pentru efortul de apărare și consolidarea rezilienței societale, în contextul războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei; intensificarea campaniilor de propagandă și dezinformare. În acest context, Miruță a propus introducerea pe agenda summitului NATO de la Ankara a unei discuții „consistente” despre dezinformare ca risc major de securitate, susținând necesitatea unei abordări comune a statelor din estul Alianței și a țărilor baltice, pe baza experiențelor din teren, potrivit comunicatului. Vizită la „Carpathian Vipers” și decorarea pilotului În timpul vizitei la baza din Lituania, conducerea MApN s-a întâlnit cu militarii detașamentului românesc „Carpathian Vipers”, cărora le-au fost prezentate responsabilitățile din misiunea de Poliție Aeriană Întărită în spațiul baltic, cooperarea cu aliații și „principalele provocări” ale misiunii. În cadrul unei ceremonii, ministrul Apărării a conferit „Emblema de emisar pentru pace, clasa I” pilotului român care a doborât o dronă în spațiul aerian estonian. Miruță a transmis, în comunicat, că reușita a fost rezultatul pregătirii și al muncii întregii echipe, menționând că în Lituania execută misiunea „aproape 100 de militari români”. Totodată, ministrul a afirmat că Forțele Aeriene Române se află la a patra dislocare în Lituania și că, din 2007 până în prezent, aviatorii români au contribuit la protejarea spațiului aerian baltic și la consolidarea posturii de apărare și descurajare a Alianței, potrivit aceleiași surse. [...]
