Știri
Știri din categoria Apărare
Sosirea primelor F-35 în Polonia ridică nivelul de descurajare pe flancul estic al NATO, într-un moment în care securitatea în Europa de Est rămâne tensionată după invazia Rusiei în Ucraina, potrivit Digi24. Avioanele au plecat din SUA și se îndreaptă spre Polonia, a anunțat ministrul adjunct al Apărării, Cezary Tomczyk, informație preluată de publicația poloneză TVP World.
Tomczyk a spus că aparatele vor ajunge „în următoarele câteva ore” și le-a descris drept „primele F-35 din această parte a lumii”. Și ministrul Apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, a salutat online momentul, afirmând că F-35 „apără cerul polonez”.
Polonia a semnat în 2020 un acord de 4,6 miliarde de dolari (aprox. 21,2 miliarde lei) pentru achiziția a 32 de avioane F-35 fabricate în SUA. Contractul – al doilea ca mărime din istoria achizițiilor de armament ale Poloniei, conform materialului – a inclus instruire și sprijin logistic.
Concret, planul de livrare indicat în articol este etapizat:
F-35 este prezentat ca unul dintre cele mai avansate avioane de luptă, iar elementul central pentru impactul militar este tehnologia „stealth” (capacitatea de a reduce detectarea de către radare). În analiza citată de Digi24, această caracteristică ar întări semnificativ postura de descurajare a Poloniei în raport cu Rusia.
Michał Stela, expert al site-ului militar polonez Defence24, a rezumat miza astfel, într-un interviu pentru postul privat TVN24:
„Începând de mâine, vom avea pe teritoriul nostru avioane de vânătoare care se pot strecura neobservate spre est, printre radarele rusești. Anterior, avioanele noastre de vânătoare erau vizibile. Acum vor fi invizibile.”
În aceeași intervenție, el a mai spus că Rusia „nu dispune de nimic asemănător cu F-35”, sugerând un avantaj tehnologic care, cel puțin pe termen scurt, schimbă raportul de capabilități în regiune.
Recomandate
Statele Unite vor trimite încă 5.000 de militari în Polonia , o decizie care schimbă așteptările privind o posibilă reducere a prezenței americane în Europa, potrivit Reuters . Anunțul a fost făcut de președintele Donald Trump într-o postare pe rețeaua sa, Truth Social, unde a legat explicit suplimentarea trupelor de relația sa cu noul președinte polonez, Karol Nawrocki . Mișcarea vine la două zile după ce vicepreședintele SUA, JD Vance, le-a spus jurnaliștilor că o desfășurare de trupe americane în Polonia fusese întârziată. În paralel, Washingtonul își revizuia postura militară în Europa, iar de mai mult timp existau așteptări că SUA ar putea reduce efectivele, pe fondul solicitărilor lui Trump ca NATO să preia un rol mai mare în apărarea continentului. De ce contează: semnalul privind postura SUA în Europa Din perspectiva operațională, suplimentarea cu 5.000 de militari indică o consolidare a prezenței americane pe flancul estic al NATO, într-un moment în care administrația Trump era asociată cu presiuni pentru redistribuirea poverii de securitate către aliații europeni. Reuters notează că decizia este justificată politic de Trump prin relația cu Nawrocki și prin sprijinul acordat acestuia în campania electorală. În postarea citată de Reuters, Trump a spus: „Pe baza alegerii reușite a actualului președinte al Poloniei, Karol Nawrocki, pe care am fost mândru să îl susțin, și a relației noastre cu el, am plăcerea să anunț că Statele Unite vor trimite încă 5.000 de trupe în Polonia.” Context: relația Trump–Nawrocki și discuțiile anterioare despre trupe Trump l-a găzduit pe Nawrocki la Casa Albă în mai anul trecut și l-a susținut într-un moment considerat important înaintea alegerilor din Polonia, în care Nawrocki a câștigat în fața candidatului susținut de partidul pro-european de centru al premierului Donald Tusk, potrivit aceleiași surse. Cei doi s-au întâlnit din nou la Casa Albă în septembrie, când Trump a indicat că SUA ar putea crește prezența militară în Polonia și a promis să asigure apărarea țării, mai arată Reuters. Ce urmează Reuters nu oferă detalii despre calendarul exact al desfășurării, structura unităților sau locațiile din Polonia unde ar urma să fie trimiși militarii. În lipsa acestor informații, rămâne de urmărit dacă suplimentarea anunțată se suprapune peste planurile aflate în revizuire privind prezența SUA în Europa și cum va fi integrată în aranjamentele NATO din regiune. [...]
NATO a testat activarea Articolului 5 pentru România într-un scenariu de atac , un exercițiu care pune accent pe capacitatea operațională de reacție rapidă și pe cooperarea dintre forțele speciale aliate, potrivit Știrile Pro TV . În scenariul descris, o termocentrală dezafectată din Comănești (județul Bacău) a fost „luată cu asalt” de comandouri române și italiene, într-un exercițiu tactic al forțelor pentru operații speciale din NATO. Clădirea ar fi fost ocupată de trupe ale unui stat inamic și folosită pentru fabricarea unor drone utilizate în atacuri hibride. Exercițiul a simulat pătrunderea unor forțe militare ostile pe teritoriul național, ceea ce a dus, în cadrul scenariului, la activarea Articolului 5 – clauza de apărare colectivă a NATO – și la sprijin aliat pentru România. Publicația notează că NATO a dislocat operatori din Batalionul de Comando de la Bacău și din forțele speciale italiene, cu misiunea de a se infiltra în clădire și de a neutraliza inamicii. „Potrivit scenariului, NATO a dislocat operatori din Batalionul de Comando de la Bacău și din Forțele speciale italiene, iar misiunea lor a fost de a se infiltra în clădire, de a neutraliza inamicii” „Violența în acțiune este cea care ne cartacterizează, misiunea noastră este cea de a avea acele acțiuni chirurgicale, scurte, dar cu efect strategic” Miza operațională: interoperabilitate și descurajare pe flancul estic Intervenția forțelor speciale române și italiene este prezentată ca parte din „ Trojan Footprint 2026 ”, descris drept cel mai mare exercițiu al aliaților de pe flancul estic al NATO. Miza principală, conform materialului, este descurajarea amenințărilor externe și garantarea securității teritoriului național, prin antrenarea cooperării între unități din state diferite (interoperabilitate). „Vorbim despre interoperabilitate cu partenerii străini și de a efectua acțiuni defensive la granița estică a NATO, în vederea creșterii de descurajare a potențialilor agresori” Potrivit scenariului, după neutralizarea inamicilor din clădirea-țintă, forțele pentru operații speciale au distrus și dronele considerate o amenințare la adresa teritoriului național. [...]
Contestarea la CCR a ordonanței SAFE riscă să blocheze accesul României la 16,68 miliarde euro (aprox. 83,4 mld. lei) pentru apărare și infrastructură strategică , într-un moment în care NATO discută consolidarea Flancului Estic, potrivit Mediafax . Mesajul a fost transmis de ministra interimară de Externe, Oana Țoiu, aflată la reuniunea miniștrilor de Externe NATO din Suedia. Țoiu a criticat demersul unor politicieni de la București care au atacat la Curtea Constituțională ordonanța privind programul SAFE , susținând că „atunci când contești finanțarea apărării României” în contextul războiului dus de Rusia la graniță „faci un joc periculos”. Ce finanțează SAFE și de ce miza e mai largă decât apărarea Conform informațiilor prezentate, prin programul SAFE România ar urma să primească 16,68 miliarde de euro (aprox. 83,4 mld. lei) pentru apărare și infrastructură strategică. În această sumă intră și 4,2 miliarde de euro (aprox. 21 mld. lei) destinate autostrăzilor și drumurilor naționale cu rol strategic, inclusiv în nordul Moldovei, potrivit declarațiilor ministrei. Țoiu a legat acordul SAFE, semnat la Bruxelles cu Comisia Europeană, de credibilitatea României în alianță, afirmând că este „o confirmare, în plus, că România este un aliat serios” și că alocarea este a doua cea mai mare din Uniunea Europeană. Cine a sesizat CCR și care este argumentul invocat Sesizarea la CCR a fost depusă de Sorin Grindeanu , președintele Camerei Deputaților și liderul PSD. Acesta susține că Guvernul interimar și-ar fi depășit competențele constituționale prin adoptarea ordonanței SAFE și a cerut Curții să constate incompatibilitatea cu prevederile Constituției. Context NATO: Flancul Estic și pregătirea summitului de la Ankara Reuniunea din Suedia este prima întâlnire ministerială NATO organizată de această țară după aderare. La discuții participă miniștrii de Externe ai celor 32 de state membre, secretarul general Mark Rutte și secretarul de stat american Marco Rubio. Potrivit Oanei Țoiu, agenda include pregătirea summitului NATO de la Ankara din iulie și consolidarea securității pe Flancul Estic, inclusiv „nevoia unei industrii de apărare transatlantice solide” și „presiune crescută asupra Rusiei”. Pozițiile Finanțelor și ale Guvernului interimar Ministerul Finanțelor a transmis că acordul semnat între România și Comisia Europeană oferă acces la 16,68 miliarde de euro pentru apărare și infrastructură strategică. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat că „SAFE nu este doar un instrument financiar, ci o investiție în securitatea și reziliența României” și a indicat și componenta de conectare a Moldovei la infrastructura mare europeană. Premierul interimar Ilie Bolojan a spus, la rândul său, că miza acordului depășește domeniul militar, fără ca în material să fie detaliate alte elemente. [...]
România riscă să rămână fără „pârghii” militare în relația cu Berlinul , deși Germania își extinde implicarea pe flancul estic al NATO printr-o baterie Patriot în Turcia și o misiune de circa 150 de militari, potrivit Adevărul . În analiza citată, experți români indică atât motivele invocate de Germania pentru refuzul de a disloca trupe în România, cât și opțiunile Bucureștiului pentru a-și crește relevanța în arhitectura de apărare aliată. De ce contează: prezența militară se negociază și prin costuri și contracte Berlinul a refuzat anterior solicitarea Bucureștiului privind o prezență militară germană în România, invocând „situația economică grea” și costurile detașării de trupe, în contextul în care Germania are deja angajamente în alte zone (țările baltice) și își pregătește o contribuție în Turcia. În acest tablou, România ar putea încerca să lege mai strâns discuția despre prezență militară de cooperarea industrială și de achizițiile de apărare: generalul (r) Virgil Bălăceanu afirmă că noile contracte de „miliarde de euro” semnate de România cu Germania în cadrul SAFE, inclusiv cu Rheinmetall , ar putea deveni un argument într-un demers viitor pentru atragerea de trupe germane. De ce trimite Germania Patriot în Turcia, dar nu trupe în România Potrivit materialului, Turcia a devenit un punct-cheie pentru apărarea flancului sud-estic al NATO, inclusiv după ce a fost vizată de rachete și drone iraniene în lunile trecute. Germania urmează să trimită în „următoarele săptămâni” o unitate Patriot și, suplimentar, să constituie o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă care va opera în coordonare cu forțele turce. Misiunea menționată ar avea aproximativ 150 de militari și rolul de a înlocui o unitate americană desfășurată în prezent în Turcia, în perioada iunie–septembrie 2026. În paralel, SUA își păstrează o prezență importantă în Turcia, inclusiv prin baza de la Incirlik, unde sunt găzduite rachete nucleare americane, notează publicația. Pentru contextul regional, Adevărul indică și planurile Berlinului privind o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă, într-un material separat despre rolul Turciei în strategia NATO: Adevărul . „Apărarea României începe din Turcia”: argumentul operațional Generalul (r) Virgil Bălăceanu susține că, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu, apărarea României și a flancului estic începe din Turcia, unde se află componente esențiale ale arhitecturii NATO. Un exemplu este stația radar Kürecik (operațională din 2012), administrată de Armata SUA, care detectează amenințări cu rachete balistice și transmite date către baze NATO, inclusiv Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii, dar și către navele Aegis din Marea Mediterană. „Apărarea României și a flancului Estic al NATO începe din Turcia, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu.” În același registru, Bălăceanu descrie apărarea ca fiind „pe mai multe aliniamente”, cu capabilități navale în Mediterana de Est și cu participarea unor state europene. Ce opțiuni are Bucureștiul: Franța, apoi Germania „pe filieră” economică În analiza citată, Bălăceanu indică drept miză principală pentru România convingerea Franței să disloce permanent o brigadă în România, după modelul brigăzii blindate pe care Germania o va disloca în Lituania anul viitor. Abia apoi, spune el, Bucureștiul ar putea încerca să obțină și o participare germană la Grupul de Luptă din România, folosind inclusiv argumentul contractelor de înzestrare. „În momentul în care vom semna contractele — și asta va înseamna că mulți bani din România vor merge către economia germană — putem să cerem Germaniei să aibă o participare și la Grupul de Luptă din România.” Separat, analistul politic internațional Ștefan Popescu apreciază că România nu reușește să strângă relațiile cu Turcia pentru a întări sudul flancului estic și compară situația cu Polonia, care ar fi construit, prin acțiuni coerente, un sistem defensiv la Marea Baltică împreună cu țările nordice. În acest context, el sugerează că o abordare mai realistă ar fi fost propunerea unui „hub” Uniunea Europeană–Turcia, în care România să ceară leadership și să găzduiască elemente în domenii unde are „o excelență incontestabilă”, precum securitatea cibernetică. Materialul mai notează, prin vocea turcologului Tasin Gemil, importanța relației bilaterale româno-turce și faptul că, deși există un parteneriat strategic, rămân dosare unde pozițiile nu sunt încă armonizate. Textul este trunchiat în sursa furnizată, astfel că detaliile finale despre implicațiile la Marea Neagră nu pot fi redate integral. [...]
O simulare strategică desfășurată în Germania indică faptul că o reacție politică europeană întârziată poate face NATO vulnerabilă pe flancul estic , în special într-o criză rapidă în statele baltice, potrivit Adevărul . Exercițiul a testat în primul rând procesul decizional din interiorul alianței, nu tactici de luptă, iar concluzia centrală a fost una politică: ezitarea și divizarea pot cântări mai mult decât diferențele de capabilități pe termen scurt. Exercițiul a avut loc în decembrie 2025, la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehrului din Hamburg , și a pornit de la un scenariu în care Rusia și Ucraina ajung la un armistițiu în vara lui 2026. În paralel cu o ofertă către Germania de reluare a relațiilor economice și a cooperării de dinainte de război, Moscova ar intensifica presiunile asupra statelor baltice, invocând o presupusă criză umanitară în Kaliningrad. Scenariul: atac rapid asupra Lituaniei și blocarea deciziei NATO În jocul de război, participantul care a jucat rolul conducerii militare ruse a ales o ofensivă rapidă asupra Lituaniei, cu un obiectiv declarat diferit de o ocupație pe termen lung: paralizarea procesului de decizie al NATO și testarea voinței politice europene. Planul a presupus un atac simultan din Belarus și Kaliningrad pentru controlul coridorului Suwalki, fâșia strategică ce leagă Polonia de statele baltice. Forțele ruse simulate au inclus aproximativ 100.000 de militari în întreg teatrul de operațiuni, dintre care circa 12.000 au reprezentat forța principală de atac din Belarus, sprijinită de unități aeropurtate, artilerie, sisteme antiaeriene și drone. „Fapt împlinit” înainte de răspunsul alianței Potrivit simulării, viteza a fost elementul-cheie: Rusia ar avea deja trupe în regiune, în timp ce NATO ar avea nevoie de timp pentru a aduce întăriri. În scenariu, forțele ruse au reușit să creeze rapid un „fapt împlinit” pe teren înainte ca alianța să poată organiza o contraofensivă coerentă. Analistul care relatează exercițiul susține că liderii europeni, în special cei germani, ar fi fost blocați de perspectiva unui conflict direct cu Rusia și de riscul escaladării nucleare. În joc, SUA nu au intervenit imediat, iar această întârziere a fost suficientă pentru consolidarea pozițiilor ruse și transformarea coridorului Suwalki într-o zonă controlată prin drone, artilerie și lovituri de precizie cu rază lungă. Scenariul a inclus și posibilitatea unei escaladări nucleare tactice, prin activarea armelor nucleare din Belarus și Kaliningrad pentru descurajarea unei contraofensive NATO. De ce contează: vulnerabilitatea e politică, nu doar militară Mesajul principal rezultat din exercițiu este că descurajarea depinde nu doar de capabilități, ci și de percepția adversarului asupra voinței politice a NATO. Analistul avertizează că un eventual sfârșit al războiului din Ucraina ar putea deschide pentru Europa o perioadă de vulnerabilitate strategică, în care Rusia ar ieși cu efective mai numeroase, experiență de luptă și avantaje tehnologice în domenii precum războiul la distanță, dronele și „țintirea dinamică” (identificarea și lovirea rapidă a țintelor pe baza datelor actualizate din teren). În același timp, potrivit aceleiași relatări, statele europene ar avea nevoie de ani pentru a recupera decalaje în apărarea aeriană, muniții de precizie și capacități de neutralizare a sistemelor antiaeriene rusești. „Întrebarea fundamentală este dacă Germania și Europa sunt cu adevărat pregătite să intre într-un război cu Rusia pentru apărarea statelor baltice, chiar și fără sprijin imediat american.” Concluzia autorului exercițiului este că, în simulare, partea care a jucat Rusia a mizat pe ezitarea Germaniei, iar această presupunere a fost suficientă pentru a „câștiga” prin blocarea reacției politice într-o criză rapidă. [...]
NATO pregătește ajustări ale prezenței militare în Europa , pe fondul intenției SUA de a reduce o parte din efectivele de pe continent, iar subiectul intră în prim-plan la reuniunea informală a miniștrilor de Externe din statele aliate, organizată în Suedia , potrivit Euronews . Miza practică pentru europeni este cum vor compensa eventualele retrageri americane și ce înseamnă asta pentru securitatea flancului estic și pentru sprijinul acordat Ucrainei. Întâlnirea are loc „azi și mâine”, iar la reuniune este așteptat și secretarul american Marco Rubio. Contextul este descris ca tensionat după ce statele aliate au refuzat să răspundă apelului președintelui american de a se implica în războiul din Iran. Reducerea trupelor SUA și „modelul de forțe” al NATO Pe agenda discuțiilor se află intenția Statelor Unite de a reduce o parte a militarilor din Europa, după un anunț făcut în ultimele săptămâni. Publicația notează că vineri este așteptat un nou anunț în acest sens. Într-un interviu acordat Euronews, colonelul Martin O’Donnell, purtător de cuvânt al Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SHAPE), susține că mișcările de trupe nu vor afecta securitatea statelor membre și că ajustările sunt discutate cu NATO de luni de zile. „Sunt indicii că SUA vor anunța modificări ale modelului de forțe NATO. (...) Aceste ajustări au fost discutate cu NATO în cursul ultimelor luni. Nu ar trebui să existe surprize.” Efectul în lanț: stocuri de armament și accesul Europei și Ucrainei Un alt element de presiune menționat este faptul că SUA „își epuizează stocurile de arme extrem de importante”, inclusiv sisteme de apărare aeriană Patriot . Euronews avertizează că această situație poate produce un efect în lanț asupra Europei și Ucrainei, în special în ceea ce privește accesul la astfel de capabilități. Cine conduce reuniunea și cine reprezintă România Reuniunea informală din Suedia este prezidată de secretarul general al NATO, Mark Rutte. România este reprezentată de ministra de Externe Oana Țoiu. [...]
