Știri
Știri din categoria Apărare
Folosirea dronelor devine prioritate pentru Armata Română, inclusiv prin achiziții și programe de producție, iar o parte din finanțare ar urma să vină prin instrumentul european SAFE, cu condiții diferite în funcție de tipul proiectului, potrivit Economedia.
Ministrul Apărării, Radu Miruță, a discutat la DC News despre felul în care războiul din Ucraina schimbă logica investițiilor militare, în special prin rolul dronelor și prin adaptarea doctrinei de utilizare a tehnicii grele.
Miruță a spus că, în cadrul SAFE, există „două zone de proiecte de drone”:
Ministrul a explicat că această condiție a fost gândită la nivelul Comisiei Europene ca un dublu obiectiv: sprijin pentru frontul ucrainean și „partajarea experienței”.
Întrebat despre rolul tancurilor Abrams în condițiile în care dronele relativ ieftine pot produce pagube mari, Miruță a susținut că utilizarea trebuie recalibrată la „noile realități” de pe câmpul de luptă, fără a concluziona că tancurile devin inutile.
„Nu înseamnă că armata nu are nevoie de tankuri. Înseamnă că este o greșeală să trimiți tankurile în fața unei drone.”
În același context, ministrul a indicat că evoluția rapidă a tehnologiei dronelor „a schimbat parte din doctrină” și că România are în vedere atât achiziția, cât și „un program foarte ambițios” de construcție de drone prin SAFE.
Dincolo de platforma în sine, ministrul a pus accent pe componenta de operare și integrare, susținând că personalul trebuie pregătit pentru utilizarea noilor tehnologii.
„Eu cred că aproape fiecare militar din România ar trebui să știe să gestioneze un joystick de dronă.”
Miruță a descris eficiența unui proiect cu drone ca fiind legată de capacitatea de a lua decizii pe baza datelor din mai multe sisteme (radare, avioane F-16/F-35, tancuri Abrams), agregate și analizate prin software, subliniind că acest proces implică „date sensibile ale Ministerului Apărării”. În acest cadru, modernizarea ar presupune, în viziunea sa, dezvoltarea competențelor digitale ale Armatei Române, inclusiv în zona de software care coordonează o dronă.
Recomandate
Ministrul interimar al Apărării spune că Armata poate susține primele 72 de ore, dar mizează pe planurile NATO. Într-o intervenție la TVR Info , Radu Miruță a răspuns afirmativ la întrebarea dacă Armata Română are capabilitățile necesare să apere România în fața unei posibile agresiuni ruse timp de 72 de ore, insistând că scenariile de apărare sunt integrate în doctrina și planurile Alianței, nu într-o logică de confruntare „unu la unu”. Ministrul a încadrat explicit Federația Rusă drept „agresiune” și a spus că aceasta este considerată un risc atât pentru NATO, cât și pentru politica de apărare a Uniunii Europene, deci „nu este o chestiune doar pentru România”. În același context, Miruță a cerut încredere în militari, afirmând că „fac maximul posibil cu ce au la dispoziție”, iar preocuparea sa este ca Armata să „aibă la dispoziție mai mult”. El a mai susținut că a preluat conducerea Ministerului Apărării într-un moment în care instituția „a semnat cele mai puternice contracte de modernizare și de înzestrare cu tehnică militară” pentru Armata Română, fără a detalia în intervenția citată ce programe sau valori sunt vizate. Pentru context, TVR Info trimite și la un material separat despre măsurile luate de Armată după exploziile a două drone , prezentate de Miruță la postul public: TVR Info . [...]
Industria de apărare din Spania se confruntă cu un deficit estimat la 350.000 de oameni , pe fondul creșterii investițiilor militare și al valului de pensionări, iar pentru profilurile specializate salariile pot urca până la 80.000 de euro brut pe an (aprox. 400.000 lei), potrivit Libertatea . Expansiunea sectorului este pusă pe seama majorării cheltuielilor de apărare la nivel european și a conflictelor internaționale, care au crescut cererea de echipamente militare, tehnologii și sisteme de apărare. Publicația spaniolă AS , citată de Libertatea, notează că o parte importantă din personalul actual se apropie de vârsta pensionării. Presiunea operațională: pensionări masive și cerere accelerată Conform datelor prezentate în industrie, aproximativ 240.000 de angajați ar urma să iasă din activitate în următorii zece ani, ceea ce amplifică deficitul de personal într-un sector considerat strategic. În acest context, companiile caută atât specialiști tehnici, cât și civili care colaborează cu structurile militare. Domeniile cu cerere ridicată includ aeronautica, sectorul spațial, electronica, securitatea cibernetică, sistemele de simulare, tehnologiile satelitare și cartografierea. Salarii peste media națională și tipuri de joburi căutate Potrivit Asociației Spaniole a Companiilor Tehnologice de Apărare, Securitate, Aeronautică și Spațiu (TEDAE) , salariul mediu în sector este de aproximativ 40.000 de euro brut anual (aprox. 200.000 lei), cu aproape 80% peste media națională. În unele rapoarte, pentru profilurile specializate, remunerația poate depăși 80.000 de euro brut anual (aprox. 400.000 lei), în funcție de expertiză și domeniu. Meseriile menționate ca fiind căutate: inginerie aerospațială electronică avansată securitate cibernetică sisteme de apărare tehnologie satelitară simulare și modelare militară Context pentru forța de muncă din UE: actele necesare și dimensiunea comunității românești Pentru cetățenii UE (inclusiv români), Libertatea trece în revistă documentele uzuale pentru muncă legală în Spania, între care act de identitate, contract/ofertă de muncă, NIE (număr de identificare pentru străini) și numărul de securitate socială. În paralel, articolul amintește că în 2023 erau 629.755 de români rezidenți în Spania (date oficiale spaniole), iar comunitatea românească a continuat să scadă în ultimii ani, în pofida faptului că rămâne a doua cea mai mare comunitate de străini din țară, după marocani. [...]
Congresul SUA a cerut Forțelor Aeriene să evalueze reluarea producției C-17, iar Boeing spune că este „încurajat” de discuțiile cu operatori potrivit TWZ . Miza este una operațională și industrială: flota existentă este intens utilizată, iar alternative occidentale directe pentru această clasă de avion de transport strategic nu sunt, în prezent, în producție. Comitetul pentru Servicii Armate din Camera Reprezentanților a introdus cerința într-un raport care însoțește proiectul anual de lege de politică de apărare (NDAA), solicitând un briefing oficial despre fezabilitatea achiziției de noi C-17 Globemaster III. Forțele Aeriene americane au primit ultimul C-17 în 2013 și au în serviciu aproximativ 222 de aeronave; Boeing a închis complet linia C-17 în 2015. Ce vrea Congresul de la U.S. Air Force până la 1 martie 2027 Briefingul cerut ar trebui să acopere, cel puțin, cinci zone, cu accent pe costuri, calendar și capacitatea industriei de a reporni producția: fezabilitatea tehnică și industrială (starea sculelor și echipamentelor, viabilitatea furnizorilor, disponibilitatea forței de muncă, costuri de reconstituire); estimarea timpului necesar pentru reluarea producției și livrarea primei aeronave noi; estimări de cost pentru repornirea liniei și pentru achiziția de aeronave (inclusiv opțiuni de achiziție limitată și pe mai mulți ani); alternative pentru creșterea capacității de transport strategic (prelungirea duratei de viață, modernizări, aeronave cargo derivate din modele comerciale și extinderea Civil Reserve Air Fleet – CRAF , un mecanism prin care armata poate apela la companii aeriene civile pentru transport); interesul potențial al partenerilor internaționali de a participa sau contribui la o linie repornită. În raport, comitetul notează că flota actuală „continuă să suporte cerințe operaționale semnificative” și avertizează că presiunea ar putea crește. Ce spune Boeing și de ce repornirea nu e un „comutator” Boeing afirmă că lucrează cu clienții pentru soluții care să le acopere nevoile de misiune, inclusiv parteneriate de dezvoltare și producție, și că este mândră de sprijinul acordat capabilităților C-17 pentru U.S. Air Force și parteneri aliați. Separat, un executiv Boeing declara anul trecut pentru Shephard Defense că discuțiile cu o țară neprecizată privind o eventuală reluare erau într-un stadiu incipient. Totuși, costul și prețul unitar al unor C-17 noi sunt incerte, iar repornirea depinde de factori precum existența sculelor și a know-how-ului, starea lanțurilor de furnizori și disponibilitatea spațiilor de producție. Un element concret: Boeing a vândut în 2019 facilitățile din Long Beach (California) unde a fost construită seria inițială de C-17. Context: presiune pe flotă și un gol de ofertă în Occident TWZ plasează discuția despre C-17 și în contextul programului Next Generation Air Lift (NGAL), unde Forțele Aeriene au în vedere, în planurile actuale, o singură platformă care să înlocuiască atât C-17, cât și C-5 Galaxy. În paralel, există deja întrebări despre realismul planului de a menține C-17 în serviciu până în 2075, pe fondul uzurii operaționale acumulate în ultimii ani. În același timp, opțiunile comparabile sunt limitate: în SUA și „în Vest” nu există un echivalent direct al C-17 în producție, iar analogi globali menționați sunt în principal modele din China și Rusia. În acest cadru, Congresul cere explicit și evaluarea unor soluții complementare (cargo derivat comercial și/sau extinderea CRAF) care ar putea prelua o parte din transporturile din zonele din spate, eliberând C-17 pentru misiuni mai solicitante. Ce urmează Până la briefingul cerut pentru 1 martie 2027, rămâne deschisă întrebarea dacă SUA (și eventual parteneri internaționali) ar putea justifica economic și industrial repornirea unei linii închise de un deceniu. Deocamdată, Boeing nu exclude scenariul, iar presiunea operațională asupra flotei existente este argumentul central care împinge discuția în zona deciziei politice și bugetare. [...]
Ucraina încearcă să blocheze logistic Crimeea, iar traficul militar pe ruta R-280 ar fi scăzut cu 71% în două săptămâni , pe fondul unei campanii de lovituri cu drone și atacuri asupra podurilor și trecerilor cheie, potrivit Kyiv Post . Miza este una operațională: reducerea capacității Rusiei de a muta rapid trupe, combustibil și muniție între Rusia, sudul Ucrainei ocupat și peninsula Crimeea. Ruta R-280, numită de forțele ruse „Novorossiya”, leagă Rostov-pe-Don de Mariupol și Melitopol și continuă spre Crimeea pe litoralul Mării Azov. În relatarea citată de publicație, ucrainenii o descriu drept „autostrada morții”, invocând atacuri repetate cu drone asupra convoaielor. De la lovituri punctuale la „blocaj logistic” Conform informațiilor prezentate, campania urmărește să lovească infrastructura și transporturile la 20–200 km în spatele liniei frontului, în ceea ce Kievul descrie drept o „campanie de lovituri intermediare”. Ministrul ucrainean al apărării, Mykhailo Fedorov , a vorbit despre obiectivul unui „blocaj logistic” și despre direcționarea de finanțări și drone către unitățile considerate cele mai eficiente. „Sarcina noastră acum este să... creăm un blocaj logistic complet pentru inamic”, a declarat Fedorov, potrivit materialului. Publicația notează că traficul civil pe R-280 ar fi fost în mare parte oprit de la finalul lunii mai, pe fondul loviturilor susținute, iar pe traseu au fost raportate tot mai des camioane distruse. Roiuri de drone, supraveghere continuă și efecte în teren Campania ar folosi tot mai mult atacuri coordonate cu „roiuri” de drone (utilizarea simultană a mai multor drone pentru a satura apărarea și a lovi ținte multiple), vizând drumuri, căi ferate și poduri. În materialul citat este menționată și utilizarea dronelor americane Hornet, cu identificare asistată de inteligență artificială (software care ajută la recunoașterea și urmărirea țintelor), precum și un model ucrainean mai nou, „Morrigan”, lansabil fără pistă. Un efect raportat al presiunii asupra rutelor de aprovizionare ar fi apariția unor penurii de combustibil în Crimeea ocupată. Separat, un oficial rus citat de Meduza susține că în zonele afectate ar fi folosite și mine lansate din aer, ca parte a unui sistem de minare la distanță activat de mișcare, avertizând șoferii să își limiteze deplasările. Poduri lovite spre Crimeea: informații OSINT, confirmări limitate În noaptea de miercuri spre joi, postări ale Centrului pentru Comunicare Strategică (SPRAVDI) și ale unor analiști OSINT (investigații din surse deschise) au raportat noi lovituri ucrainene asupra unor treceri care leagă Crimeea de sudul Ucrainei ocupat, inclusiv: două poduri peste Canalul Crimeei de Nord; un pod rutier pe ruta Perekop–Armyansk; o trecere în zona Stavky. Analistul OSINT „Visioner” ar fi confirmat una dintre lovituri, însă materialul subliniază că aceste afirmații nu au putut fi verificate independent și că nici Ucraina, nici Rusia nu au confirmat integral amploarea pagubelor. Ce urmează: presiune pe rutele alternative și restricții de trafic Pe 21 mai, Vladimir Saldo, șeful instalat de Kremlin în partea ocupată a regiunii Herson, a introdus restricții pentru camioanele civile pe coridorul R-280. În paralel, comandantul Forțelor ucrainene ale sistemelor fără pilot, Robert Brovdi, a declarat că traficul de marfă militară pe autostradă a scăzut cu 71% în ultimele două săptămâni. Dacă ritmul loviturilor se menține, consecința operațională urmărită de Kiev este împingerea logisticii ruse spre rute secundare (poduri, feriboturi și infrastructură din spate), mai lente și mai vulnerabile, cu riscul de a îngreuna aprovizionarea Crimeei și a trupelor ruse din sud. În acest stadiu, o parte din informațiile despre ultimele lovituri rămân însă neconfirmate independent. [...]
Ucraina susține că are un avantaj de 1,5 la 1 față de Rusia la dronele FPV , atât ca producție, cât și ca utilizare, iar diferența s-ar fi mărit în ultimele luni, potrivit unei evaluări făcute de comandantul-șef al armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski , citată de Kyiv Post . Miza este una operațională: superioritatea la drone ieftine și numeroase poate schimba rapid raportul de forțe pe linia frontului și în adâncimea dispozitivului rusesc. Sîrski a afirmat că Ucraina „nu este inferioară” Rusiei în competiția de tehnologie, inovație și capacitate de producție, iar „în unele domenii este înainte”, într-un mesaj publicat pe Telegram după o analiză lunară a capabilităților de război cu drone. Volum de lovituri: 180.000 de ținte verificate într-o lună În luna mai, unitățile ucrainene de drone ar fi lovit aproape 180.000 de ținte rusești „verificate”, cu 12,7% mai mult decât în aprilie, potrivit lui Sîrski. Tot în mai, Ucraina ar fi distrus aproximativ 4.000 de drone rusești de tip Shahed, o creștere de 27% față de luna anterioară, pe fondul intensificării lansărilor de drone asupra Ucrainei. În același interval, forțele ucrainene ar fi vizat circa 10.000 de poziții ale operatorilor ruși de drone. Extinderea atacurilor în adâncime: ținte până la 200 km în spatele frontului Sîrski a mai spus că loviturile ucrainene la nivel operațional și tactic „în adâncime” au produs rezultate, menționând că în mai au fost executate aproape 2.000 de atacuri cu sisteme de tip „mid-strike” (capabilități de lovire la distanțe intermediare). Printre țintele lovite s-ar fi numărat 414 sedii, puncte de comandă, zone de concentrare a trupelor și alte obiective militare de valoare ridicată. Potrivit lui Sîrski, înființarea unor centre de coordonare dedicate în cadrul corpurilor de armată ar fi îmbunătățit cooperarea între diferite arme și ar fi crescut eficiența loviturilor asupra țintelor aflate la până la 200 km în spatele liniei frontului. Roboții tereștri: utilizare în creștere, dar cu blocaje la aprovizionare Pe segmentul sistemelor robotice terestre, comandantul ucrainean a indicat o utilizare mai frecventă pentru logistică, livrări de muniție și evacuarea răniților în sectoare periculoase. Platformele robotice ar fi efectuat 12.500 de misiuni doar în luna mai. În același timp, Sîrski a recunoscut existența unor probleme de aprovizionare și achiziții care au limitat extinderea acestor sisteme de la începutul anului, apreciind că potențialul lor ar putea fi „mult mai mare”. Rusia, dificultăți la recrutarea operatorilor de drone Sîrski a avertizat că Rusia continuă să copieze inovații tehnologice și organizaționale ucrainene, însă ar avea probleme de personal în forțele sale de drone. Citând informații ale serviciilor de informații militare ucrainene, el a spus că Rusia ar fi recrutat 14.500 de persoane în unități de drone de la începutul lui 2026, adică aproximativ 21% din ținta anuală. Încercările de a atrage studenți ar fi rămas, de asemenea, sub așteptări. Datele prezentate nu pot fi verificate independent din materialul citat, însă ele conturează o direcție: Ucraina încearcă să transforme avantajul industrial și de organizare în drone FPV într-un avantaj operațional măsurabil, atât pe front, cât și asupra logisticii și comandamentelor rusești din spatele acestuia. [...]
Ucraina își propune să-și extindă capacitatea de lovire până la 2.000 km printr-un plan de dezvoltare a Forțelor de Rachete și Artilerie până în 2030, aprobat de comandantul-șef Oleksandr Sîrskîi , potrivit Adevărul . Miza operațională este reducerea dependenței de muniția din străinătate și de armamentul de calibru sovietic, într-un moment în care Kievul își intensifică loviturile asupra infrastructurii militare și industriale ruse. Planul vine la scurt timp după ce președintele Volodimir Zelenski a anunțat un proces amplu de reformă militară, care vizează atât condițiile de serviciu ale militarilor, cât și consolidarea capacităților de luptă. De ce schimbă planul modul de operare al artileriei ucrainene Sîrskîi indică mai multe vulnerabilități care afectează eficiența artileriei: dependența de muniție din afara țării, dificultăți logistice generate de folosirea simultană a mai multor tipuri de sisteme, raza limitată a unor echipamente și lipsa mijloacelor suficiente de recunoaștere pentru identificarea țintelor. Strategia prevede înlocuirea treptată a sistemelor de artilerie de calibru sovietic cu echipamente produse în Ucraina, menținând totodată unele dintre cele mai performante sisteme occidentale deja aflate în serviciu. Conducerea militară de la Kiev leagă această direcție de lecțiile acumulate în peste trei ani de război, care ar fi arătat nevoia unei industrii de apărare capabile să susțină independent armata. „În timp ce ducem un război dificil astăzi, trebuie să construim simultan armata viitorului”, a declarat Sîrskîi. Ținta: rachete de croazieră și balistice cu rază de 2.000 km Un obiectiv central este dezvoltarea și producția în serie a unor rachete de croazieră și balistice capabile să lovească ținte la distanțe de până la 2.000 de kilometri. Potrivit comandantului ucrainean, armata ar trebui să poată lovi obiective „la toate nivelurile” dispozitivului militar rus, de la zonele de front până la infrastructura strategică din adâncul teritoriului Federației Ruse. În logica acestui plan, Kievul urmărește crearea unui „sistem echilibrat de lovire”, menit să mențină presiunea asupra adversarului și să reducă avantajul numeric al armatei ruse. Recunoaștere, drone și coordonare digitală a focului Reforma pune accent și pe un sistem modern de recunoaștere pentru artilerie. Sîrskîi susține că eficiența focului depinde direct de viteza cu care informațiile sunt colectate, analizate și transmise către unitățile de luptă, iar în acest context Ucraina investește în drone de recunoaștere, senzori și sisteme digitale de coordonare a focului. Context: lovituri la distanță și evoluții pe teren în 2026 De la începutul anului 2026, Ucraina și-a extins campania de lovituri la distanță medie și lungă, vizând baze militare, instalații industriale și obiective energetice aflate mult în spatele frontului. Majoritatea operațiunilor ar fi realizate cu drone și rachete dezvoltate de industria ucraineană. În paralel, potrivit datelor prezentate de Sîrskîi, în luna mai forțele ucrainene au recucerit aproape 100 de kilometri pătrați mai mult decât au pierdut, iar de la începutul anului suprafața totală recuperată depășește 600 de kilometri pătrați. [...]
