Știri
Știri din categoria Apărare

România ar urma să impună o cotă de 60% producție locală în contractele SAFE, ceea ce poate redirecționa o parte semnificativă din cheltuielile de înzestrare către fabrici și capacități din țară, dar și să pună presiune pe reabilitarea rapidă a infrastructurii industriale existente, potrivit Economedia. Ministrul Apărării, Radu Miruță, a spus că „localizare” înseamnă hală și producție în România.
Programul SAFE este un instrument financiar al UE pentru impulsionarea industriei de apărare, prin care România va finanța 34 de proiecte. Dintre acestea, 21 vizează înzestrarea Armatei, iar Ministerul Apărării gestionează contracte în valoare de 9,53 miliarde de euro (aprox. 47,7 miliarde lei).
Miruță a susținut că aproximativ 60% dintre contractele derulate prin SAFE vor avea producție pe teritoriul național, „ceea ce nu a existat înainte”, în formularea sa. Miza este ca finanțarea mai ieftină din SAFE să nu rămână doar un mecanism de achiziție, ci să fie folosită și pentru „a dezmorți industria națională de armament”.
În același timp, ministrul a indicat că statul vrea să condiționeze accesul la bani de realizarea producției în România, inclusiv prin punerea la dispoziție a unor spații industriale care astăzi sunt degradate.
„În halele în care trebuia să se facă producție, plouă și cresc copaci. (...) vrei să primești banii ăștia? Vii și produci aici!”
Ministrul a vorbit despre ideea valorificării platformelor industriale locale, inclusiv a unor hale ale unităților de stat care ar avea deja o parte din infrastructura necesară (buncăre, depozite), chiar dacă sunt într-o stare avansată de degradare. În viziunea sa, acestea ar putea fi completate prin parteneriate cu companii care au „roboți și licență”, pentru a accelera creșterea capacității de producție într-un termen scurt.
Miruță a precizat că această abordare ar putea apărea într-un „SAFE 2” sau în alte programe, nu neapărat în actualul pachet.
Miruță a avertizat că România riscă să piardă timp și bani dacă aprobările necesare întârzie, într-un context politic tensionat. El a spus că documentele trebuie aprobate în CSAT și în Parlament, iar abia după aceste etape se poate merge mai departe.
Potrivit ministrului, există și o presiune de capacitate administrativă: ar urma să fie semnate 21 de contracte „pe sume foarte mari”, într-un interval scurt. El a afirmat că, dacă nu se semnează anumite contracte (cel puțin cele pe achiziții individuale) până la 31 mai, „se pierd acești bani”, cu impact direct asupra înzestrării Armatei.
„Pentru a dezmorți industria națională de armament din România, nu este acceptabil ca nici măcar un singur contract să fie pierdut.”
Întrebat despre primele platforme industriale care ar putea fi folosite, Miruță nu a indicat nume, motivând că poate oferi aceste informații după aprobările din CSAT și Parlament. A mai spus că Ministerul Apărării transmite criteriile tehnice pentru produsele necesare, iar identificarea locurilor de producție ar fi urmărită de Ministerul Economiei și Cancelaria prim-ministrului, nu de MApN.
Recomandate

Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , respinge acuzațiile privind operarea în Portul Constanța a unor nave sancționate , susținând că, la momentele intrării și ieșirii, cele șase petroliere invocate nu se aflau pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene sau ale SUA, potrivit Stirile Pro TV . Miza este una de reglementare: dacă afirmațiile inițiale ar fi fost corecte, ar fi ridicat semne de întrebare privind respectarea regimului de sancțiuni în infrastructura portuară românească. Într-o postare pe Facebook, Miruță afirmă că subiectul „merită discutat pe baza faptelor, nu a speculațiilor” și că „niciuna dintre cele șase nave nu se afla pe listele de sancțiuni” la momentul operării în port. „Adevărul este unul singur: niciuna dintre cele șase nave nu se afla pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene sau ale SUA în momentul în care a intrat ori a ieșit din Portul Constanța.” Cronologia invocată de minister Ministrul spune că a verificat „date oficiale primite de la instituțiile statului” și prezintă o succesiune a intrărilor/ieșirilor din Portul Constanța, raportată la momentul introducerii sancțiunilor: DASHAN / MIANZIMU : ultima trecere prin port în august 2023 ; inclusă pe lista de sancțiuni în 2024 . CELINE : ultima trecere la 14.10.2023 ; sancțiuni impuse în octombrie 2025 . IRA / BELA : intrare la 12.03.2024 , plecare la 15.03.2024 ; inclusă pe lista de sancțiuni în 2025 . CROCO / ARIA : intrare în aprilie 2025 ; sancționată internațional la 21.05.2025 . SATNA : intrare la 12.01.2023 ; sancțiuni impuse în mai 2025 . PAXMARIS : ultima trecere la 08.09.2024 ; inclusă pe lista de sancțiuni în mai 2025 . Mesajul ministrului este că nu se poate vorbi despre încălcarea unor sancțiuni „care nu existau la momentul la care” navele au operat în port. „O navă nu poate fi acuzată că a încălcat sancțiuni care nu existau la momentul la care a operat într-un port.” De ce contează: risc de conformare și reputație pentru Portul Constanța Chiar dacă dezmințirea se bazează pe cronologii, cazul pune în prim-plan un punct sensibil pentru economie și securitate: conformarea la sancțiuni internaționale în lanțurile logistice (port, operatori, agenți, servicii conexe). În astfel de situații, diferența dintre „navă sancționată” și „navă sancționată ulterior” devine esențială pentru evaluarea riscului juridic și operațional. Informațiile sunt prezentate și de Agerpres, care citează aceeași postare a ministrului și aceeași cronologie a datelor. [...]

O dronă navală a Marinei SUA a recuperat pentru prima dată militari americani , într-o operațiune de salvare după prăbușirea în mare a unui elicopter AH-64 Apache , potrivit G4Media . Incidentul, petrecut în largul coastelor Omanului, evidențiază trecerea de la roluri de supraveghere la utilizări operaționale directe ale sistemelor fără pilot în misiuni critice. Cei doi membri ai echipajului au fost găsiți și salvați de o dronă navală, într-o intervenție descrisă ca premieră. Președintele SUA, Donald Trump, a transmis marți dimineață că piloții „sunt bine” și în siguranță. Ce se știe despre incident și salvare Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), responsabil de Orientul Mijlociu, a precizat că elicopterul AH-64 Apache s-a prăbușit în mare în apropiere de Oman, în timpul unei misiuni de patrulare maritimă. Cauza prăbușirii nu a fost comunicată. Potrivit CENTCOM, salvarea a fost realizată cu o dronă al cărei model nu a fost precizat, iar cei doi militari au fost recuperați la aproximativ două ore după prăbușire. Comandamentul a indicat că aceștia sunt „în stare stabilă”, o formulare mai rezervată decât cea folosită de președintele american. Context operațional: integrarea dronelor în misiuni maritime CENTCOM a indicat că în Flota a 5-a a SUA funcționează Task Force 59 , o structură dedicată integrării sistemelor fără pilot și a inteligenței artificiale în operațiunile maritime curente. În acest cadru, utilizarea unei drone pentru o misiune de căutare și salvare sugerează extinderea practică a acestor capabilități dincolo de misiunile de monitorizare. În regiune, între SUA și Iran este în vigoare din aprilie un armistițiu, descris ca fiind marcat de ciocniri periodice și atacuri iraniene cu drone și rachete împotriva aliaților Statelor Unite. [...]

Taiwan își scurtează drastic timpul de reacție în apărarea de coastă , într-un exercițiu care a simulat o invazie amfibie, navală și terestră a Chinei, desfășurat în condiții cât mai apropiate de lupta reală, potrivit news.ro . Exercițiul a avut loc simultan în opt puncte, pe un tronson de 20 de kilometri în zona Taichung, pe o plajă mlăștinoasă din vestul insulei – direcția considerată cea mai probabilă pentru o eventuală debarcare. Scenariul este tratat ca realist în contextul în care avioane și nave de război chineze operează aproape zilnic în jurul Taiwanului, iar Beijingul nu a renunțat la opțiunea folosirii forței pentru a prelua controlul insulei, relatează Reuters, citată de news.ro. Trecerea de la „manevre” la desfășurare operațională Comandantul artileriei Ong Yih-ming a spus că exercițiile nu mai sunt construite pe manevre prealabile și rutine previzibile, ci pe imprevizibil și realism, ca parte a strategiei de modernizare a forțelor armate. „Ceea ce diferențiază acest exercițiu de cele dinainte este că nu mai tragem tiruri de artilerie grea în formație fixă și de rutină ca înainte.” „De această dată momentul ales al trecerii în poziție are la bază condiții de luptă realiste. Cred că acest exercițiu a prezentat un nivel de dificultate considerabil pentru trupele noastre.” Un element operațional important a fost reducerea timpului de pregătire: dacă, în mod obișnuit, armata își ocupă pozițiile cu „o săptămână mai înainte” pentru pregătiri de tragere, la acest exercițiu trupele au ajuns „doar o zi înainte”, potrivit artileristului-șef Liao Neng-cheng. Armament folosit și „zona de tir” În exercițiu au fost utilizate mijloace de foc pentru a crea o „kill zone” (zonă de tir) destinată respingerii asaltului amfibiu, inclusiv: sisteme taiwaneze Thunderbolt-2000 (lansatoare de obuze montate pe camion); obuziere americane Paladin; rachete antitanc, artilerie și mortiere. Armata taiwaneză a precizat că este pentru prima oară în ultimii șapte ani când Thunderbolt-2000 execută trageri reale într-o zonă operațională, sistemul fiind prezentat prin mobilitate ridicată și capacitate de neutralizare la distanță mare. Context: presiune crescută în jurul insulei Taipeiul acuză, în ultimele săptămâni, intensificarea misiunilor Pazei de Coastă chineze în jurul insulei, în special în zona coastei de est și în jurul Insulelor Pratas , controlate de Taiwan, în nordul Mării Chinei de Sud. Într-un interviu acordat publicației taiwaneze CNews, șeful Consiliului Afacerilor Continentale, Chiu Chui-cheng, a pus responsabilitatea escaladării pe Beijing și a spus că Taiwanul va menține o capacitate de descurajare pentru a împiedica schimbarea statu-quoului prin forță. „Partidul Comunist Chinez (PCC, unic) este cel care încearcă să modifice statu-quoul.” „Vom folosi forța și o capacitate de descurajare suficientă pentru a-i împiedica pe comuniștii chinezi să modifice statu-quoul prin forță.” China refuză dialogul cu președintele taiwanez Lai Ching-te, pe care îl cataloghează drept „separatist”, mai notează sursa. [...]

Cheltuielile pentru arme nucleare ale celor nouă state cu astfel de capabilități au urcat cu 19% în 2025, până la 119 miliarde de dolari (aprox. 547 miliarde lei), iar SUA au fost principalul motor al creșterii , potrivit unui raport citat de Reuters . Saltul a dus la cel mai ridicat nivel al cheltuielilor de când International Campaign to Abolish Nuclear Weapons (ICAN) urmărește anual aceste date, din 2020. Creșterea din 2025 este descrisă de ICAN drept un record în seria sa de monitorizare și vine pe fondul intensificării programelor de modernizare a arsenalelor, în special în SUA, care își majorează cheltuielile militare în ansamblu și își reconstruiește arsenalul nuclear. SUA, peste restul statelor la un loc Statele Unite au cheltuit 69,2 miliarde de dolari (aprox. 318 miliarde lei) pentru arme nucleare în 2025, mai mult decât toate celelalte state cu arme nucleare la un loc, și au înregistrat și cea mai mare creștere anuală: +22%, potrivit raportului ICAN. China pe locul doi, Marea Britanie trece înaintea Rusiei În clasamentul cheltuielilor, China a fost a doua, cu o creștere de 7% până la 13,5 miliarde de dolari (aprox. 62 miliarde lei). Marea Britanie a depășit Rusia și a devenit al treilea cel mai mare cheltuitor, după o creștere de 17% la 12,6 miliarde de dolari (aprox. 58 miliarde lei). Rusia a cheltuit 9,5 miliarde de dolari (aprox. 44 miliarde lei), în creștere cu 6%. Context: cine este ICAN ICAN, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 2017 , militează pentru eliminarea totală a armelor nucleare. Raportul său urmărește cheltuielile celor nouă state cu arme nucleare: SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie, India, Pakistan, Coreea de Nord și Israel. [...]

Volodimir Zelenski cere ca fondurile blocate din vânzarea Chelsea să fie direcționate către apărarea antiaeriană a Ucrainei , într-o mișcare care ar putea testa limitele juridice și politice ale Regatului Unit privind utilizarea activelor asociate oligarhilor ruși, potrivit Adevărul . Propunerea a fost discutată de Zelenski cu premierul britanic Keir Starmer , iar miza este redirecționarea fondurilor rezultate din vânzarea clubului Chelsea, deținut anterior de Roman Abramovici , către consolidarea apărării antiaeriene ucrainene. Liderul de la Kiev susține că sumele ar putea finanța sisteme antirachetă, pe fondul atacurilor rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei. Cum ar urma să fie folosiți banii Zelenski a spus că i-a prezentat lui Starmer un plan de utilizare a unei părți din activele blocate ale lui Abramovici pentru achiziția de armament antibalistic prin programul PURL, inclusiv rachete interceptoare cumpărate direct din Statele Unite. „Aceste sisteme sunt extrem de costisitoare, iar aceste fonduri ar fi de un real ajutor. Până la urmă, este o chestiune de justiție: Rusia a declanșat acest război, prin urmare, de ce să nu folosim banii rusești?” Într-o notă personală, Zelenski a relatat și o discuție anterioară cu Abramovici la Kiev, în care i-ar fi cerut direct sprijin financiar. Blocaj juridic la Londra și risc de litigiu Situația fondurilor rămâne însă complicată. Potrivit informațiilor prezentate în material, The Guardian notează că autoritățile britanice se pregătesc pentru posibilitatea unui litigiu de amploare, în condițiile în care Abramovici nu ar fi transferat sumele în termenul stabilit, pe fondul disputelor privind destinația finală și modul de utilizare a banilor. În același timp, Zelenski afirmă că Starmer i-a transmis sprijin „total”, dar a recunoscut că dosarul este sensibil politic și diplomatic, iar echipele diplomatice poartă discuții „intense” pe această temă. Context: contacte Zelenski–Abramovici, pe fondul tensiunilor cu Rusia În paralel, publicația „Suspilne” este citată cu informația că Zelenski și Abramovici s-au întâlnit la Kiev pe 7 iunie, iar sursele ar indica faptul că inițiativa întrevederii ar fi aparținut Moscovei. Pentru Ucraina, propunerea are o miză operațională imediată: acces mai rapid la finanțare pentru sisteme antiaeriene și interceptori, într-un moment în care atacurile asupra infrastructurii critice cresc presiunea asupra capacității de apărare. Pentru Londra, dosarul deschide o ecuație dificilă între sprijinul militar pentru Kiev și constrângerile juridice legate de activele blocate. [...]

Programul franco-german pentru avionul de luptă NGF, nucleul FCAS, pare să se fi blocat , iar ruptura riscă să redeseneze pe termen lung piața europeană a aviației militare și lanțurile industriale asociate, potrivit TWZ . Un val de relatări din presa germană și franceză indică faptul că Parisul și Berlinul ar fi abandonat, în forma actuală, dezvoltarea comună a „New Generation Fighter” (NGF) – avionul cu pilot care ar fi trebuit să stea în centrul viitorului sistem european de luptă aeriană. Miza nu este doar politică, ci și una operațională și industrială: proiectul era gândit să înlocuiască flotele Rafale (Franța) și Eurofighter (Germania), iar un eșec al componentei NGF pune sub semnul întrebării capacitatea Europei de a livra un avion de generație următoare printr-un program comun, în paralel cu alte inițiative concurente. De ce s-a ajuns aici: cerințe militare diferite și blocaj între Dassault și Airbus Potrivit informațiilor citate de TWZ, cancelarul german Friedrich Merz i-ar fi cerut președintelui francez Emmanuel Macron să „tragă oblonul” peste NGF, pe fondul incapacității companiilor implicate – Dassault și Airbus – de a se înțelege asupra unor aspecte-cheie ale avionului dezvoltat în comun. Publicația menționează că surse din guvernul german, citate de Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) , indică faptul că liderii celor două țări nu mai văd o cale viabilă înainte pentru NGF, deși rămâne neclar dacă guvernul francez împărtășește integral această concluzie și este pregătit să accepte consecințele. În plan operațional, Merz a invocat diferențe fundamentale de cerințe: Germania ar considera că Franța încearcă să modeleze viitorul avion în jurul nevoilor sale, inclusiv capacitatea de a transporta arme nucleare și de a opera de pe portavioane – cerințe care nu ar fi neapărat compatibile cu prioritățile Berlinului. Ce rămâne din FCAS și ce se poate rupe definitiv Chiar dacă NGF pare să fi intrat într-un impas major, TWZ notează că nu este exclus ca arhitectura mai largă FCAS să continue parțial. FCAS a fost conceput ca un „sistem de sisteme” (o rețea integrată de platforme), care include: familii de drone („remote carriers”), armament lansat din aer, alte platforme aeriene, o infrastructură de tip „combat cloud” (o rețea de conectare și schimb de date între platforme). FAZ este citat cu ideea că guvernul german ar dori continuarea „esenței” FCAS ca sistem european de sisteme, chiar dacă avionul cu pilot (NGF) nu mai poate fi realizat în formula actuală. Efecte în industrie: regrupări posibile și presiune pe alternative Materialul indică faptul că o separare între Paris și Berlin ar putea deschide calea către reconfigurări industriale în Europa. TWZ amintește că Airbus a ridicat recent posibilitatea unei cooperări cu Saab pentru componenta cu pilot, ceea ce ar sugera că grupul caută opțiuni „post-FCAS” sau o restructurare majoră a programului. În același timp, Franța ar avea o presiune mai mare dacă își pierde partenerii pentru NGF, deși își poate câștiga timp prin evoluții ale Rafale: standardul Rafale F5 este planificat să mențină avionul în serviciu de primă linie până în jurul anului 2060. TWZ mai menționează că Franța a prezentat în 2024 planuri pentru un nou vehicul aerian de luptă fără pilot (UCAV), condus industrial de Dassault, bazat pe experiența demonstratorului nEUROn. În Germania, întârzierea unui avion de generație următoare ar putea fi parțial compensată prin accelerarea programelor de drone de luptă, inclusiv concepte dezvoltate de Airbus; publicația notează și că Airbus și Kratos promovează către Germania drona XQ-58A Valkyrie . Context: mai multe programe europene concurente și fereastra de decizie TWZ subliniază că în Europa există cel puțin trei inițiative distincte denumite FCAS, iar competiția între ele complică și mai mult peisajul: FCAS-ul „pan-european” condus de Franța și Germania (cu Spania și Belgia ca parteneri juniori), programul condus de Marea Britanie, cu Tempest, cunoscut tot mai des ca Global Combat Air Program (GCAP), cu Italia și Japonia, programul suedez de avion tactic de generație următoare, condus de Saab, de asemenea asociat cu acronimul FCAS. Programul franco-german a fost lansat în 2017 și viza intrarea în serviciu în jurul anului 2040; în 2022 se vorbea despre demonstrații în zbor în 2028 sau 2029. În acest moment, însă, proiectul este descris ca fiind la o răscruce, iar TWZ notează că este discutabil dacă Franța sau Germania ar putea dezvolta singure un avion de luptă de acest tip fără celălalt partener major. Cu salonul ILA Berlin programat să înceapă miercuri, publicația anticipează că ar putea apărea în zilele următoare indicii suplimentare despre viziunea Germaniei privind viitorul program de aviație de luptă. [...]