Știri
Știri din categoria Apărare
Rachetele balistice nord-coreene folosite de Rusia în Ucraina arată cum sancțiunile pot fi ocolite prin componente comerciale și lanțuri globale de aprovizionare vulnerabile, potrivit unei analize a Ministerului Apărării de la Kiev, citată de Adevărul. Concluzia ucrainenilor: deși tehnologic inferioare, aceste muniții rămân o amenințare prin volum și prin capacitatea de a fi produse și livrate rapid.
Raportul se bazează pe examinări de laborator ale fragmentelor recuperate după atacuri din 2024 și vizează două tipuri de rachete: KN-23 și KN-24, utilizate de forțele ruse inclusiv în bombardamente asupra unor orașe mari din Ucraina.
Specialiștii ucraineni susțin că rachetele au asemănări cu modele rusești moderne, precum Iskander-M, dar sunt inferioare tehnologic. Printre diferențele menționate:
Analiza indică faptul că sistemele de control includ componente electronice comerciale de la branduri internaționale, iar explicația avansată de oficialii ucraineni este ocolirea sancțiunilor internaționale de către Phenian.
Serviciile de informații militare ucrainene spun că au identificat piese fabricate în mai multe țări, inclusiv China, Japonia, SUA și state europene, ceea ce ridică problema vulnerabilității lanțurilor globale de aprovizionare în fața utilizării duale (civilă și militară) a unor componente.
Primele utilizări ar fi fost raportate în ianuarie 2024, când Rusia ar fi lansat rachete asupra orașului Harkov. Autoritățile ucrainene au afirmat atunci că munițiile sunt imprecise și nesigure, unele explodând în aer înainte de a-și atinge ținta. Kievul a anunțat ulterior și interceptarea unor rachete KN-24 lansate asupra capitalei.
În 2025, Ucraina a acuzat Coreea de Nord că a livrat Rusiei cel puțin 148 de rachete balistice. În lectura raportului ucrainean, chiar dacă sunt mai slabe tehnologic, rachetele pot conta într-un conflict de uzură prin număr și prin ritmul de producție și livrare.
Potrivit aceleiași surse, relațiile dintre Rusia și Coreea de Nord s-au consolidat de la începutul războiului, Moscova primind nu doar armament, ci și sprijin militar direct, inclusiv trupe. SUA și Coreea de Sud avertizează că Phenianul ar putea obține, în schimb, experiență în condiții reale de luptă, atât în plan tactic, cât și în dezvoltarea armamentului.
Recomandate
O cooperare militară Rusia–Iran ridică miza pentru apărarea navală americană în Golf , după ce Moscova ar fi ajutat în secret Teheranul să dezvolte rachete de croazieră supersonice, potrivit unei investigații citate de news.ro . Informația este relevantă prin potențialul de a schimba echilibrul operațional în Orientul Mijlociu, unde SUA și aliații lor operează sisteme avansate de apărare aeriană și antirachetă. Programul secret, cu numele de cod C430L, ar fi început în 2023 și ar fi continuat inclusiv pe durata războiului americano-israelian împotriva Iranului, conform investigației Financial Times. Publicația britanică își bazează concluziile pe corespondențe rusești scurse în presă, date de călătorie ale unor experți implicați și analiza brevetelor militare. Ce tehnologie ar fi fost transferată și de ce contează Ținta principală a programului C430L ar fi dezvoltarea de către Iran a unui sistem de propulsie cu motor ramjet (statorreactor) – un tip de motor care permite unei rachete de croazieră să mențină zborul la viteze de câteva ori mai mari decât viteza sunetului. Experți în rachete și în domeniul militar, citați în investigație, spun că tehnologia este „aproape cu certitudine” destinată rachetelor de croazieră antinavă și de atac terestru. Rachetele de croazieră supersonice combină viteza cu zborul la altitudine joasă, ceea ce reduce timpul de reacție al apărării aeriene și antirachetă pentru detectare și interceptare. În contextul Golfului Persic, acest avantaj operațional ar putea crește presiunea asupra grupărilor navale americane și asupra infrastructurii militare din regiune. Stadiul programului și limitele informațiilor disponibile Iranul ar fi construit și testat în zbor sistemul de propulsie ramjet, însă, potrivit investigației citate, nu există dovezi că o rachetă de croazieră supersonică dezvoltată cu ajutorul Rusiei ar fi fost deja desfășurată. Un expert citat, Fabian Hinz (Conflict Armament Research), descrie cazul drept un transfer de tehnologie militară „extrem de sensibilă” strategic, pe care Iranul ar fi încercat să o obțină de mult timp. Jim Lamson, fost analist CIA specializat în Iran și în prezent la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare, afirmă că un astfel de progres ar putea oferi Teheranului un sistem de arme „calitativ nou”, capabil să amenințe navele Marinei SUA. Context: relația militară tot mai strânsă Moscova–Teheran Investigația plasează programul C430L în cadrul unei cooperări militare mai ample între Rusia și Iran. Teheranul a furnizat Moscovei drone de atac „Shahed”, folosite pe scară largă în războiul Rusiei din Ucraina, și ar fi ajutat la stabilirea producției acestora pe teritoriul Rusiei. Separat, Ucraina și oficiali occidentali au acuzat Rusia că ar fi oferit Iranului asistență pe câmpul de luptă în timpul războiului cu SUA și Israel, inclusiv imagini din satelit, sprijin cu drone și componente de armament, potrivit aceleiași surse. [...]
Ministrul interimar al Apărării spune că nu există indicii privind un atac al Rusiei asupra NATO , iar această evaluare contează direct pentru calibrul măsurilor de pregătire și pentru percepția de risc în regiune, potrivit Recorder . Radu Miruță afirmă că, pe baza analizelor coroborate între statele aliate, „nu există vreun indiciu” în acest sens „astăzi”. Declarațiile au fost făcute duminică, la Digi24, în contextul războiului din Ucraina. Miruță a susținut că statele NATO își conectează datele din serviciile de informații și își compară analizele, iar concluzia la care se ajunge, inclusiv cu „backup” de la parteneri, nu indică o intenție de atac asupra vreunui stat membru. Ce spune ministrul despre evoluția războiului din Ucraina În aceeași intervenție, ministrul interimar a descris o schimbare de etapă pe front, afirmând că Rusia „nu mai avansează”, iar strategia de „uzură” începe să nu mai producă rezultate. El a invocat și semne pe care le consideră relevante pentru această evaluare, între care: un episod de luptă aer-aer în care, potrivit lui, „acum o lună și jumătate” un avion F-16 ucrainean a doborât un avion rusesc; atacuri cu drone „în adâncime” pe teritoriul Rusiei, lansate din Ucraina; o „stagnare”, „cel puțin pentru moment”, pe linia frontului. De ce contează pentru postura de apărare Mesajul oficial, în forma prezentată de Miruță, indică faptul că România își fundamentează evaluarea de risc pe schimb de informații și analize în cadrul NATO, nu doar pe estimări naționale. În același timp, ministrul leagă percepția privind riscul pentru statele aliate de dinamica războiului din Ucraina, pe care o descrie ca intrată într-o fază de stagnare. Evaluarea rămâne una de moment („astăzi”, „cel puțin pentru moment”), fără o prognoză explicită privind pașii următori sau un orizont de timp pentru această situație. [...]
Ambasada Rusiei cere acces consular la Ivan Kuțenko, arestat în România într-un dosar de sabotaj , într-o mișcare care mută cazul din zona strict penală spre un potențial diferend diplomatic, pe fondul acuzațiilor că ar fi vizat obiective militare folosite de aliații NATO, potrivit Antena 3 . Ambasada Rusiei la București spune că a transmis autorităților române o solicitare pentru „organizarea unei întrevederi” cu cetățeanul rus, menționând că este pregătită să îi ofere „asistența consulară și juridică necesară”. Ivan Kuțenko a fost arestat pentru 30 de zile, după ce a fost acuzat de Serviciul Român de Informații (SRI) și DIICOT de implicare într-o operațiune de sabotaj a Federației Ruse. În același comunicat, ambasada contestă acuzațiile și susține că informațiile apărute public ar fi „presupuneri, speculații și tot felul de fantezii”, fără „nicio informație concretă” care să confirme caracterul ilegal al activității lui Kuțenko sau implicarea autorităților ruse. Reprezentanța diplomatică afirmă, totodată, că incidentul ar alimenta „sentimentele antirusești” în România și că cetățenii ruși nu s-ar mai putea simți în siguranță nici măcar când se află legal în state UE, invocând riscul unor „persecuții nejustificate”. Ce spun autoritățile române despre acuzații SRI a anunțat că, împreună cu autoritățile române și servicii partenere externe, a prevenit o operațiune de sabotaj coordonată de Federația Rusă pe teritoriul României. Potrivit informațiilor prezentate, un cetățean rus stabilit în România, aflat în monitorizarea SRI din februarie 2026, ar fi fost instruit să fotografieze și să filmeze obiective militare și strategice. Conform anchetatorilor, ar fi fost vizate inclusiv: baze militare și centre de comunicații utilizate de aliații NATO; aeronave cargo ucrainene Antonov. DIICOT l-a audiat pe suspect marți, iar anchetatorii susțin că acesta ar fi primit „ordine precise” privind obiectivele, iar datele ar fi fost transmise în Rusia prin aplicații și canale de comunicare criptate. Contextul operațional indicat în anchetă Potrivit aceleiași surse, misiunea suspectului ar fi început la începutul anului 2026, inclusiv într-o perioadă în care în România ajungeau avioane-cisternă ale Statelor Unite, destinate operațiunilor militare din Iran. Printre obiectivele urmărite s-ar fi aflat și Baza 90. Ivan Kuțenko are 40 de ani, iar anchetatorii susțin că ar fi fotografiat baze militare și obiective strategice din mai multe județe, materialele fiind transmise ulterior în Rusia prin canale criptate. [...]
Incidentul din Strâmtoarea Hormuz ridică miza pentru supravegherea navală fără echipaj , după ce Iranul a susținut că a capturat o dronă submarină americană, iar Pentagonul a confirmat doar că un vehicul subacvatic fără pilot a avut o defecțiune, potrivit The Jerusalem Post . Gărzile Revoluționare iraniene au declarat că au „capturat” un submarin fără echipaj la intrarea în Strâmtoarea Hormuz și au publicat o imagine cu vehiculul, indicând că ar fi fost dus într-o locație nedezvăluită din Iran. Teheranul a prezentat episodul ca pe o demonstrație a capacităților sale de contracarare a tehnologiilor americane în unul dintre cele mai sensibile puncte maritime pentru comerțul global cu energie. Ce spune Iranul și ce confirmă SUA Presa de stat iraniană a identificat vehiculul ca fiind un Dive-LD, un „vehicul subacvatic autonom” (AUV – dronă care operează sub apă fără echipaj) produs de compania americană Anduril, cu sediul în California. Potrivit companiei, platforma poate fi folosită pentru: contramăsuri împotriva minelor; cartografierea fundului mării; culegere de informații; inspecția infrastructurii subacvatice, inclusiv cabluri și conducte. În replică, un purtător de cuvânt al Pentagonului a spus că o dronă subacvatică americană „a avut o defecțiune în urmă cu mai bine de o zi” și că aceasta „supraveghea apele regionale” în sprijinul operațiunilor în curs. Oficialul american a adăugat că drona era „un model mai vechi”, care „nu a colectat date sensibile” și nu avea la bord echipamente sonar sau radar clasificate. Reuters notează că nu a putut verifica independent afirmațiile Iranului, iar Pentagonul nu a abordat explicit în declarație susținerea privind „capturarea”. Anduril nu a răspuns solicitării de comentarii. De ce contează: costuri, ritm de înlocuire și vulnerabilități Episodul vine într-un moment în care armata SUA investește masiv în sisteme navale fără echipaj – subacvatice și de suprafață – pentru a reduce costurile de monitorizare pe arii maritime foarte mari și pentru a limita riscurile pentru personal. Conform site-ului Anduril, Dive-LD poate opera până la 10 zile fără întoarcere la bază și este proiectat să coboare până la 6.000 de metri adâncime. Publicația americană DefenseScoop a relatat în 2024 că un astfel de sistem ar costa aproximativ 2,5 milioane de dolari (aprox. 11,5 milioane lei). În plan operațional, incidentul evidențiază o tensiune structurală a „războiului cu drone” pe mare: platformele fără echipaj sunt mai ieftine și mai ușor de desfășurat decât navele cu echipaj, dar pot deveni și mai expuse capturării sau exploatării propagandistice atunci când apar defecțiuni sau pierderi de control în zone disputate. [...]
CSAT a fixat cadrul pentru creșterea cheltuielilor de apărare și pentru direcționarea unei părți din bani către industria militară românească , după ce a aprobat Planul de înzestrare a Armatei pentru 2027–2036 , potrivit Economedia . Documentul corelează necesarul de echipamente cu resursele financiare alocate apărării și stabilește direcțiile de dezvoltare a capabilităților militare. Decizia vine pe fondul angajamentului asumat de România, împreună cu celelalte state NATO, la Summitul de la Haga din 2025, de a majora până în 2035 alocarea pentru apărare la 5% din PIB. Din această țintă, 3,5% din PIB ar urma să meargă către cheltuieli pentru apărare, iar 1,5% către cheltuieli asociate domeniului. Ce înseamnă planul 2027–2036 pentru bugete și achiziții Potrivit Administrației Prezidențiale, planul urmărește consolidarea capabilităților existente și introducerea unora noi, „sustenabile, flexibile și mobile”, adaptate riscurilor și amenințărilor actuale din mediul de securitate regional și global. În termeni practici, documentul funcționează ca instrument de planificare: leagă lista de capabilități și echipamente de resursele financiare disponibile. Orizont mai lung: transformarea Armatei până în 2044 CSAT a aprobat și Programul privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în 2044, care transpune în măsuri recomandările din Analiza Strategică a Apărării (aprobată de CSAT în 2025) și stabilește „nivelul de ambiție” al Armatei în raport cu noile riscuri de securitate. Obiectivul declarat este creșterea capacității de luptă a structurii de forțe, cu accent pe: înzestrare, operare, pregătirea pentru luptă. Miza economică: industria de apărare și programul SAFE CSAT leagă explicit creșterea cheltuielilor de apărare de o oportunitate pentru industria națională de profil, în ideea modernizării prin tehnologii și know-how, inclusiv prin colaborări cu companii consacrate. În acest context, Consiliul a aprobat și Documentul de analiză privind implementarea programului SAFE , elaborat de un grup de lucru interinstituțional la nivelul Guvernului, destinat unor achiziții specifice de capabilități. Programul SAFE este inclus în strategia de dezvoltare a capacităților de apărare și a industriei naționale de profil. Prezența militară americană: discuții și pașii următori În aceeași ședință, CSAT a analizat situația prezenței militare americane în România, în condițiile în care SUA își revizuiesc postura militară în Europa. Membrii Consiliului au evaluat stadiul dialogului bilateral și etapele următoare privind prezența trupelor și capabilităților americane. În paralel, România analizează măsuri de „Host Nation Support” (sprijinul acordat de statul gazdă), iar elementele de infrastructură, logistică și cerințe operaționale sunt evaluate de un grup interinstituțional. Potrivit CSAT, acest demers ar urma să fundamenteze în perioada următoare adoptarea unor decizii concrete. [...]
Militarizarea orbitei riscă să lovească direct infrastructura critică , pe măsură ce SUA și China dezvoltă capabilități care pot perturba sau distruge sateliți folosiți pentru comunicații, navigație și informații, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Miza depășește zona strict militară: o escaladare în spațiu ar putea afecta servicii de care depind economiile moderne și operațiunile statelor. În iunie, o navă spațială chineză fără echipaj, urmărită de analiști militari americani, a lansat un mic satelit într-o regiune orbitală aglomerată, la sute de kilometri deasupra Pământului. Obiectul a manevrat în jurul unui alt satelit chinez și s-a întors apoi în apropierea navei-mamă, potrivit companiei americane LeoLabs. Detaliile despre misiune sunt puține, iar în paralel armata americană operează, la rândul ei, o navă spațială secretă, fără echipaj, asemănătoare unei mici navete. De ce contează: sateliții au devenit o „țintă” care poate bloca operațiuni pe Pământ Analiza arată că sateliții nu mai sunt priviți doar ca platforme „pasive”, ci ca sisteme care pot interveni activ într-un conflict: pot bruia, pot folosi lasere pentru a afecta senzori și, în anumite scenarii, ar putea chiar captura sau muta sateliți ai adversarului. Everett Dolman, fost profesor la Colegiul de Război Aerian al Forțelor Aeriene ale SUA, avertizează că perturbarea capacităților spațiale americane ar putea „paraliza” operațiunile militare terestre, de la supraveghere la apărarea antirachetă. În aceeași logică, generalul Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale din cadrul Forțelor Spațiale ale SUA , a spus în iulie că Beijingul își dezvoltă rapid capabilitățile, iar amenințarea este „substanțială”. Semnale operaționale: SUA și Marea Britanie, misiune comună lângă un satelit chinez Într-un episod prezentat ca relevant pentru noua dinamică, SUA și Marea Britanie au desfășurat prima lor operațiune militară comună cunoscută în spațiu, în apropierea traiectoriei unui satelit-spion chinez suspectat, potrivit datelor comerciale de urmărire spațială citate de Reuters. În timpul operațiunii, un satelit militar american a fost dirijat să se apropie rapid de unul britanic, în timp ce satelitul chinez „Shiyan 12-01” trecea la aproximativ 83 de kilometri sub cele două nave spațiale, conform Slingshot Aerospace. Trei experți cu experiență militară au apreciat că acțiunea părea un semnal către Beijing; Andrew Turner, ofițer superior în rezervă al Forțelor Aeriene Regale britanice, a descris-o drept „aproape cu siguranță un semnal strategic”. Autoritățile americane și britanice au anunțat public operațiunea, dar nu au precizat că s-a desfășurat în apropierea unei nave spațiale chineze. Ministerul chinez de Externe a declarat că nu cunoaște detaliile specifice. Capabilități în dezvoltare: „sateliți vânători”, bruiaj și arme antisatelit Reuters inventariază o gamă de tehnologii aflate în competiție, de la sateliți manevrabili care pot urmări și inspecta alte nave spațiale până la sisteme de bruiaj electronic, atacuri cibernetice și rachete antisatelit. În orbită, SUA, China și Rusia operează sateliți capabili să se apropie de alte obiecte, iar astfel de platforme ar putea fi adaptate pentru a transporta arme, inclusiv lasere sau proiectile, potrivit oficialilor occidentali citați. Pe partea chineză, analiza menționează demonstrații de manevre sincronizate ale mai multor sateliți la distanțe mici („luptă aeriană” orbitală, în termenii oficialilor americani), precum și capacitatea de a captura un satelit scos din funcțiune și de a-l muta pe o altă orbită. Un oficial al Forței Spațiale a SUA a spus că anul trecut China ar fi efectuat probabil o încercare de realimentare în orbită, un pas care ar putea schimba durata și tipul operațiunilor posibile, deoarece sateliții sunt limitați de combustibilul cu care sunt lansați. În același timp, Forța Spațială a SUA a anunțat în iunie introducerea unei arme electromagnetice terestre produse de L3Harris Technologies , concepută pentru a dezactiva sau perturba sateliții unui adversar, într-o rară dezvăluire privind propriile capacități. Ce urmează: mai multă opacitate și o orbită tot mai aglomerată O parte semnificativă a operațiunilor spațiale rămâne clasificată, din motive de securitate națională, ceea ce limitează verificarea independentă a intențiilor și a capabilităților reale. În paralel, orbita devine tot mai aglomerată: materialul menționează că SpaceX operează aproximativ 11.000 de sateliți Starlink, iar China dezvoltă rețele concurente. În acest context, competiția pentru capabilități antisatelit și pentru operațiuni „aproape” de alți sateliți crește riscul ca o criză geopolitică să se traducă în perturbări cu efecte în lanț asupra infrastructurii de comunicații și navigație de care depind atât armatele, cât și economia civilă. [...]
