Știri
Știri din categoria Apărare
Rachetele balistice nord-coreene folosite de Rusia în Ucraina arată cum sancțiunile pot fi ocolite prin componente comerciale și lanțuri globale de aprovizionare vulnerabile, potrivit unei analize a Ministerului Apărării de la Kiev, citată de Adevărul. Concluzia ucrainenilor: deși tehnologic inferioare, aceste muniții rămân o amenințare prin volum și prin capacitatea de a fi produse și livrate rapid.
Raportul se bazează pe examinări de laborator ale fragmentelor recuperate după atacuri din 2024 și vizează două tipuri de rachete: KN-23 și KN-24, utilizate de forțele ruse inclusiv în bombardamente asupra unor orașe mari din Ucraina.
Specialiștii ucraineni susțin că rachetele au asemănări cu modele rusești moderne, precum Iskander-M, dar sunt inferioare tehnologic. Printre diferențele menționate:
Analiza indică faptul că sistemele de control includ componente electronice comerciale de la branduri internaționale, iar explicația avansată de oficialii ucraineni este ocolirea sancțiunilor internaționale de către Phenian.
Serviciile de informații militare ucrainene spun că au identificat piese fabricate în mai multe țări, inclusiv China, Japonia, SUA și state europene, ceea ce ridică problema vulnerabilității lanțurilor globale de aprovizionare în fața utilizării duale (civilă și militară) a unor componente.
Primele utilizări ar fi fost raportate în ianuarie 2024, când Rusia ar fi lansat rachete asupra orașului Harkov. Autoritățile ucrainene au afirmat atunci că munițiile sunt imprecise și nesigure, unele explodând în aer înainte de a-și atinge ținta. Kievul a anunțat ulterior și interceptarea unor rachete KN-24 lansate asupra capitalei.
În 2025, Ucraina a acuzat Coreea de Nord că a livrat Rusiei cel puțin 148 de rachete balistice. În lectura raportului ucrainean, chiar dacă sunt mai slabe tehnologic, rachetele pot conta într-un conflict de uzură prin număr și prin ritmul de producție și livrare.
Potrivit aceleiași surse, relațiile dintre Rusia și Coreea de Nord s-au consolidat de la începutul războiului, Moscova primind nu doar armament, ci și sprijin militar direct, inclusiv trupe. SUA și Coreea de Sud avertizează că Phenianul ar putea obține, în schimb, experiență în condiții reale de luptă, atât în plan tactic, cât și în dezvoltarea armamentului.
Recomandate
Anul 2030 este văzut ca un prag pentru securitatea Europei , iar fereastra de timp până atunci ar trebui folosită pentru accelerarea pregătirilor militare și industriale, avertizează generalul belgian Frederik Vansina , șeful Statului Major al Forțelor Armate din Belgia, într-o analiză preluată de Adevărul . Miza, în lectura sa, nu este doar finalul războiului din Ucraina, ci riscul ca Rusia să rămână după conflict cu o forță capabilă să pună presiune pe continent. Vansina susține că Vladimir Putin „nu va reuși să câștige războiul din Ucraina”, indiferent de evoluțiile relației cu SUA, dar avertizează că acest rezultat nu este garantat fără „un efort major al Europei”. În același timp, el atrage atenția ca ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului să nu deturneze atenția de la Ucraina, pe care o consideră în continuare principala amenințare la adresa securității europene. De ce 2030 contează: fereastra de pregătire și riscul post-război Potrivit generalului, conflictul din Ucraina pare blocat într-un impas, însă Rusia menține între 650.000 și 700.000 de militari experimentați, sprijiniți de o „economie de război” capabilă să producă zilnic armament. În această logică, chiar dacă nu anticipează un atac iminent asupra Europei Occidentale, pericolul ar fi unul „de perspectivă”: după încheierea războiului, Moscova ar putea rămâne cu o capacitate militară considerabilă. „Nu vorbim încă despre un pericol imediat pentru Bruxelles, dar nu trebuie să ne amăgim.” Vansina mai indică și semnale agresive de la Kremlin, inclusiv ambiția exprimată de Putin pentru o armată de până la 1,5 milioane de oameni, precum și episoade care alimentează tensiuni regionale, între care referiri la proiecte separatiste în statele baltice. Implicația pentru NATO și Europa: autonomia strategică rămâne departe Mesajul central al oficialului belgian este că Europa trebuie să ajungă până în 2030 „suficient de puternică” pentru a descuraja Rusia chiar și într-un scenariu cu sprijin american redus. „Până în 2030 trebuie să fim suficient de puternici încât să îi putem spune lui Putin că nu poate câștiga un război împotriva Europei, nici măcar fără sprijinul americanilor.” În evaluarea sa, Europa este încă departe de „autonomia strategică” (capacitatea de a-și asigura apărarea cu resurse proprii). Deși bugetele de apărare cresc, pragul de 2% din PIB „nu mai este suficient”, iar industria de apărare avansează, dar prea lent. Vansina plasează un posibil orizont pentru un nivel „real” de autonomie strategică abia spre 2035, cu condiția continuării investițiilor. Ce rol are Ucraina și unde persistă incertitudinile Un element esențial rămâne sprijinul pentru Ucraina, pe care Vansina îl descrie drept motivul pentru care Europa „are acest timp”, datorită „sacrificiului ucrainenilor”. În paralel, persistă incertitudini privind prezența militară americană în Europa: trupele nu au fost retrase, iar avioanele F-35 sunt în continuare desfășurate în baze strategice, însă aliații europeni nu au un calendar clar pentru eventuale reduceri. Pe acest fond, în Europa se discută tot mai des despre construirea unei structuri de securitate care să funcționeze și în absența sprijinului american, în contextul declarațiilor critice ale lui Donald Trump la adresa NATO. Concluzia generalului: Europa mai are câțiva ani pentru a recupera întârzierile; după aceea, echilibrul de forțe ar putea deveni semnificativ mai fragil. [...]
Cucerirea unei poziții militare doar cu drone și sisteme robotizate arată că Ucraina intră într-o nouă fază operațională a războiului , în care tehnologia ieftină și adaptabilă poate schimba raportul de forțe într-un conflict de uzură, potrivit Adevărul . Președintele Volodimir Zelenski a prezentat operațiunea drept un moment de cotitură și a spus că „viitorul este deja aici”. Schimbarea contează nu doar simbolic, ci prin efectul practic: dacă o poziție poate fi cucerită fără trupe în prim-plan, presiunea pe resursa umană scade, iar ritmul operațiunilor poate crește acolo unde dronele domină linia frontului. De la „roiurile” ruso-iraniene la răspunsul ucrainean Materialul descrie cum cooperarea militară Rusia–Iran s-a consolidat după începutul invaziei, când Teheranul a furnizat drone Shahed , iar transferul de tehnologie a permis ulterior producția lor în Rusia „la scară industrială”. Asta a dus la atacuri de tip „roi” – valuri masive de drone lansate simultan pentru a suprasolicita apărarea antiaeriană. Aceeași logică a fost folosită, potrivit textului, și de Iran în atacuri asupra Israelului, combinând drone cu rachete balistice și de croazieră pentru a amplifica efectul. Avantajul operațional și economic: drone mai ieftine, apărare mai eficientă În contrapondere, Ucraina și-a accelerat dezvoltarea propriului ecosistem de drone, cu o abordare distribuită, în care „ingineri, antreprenori și militari” contribuie simultan la adaptarea tehnologiei. Rezultatul, conform articolului, este o capacitate operațională mai flexibilă, iar dronele ucrainene sunt responsabile pentru „o mare parte din pierderile rusești”. Un element-cheie este costul: interceptoarele ucrainene sunt descrise ca fiind „semnificativ mai ieftine” decât dronele de atac, ceea ce oferă un avantaj economic într-un război de uzură. În plus, sistemele defensive dezvoltate de Ucraina ar reuși să intercepteze „majoritatea” atacurilor aeriene. Efect de export: Ucraina, furnizor de expertiză anti-dronă Articolul notează și o schimbare de rol: Ucraina nu mai este doar beneficiar de sprijin occidental, ci începe să exporte know-how. Zelenski ar fi vizitat state din Golf pentru a propune soluții de apărare împotriva atacurilor cu drone, iar acordurile cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar indică un interes crescut pentru tehnologia ucraineană. Ce urmează: oportunitate strategică, dar cu riscuri politice În paralel, textul menționează că SUA încearcă să slăbească infrastructura iraniană de drone și rachete prin lovituri asupra facilităților critice, pentru a preveni atingerea unei „zone de imunitate” – pragul la care capacitățile defensive ar descuraja intervențiile externe. Concluzia sugerată este o „convergență strategică”: SUA limitează sursa amenințării (Iran), iar Ucraina dezvoltă instrumentele de contracarare. Totuși, materialul avertizează că tensiunile din interiorul alianței occidentale și incertitudinile privind sprijinul pentru Kiev pot eroda avantajul obținut, într-un moment în care cooperarea mai strânsă ar putea influența inclusiv perspectivele de încheiere a războiului. [...]
Ucraina a confirmat prima interceptare realizată de unități private de apărare aeriană , un semnal că modelul prin care companii din „domenii sensibile” își construiesc capabilități proprii sub comandă militară începe să producă rezultate operaționale, potrivit Mediafax . Potrivit informațiilor citate, unitățile private au doborât o dronă Shahed în regiunea Harkov . Ministrul Apărării, Mihailo Fedorov , a declarat, potrivit Live Ukraine, că este prima interceptare confirmată a unei drone cu reacție, care zbura cu viteze ce depășeau 400 km/h. Ce înseamnă operațional „apărare aeriană privată” în Ucraina Proiectul privat de apărare aeriană a fost lansat de guvern în noiembrie și permite companiilor din sectoare considerate sensibile să își formeze propriile unități de apărare aeriană, însă sub comandă militară. În prezent, astfel de unități sunt în curs de formare la 19 „unități economice” din Ucraina. Conform informațiilor din articol, acestea sunt integrate în sistemul de comandă al Forțelor Aeriene și operează ca parte a strategiei generale de apărare aeriană. [...]
Europa nu este încă pregătită să se apere singură , iar dependența de garanțiile SUA rămâne un punct critic pentru flancul estic al NATO, potrivit declarațiilor ministrului apărării din Estonia, Hanno Pevkur , citate de The Jerusalem Post . Pevkur a spus, într-un interviu acordat Reuters la Vilnius (Lituania), că Estonia „nu are nicio îndoială” că Statele Unite ar interveni pentru a-și apăra aliații dacă Rusia ar ataca. În același timp, oficialul a avertizat că Europa nu este, în prezent, pregătită să țină piept militar Moscovei pe cont propriu. Presiune pe cheltuielile de apărare și riscul unui „gol” de capacitate în Europa Ministrul estonian a subliniat că, în opinia sa, NATO nu se va prăbuși, argumentând că SUA au nevoie de Europa pentru capacitatea lor militară la fel de mult cum Europa are nevoie de SUA. El a comparat tensiunile actuale din alianță cu o „căsnicie” de lungă durată, în care apar inevitabil diferențe și probleme ce trebuie gestionate. În plan practic, Pevkur a indicat că statele NATO trebuie să investească mai mult în apărare și a afirmat că majoritatea membrilor nu respectă acordul de anul trecut al liderilor NATO privind creșterea cheltuielilor la cel puțin 5% din PIB, nivel cerut de președintele american Donald Trump. Estonia ar urma să aloce 5,1% din PIB în acest an, unul dintre cele mai ridicate procente din alianță. Context: semnale contradictorii de la Washington și evaluări privind Rusia Declarațiile vin după ce Trump a amenințat în această lună că ar putea retrage SUA din alianță, invocând refuzul unor membri europeni de a trimite nave pentru deblocarea Strâmtorii Hormuz , în apropiere de Iran. Alianța a fost, de asemenea, „zdruncinată” de planurile lui Trump privind preluarea Groenlandei de la Danemarca, aliat NATO. Separat, serviciile de informații estoniene au avertizat în februarie că Rusia ar stoca deja muniție pentru viitoare războaie după încheierea conflictului din Ucraina. Rusia a respins drept „nonsens” acuzațiile unor lideri europeni potrivit cărora ar putea ataca NATO. De ce contează pentru NATO: priorități strategice și atenția SUA Pevkur a mai spus că NATO ar trebui să se concentreze pe sprijinirea încheierii conflictului din Iran, argumentând că o astfel de evoluție ar putea permite SUA să își mute mai mult atenția înapoi către Ucraina. Pentru regiunea sa, a punctat el, Ucraina rămâne „principala problemă”. [...]
Decolarea a două Typhoon pentru un avion neidentificat arată presiunea operațională permanentă pe apărarea aeriană britanică , într-un context în care Londra suspectează tot mai des activitate militară rusă în proximitatea spațiului său aerian, potrivit Focus . Marți, Royal Air Force (RAF) a ridicat de la sol două avioane de vânătoare Typhoon din nordul Scoției, după ce un aparat neidentificat se îndrepta spre spațiul aerian al Marii Britanii. Misiunea a fost de observare și, dacă ar fi fost necesar, de oprire a aeronavei, însă – potrivit unui purtător de cuvânt al RAF – interceptarea nu a mai fost necesară, deoarece aparatul a rămas în afara spațiului aerian britanic. Ce se știe despre avionul suspect și de ce contează Identitatea aeronavei nu a fost confirmată oficial. Totuși, publicația notează că, potrivit relatărilor din Telegraph și de pe portalul itv.com, ar fi putut fi vorba despre un bombardier rusesc cu rază lungă de acțiune. Această informație rămâne neconfirmată, iar episodul este prezentat ca posibilă continuare a unei serii de „provocări” atribuite Rusiei în apropierea Regatului Unit. Din perspectivă operațională, incidentul indică faptul că RAF trebuie să mențină capacitatea de reacție rapidă (alertă de poliție aeriană) pentru ținte neidentificate, chiar și atunci când acestea nu intră efectiv în spațiul aerian național. Astfel de decolări au costuri și consumă resurse (ore de zbor, personal, mentenanță), fără ca sursa să ofere însă date despre impactul financiar. Context: episoade invocate în proximitatea Marii Britanii Focus enumeră mai multe incidente anterioare care, în lectura publicației, susțin suspiciunea unei presiuni rusești constante: în 2020, două aeronave rusești Tupolev Tu-142 au fost interceptate înainte de a ajunge în spațiul aerian britanic; în 2026, armata britanică ar fi monitorizat trei submarine rusești în apele britanice; tot în 2026, Kremlinul ar fi trimis o fregată în Canalul Mânecii pentru a escorta o navă din așa-numita „flotă din umbră” (termen folosit pentru nave asociate exporturilor rusești ocolind restricții). Publicația leagă acest context și de poziționarea politică a Londrei: Keir Starmer este menționat ca premier al Marii Britanii și ca unul dintre cei mai activi susținători ai Ucrainei. Ce urmează În lipsa unei confirmări oficiale privind tipul și originea aeronavei, cazul rămâne, deocamdată, la nivel de suspiciune. Dacă vor apărea clarificări din partea autorităților britanice, acestea pot influența modul în care incidentul este încadrat: fie ca o alertă de rutină, fie ca un nou episod într-o dinamică de testare a reacției apărării aeriene. [...]
Preluarea „ Christophani Ridge ” cu minute înainte de intrarea în vigoare a încetării focului indică intenția Israelului de a păstra un avantaj operațional în sudul Libanului , potrivit The Jerusalem Post , care citează un comunicat al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) transmis vineri. IDF susține că, joi noaptea, soldați dintr-o unitate de elită au fost parașutați și au capturat „Christophani Ridge”, descrisă drept o poziție-cheie în sudul Libanului, cu puțin timp înainte ca armistițiul să intre în vigoare. Scopul operațiunii, conform aceleiași declarații, a fost menținerea unei prezențe operaționale în zonă înainte de oprirea luptelor. Ce spune IDF despre comandă și mandatul post-armistițiu Armata israeliană afirmă că operațiunea a fost aprobată de șeful Statului Major General al IDF și a fost condusă de comandantul Forțelor Aeriene Israeliene și de comandantul Comandamentului de Nord. În același comunicat, IDF spune că rămâne „în stare de alertă ridicată” și că va continua să „înlăture amenințări” în sudul Libanului, în zona dintre granița cu Israelul și „linia desemnată”, în conformitate cu înțelegerea privind încetarea focului. Incident separat în sudul Fâșiei Gaza Publicația mai notează că, într-un incident ulterior raportat vineri, soldați israelieni staționați în sudul Fâșiei Gaza au ucis o persoană pe care o descriu drept „terorist”, după ce aceasta ar fi trecut „linia galbenă” și ar fi reprezentat o amenințare imediată pentru forțe. IDF afirmă că militarii implicați erau din Batalionul Negev și că nu au fost raportate victime în rândul trupelor israeliene. [...]
