Știri
Știri din categoria Apărare
NATO pregătește o schimbare majoră de planificare militară, mutând prioritatea de la misiuni externe la apărarea Europei împotriva Rusiei, în cadrul negocierilor dintre cele 32 de state membre privind noile „obiective de capacitate” ale alianței, potrivit Antena 3, care citează Politico. Miza imediată este una operațională: ce forțe și ce armament ar pune la dispoziție aliații într-un conflict de mare intensitate și cum se împart costurile pentru crearea de noi forțe și achiziția de sisteme de armament.
Conform unui proiect de document de planificare citat de Politico, NATO ar urma să renunțe la cerința de a putea susține simultan un conflict major în Europa și desfășurări de trupe în misiuni externe de gestionare a crizelor. Patru diplomați NATO au declarat pentru Politico că noul text ar înlocui logica „și” cu „sau”, adică aliații ar trebui să asigure forțe pentru unul dintre scenarii, nu pentru ambele în același timp.
Camille Grand, fost secretar general adjunct al NATO pentru investiții în apărare, a descris schimbarea ca pe o recunoaștere că o criză majoră în Europa ar depăși, ca prioritate, orice altă criză externă.
Discuțiile sunt încă într-o fază incipientă, iar un diplomat NATO de rang înalt a rezumat dificultatea negocierilor astfel:
„O să fie greu.”
Negocierile se poartă în jurul unui document numit „Ghid Politic”, parte a unui proces de patru ani care ar urma să se încheie cu aprobarea noilor cerințe de capacitate militară până în 2029. Potrivit aceleiași surse, aliații se așteaptă să finalizeze un acord până în februarie 2027.
Schimbarea este legată și de presiunea SUA pentru reorientarea misiunii principale a NATO spre apărarea Europei, proiect denumit de Washington „NATO 3.0”.
Politico notează că revizuirea doctrinei nu ar afecta automat operațiunile curente din străinătate, precum misiunile NATO din Kosovo sau Irak. Totuși, dezbaterea are implicații majore, deoarece cerința de a acoperi concomitent ambele tipuri de scenarii datează de cel puțin două decenii.
Oana Lungescu, cercetătoare la Institutul pentru Studii Strategice de la Londra (RUSI) și fostă purtătoare de cuvânt a NATO, a sintetizat direcția astfel:
„NATO a închis un cerc complet. Este firesc ca efortul principal al NATO, ca alianță defensivă, să fie de a descuraja o Rusie agresivă și de a menține Europa în siguranță, mai ales în timp ce SUA își reduc angajamentul.”
Istoric, țările din sudul Europei au favorizat parteneriatele și gestionarea crizelor, în timp ce SUA, țările nordice și statele de pe Flancul Estic susțin mai puternic prioritizarea apărării împotriva Rusiei, potrivit unor diplomați citați de Politico.
Argumentele pentru regândirea cerințelor includ bugete limitate pentru apărare, nevoia de concentrare pe descurajarea Rusiei și prioritizarea resurselor, în condițiile în care SUA iau în calcul retragerea trupelor din Europa, mai arată publicația. În același context, oficiali europeni au avertizat în mod repetat asupra posibilității unei incursiuni ruse pe teritoriul NATO până în 2029, potrivit materialului citat.
Recomandate
O incursiune aeriană de 30 de minute lângă granițele Letoniei cu Belarus și Rusia a declanșat o alertă și un mesaj de protecție civilă către populație , potrivit HotNews . Forțele armate letone au raportat intrarea unui „obiect neidentificat” în spațiul aerian național, iar alerta s-a încheiat după ce obiectul a părăsit zona. Armata letonă le-a cerut locuitorilor să rămână în interior pe durata alertei, ca măsură de siguranță, și a transmis un avertisment public pe platforma X. „Vă informăm că există o amenințare în spațiul aerian… Dacă observați un obiect care zboară la joasă altitudine sau un obiect suspect, nu vă apropiați.” De ce contează: alertele aeriene devin o problemă operațională recurentă la granița NATO Incidentul este plasat de Reuters (citat de HotNews ) în contextul mai larg al pătrunderilor accidentale ale dronelor militare ucrainene în spațiul aerian al unor state vecine, inclusiv Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania. Pe fondul atacurilor ucrainene asupra porturilor rusești de la Marea Baltică, unele drone „și-au ratat țintele”, ceea ce a generat alerte de securitate în țările din proximitate. În cazul Letoniei, aceeași sursă notează că astfel de incidente au avut consecințe politice interne, menționând că „acest lucru a dus la căderea guvernului în primăvară”. Acuzații reciproce și un precedent recent în România Potrivit Reuters, Moscova a acuzat Kievul că folosește spațiul aerian al NATO ca „acoperire” pentru atacuri, în timp ce Kievul susține că unele drone au fost deviate de la traseu din cauza bruiajului rusesc (interferențe electronice care pot afecta navigația). Episodul din Letonia a avut loc la o zi după o alertă aeriană în România: sâmbătă, șase județe – Iași, Neamț, Vaslui, Botoșani, Bacău și Suceava – au fost vizate de avertizări din cauza a două drone care au pătruns în spațiul aerian național, conform unui material HotNews anterior, disponibil aici . [...]
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
NATO își accelerează modernizarea apărării anti-dronă și a procesului de țintire cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a scurta radical ciclul de adoptare a tehnologiilor de pe câteva decenii la luni , pe fondul proliferării dronelor ieftine și al schimbării rapide a amenințărilor de pe câmpul de luptă, potrivit The Jerusalem Post . Demonstrația practică a acestei schimbări a avut loc la NATO FUSE , desfășurat în Letonia în 29–30 octombrie, unde Allied Command Transformation a reunit trei inițiative: Digital Backbone eXperimentation (DiBaX), Layered Counter-UAS Initiative (LCI-X) și Next Generation Targeting (NGT). Evenimentul a adus împreună organizații militare, operatori și companii pentru a testa concepte și a colecta date „în condiții realiste”, fără a fi un exercițiu de achiziție, conform publicației. De ce contează: apărare mai ieftină și decizii mai rapide Mesajul central transmis de generalul-maior Arnoud Stallmann, responsabil în NATO pentru capabilități multi-domeniu, este că alianța are nevoie de soluții de interceptare mai puțin costisitoare decât utilizarea unor mijloace scumpe de apărare aeriană (avioane de vânătoare sau interceptori proiectați pentru amenințări mai mari). În același timp, NATO încearcă să reducă timpul dintre identificarea unei ținte și luarea deciziei, prin integrarea datelor, a senzorilor și a instrumentelor bazate pe inteligență artificială. Stallmann a indicat că incursiunile repetate ale dronelor și lecțiile conflictelor moderne au forțat alianța să-și regândească atât apărarea, cât și viteza cu care adoptă tehnologia. În exercițiile din Letonia participă peste 30 de țări și peste 100 de companii, potrivit acestuia. Publicația notează că, deși companii israeliene au participat la evenimente NATO anterioare, la Operation NATO FUSE nu a participat nicio companie din Israel. Miza operațională: o „coloană vertebrală” digitală și interoperabilitate transfrontalieră NATO își construiește o arhitectură digitală comună – descrisă ca un strat integrat de software, rețele de date și infrastructură – care să permită forțelor să se conecteze, să partajeze date și să opereze împreună. Accentul din acest an, în cadrul DiBaX, a fost pe: comandă și control reziliente (menținerea comunicațiilor când rețelele sunt perturbate); accelerarea deciziilor prin integrarea datelor, a senzorilor și a inteligenței artificiale; testare în paralel pentru contracararea dronelor și pentru țintire. Publicația subliniază că una dintre cele mai dificile probleme rămâne coordonarea transfrontalieră, ceea ce face ca partajarea datelor și interoperabilitatea să devină cerințe critice pentru viitoarele sisteme. Anti-dronă: NATO evită „o singură soluție” și testează apărarea pe straturi Pentru amenințarea dronelor, NATO avansează LCI-X, un program de experimentare operațională care trece gradual de la testarea sistemelor individuale la integrarea unor celule conectate de contracarare a dronelor (C-UAS) și conectarea lor la rețelele NATO de comandă și control. LCI-X a rulat printr-o serie de evenimente dedicate în Finlanda și Letonia în ultimul an, cu obiectivul de a conecta senzori, „efectori” (mijloace de neutralizare) și sistemele de comandă și control, oferind industriei feedback direct de la operatori. Stallmann a insistat că alianța nu vrea să se blocheze într-o singură direcție tehnologică și urmărește o soluție „pe straturi”, nu una totală. Țintire cu AI: reducerea timpului de la informație la decizie, cu om „în buclă” În paralel, inițiativa Next Generation Targeting urmărește un cadru „federat” care să integreze date naționale prin instrumente modulare de inteligență artificială și management al datelor, păstrând însă autoritatea umană asupra deciziilor de angajare. Un obiectiv menționat de program este reducerea „latenței” (întârzierii) dintre informație și decizie cu peste 50%, în timp ce coordonarea „de la senzor la trăgător” ar urma să se îmbunătățească pe domenii terestre, maritime, aeriene, spațiale și cibernetice. Schimbarea de fond: ritmul achizițiilor, nu doar tehnologia Stallmann a descris provocarea ca fiind și instituțională: NATO trebuie să adopte capabilități mai repede decât permit calendarele tradiționale de achiziții. El a indicat că există finanțare alocată „anul acesta și anul viitor” pentru acest efort, fără a detalia sume. În logica NATO, exercițiile de tip FUSE sunt începutul unui ciclu continuu de adaptare, alimentat de feedback operațional din conflictele în desfășurare, în special din Ucraina. În plus, alianța analizează și tehnologii emergente precum calculul cuantic și sisteme rezistente la atacuri cuantice, considerate potențiale schimbări de joc pe termen mai lung. [...]
Operațiunea Vivaldi sugerează că NATO trebuie să-și adapteze doctrina blindatelor, nu să renunțe la tancuri , într-un context în care exercițiile recente au alimentat ideea că dronele au făcut vehiculele grele perimate, potrivit Adevărul . Analiza pornește de la concluziile observatorului militar ucrainean Oleksandr Kovalenko , care vede în contraofensiva Corpului 3 de Armată de lângă Liman un contraexemplu la „sentința” dată tancurilor pe fondul dominanței dronelor pe front. Miza, în lectura sa, este una operațională: dacă Alianța trage concluzii greșite din propriile exerciții, riscă să rămână blocată în șabloane vechi, în timp ce Ucraina arată cum pot fi repuse în mișcare blindatele într-un mediu saturat de supraveghere și lovire de precizie. De ce contează pentru NATO: lecția din exerciții poate fi interpretată greșit Kovalenko indică două exerciții care ar fi întărit scepticismul față de blindate. La „Hedgehog” (Estonia, mai 2025), unități ucrainene de drone FPV ar fi depășit semnificativ militarii NATO, care, potrivit relatării sale, ar fi pierdut „zeci de vehicule” și ar fi eșuat repetat în îndeplinirea sarcinilor, inclusiv într-un episod în care un grup de luptă construit în jurul unei brigăzi britanice ar fi fost „scos din luptă” în simulare. Un an mai târziu, la „Aurora 26” (insula Gotland, Suedia), scenariul s-ar fi repetat, iar forțele NATO ar fi ajuns, conform aceleiași relatări, să-și piardă „într-un fel” controlul asupra insulei. Pe acest fundal, s-a consolidat ideea că Alianța ar fi vulnerabilă tocmai pentru că încă se bazează pe multe blindate, considerate de unii drept irelevante în războiul modern. Ce arată „Vivaldi”: blindatele pot funcționa, dar în altă formulă Operațiunea Vivaldi este prezentată ca o contraofensivă ucraineană menită să dejocă planurile ruse de încercuire dinspre nord și sud a unor orașe din centura fortificată a regiunii Doneț — Sloviansk, Kramatorsk, Drujkivka și Kosteantinivka — localități care, din 2014, contribuie la blocarea înaintării ruse și la prevenirea ocupării complete a regiunii. În timpul operațiunii, Corpul 3 de Armată ar fi desfășurat două asalturi mecanizate care au pătruns în spatele frontului rusesc, însă cu o utilizare a blindatelor diferită de cea „clasică”. Kovalenko notează că o idee similară apăruse și în operațiunea de la Kursk (2024), asociată atunci cu un război electronic intens, dar că Vivaldi ar fi extins „pachetul” prin: recunoaștere mai în profunzime; acțiuni dedicate împotriva sistemelor de lovire ale inamicului; protecție pasivă și activă suplimentară pentru vehicule; instruirea echipajelor pentru misiune; acțiuni pentru blocarea supravegherii și comunicațiilor rusești. Kovalenko susține că elementele nu sunt noi în sine, însă diferența ar fi adaptarea lor într-o formulă coerentă, capabilă să lovească un adversar superior numeric. „Forțele ucrainene arată că până și ceea ce pare la prima vedere un anacronism pe câmpul de luptă poate fi adaptat și poate primi o funcție nouă.” Mesajul comandantului: manevra blindatelor rămâne posibilă Generalul de brigadă Andrii Bilețki, comandantul Corpului 3 de Armată, este citat cu o concluzie convergentă: manevra blindatelor nu dispare, chiar dacă mediul de luptă este tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie. „Aceste operațiuni dovedesc că manevra blindatelor rămâne posibilă pe un câmp de luptă tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie.” În interpretarea prezentată, avertismentul pentru NATO este că menținerea unor tipare apropiate de cele din Războiul Rece pentru atac și apărare poate deveni un handicap: dacă Alianța nu studiază și nu preia lecțiile operaționale din Vivaldi, riscul este ca vulnerabilitățile văzute în exerciții să se repete, la un moment dat, într-un conflict real. [...]
Procedura de destituire împotriva secretarului Apărării SUA, Pete Hegseth, riscă să adâncească incertitudinea politică asupra deciziilor militare ale administrației Trump , într-un moment în care Congresul ar putea fi chemat rapid la vot, potrivit Știrile Pro TV . Hegseth a condamnat marți demersul de punere sub acuzare inițiat de republicanul Thomas Massie , pe care l-a descris drept „un spectacol politic” și un „manifest personal alimentat de ego și resentimente”. Declarațiile au fost făcute la o conferință de presă la Pentagon, la o zi după inițierea procedurii, potrivit Associated Press. Ce declanșează procedura și ce mize are Massie a inițiat luni o procedură pentru a forța un vot privind punerea sub acuzare a lui Hegseth, invocând modul în care acesta a gestionat războiul împotriva Iranului și „alte acțiuni”. Congresmanul din Kentucky a citit rezoluția în plenul Camerei Reprezentanților la câteva ore după reluarea sesiunii, după alegerile de la jumătatea mandatului . În reacția sa, Hegseth a susținut că demersul ar reprezenta un „sabotaj” împotriva trupelor americane și a insistat că nu a făcut nimic greșit, afirmând că are sprijinul lui Donald Trump și al vicepreședintelui JD Vance. Întrebat despre reacția politică negativă față de război, reflectată în alegerile de la jumătatea mandatului, Hegseth a evitat răspunsurile. „Susțin fiecare dintre aceste operațiuni. Am fost mândru să le duc la îndeplinire și aș face-o din nou mâine.” Acuzațiile: Iran, dar și Yemen și Venezuela Potrivit materialului, procedura de destituire se concentrează în mare parte pe războiul din Iran, însă include și referiri la rolul lui Hegseth în desfășurarea acțiunilor militare din Yemen și Venezuela. Massie a afirmat că acțiunile lui Hegseth constituie „crime grave și delicte”, susținând că acesta „a executat și a pus în aplicare în cunoștință de cauză ordine ilegale” și că „rămâne o amenințare la adresa Constituției”. Calendar posibil și aritmetică politică în Congres Un vot în Camera Reprezentanților „ar putea avea loc până la mijlocul săptămânii”, însă pașii următori sunt descriși ca fiind „extrem de incerți”. Liderul democraților din Cameră, Hakeem Jeffries, susține măsura; dacă majoritatea democraților îl urmează, Massie ar avea nevoie de sprijinul „câtorva republicani” pentru ca punerea sub acuzare să treacă. Dacă Camera votează punerea sub acuzare, cazul ajunge în Senat, care poate respinge acuzațiile sau poate organiza un proces. În prezent, republicanii dețin majoritatea în ambele camere până la întrunirea noului Congres în ianuarie, care va fi sub controlul democraților, potrivit informațiilor prezentate. Liderul democraților din Senat, Chuck Schumer, a susținut demersul: „Hegseth trebuie să fie judecat în fața Senatului.” Reacția lui Trump Donald Trump a lăudat prestația lui Hegseth într-o postare pe rețelele sociale, publicată la câteva minute după conferința de presă, atacându-l în termeni duri pe Thomas Massie. [...]
Coreea de Nord vizează introducerea unei torpile de mare viteză din 2027 , un pas care poate schimba calculul operațional în regiune prin întărirea capabilităților subacvatice ale Phenianului, potrivit Digi24 . Agenția nord-coreeană KCNA a transmis că noul sistem ar urma să intre în dotarea armatei „de la începutul anului 2027”, fără să ofere detalii suplimentare, informație atribuită de Digi24 agenției EFE, preluată de Agerpres. Anunțul vine la o zi după ce Coreea de Nord ar fi testat proiectilul subacvatic în Marea Japoniei , test care ar fi verificat „eficacitatea în luptă” a armei. Ce aduce nou torpila și ce rămâne neclar Autoritățile de la Phenian anunțaseră încă din luna precedentă teste pentru un sistem de torpile de mare viteză care ar putea încorpora Inteligență Artificială (IA) – adică software capabil să ia decizii automatizate pe baza datelor. Totuși, nu au fost comunicate date despre viteza exactă, fiind menționat doar că tehnologiile de propulsie au fost perfecționate în „zeci de teste” în ultimii ani. În lipsa unor specificații tehnice, rămâne neclar ce performanțe ar avea efectiv sistemul și în ce măsură ar putea fi produs și desfășurat la scară. Contextul de securitate: tensiuni intercoreene și reacții la decizii ale SUA Anunțul este plasat pe fundalul unor tensiuni intercoreene, după explozia din septembrie a două mine antipersonal în Zona Demilitarizată, incident care a rănit trei soldați sud-coreeni și a generat acuzații reciproce între Phenian și Seul privind responsabilitatea amplasării minelor. Explozia a avut loc în timpul unei operațiuni comune a Coreei de Sud cu Comandamentul Națiunilor Unite (UNC), iar ulterior ar fi fost descoperită încă o mină în apropiere. Separat, Ministerul de Externe nord-coreean a criticat acordul prin care SUA au permis Coreei de Sud să dețină submarine cu propulsie nucleară, apreciind că decizia „adaugă un nou element de instabilitate” în regiunea Asia-Pacific. Primul submarin de acest tip ar urma să intre în dotarea armatei sud-coreene la jumătatea deceniului următor. De ce contează: presiune operațională în regiune Introducerea unei torpile de mare viteză – cu potențială componentă de IA, conform anunțurilor nord-coreene – indică o prioritate pentru capabilități subacvatice care pot complica apărarea maritimă și planificarea militară a vecinilor. În paralel, știrea se suprapune peste un climat de securitate deja tensionat, alimentat de incidente în Zona Demilitarizată și de evoluții în programele navale ale Coreei de Sud. Pe termen scurt, următorul reper va fi dacă Phenianul oferă detalii verificabile despre sistem și dacă apar noi teste înainte de termenul indicat pentru introducerea în dotare, la începutul lui 2027. [...]
