Știri
Știri din categoria Apărare
SUA își cresc masiv prezența navală în Orientul Mijlociu, cu potențialul de a depăși 20.000 de militari, într-un moment în care negocierile cu Iranul sunt blocate, iar Donald Trump lasă deschisă posibilitatea intensificării bombardamentelor după alegerile din 3 noiembrie, potrivit Adevărul.
Noua desfășurare include grupul de luptă al portavionului USS Theodore Roosevelt și grupul amfibiu USS Makin Island, împreună cu navele sale de desant, relatează The Guardian, care citează Associated Press. Conform unor oficiali americani citați de AP, până la finalul lunii octombrie ar putea fi prezente în regiune trei portavioane americane.
Forțele trimise suplimentar ar transporta peste 7.000 de marinari și aproximativ 2.000 de pușcași marini. Împreună cu unitățile deja desfășurate, prezența navală americană ar putea depăși 20.000 de militari și ar include „sute de aeronave”, unul dintre cele mai ridicate niveluri din ultimele două decenii, conform informațiilor citate.
În prezent, în Orientul Mijlociu operează deja portavioanele USS George H.W. Bush și USS George Washington, alături de grupul amfibiu USS Boxer. SUA au mai avut trei grupuri de portavioane în regiune în aprilie, pentru prima dată din 2003.
Mișcarea vine într-un context politic sensibil pentru administrația Trump, pe fondul apropierii alegerilor de la jumătatea mandatului și al creșterii impopularității războiului cu Iranul în opinia publică americană.
Într-un interviu pentru revista Time, publicat joi, Trump a spus că este „posibilă” o intensificare a bombardamentelor împotriva Iranului după scrutinul din 3 noiembrie, fără să ofere detalii despre strategia militară (interviul este menționat de Adevărul, cu trimitere la un material separat despre „strategia sa militară”). Președintele SUA a mai afirmat că a respins atât o propunere iraniană pe care a descris-o drept insuficientă, cât și cea mai recentă propunere de încetare a focului transmisă de Teheran.
Trump a indicat că Iranul s-ar fi oferit să redeschidă Strâmtoarea Hormuz pentru traficul comercial, dar a apreciat că propunerea generală „nu a fost suficient de bună”. Întrebat despre efectul războiului asupra șanselor republicanilor, a admis că impactul electoral este posibil, dar a susținut că intervenția ar putea fi privită favorabil dacă împiedică Iranul să obțină arme nucleare.
Adevărul mai notează că mediatorii din Qatar nu au obținut progrese semnificative în această săptămână în negocierile dintre SUA și Iran, iar niciuna dintre părți nu pare dispusă să facă concesii, potrivit publicației americane Axios, care citează trei surse familiarizate cu discuțiile. În acest context, se amplifică temerile privind reizbucnirea războiului dintre cele două țări.
Recomandate
Plecarea portavionului USS Theodore Roosevelt spre Orientul Mijlociu ridică miza operațională a SUA într-o zonă-cheie pentru fluxurile globale de energie , într-un moment în care controlul asupra Strâmtorii Ormuz rămâne un punct de blocaj al conflictului cu Iranul, potrivit Economica . USS Theodore Roosevelt ar urma să se alăture în regiune, cel târziu la finalul lunii noiembrie, portavioanelor USS George HW Bush și USS George Washington, conform informațiilor relatate de Wall Street Journal și portalul Axios, citate de Economica. Nava a plecat duminică din portul său de bază din San Diego. În paralel, luni au fost desfășurate și nave din Grupul Amfibiu de Intervenție USS Makin Island, potrivit Wall Street Journal. Împreună, aceste nave pot transporta peste 9.000 de militari, ceea ce indică o consolidare a capacității de proiecție a forței în regiune. Ce nu este încă decis: înlocuire sau suplimentare Axios, citând un oficial american sub protecția anonimatului, notează că nu este stabilit dacă USS Roosevelt va înlocui unul dintre portavioanele deja prezente în Orientul Mijlociu sau dacă desfășurarea va fi una suplimentară. Diferența este relevantă operațional: o suplimentare ar însemna o creștere netă a prezenței navale, nu doar o rotație. Dacă toate cele trei portavioane vor rămâne în zonă, prezența SUA ar ajunge la cel mai ridicat nivel de după luna aprilie, potrivit Wall Street Journal. Contextul: conflictul cu Iranul și riscul pe ruta Ormuz Mișcarea are loc pe fondul declarațiilor președintelui american Donald Trump , care a spus într-un interviu pentru revista Time că este „posibilă” intensificarea loviturilor militare împotriva Iranului după alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie. Economica mai arată că SUA și Israelul au declanșat războiul împotriva Iranului la finalul lunii februarie, cu lovituri aeriene de amploare pe întreg teritoriul țării, iar conflictul rămâne nerezolvat, negocierile fiind blocate de luni de zile. Un punct critic de dispută este controlul asupra Strâmtorii Ormuz, descrisă ca rută crucială pentru aprovizionarea globală cu energie. [...]
MApN spune că nu a existat pătrundere neautorizată în spațiul aerian al României , deși un obiect „posibil o dronă” a căzut vineri dimineață în zona localității Plauru (Tulcea), unde a izbucnit un incendiu, potrivit Biziday . Incidentul a avut loc în contextul unor atacuri cu drone asupra unor obiective civile și de infrastructură din Ucraina, în proximitatea frontierei fluviale cu România. Ministerul Apărării Naționale precizează că sistemul de supraveghere radar a detectat, în noaptea precedentă, noi atacuri cu drone asupra unor ținte din Ucraina, în zona de nord a județului Tulcea, aproape de granița cu România. În jurul orei 5:00 a fost raportată căderea unui obiect, urmată de un incendiu, fără victime și fără pagube materiale. Intervenție la fața locului și verificări MApN anunță că la locul evenimentului au fost trimise o autospecială a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU) și echipe ale armatei pentru stingerea incendiului. Zona a fost securizată, iar echipe specializate ale MApN urmează să facă cercetări la fața locului. În același comunicat, ministerul subliniază că, pe parcursul nopții, radarele nu au indicat „nicio pătrundere neautorizată în spațiul aerian național”. [...]
Ucraina a folosit în premieră racheta balistică tactică FP-7 , un pas cu impact operațional direct asupra capacității sale de lovire la distanță , potrivit HotNews , care citează anunțul făcut joi de președintele Volodimir Zelenski . Informația esențială este că FP-7 a fost „folosită pentru prima dată în luptă”, ceea ce indică intrarea în utilizare a unui nou tip de armament în arsenalul ucrainean, cu potențial de a schimba modul în care sunt executate loviturile tactice pe front. HotNews notează și existența unei informații pe care Kievul „refuză categoric să o dezvăluie”, însă, în fragmentul de text disponibil, nu sunt oferite detalii despre natura exactă a acesteia. În lipsa unor precizări suplimentare în sursa furnizată, nu se poate stabili ce element rămâne confidențial și nici care ar fi implicațiile lui concrete. [...]
Ucraina anunță primul atac cu o rachetă balistică tactică produsă intern, un pas care poate schimba ritmul și costurile apărării antiaeriene ruse , potrivit Focus . Este vorba despre FP-7, iar președintele Volodîmîr Zelenski a transmis că „primul angajament de luptă” a avut loc și a anunțat intenția de a extinde producția. Un videoclip publicat ar arăta lansarea nocturnă a rachetei, însă materialul nu oferă detalii despre ținta lovită sau despre pagube, iar informațiile rămân limitate la anunțul Kievului și la datele tehnice comunicate de producător. De ce contează: presiune operațională pe apărarea antiaeriană Miza principală este efectul asupra apărării antiaeriene: rachetele balistice tactice sunt concepute pentru lovituri rapide asupra țintelor din zona de luptă, iar fereastra de reacție pentru detectare, urmărire și interceptare este foarte scurtă. În termeni operaționali, asta poate forța Rusia să aloce mai multe resurse pentru protecția obiectivelor din proximitatea frontului și să accepte un risc mai mare de „saturație” a apărării, dacă astfel de lansări devin frecvente. În justificarea dezvoltării, Ucraina invocă situația militară: Rusia folosește intens rachete balistice rapide, în timp ce Kievul ar avea mijloace limitate de apărare împotriva acestei amenințări. O componentă balistică proprie ar fi, în această logică, un pas spre „egalitate de armament”. Ce se știe despre FP-7 Producătorul Fire Point indică următoarele caracteristici pentru FP-7: încărcătură utilă: până la 200 kg; rază de acțiune: până la 250 km; viteză maximă: 1.500 m/s; altitudine maximă: 60 km; timp maxim de zbor: 300 secunde. Ce urmează: FP-9, varianta cu rază mai mare, țintită pentru final de 2026 Focus notează că anunțurile anterioare privind un „prim angajament de luptă” ar fi fost amânate de mai multe ori și că ele nu vizau FP-7, ci FP-9, o rachetă balistică mai mare, dezvoltată în paralel. Pentru FP-9 sunt menționate: rază de acțiune: până la 850 km; încărcătură utilă: până la 800 kg; testele motorului: planificate pentru vară; finalizarea: estimată acum pentru sfârșitul toamnei 2026. Publicația adaugă și contextul geografic: Moscova este la aproximativ 450 km de granița Ucrainei, ceea ce ar însemna că lovirea capitalei ruse ar fi posibilă doar cu FP-9, nu cu FP-7. [...]
Ucraina a refuzat elicopterele Eurocopter Tiger oferite gratuit, din cauza costurilor mari de operare , o decizie care arată că, în sprijinul militar, nu doar livrarea contează, ci și nota de plată pentru mentenanță și instruire, potrivit HotNews . Informația a fost difuzată de postul public ucrainean Suspilne , care citează o declarație a ambasadorului Ucrainei în Australia, Vasil Miroșnicenko , pentru publicația Defense Express . Materialul este preluat de Rador Radio România. Australia își retrage din dotare elicopterele de atac Eurocopter Tiger și intenționează să le înlocuiască cu elicoptere americane AH-64E Apache. Deși Canberra era pregătită să transfere gratuit aparatele către Ucraina, Kievul a refuzat, invocând costurile ridicate de întreținere, menținere în stare de operare pentru luptă și instruire a piloților pentru acest model. De ce contează: ajutorul „gratuit” poate genera costuri operaționale mari Decizia Ucrainei indică o evaluare pragmatică a sprijinului militar: chiar dacă platforma este oferită fără cost de achiziție, cheltuielile recurente și resursele necesare pentru a o integra rapid în luptă pot face oferta neatractivă. Defense Express notează că Australia renunță la Eurocopter Tiger din motive similare. Publicația mai menționează că o decizie comparabilă a fost luată și în Germania, după ce aceste elicoptere nu au fost utilizate o perioadă îndelungată. [...]
Germania își testează rolul de nod logistic NATO printr-un plan operațional secret și exerciții care implică armata, poliția și structuri civile, într-un context în care infrastructura de transport și riscul de sabotaj devin puncte critice, potrivit Adevărul . Exemplul folosit este exercițiul „Red Storm Charlie”, desfășurat la Hamburg timp de trei zile, care a blocat parțial zone din oraș și a simulat o deteriorare a situației de securitate pe flancul estic al NATO. În scenariu, trupe NATO (reprezentate în exercițiu de militari ai Bundeswehr ) debarcă în portul Hamburg și se deplasează spre est, fiind „încetinite” de acte de sabotaj și demonstrații. Cu aproximativ 1.700 de participanți, dintre care 500 de militari, exercițiul din 24–26 septembrie 2026 este prezentat ca cel mai amplu de acest tip de până acum și este integrat într-un document clasificat: Planul Operațional Germania . Miza: tranzitul masiv de trupe și echipamente prin Germania Planul Operațional Germania este descris ca parte a planificărilor mai largi de apărare ale NATO și pornește de la ipoteza unui posibil atac al Rusiei asupra teritoriului alianței. Într-un scenariu de criză, Germania ar deveni un „nod logistic” pentru deplasarea către est a trupelor, armelor și echipamentelor grele. În material sunt menționate estimări avansate de Marcel Bohnert, ofițer Bundeswehr care a participat la elaborarea primei versiuni a planului și care a vorbit pentru DW în nume personal: într-un interval de șase luni, aproximativ 800.000 de soldați și 200.000 de vehicule ar urma să tranziteze Germania. Planul include și fluxul invers (est–vest), inclusiv pentru evacuarea răniților sau a civililor. Infrastructura, „veriga” vulnerabilă Un punct slab indicat de experta în securitate Aylin Matle (Societatea Germană pentru Politică Externă – DGAP) este infrastructura parțial degradată. Ea susține că Germania trebuie să accelereze întreținerea și repararea podurilor, drumurilor și căilor de transport folosite pentru deplasarea trupelor, unele fiind vechi și neproiectate pentru încărcături grele. În termeni operaționali, problema nu este doar capacitatea militară, ci și dacă rețeaua de transport poate susține rapid volume mari de tehnică și logistică, fără blocaje sau riscuri suplimentare. Secretizare vs. cooperare civilă, pe fondul riscului de sabotaj Planul are peste 1.000 de pagini și este clasificat ca secret, iar articolul descrie tensiunea dintre nevoia de confidențialitate (pentru a nu expune rute și detalii sensibile) și nevoia de implicare a autorităților locale, poliției și organizațiilor de intervenție, fără de care implementarea ar fi dificilă. În același registru, sunt menționate temeri legate de amenințări hibride și sabotaj: în timpul exercițiului de la Hamburg, reporterii acreditați nu au primit până în ultimul moment informații despre rute și locuri de desfășurare, tocmai din cauza riscului de perturbări. Materialul amintește și o declarație a ministrului apărării Boris Pistorius, făcută pe 23 septembrie în Bundestag, după o tentativă de atentat cu dronă la aeroportul Leipzig/Halle (drona nu a detonat „din împrejurări favorabile”), pentru care guvernul federal german consideră Rusia responsabilă: „Amenințarea devine tot mai concretă. Este serioasă, este acută și devine tot mai vizibilă. Exact acest lucru îl urmărește președintele rus. Moscova ne testează reacția.” Ce urmează Planul Operațional Germania este prezentat ca un document „dezvoltat permanent”, iar concluziile din exerciții precum „Red Storm Charlie” sunt integrate în actualizările sale. În paralel, rămâne deschisă problema practică a infrastructurii și a modului în care Germania poate combina transparența necesară cooperării civile cu nivelul de secretizare cerut de riscurile de sabotaj și de securitate. [...]
