Știri
Știri din categoria Apărare
Uniunea Europeană își mută o parte importantă din bugetele de apărare către producție locală și drone „consumabile”, într-o încercare de a reduce dependența de furnizorii americani și de a accelera livrările într-un context de război la granițe și incertitudine politică în jurul NATO, potrivit Stirile Pro TV.
În exemplul dat, un startup britanic, Skycutter, proiectează arme destinate Ucrainei într-un atelier din East Midlands, unde imprimante 3D produc fuselajele dronelor interceptoare, iar motoare și cipuri de navigație sunt asamblate manual. Același tip de proces se repetă „de sute de mii de ori pe lună” în fabrici partenere din Ucraina, pe fondul unei cereri care a explodat odată cu schimbarea tacticilor de luptă.
UE a promis investiții de 800 de miliarde de euro în apărare pe parcursul a patru ani, iar Regatul Unit a anunțat, la rândul său, creșteri ale bugetului, premierul Keir Starmer fiind așteptat să fie presat să livreze rezultate. În spatele acestor decizii stă o combinație de factori: războiul din Ucraina, presiunea pentru majorarea cheltuielilor militare și „pozițiile oscilante” ale lui Donald Trump față de NATO, care au amplificat dezbaterea despre vulnerabilitățile Europei.
Direcția dominantă a noilor cheltuieli este „suveranitatea în apărare”, adică abilitatea de a produce și utiliza armament fără sprijinul Statelor Unite. Consecința imediată: o parte semnificativă din fonduri este direcționată către companii locale, inclusiv startup-uri care promit soluții mai rapide și mai eficiente decât producătorii tradiționali.
Materialul descrie cum roiurile de drone ieftine, letale și uneori autonome au schimbat modul de desfășurare a luptelor: unități aflate departe de linia frontului sunt forțate să se deplaseze constant pentru a evita atacurile aeriene, iar ghidarea prin fibră optică este folosită pentru a ocoli bruiajul radio. În paralel, rachetele ghidate mai ieftine sunt utilizate mai des decât în generațiile anterioare.
În acest context, armatele europene nu renunță la infanterie sau la echipamente grele (tancuri, artilerie, nave), dar o parte importantă din investiții se mută către drone pentru aer, uscat și mare. Generalul Roly Walker, șeful Statului Major al armatei britanice, a indicat o țintă de structură a echipamentelor:
Accentul pe autonomie se vede și în discuția despre componente. Autoritățile britanice analizează cât dintr-un produs trebuie fabricat local pentru a fi considerat „suveran”, în condițiile în care dependența de componente din alte țări, inclusiv din China, poate deveni un risc strategic.
Un reprezentant al unui startup rezumă logica astfel:
„Suveranitatea înseamnă control. Dacă cumperi echipamente din exterior, cedezi întotdeauna o parte din control”.
Kusti Salm, fost oficial estonian și director al startup-ului Frankenburg, avertizează că planurile de diversificare a lanțurilor de aprovizionare au pierdut din consistență, potrivit articolului.
Un semn al transformării este schimbarea modului în care companiile își finanțează extinderea: ele investesc anticipând cererea viitoare, fără să mai aștepte contracte pe termen lung înainte de a porni producția.
Ca exemplu, producătorul de drone Tekever (fondat în Portugalia în 2001) a ajuns anul trecut la statutul de „unicorn” – evaluare de peste 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) – și are aproximativ 1.200 de angajați. Compania și-a extins operațiunile cu noi fabrici în Swindon (Marea Britanie) și în Cahors (sud-vestul Franței).
Sursa citată de Știrile Pro TV pentru acest material este The Guardian.
Recomandate
Propunerea Poloniei de a crea o „ Legiune Europeană ” ridică miza integrării militare în UE și ar putea schimba, în timp, felul în care Europa își organizează apărarea în cadrul NATO, printr-o forță permanentă care să includă, după război, și veterani ucraineni, potrivit Adevărul . Ideea îi aparține vicepremierului și ministrului de Externe al Poloniei, Radosław Sikorski , care a vorbit despre nevoia unei integrări militare „mult mai profunde” și a unor forțe europene proprii, permanente, capabile să reacționeze rapid la amenințări, fără ca Europa să depindă de fiecare dată de sprijinul Statelor Unite. Declarațiile au fost făcute într-un interviu pentru publicația grecească Kathimerini. De ce contează: o forță permanentă, nu o „armată europeană” paralelă cu NATO Sikorski susține că o „Legiune Europeană” ar putea funcționa ca o forță specializată, permanentă, care să recruteze profesioniști cu experiență din „familia europeană”, inclusiv veterani ucraineni „căliți în luptă”, după încheierea războiului. În același timp, ministrul polonez insistă că nu ar fi vorba despre o armată europeană care să concureze NATO sau să dubleze structurile Alianței, ci despre o componentă europeană mai puternică, complementară în interiorul NATO. Presiunea SUA și schimbarea de roluri în NATO În viziunea șefului diplomației poloneze, Washingtonul are dreptate să ceară Europei să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru propria securitate, pe fondul semnalelor repetate privind reorientarea strategică a SUA către Indo-Pacific. Sikorski amintește și criticile formulate de Donald Trump, încă din primul mandat, la adresa aliaților care nu își respectau angajamentele privind cheltuielile de apărare, presiuni care ar fi continuat și după revenirea acestuia la Casa Albă, conform articolului. Cum ar arăta împărțirea sarcinilor: tehnologie și informații vs. operațiuni terestre Ministrul polonez anticipează o distribuție treptată diferită a rolurilor: SUA ar rămâne pilonul principal al apărării colective, dar ar continua să ofere în special capabilități tehnologice și de informații, în timp ce țările europene ar urma să preia „principala povară” a operațiunilor terestre. „Europa trebuie să își asume responsabilitatea pentru propria securitate. Nu ne putem permite să sunăm la Washington de fiecare dată când izbucnește un incendiu în propria curte.” În argumentația sa, această responsabilitate include nu doar amenințările militare directe, ci și operațiuni hibride, inclusiv tentative ale Moscovei de a folosi fluxurile migratorii dinspre Africa și Orientul Mijlociu ca instrument de presiune asupra Uniunii Europene. Ce urmează Materialul nu indică un calendar, un mecanism de decizie sau pași instituționali concreți pentru înființarea unei astfel de forțe. În forma prezentată, „Legiunea Europeană” rămâne o propunere politică, legată explicit de perspectiva încheierii războiului și de posibilitatea integrării veteranilor ucraineni ulterior. [...]
Aproape 1.300 de militari și 300 de vehicule de luptă testează la Cincu capacitatea de operare comună a Grupului de Luptă NATO , într-un exercițiu care pune accent pe interoperabilitate – de la proceduri și comunicații până la „același vocabular” în teren, potrivit G4Media . În aceste zile, la Centrul Național de Instruire Întrunită „Getica ” din Cincu are loc exercițiul EAGLE SPEARHEAD, organizat de Grupul de Luptă NATO din România. Informația este transmisă de Agenția de presă Rador, care citează Radio Brașov. Participă militari din Franța, Belgia, Spania și Luxemburg (țări care formează Grupul de Luptă de la Cincu), alături de militari din Portugalia, România și Italia. În exercițiu au fost implicate „nu mai puțin de 300 de vehicule de luptă”, conform declarațiilor citate ale căpitanului Clement. Ce se testează operațional: scenariu tactic și coordonare între categorii de forțe Conform descrierii din material, exercițiul a inclus un scenariu tactic în care un „inamic” venea dinspre sud și est și încerca să cucerească „regiunea 5”. În cadrul scenariului, au fost folosite mai multe tipuri de capabilități: trupe de infanterie, ca element principal de confruntare la sol; trupe de geniu, pentru detectarea și distrugerea câmpurilor de mine și a altor obstacole; componentă blindată, inclusiv tancuri principale de luptă, având în vedere profilul de „grup de luptă blindat”. De ce contează: interoperabilitatea într-un mediu multinațional Miza exercițiului este consolidarea instruirii în comun, evaluarea nivelului de pregătire și verificarea capacității de a acționa eficient într-un cadru multinațional, arată aceeași sursă. Locotenentul Mathilde, comandant al unei subunități participante, explică importanța interoperabilității (capacitatea forțelor din armate diferite de a lucra împreună, cu proceduri și comunicații compatibile) și a unui limbaj comun în operațiuni: „Avem nevoie de o interoperabilitate mai bună între diferitele categorii de forță, dar și între diferitele armate și forțele aliate. (...) principalul meu obiectiv este să învăț cum să lucrez cu aceste diferite tipuri de comunicații, să-i înțeleg pe toți și să folosim același vocabular, astfel încât să ne putem înțelege unii cu ceilalți.” [...]
NATO ia în calcul lovituri pe teritoriul Rusiei cu drone și sisteme robotizate într-un scenariu de răspuns la un atac rusesc asupra țărilor baltice, potrivit Euronews , care citează documentație consultată de publicația germană Bild . Miza operațională este trecerea de la apărare la neutralizarea rapidă a capacităților militare ruse, inclusiv prin acțiuni dincolo de granițele NATO. Planul descris are trei etape. Prima vizează oprirea atacurilor cu rachete, prin „scoaterea din funcțiune” a sistemelor rusești de rachete cu ajutorul avioanelor de vânătoare, rachetelor și dronelor. Specialiștii citați se așteaptă ca una dintre ținte să fie enclava Kaliningrad , unde ar exista un număr mare de sisteme antiaeriene și de rachete. Trei pași: de la neutralizarea rachetelor la „pod aerian” cu drone A doua etapă ar presupune lovituri asupra infrastructurii militare a Rusiei, inclusiv asupra unor obiective de pe teritoriul rus. În acest cadru, forțele speciale ar urma să distrugă baze militare-cheie și căi de aprovizionare. A treia etapă este cea mai sensibilă din perspectiva escaladării: trimiterea de drone și „roboți” (sisteme robotizate) pe teritoriul Rusiei, printr-un așa-numit „pod aerian”. Conform documentului, aceste sisteme ar fi transportate cu avioane și ar avea misiunea să lovească: aerodromuri și baze militare; întreprinderi din industria de apărare; poduri și căi ferate folosite pentru transportul trupelor și armamentului. Documentul descrie acest pas ca pe o „zonă de luptă automatizată” care ar începe de-a lungul granițelor cu Rusia și Belarus, în timp ce militarii NATO ar rămâne în spatele acestei zone. Obiectiv declarat: respingere, nu ocupare În document se precizează că obiectivul nu ar fi ocuparea de teritorii rusești, ci respingerea trupelor Moscovei până la granițe și reducerea capacității acestora de a mai opera. Planul ar fi fost confirmat de un oficial american de rang înalt din domeniul apărării, care susține că pregătirile există „de mai mult timp” la nivelul întregii alianțe. Contextul invocat este descoperirea, „în urmă cu câteva zile”, a unor noi baze rusești de lansare a dronelor în apropierea granițelor cu Belarus și Ucraina, potrivit unei relatări anterioare a Euronews. [...]
Suspiciunea de sabotaj la un producător de tehnică militară din Estonia ridică riscurile operaționale pentru industria de apărare din regiune , după ce autoritățile investighează o posibilă implicare a Rusiei într-un incendiu izbucnit la o clădire folosită de Milrem Robotics , potrivit Biziday . Parchetul a stabilit că focul a fost pus intenționat la una dintre instalațiile companiei și spune că a identificat suspecții. Milrem Robotics este o companie din industria de apărare cu acționari din Emiratele Arabe Unite și produce vehicule de luptă autonome (fără pilot), utilizate și de Ucraina. În acest context, ancheta vizează explicit ipoteza unui atac de tip sabotaj, cu potențial de a afecta producția și livrările. Mesajul politic: sprijinul pentru Ucraina nu se schimbă Prim-ministrul Estoniei, Kristen Michal , a indicat o „posibilă implicare a Rusiei” și a transmis că un astfel de act nu va schimba poziția țării. „Dacă scopul acestui act a fost de a intimida Estonia, de a pune poporul nostru în conflict sau de a ne face să nu mai sprijinim Ucraina, atunci nu va reuși.” Context: creșterea incidentelor atribuite „războiului hibrid” În Europa, activitățile suspecte asociate Rusiei ar fi crescut în ultimii ani, incluzând zboruri neautorizate cu drone, tentative de asasinat și incidente de sabotaj, conform informațiilor citate de Biziday din Bloomberg . În același registru, președintele Letoniei, Edgars Rinkevics, a declarat că „războiul hibrid” al Rusiei pe continent „a început deja”. Pentru companiile din apărare, astfel de episoade înseamnă, pe lângă riscul de securitate, și un risc operațional direct: întreruperi de activitate, costuri suplimentare de protecție și presiune pe lanțurile de producție și livrare. [...]
SUA își condiționează tot mai explicit garanțiile de securitate de alinierea politică a aliaților , într-un demers care poate schimba regulile de funcționare ale NATO înaintea unei posibile reduceri a prezenței militare americane în Europa, potrivit G4Media , care citează un document consultat de Bloomberg . Washingtonul a transmis statelor membre NATO un chestionar prin care încearcă să măsoare sprijinul politic acordat administrației Donald Trump, inclusiv prin întrebări despre susținerea publică a politicii externe americane și despre restricțiile impuse armatei SUA în utilizarea bazelor de pe teritoriul fiecărui stat. De ce contează: riscul unei „condiționări politice” a protecției americane Potrivit unor persoane familiarizate cu documentul, citate sub protecția anonimatului, întrebările au stârnit nemulțumiri în rândul unor aliați, care se tem că SUA încearcă să lege angajamentele de securitate de gradul de aliniere politică. O astfel de abordare ar marca o schimbare față de perioada postbelică, când garanțiile de securitate americane au rămas în vigoare chiar și în episoade de dezacord politic între aliați. Documentul întreabă și dacă statele membre și-au demonstrat alinierea la abordarea americană descrisă drept „puternică, clară și discretă”, formulare asociată secretarului american al Apărării, Pete Hegseth . Ce verifică SUA: baze militare, achiziții și poziții publice Chestionarul include, între altele, întrebări despre: restricții privind folosirea bazelor de către armata SUA și disponibilitatea statelor de a le reduce sau elimina; achiziții de echipamente militare de la producători americani; opoziția publică față de reglementări care ar putea limita accesul companiilor din SUA la contracte de apărare; dovezi privind respectarea unor obiective mai ridicate de cheltuieli pentru apărare și înlocuirea treptată a unor capabilități furnizate în prezent de SUA. Iran și Venezuela, puncte de fricțiune invocate indirect Documentul atinge indirect subiecte care au generat tensiuni între Washington și aliații europeni, inclusiv operațiunile militare americane împotriva Iranului și acțiunile SUA în Venezuela. În cazul Iranului, SUA și Israelul au declanșat conflictul fără consultarea prealabilă a aliaților NATO, iar ulterior unele state europene – între care Spania – au impus restricții privind utilizarea bazelor lor pentru operațiuni împotriva Iranului. Chestionarul cere clarificări despre aceste restricții și despre disponibilitatea de a le relaxa. În Venezuela, operațiunea prin care Nicolas Maduro a fost capturat și arestat a generat dispute cu mai multe guverne europene, care au considerat acțiunea o încălcare a dreptului internațional. Context: revizuire de șase luni și posibile reduceri până în decembrie Chestionarul a fost trimis în contextul unei revizuiri de șase luni a prezenței militare americane în Europa , inițiată de administrația Trump, care ar urma să fie finalizată până în decembrie și ar putea duce la noi reduceri de forțe și resurse. SUA au anunțat deja retragerea a aproximativ 5.000 de militari din Germania și redistribuirea unor forțe fără înlocuire, în timp ce administrația Trump s-a angajat să suplimenteze trupele din Polonia după alegerea lui Karol Nawrocki ca președinte. Reduceri ar putea viza și capabilități puse la dispoziția NATO, inclusiv bombardiere strategice, drone și nave de război. Un oficial NATO a confirmat colaborarea cu SUA în cadrul revizuirii, fără a comenta conținutul documentului, iar Departamentul american al Apărării nu a oferit un punct de vedere. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a prezentat revizuirea drept un proces „înțelept” și a susținut că sporirea cheltuielilor europene și canadiene pentru apărare permite o reevaluare a rolului SUA. [...]
NATO riscă să fie prinsă fără capacitate de reacție pe două fronturi , într-un scenariu în care Rusia ar ataca un stat aliat din Europa de Est, iar China ar declanșa simultan o ofensivă împotriva Taiwanului, potrivit unei analize preluate de G4Media . Miza, dincolo de geopolitică, este una operațională: planificarea, stocurile și capacitatea industrială ar putea să nu susțină un conflict prelungit în două teatre, iar Europa ar putea rămâne cu o povară disproporționată dacă SUA își mută resursele spre Asia. Lacuna de planificare: scenariul „pentru care nu suntem pregătiți” Analiza pornește de la ideea că planificatorii militari occidentali evită să discute public despre un atac coordonat Rusia–China, deși riscul este menționat tot mai des. Florence Gaub, directoarea diviziei de cercetare de la Colegiul de Apărare al NATO din Roma , spune că acesta este scenariul pentru care alianța nu este pregătită și că există conștientizarea problemei, fără ca ea să fie corectată. În același registru, Mark Montgomery, contraamiral în rezervă al Marinei SUA, afirmă că ultima analiză serioasă a unui război pe două fronturi ar fi fost făcută în urmă cu aproximativ 15 ani și că rezultatele au indicat lipsuri la stocuri și la capacitatea industrială, plus dependența de aliați. Potrivit lui, între timp „fiecare dintre acești indicatori a scăzut”, iar creșterile de bugete în Europa nu s-ar fi transformat încă în îmbunătățiri ale forțelor. De ce contează pentru Europa de Est, inclusiv România Textul descrie o „fereastră de oportunitate” percepută de adversari, pe fondul presiunilor asupra resurselor americane și al tensiunilor politice transatlantice. În acest context, Rusia ar testa deja apărarea aliată: sunt menționate încălcări repetate ale spațiului aerian în state NATO din Europa de Est, inclusiv România, Polonia și țările baltice. Este invocat și un episod din Germania: autoritățile ar fi descoperit la începutul lunii o dronă suspectată a fi de origine rusă, încărcată cu explozibili, la aeroportul din Leipzig, care „se pare” că se pregătea să lovească un avion de marfă ucrainean deasupra teritoriului NATO. Separat, evaluări recente ale serviciilor de informații americane, potrivit materialului, ar indica faptul că Rusia ar putea încerca să testeze hotărârea NATO în următorii ani printr-un atac cibernetic sau o incursiune limitată. Fostul președinte al Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer, este citat cu ideea că o astfel de acțiune ar avea șanse mai mari dacă ar fi sincronizată cu un atac chinez asupra Taiwanului, iar el spune că nu cunoștea existența unui efort concertat în alianță pentru un astfel de scenariu. Exercițiile și „crizele multiple”: prea puține simulări, prea multă complexitate O parte importantă a problemei, potrivit textului, este lipsa exercițiilor relevante. Deși există jocuri de război (simulări) frecvente, scenariile cu „crize multiple” sunt rare, pentru că devin rapid confuze și greu de gestionat în formate standardizate. David Santoro, de la Pacific Forum, descrie un exercițiu din 2023 în care Taiwanul era atacat de China, iar Coreea de Nord invada Coreea de Sud; chiar și fără Europa în ecuație, participanții s-ar fi chinuit să împartă sarcinile. Eric Heginbotham (MIT) spune că problema nu ar fi „prea complicată de studiat”, dar că, în spațiul public, nu pare să fi făcut-o „cineva” la scară relevantă, deși admite posibilitatea unor analize clasificate. Riscul operațional major: SUA prioritizează Asia, Europa rămâne să se apere singură Materialul descrie și concluzii din simulări realizate de Centrul European pentru Valori și Politică de Securitate, un institut din Praga. Directorul său, Jakub Janda, spune că în aproape toate scenariile analizate, SUA acordă prioritate amenințării chineze și transferă resurse din Europa în Asia, lăsând aliații europeni să gestioneze singuri presiunea Rusiei. Un exemplu ipotetic din aceste simulări indică o vulnerabilitate economică și industrială: China ar putea începe gradual, prin blocarea exportului de materii prime către sectorul european de apărare, menținând embargoul cinci luni, până când fabricile europene rămân fără stocuri și opresc producția, după care Rusia ar putea ataca în Europa de Est. În paralel, textul subliniază o problemă de coeziune: SUA ar putea cere Europei sancțiuni dure împotriva Chinei în cazul unui atac asupra Taiwanului, dar guvernele europene ar fi reticente, pentru că percep amenințarea rusă ca fiind mai imediată. Ce urmează: presiune pentru planuri comune și capacitate industrială Concluzia implicită a analizei este că, într-un conflict pe două fronturi, avantajul ar reveni părții care acționează unitar și își menține coeziunea în timp. Pentru NATO, problema imediată nu este doar scenariul în sine, ci lipsa unui plan clar de prioritizare a resurselor, a exercițiilor la scară relevantă și a unei baze industriale capabile să susțină simultan nevoile Europei și ale Indo-Pacificului. [...]
